Curs 12

Parametrii procedeului de schimb ionic

Pentru oricare dintre aplicațiile care implică schimbatori de ioni, ca de pildă:

dedurizare, deanionizare și demineralizarei se determină ȋn prealabil, ȋn laborator,

aspecte precum: parametrii de operare, modalitatea de contactare a fazelor şi de

regenerare a schimbătorului. Stabilirea parametrilor de operare se realizează tinând

cont de specificaţiile producătorului de schimbători de ioni cu privire la:

 caracteristicile structurale și morfologice ale schimbătorului de ioni;

 poluanţii care se pot reţine;

 soluţiile de regenerare utilizate.

Exploatarea staţiilor de tratare sau epurare a apelor ce utilizează

schimbători de ioni au ȋn vedere următoarele (Maaschelein, 1992; Harland, 1994):

 caracteristicile masei schimbatoare de ioni;

 parametrii de operare;

 schema tehnologică.

Principalii parametri ai procesului de schimb ionic sunt următorii:

1. Capacitatea de schimb ionic reprezintă raportul dintre masa ionilor din apa de

tratat este înlocuită pe unitatea de volum a schimbătorului și se masoară ȋn mval/mL

sau g/mL.

2. Capacitatea totală de schimb ionic semnifică masa maximă a ionilor permutaţi de

schimbător și se măsoară la temperatura de 200C.

3. Capacitatea utilă este influențată de condiţiile de operare caracteristice fiecărei

tehnologii și semnifică procentul din capacitatea totală de schimb ionic care participă

efectiv la tratare sau epurarea apei.

4. Ȋncărcarea volumică reprezintă raportul dintre debitul orar al apei tratate

(epurate) şi volumul de răşină (m3apă/ h.m3 răşină).

5. Nivelul de regenerare reprezintă raportul dintre volumul de reactiv utilizat şi

volumul schimbătorului de ioni.

6. Randamentul de regenerare este definit ca fiind raportul ȋntre echivalenţii gram ai

ionilor extraşi şi cei ai reactivului de regenerare.

7. Gradul de expansiune reprezintă procentul de mărire a volumului răşinii ȋn timpul

etapei de regenerare și este influentat de:

- natura schimbătorului;

- condiţiile de operare ȋn timpul regenerării (de exemplu: contactarea fazelor,

temperatură).

Probleme care pot fi întâlnite în timpul procedeului de dedurizare prin schimb

ionic sunt descrise în Tabelul 7.6.2.1.

 Tabel 7.6.2.1

Dificultăți care pot apărea în timpul procedeului de dedurizare prin schimb ionic.

Natura problemei Explicații

Volumul soluției rezultate de la regenerare

schimbatorului de ioni constituie aproximativ 3-

4% din capacitatea de producţie. Soluţia de

Eliminarea soluţiei de regenerare
regenerare uzată areîn compoziție 35-100 %
epuizate
compuși dizolvați, care prin deversare ȋn apele de

suprafaţă afectează calitatea mediului

ȋnconjurator.

Utilizarea rășilor schimbătoare de ioni impune

atât regenerarea, cât și curățarea lor în scopul

Dezvoltarea bacteriilor patogene ȋn împiedicării dezvoltării microorganismelor.

răşinile schimbătoare de ioni. Prevenirea contaminării răşinilor se efectuează

prin dezinfectarea acestora cu formol, clorură de

sodiu, sulfiţi sau săruri cuaternare de amoniu.

Apariția în straturile răşinii a unor precipitate de

fier, mangan şi aluminiu ȋn scade semnificativ

Apariţia fenomenelor de colmatare
capacitatea de schimb ionic. Rezolvare acestei
a răşinilor schimbătoare de ioni prin
probleme se face prin intermediul procesului de
precipitarea unor ioni din apă ȋn
regenerare a răşinii pe reducerea in situ a
stratul de schimbător.
depozitelor ferice cu soluţiile de regenerare care

conțin NaHSO3.
 Natura problemei Explicații

Creşterea ciclului de viaţă a răşinei, ȋn cazul ȋn

care aceasta este colmatată cu precipitate ale

manganului se efectuează prin tratarea

ocazională a răşinilor puternic cationice cu HCl

Eliminarea calciul din apă prin dedurizare, nu

"Agresivitatea" apelor rezultate de
menține neschimbat conţinutul de bicarbonat,
la tratarea prin schimb ionic
acesta modificȃnd agresivitatea apei tratate.

Ȋn cazul răşinilor cationice ce conţin ioni de sodiu,

prin dedurizare, ionii de calciu sunt schimbaţi cu

cei de sodiu. Deși ionii de sodiu nu sunt

Conţinutul de sodiu considerați ca având un caracter toxic,

concentaţia acestora ȋn apa tratată trebuie

controlată atent pentru a nu se depăşi

concentrația limită admisă.

7.6.3. Variante tehnologice de realizare a procesului de schimb ionic

Există două modalități de utilizare a schimbatorilor de ioni în cadrul stațiilor de

epurare sau tratare a apelor:

- în șarjă – funcționare discontinuă;

- în coloană- functionare continuă.

În practică, al doilea caz este preferat și constă în contactarea apei de tratat cu

un strat (pat) fix de schimbător de ioni sub formă de granule. Utilizarea acestui
procedeu impune îndepartarea în prealabil a suspensiile si impuritatile organice

dizolvate în apa cu care schimbătorul de ioni intră in contact. După un anumit timp de

folosirea a schimbătorului de ioni, acesta se epuizează și se efectuează regenerarea lui

prin introducerea, de mai multe ori, în coloană a unei soluții de regenerare și spălând

apoi cu apa.

Instalația în care se aplică schimbul ionic are o funcționare ciclică, pricipalele

operaţii care se succed ȋntr-un ciclu fiind:

 schimbul ionic (permutarea ionilor);

 afȃnarea;

 regenerarea şi spălarea.

1. Schimbul ionic se efectuează prin are loc prin parcurgerea stratului de

schimbător de ioni de către apa de tratat. La finalizarea procedeului se constată

următoarele aspecte:

- majoritatea centrilor de schimb ionic sunt epuizaţi;

- concentraţia ioni poluanți este foarte mică sau nulă ȋn apa tratată;

După tipul schimbătorului această etapă poate conduce la reţinerea cationilor

(decationizare), reţinerea anionilor (deanioniozare) sau reţinerea tuturor ionilor

(demineralizare sau deionizare).

ROH + Cl- → RCl + OH- (7.6.3.1)

2RSO3H + Ca2+ → (RSO3)2 + 2H+ (7.6.3.2)

2. Afȃnarea este o etapa care se realizează cu apă (3-6 L/s m2, durata de timp

de 10-20 minute), pȃnă cănd în apa evacuată concentrația ionilor ce se urmărește a fi

evacuați este sub limita admisă sau zero. Afânarea are multiple roluri în cadrul

procedeului de schimb ionic, ca de pildă:

- mărește suprafața specifică a granulelor de schimbător de ioni;

- ȋmpiedică cimentarea granulelor de schimbător de ioni;

- conferă contactarea eficientă a granulelor de schimbător de ioni cu soluţia

pentru regenerare;

- se ȋndepărtează impurităţilor solide aduse odată cu apa de tratat sau cu soliţia

regeneratoare sau a bulelor de gaz.

3. Regenerarea este operaţia prin care masa schimbătoare de ioni ȋşi recapătă

proprietatea de permutare a ionilor sau capacitatea de schimb ionic. Câteva exemple

concludente sunt prezentate în continuare :

- Regenerarea cu soluţie de NaCl 5-10% pentru cationiţi ȋn ciclu de

Na(RCOONa):

(RCOO)2Ca + 2NaCl → 2RCOONa + CaCl2 (7.6.3.3)

- Regenerarea cu soluţie de HCl sau H2SO4, de 1-2% pentru cationiţi ȋn ciclu de

H(RSO3H) :

(RSO3)2Ca + 2HCl → 2RSO3H + CaCl2 (7.6.3.4)

- Regenerarea cu soluţie de NaOH de 2-3% pentru anioniţi (ROH) :

R - Cl + NaOH → ROH + NaCl (7.6.3.5)

Regenerarea utilizează un exces soluție de electrolit în scopul asigurării

substituirii în totalitate a ionii ataşaţi de grupele funcţionale din răşină. Efectuarea

acestei etape se poate face după modalitatea de curgere a soluției de regenerarea față

de masa de schimbător, ȋn echicurent sau ȋn contracurent, în același echipament în

care s-a realizat schimbul ionic sau separat, după transferul schimătorului ȋn alt

echipament.

4. Spălarea are ca scop ȋndepărtarea soluţiei de regenerator şi, eventual, a

produşilor secundari formaţi. Spălarea se realizează cu apă (dedurizată,

demineralizată).

Instalaţiile de schimb ionic sunt, de regulă, reactoare cilindrice, prevăzute cu un

spațiu liber deasupra schimbătorului de ioni (în special rășini), de circa 3-100 % din

volumul acestuia, pentru a permite umflarea lui ȋn timpul etapelor de afȃnare și

respectiv spălare.

Un astfel de reactor denumit și coloană de schimb ionic continuu de tip Asahi

este reprezentat în Fig.7.6.3.1.(Teodosiu, 2001). Alimentarea cu apă se face pe la

partea inferioară prin coloana (1), iar schimbătorul de ioni (5) este introdus pe la partea

suprioară (4). Apa circulă cu viteză ȋn coloana de schimb ionic, iar în final este

îndepărtată pe la partea superioară (3) a reactorului.

Fig.7.6.3.1.Coloană de schimb ionic continuă Asahi (Teodosiu, 2001).

1 - alimentare apă brută, 2 - eliminare răşină epuizată, 3 - eliminare apă tratată, 4 -

alimentare răşină proaspătă, 5 - răşină schimbătoare de ioni