Izolarea substanțelor din amestecuri

Metode bazate pe cristalizare: recristalizarea din soluție

Recristalizarea din soluţie este unul dintre prodedeele cele nai eficace de purificare a
substanţelor solide. Ea constă în dizolvarea substanței într-un solvent adecvat la cald,
purificarea soluției obținute şi separarea din nou a substanţei sub formă cristalină prin răcire,
concentrare sau altă metodă. Substanţa cristalină se separă de soluţia mumă, în care rămân
dizolvate impurităţile, prin filtrare, urmată de spălare.
Pentru ca o substanţă să cristalizeze din soluţie este necesar ca soluţia să fie
suprasaturată şi să apară în soluţie centre sau germeni de cristalizare, prin a căror creştere se
formează cristalele.
Procesul propriu zis de cristalizare se compune deci din apariţia cristalelor în urma
perturbării echilibrului de fază al soluţiei şi din creşterea cristalelor.
Un număr mare de centre de cristalizare apare la o răcire rapidă, o agitare energică şi o
greutate moleculară mică a substanţei.
Viteza de creştere a cristalelor esţe influenţată de simetria moleculelor, de concentraţia
soluţiei şi de impurităţi. S-a constatat că substanţele cu molecule simetrice cristalizează mai
repede decât cele cu molecule nesimetrice.
Recristalizare implică mai multe etape: alegerea solventului potrivit, dizolvarea la cald
a substanței de purificat, filtrarea soluției fierbinți pentru înlăturarea impurităților insolubile,
cristalizarea prin răcirea soluției, separarea cristalelor, prin filtrare sau centrifugare, spălarea
cristalelor de soluția aderentă și uscarea cristalelor.

Alegerea solventului se face pe baza mai multor criterii:

 substanța de purificat să fie cât mai solubilă la cald și cât mai puțin solubilă la
rece.
 temperatura de fierbere a solventului să fie destul de scăzută pentru a fi ușor de
îndepărtat în etapa de uscare a cristalelor.
 temperature de fierbere a solventului să fie mai scăzută decât temperature de
topire a compusului de purificat.
 solventul să nu reacționeze cu substanța de purificat.
La alegerea solventului se ia în considerare relația dintre structura chimică a substanței
și structura solventului întrucât o substanță se dizolvă mai bine în dizolvantul care îi este mai
apropiat din punct de vedere chimic.
Într-o grupă de dizolvanți cu caracter asemănător, solvenții cu temperatura de fierbere
mai ridicată au o capacitate de dizolvare mai mare.
Ca dizolvanți pentru recristalizări se folosesc: hidrocarburi, derivați halogenați, CS2,
C6H5NO2, eteri, esteri, cetone, alcooli, acizi și baze organice, precum și unii dizolvanți
anorganici dintre care primul loc îl ocupă apa.
Adeseori se utilizează pentru recristalizare amestecuri de doi solvenți, din care unul
dizolva bine substanța, iar altul mai puțin. Se folosesc frecvent perechi de dizolvanți ca de
exemplu: alcoolapă, benzene-eter de petrol, acid acetic-apă, eter-alcool și eter-eter de petrol.
 Dizolvarea la cald are ca scop obţinerea unei soluţii saturate la temperatura de
fierbere a solventului. întrucât toţi solvenţii organici sunt inflamabili sau toxici, este necesar
ca recristalizările din solvenţi organici să fie conduse sub ventilaţia continuă a aerului.
.Compusul ce urmează a fi purificat se introduce într-un flacon Erlenmayer, împreună
cu o mică cantitate de solvent.
Sub constantă agitare, amestecul este încălzit la fierbere. Dacă se efectuează
recristalizarea dintr-un solvent organic, la flaconul Erlenmayer se ataşează un refrigerent
Ostrogovich. Restul solventului se adaugă în porţiuni mici la amestecul în fierbere până ce
este suficient solvent pentru dizolvare.
Când se folosesc amestecuri de solvenţi, substanţe de purificat se dizolvă mai întâi în
solventul în care este mai solubilă. Cel de-al doilea solvent se adaugă la soluţie în fierbere,
până ce soluţia se tulbură, cel de-al doilea solvent descrescând capacitatea de dizolvare a
mediului.
Dacă sunt prezente impurităţi colorate, este necesar să se adauge o mică cantitate de
cărbune decolorant la soluţia clară /nu la fierbere!/. Impurităţile colorate se adsorb pe
suprafaţa particulelor de cărbune şi se înlătură prin filtrare. După adăugarea cărbunelui soluţia
se încălzeşte la fierbere câteva minute, sub agitare.
Filtrarea la cald: Spre a îndepărta impurităţile insolubile, inclusiv cărbunele
decolorant, soluţia fierbinte este filtrată printr-o pâlnie cu manşon, încălzită /fig.8/. Hârtia de
filtru este cutată, fig.9, ceea îi oferă o suprafaţă de filtrare mai mare şi permite o filtrare mai
rapidă.
Hârtia de filtru nu va depăşi marginea filtrului şi se acoperă cu o sticlă de ceas.

Cristalizarea: Soluţia filtrată fierbinte este lăsată să se răcească încet, la temperatura

camerei. Răcirea rapidă nu este recomandată, deoarece se formează cristale mici, cu suprafață
mare, care adsorb impurităţile din soluţie. Nu se recomandă nici agitarea soluţiei, din acelaşi
motiv. Dacă nu se produce cristalizarea prin răcire, se însămânţează soluţia suprasaturată cu
un mic cristal din substanţa respectivă. O altă metodă folosită pentru inducerea cristalizării
este frecarea interiorului paharului cu o baghetă de sticlă.
După filtrarea cristalelor, se mai poate recupera substanţă din soluţie prin răcirea,
soluţiei cu apă şi gheaţă sau prin concentrarea soluţiei. Cristalele obţinute după a doua sau a
treia concentrare sunt mai puţin pure.
 Filtrarea: Amestecul răcit de cristale şi soluţie se filtreză printr-o pâlnie Büchner,
într-un vas de trompă, fig.10. Vasul tampon are rolul ca, în caz de scădere a presiunii apei de
la trompă să prevină pătrunderea, acesteia în vasul de filtrare. Înainte de filtrare hârtia de filtru
se umezeşte pentru a adera la pâlnie. Diametrul hârtiei de filtru este cu cca 2 mm mai mic
decât fundul pâlniei Büchner
Pentru transferul cristalelor în pâlnie se foloseşte o baghetă de sticlă sau o spatulă.
Ultimele cantităţi de cristale se pot transfera prin spălarea vasului cu soluţie mumă
Spălarea cristalelor de soluţia mumă aderentă se face cu puţin solvent proaspăt, bine
răcit; în final cristalele se presează pe filtru cu un dop de sticlă sau cu o spatulă

Fig.10 Instalația de filtrare in vacuum:1.Pâlie Buchner;2 Vas de trompă;3 Vas de

siguranță;4 Trompă de apă.
Uscarea cristalelor: o parte din solvent se evaporă lăsând filtrul la trompa cateva
minute. Cristalele se trec apoi pe o sticlă de ceas, uscându-se apoi fie pe baia de aer, fie în
etuvă, fie în exicator temperatura de uscare trebuie să fie inferioară p.t.
Procedeul experimental
Determinarea solubilitatii.
Intr-o eprubeta se pun aprox. 20 mg de resorcina bine mojarata.Se agita cu o bagheta si
se determina daca resorcina este solubila in apa la temperatura camerei.Daca m este solubila,
se incalzeste usor eprubeta observand solubilitatatea in apa la cald.
 RECRISTALIZAREA ACETANILIDEI
Se extrag din tabele date asupra solubilităţii acetanilidei alte constante fizice
(p.t.p.f. etc):
Solubilitate în apă la 100°: 5,5 g/100 g.apă
Solubilitate în apă la 0°: 0,53 g/100g.apă
Solubilitate în metanol: la 50° : 107%
Solubilitate în metanol: la 20° :41%
Solubilitate în EtOH: la 60° :87%
Solubilitate în EtOH: la 20° :27%
Solubilitate în CHCl3: la 50°:31%
Se observă că în apă acetanilida prezintă o mare diferenţă de solubilitate la cald
şi la rece, deci apa este foarte potrivită pentru recristalizarea acestei substanţe.
P.t.: 113-4°C
P.f.: 304°C
Modul de lucru :
Se introduc 5g acetanilidă impură într-un flacon Erlenmayer de 250 ml Se
măsoară 100 ml apă, din care se adauga 50 ml la acetanilidă brută. Se încălzeşte
uşor până la fierbere. Se observă formarea unui strat uleios, constituit dintr-o
soluţie de în acetanilidă, ce se formează numai la temperaturi de peste 83°.
Pentru a se obţine soluţia saturată la cald de acetanilidă în apă, adaugă apa
fierbinte în mici porţiuni (de 3-5 ml), până ce uleiul este complet dizolvat. Se
observă dacă mai rămâne solid nedizolvat, care este constituit din impurităţi
insolubile. Se notează cantitatea folosită. Se lasă soluţia să se răcească şi se
adaugă cca. 0,1 g cărbune decolorant; se fierbe apoi soluţia cu grijă, câteva
minute, agitând. Se filtrează la cald. Se acoperă paharul cu o sticlă de ceas şi se
lasă să cristalizeze la temperatura camerei. Când cristalizarea este completă, se
răceşte paharul cu apă cu gheaţă, timp de 15 minute, pentru a completa
cristalizarea. Se filtrează suspensia de cristale pe o pâlnie Buchner; se spală turta
de cristale cu apă rece, de două or în porţiuni mici. Se presează cristalele cu un
dop sau cu o baghetă pentru a se elimina cât mai bine soluţia reţinută. Apoi se
scot cristalele şi se pun pe o sticlă de ceas şi se usucă la aer. Se determină
greutatea şi p.t. Se calculează randamentul de recristalizare.