SUBLIMAREA

Sublimarea este operaţia prin care o substanţă cristalină este transformată direct în stare de
vapori şi apoi vaporii, prin condensare sunt aduşi direct în stare solidă, prin punerea lor în contact cu
o suprafaţă răcită.
Deoarece presiunea de vapori a substanţelor solide creşte cu creşterea temperaturii, multe
substanţe solide se pot evapora fără topire, vaporii condensându-se tot sub formă solidă. .Punctul de
sublimare este temperatura la care presiunea de vapori a solidului atinge presiunea exterioară. La
această temperatură, evaporarea porneşte şi în interiorul cristalelor, provocând spargerea lor şi
impurificarea sublimatului. Din acest motiv, sublimarea se face sub punctul de sublimare, astfel
presiunea de vapori este mai mică decât presiunea exterioară. Efectul de separare la substanţele cu
diferenţe mici între presiunile de vapori este relativ scăzut.
Sublimarea constituie o metodă simplă şi eficace de purificare a substanţelor solide şi prezintă o
serie de avantaje faţă de purificarea prin recristalizare:
- Produsul obţinut pe această cale se află într-o stare de puritate foarte avansată, astfel încât
printr-o simplă sublimare se pot înlătura operaţii complicate de purificare.
- Randamentul cu care se realizează purificarea atinge 98-99%, procedeul aplicându-se şi
cantităţilor foarte mici de substanţă.
- Operaţia executându-se la temperaturi relativ joase, reacţiile de descompunere ale substanţei
sunt practic excluse.
- Se utilizează o aparatură extrem de simplă.
Dezavantajul major al sublimării constă în posibilitatea utilizării limitate a acestei metode de
purificare, aplicabilă doar puţinelor substanţe solide care au o tensiune de vapori suficient de mare la
o temperatură relativ scăzută (acidul benzoic, acidul salicilic, naftalina, anhidrida ftalică, ftalimida,
substanţe din clasa cetonelor, chinonelor, acizilor carboxilici, α-aminoacizilor, etc.
Sublimarea se efectua la presiune obişnuită pentru substanţele la care nu apar pericolul
descompunerii la temperatură ridicată şi pentru acelea care sunt suficient de volatile, sau la presiune
scăzută pentru substanţele sensibile la temperatură sau al celor cu tensiune de vapori scăzută.
Aparatura. Mod de lucru.
O instalaţie simplă de sublimare constă dintr-o capsulă de porţelan cu o pâlnie deasupra. Pâlnia
trebuie să aibă diametrul mai mic decât capsula; tija se astupă cu vată. Ca sublimatul să nu ajungă
înapoi în capsulă acesta se acoperă cu hârtie de filtru, găurită din loc în loc.
 Fig 1. Sublimare simplă

Pentru cantităţi mici de substanţă se foloseşte aranjamentul propus în fig.2. Dacă sublimarea
nu are loc sau decurge foarte încet la presiunea atmosferică, operaţia se face la vid (vezi fig.3). în
partea inferioară a aparatului se introduce substanţa de sublimat. După aplicarea vidului, temperatura
substanţei se ridică treptat până când are loc sublimarea substanţei pure pe pereţii răciţi cu apă ai
dispozitivului de condensare, de unde se colectează cu o spatulă. Desfacerea şlifului aparatului se va
face cu precauţie, fără trepidaţii, ca să nu cadă cristalele de sublimat (eventul se încălzeşte şliful).

Fig 2. Sublimare simplă pentru cantităţi mici de substanţă

 Fig 3. Sublimare la vid
În principiu, distanţa dintre spaţiul de sublimare şi suprafaţa de condensare se alege
pe cât se poate de mică, în scopul măririi vitezei de sublimare. Vitezele prea mari de
sublimare (temperatură ridicată) sunt nedorite din cauza depunerii sublimatului sub formă de
cristale foarte fine şi mai puţin pure. Cum sublimarea este un fenomen de suprafaţă, este
indicată pulverizarea fină înainte de sublimare.