PREPARATE FARMACEUTICE OBTINUTE PRIN EXTRACTIA

PRODUSELOR VEGETALE

Metode de extractie pt obtinerea solutiilor extractive apoase: macerare,

infuzie, decoctie
Macerat – rezultatul obtinut in urma procesului de macerare
Macerarea – este operatia de dizolvare extractiva in care pv maruntit este adus in
contact cu lichidul extractiv (apa) la temperatura camerei, un timp determinat si
agitand la anumite intervale (de 5-6 ori/proces)
-este o extractie statica; se realizeaza o extractie menajata, lenta si
incompleta, dar este selectiva
-se foloseste pentru extragerea mucilagiilor din pv, sau pentru
principiile active care sunt sensibile la temperatura, sau in cazul in care, la
incalzire s-ar obtine cantitati prea mari de substante balast; de exemplu, radacina
de Althaeae, se extrag doar mucilagiile, nu si amidonul (substanta balast).
-tehnica de lucru: pv marunit corespunzator (conform monografiei) se
spala sub un jet de apa (spalarea are loc de obicei etaland pv pe o sita cu ochiurile
mai mici), apoi pv se aduce in vasul unde are loc macerarea si se adauga intreaga
cantitate de apa prevazuta, cele 2 componente (adica pv si apa) lasandu-se in
contact la temperatura camerei agitand de 5-6 ori (pentru a grabi dizolvarea). Dupa
30 minute, lichidul se filtreaza prin vata si tifon si completarea la masa se face prin
spalarea reziduului fara a presa.

Metoda se aplica unui nr mare de pv, mai ales pt cele care contin mucilagii:
radacina si frunza de Althaeae, radacina de farfara, frunza de nalba sau seminte de
in.
In cazul macerarii cu apa, o importanta mare o au difuziunea si osmoza,
patrunderea solventului prin peretele celular, apoi trecerea solutiei extractive in
exterior. Dupa o perioada de timp se stabileste un echilibru intre concentratia
solutiei extractive care inconjoara pv si concentratia continutului celular , ceea ce
inseamna ca extractia decurge foarte lent/inceteaza, rezulta ca este importanta
agitarea intermitenta , care duce la diluarea solutiei extractive din exterior.
Cu cat timpul de contact este mai mare, randamentul este mai bun, dar in
majoritatea cazurilor, pv nu este stabilizat si pot avea loc in timpul extractiei
descompuneri enzimatice sau preparatele pot fi invadate de microorganisme,
rezulta timp limitat (30 minute) si vasele trebuiesc acoperite in timpul extractiei.
O varianta a macerarii simple este extractia prin macerarea circulanta.
Radacina de Althaeae adusa la gradul de maruntire corespunzator, cantarita si
spalata, se inchide intr-un saculet de tifon si se suspenda in stratul superior de
solvent. La contactul cu solventul se formeaza o solutie concentrata care cade la
fundul flaconului si o alta portiune de solvent sau solutie mai diluata ii ia locul; se
realizeaza si filtrarea, nu este nevoie de agitare, dar randamentul este mic.

Infuzia-Soluție apoasă obținută dintr-o plantă prin opărirea ei cu apă

clocotită, în scopul extragerii principiilor active pe care le conține.
Infuzarea – metoda de extractie la cald
-se foloseste pt obtinerea principiilor active din pv friabile cum sunt: flori,
frunze, ierburi
-se mai foloseste pt principiile active care se descompun a incalzire
indelungata
 tehnica de lucru: pv adus la gradul de maruntire prevazut se umecteaza
(umectarea se face cu 3 g apa pt 1 g pv). Peste pv umectat se aduce apa
prevazuta in formula, incalzita la fierbere si se lasa in contact 30 minute
in vas acoperit la temperatura camerei. Solutia obtinuta se filtreaza prin
vata si tifon si se completeaza la masa prin spalarea reziduului (daca e
necesar se poate face si stoarcerea reziduului obtinut). Totdeauna
umectarea se face in vas acoperit la temperatura camerei.
-exceptie: pt extragerea uleiurilor volatile din pv, umectarea se face cu alcool,
se folosesc 0,5g alcool pt 1 g pv
-exceptie: pv ce contin glicozide cardiotonice nu se umecteaza deoarece se
produce descompunerea enzimatica.
Umectarea cu apa/alcool diluat are rolul de a imbiba membrana celulara si de a
o permeabiliza usurand fenomenul de difuzie-osmoza din timpul extractiei, rezulta
o extractie mai buna.
Prin umectare se elimina aerul prezent in pv maruntite, evitandu-se fenomenul
de flotare (a îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui
lichid )si cel de fixare a particulelor de produs pe peretii recipientului cand se
toarna apa fierbinte.
Umectarea se face cu 3 ml apa sau 0,5 ml alcool diluat pt 1 ml pv atunci cand se
urmareste extractia uleiurilor volatile.
Frunza de digitala nu se umecteaza.
Florile de tei se umecteaza cu apa chiar daca contin uleiuri volatile (mucilagiile
precipita cu lcoolul), deci se urmareste si extractia mucilagiilor.

Decoctul -Preparat lichid obținut prin fierberea unor plante în apă

Decoctia – temperatura de extractie este mai mare decat la infuzare, aprox 95 C
pe toata perioada extactiei, 30 minute.
 -operatia de dizolvare extractiva prin care pv umectat in prealabil este pus in
contact cu apa distilata adusa la fierbere si mentinut 30 minute la temperatura de
95 C prin introducerea vasului acoperit in baia de apa aflata in fierbere.
-se foloseste la extragerea componentelor din pv ce contin tesuturi lemnoase
(radacini, rizomi, scoarte, frunze coriace) si se aplica in cazul principiilor active
care suporta incalzirea indelungata.
-tehnica de lucru: umectarea se realizeaza cu 3 g apa la 1 g pv. Cele 2
componente se lasa in contact 5 minute la temperatura camerei, apoi peste pv se
aduce intreaga cantitate de apa incalzita la fierbere si apoi amestecul este mentinut
30 minute in baia de apa la fierbere. Dupa 30 minute, solutia se filtreaza prin vata
si tifon si se completeaza la masa prin spalarea reziduului cu apa fierbinte.
-exceptie: cand se urmareste extractia din pv a alcaloizilor se foloseste
umectarea cu apa acidulata cu Hcl, acid tartric, acid citric in cantitatea de 1 ml acid
pt 1 g alcaloid din pv.
-exceptie: la produsele acide (saponine acide) se extrag folosind pt
umectare apa alcalinizata cu carbonat acid de sodiu, se foloseste 1 g NaHCO3 pt
10 g pv.

Metode de extractie folosite la obtinerea preparatelor extractive alcoolice:

macerare, percolare

Principalele operatii folosite la obtinerea preparatelor alcoolice, hidro-alcoolice,

etero-alcoolice (ectracte, tincturi) sunt macerarea si percolarea.
MACERAREA – se foloseste la temp. camerei
-pv este mentinut in contact cu solventul un timp variabil
(aprox 10 zile) intr-un vas inchis pt a evita pierderea solventului prin evaporare. Se
agita de 3-4 ori/zi.
-lichidul extractiv obtinut este decantat, iar reziduul se
preseaza. Pe o proba filtrata se determina continutul in principii active si daca este
necesar, se dilueaza/ se aduce la concentratia prevazuta. Se lasa sa sedimenteze la
o temperatura de 5-10 C, timp de 6 zile, apoi se filtreaza.
-este un procedeu de extractie static
-comparativ cu macerarea cu apa, timpul de extractie este mare
-operatia se poate inatlnisi ca operatie intermediara la prepararea
unor solutii extractive prin alte procedee (ex: preparare prin percolare)
-pentru a creste randamentul de extractie s-au propus modificari ale
macerarii simple (pv se mentine in contact cu tot solventul) = MACERARE
REPETATA=DUBLA=MULTIPLA
 MACERAREA DUBLA – solventul se imparte in 2 parti egale.
Tot pv se trateaza intai cu prima portiune. Dupa un timp de contact, se separa
solutia extractiva, iar reziduul este tratat cu cealalta portiune de solvent. Se
mentine un anumit timp in contact, se separa, iar cele 2 solutii se reunesc. Se
mentine amestecul la 5-10 C, apoi se filtreaza, rezulta o macerare mai eficienta.
In macerarea multipla, solventul se imparte in mai multe portiuni cu care se
trateaza succesiv pv.
-sunt tot procedee statice (agitarea se face din timp in timp).

PERCOLAREA
-procedeu de extractie aplicat frecvent in industrie, cu randamentele cele mai
bune
-denumirea vine din limba latina: “per”= prin si “colare” = a curge pic cu pic
Prin percolare se realizeaza epuizarea progresiva a pv cu lichidul de extractie
prin scurgerea lenta si repetata a solventului prin pv , ceea ce face posibila o
extractie aproape totala. Se utilizeaza percolatoare de forma cilindrica, conica,
colindro-conica confectionate din sticla, mai rar din portelan sau din otel
inoxidabil. Dimensiunea se alege in functie de cantitatea de pv. Percolatorul are un
tub de scurgere si un robinet care regleaza viteza de curgere.
Fazele procesului de extractie prin percolarea
1.Maruntirea pv: transformarea pv in fragmente mici (sita III), pulbere groscioara
(sita IV), pulbere marunta (sita V).
Daca particulele sunt prea mari, patrunderea solventului in celula vegetala este
dificila, iar curgerea lichidului extractiv este prea rapida si nu se realizeaza o
extractie corespunzatoare.
O pulverizare prea avansata nu este indicata, mai ales cand extractia se face cu
o solutie hidro-alcoolica cu un continut mare de apa – se produce imbibarea pv –
creste volumul – extractie ingreunata.
Particulele mai fine sunt indicate pt tesuturile vegetale compacte (ex: coji de
portocale) cand extractia se face cu alcool concentrat sau eter (extractie prin
dizolvare directa)

2.Umectarea pv se face cu 0,5 parti solvent pt 1 parte pv timp de 3 ore in recipient

inchis.
Uneori, inainte de umectare, se poate face degresarea (=debarasarea pv de
substantele balast de natura lipidica, care daca sunt extrase influenteaza aspectul si
stabilitatea solutiei extractive). Degresarea se face cu un solvent organic
(eter/benzina) dar sunt necesare cantitati de solvent (este volatil, inflamabil)
rezulta ca se prefera degresarea solutiei extractive – se folosesc cantitati mici de
solvent.
Umectarea se face in mojar sau in malaxoare. Trebuie sa se faca uniform: pv si
solventul, pt umectare, se mentin in contact timp de 3 ore in recipient inchis. Apoi,
pv umectat este trecut prin site cu ochiuri mari (sita I in general) pt uniformizare,
apoi se introduce in percolator. Acesta se aseaza vertical, iar la partea inferioara se
plaseaza un tampon de vata/ disc perforat.
Pv se aseaza in percolator cat mai uniform, presand usor pt a se evita
formarea de goluri; si nu se preseaza puternic pt a nu ingreuna fierberea.
Deasupra pv se aseaza un filtru peste care se aduce un disc metalic/ strat de
pulbere de sticla pt a evita dislocarea pv la aducerea solventului.

3.Macerarea: peste produsul aflat in percolator, cu robinetul deschus, se adauga

solvent in portiuni mici. Cand apar primele picaturi se inchide robinetul si se mai
adauga solvent pana cand acesta acopera pv depasindu-l cu 2-3 cm.
Percolatorul se acopera cu capac si se lasa in repaus timp de 24 ore.
Rolul macerarii: solventul patrunde prin membrana celulei permeabilizata la
umectare si sa dizolve componentele solubile din celula.

4.Percolarea propriu-zisa
Dupa 24 ore de macerare, se deschide robinetul si se regleaza debitul de curgere
astfel incat sa se obtina in 24 ore o cantitate de solutie extractiva ce reprezinta
1+1/2 din greutatea pv.
Viteza de percolare variaza in functie de cantitatea de pv, continutul in principii
active, natura solventului, capacitatea percolatorului.
Percolarea este o extractie dinamica ce poate fi consierata o macerare repetata
automat, respectiv un proces de macerari succesive de scurta durata.
Alimentarea cu solvent se face continuu astfel incat nivelul de deasupra pv se
mentine constant.
Sfarsitul operatiei – cand solutia extractiva obtinuta este aproape decolorata si
prin evaporarea solventului ramane un reziduu imperceptibil.
Durata percolarii este de aprox 6 zile (3-6 zile).
Volumul de solvent: 5-10 ori mai mare decat cantitatea de pv luat in lucru.
Primele percolate sunt mai concentrate avand un continut in principii active de
aprox. 44 %, iar percolatele urmatoare sunt din ce in ce mai diluate.
In cursul operatiei se pot colecta separat diverse fractiuni de lichid extractiv
care in final se reunesc obtinand un lichid in general tulbure – acesta se pastreaza
la 5-10 C timp de 6 zile, apoi se filtreaza.
 TINCTURI SI EXTRACTE
Tinctura - Medicament obținut prin dizolvarea în alcool sau în eter a
elementelor active dintr-o plantă, dintr-un produs chimic 
Extract - Substanță concentrată extrasă din diferite amestecuri vegetale 
Extractele sunt preparate lichide, respectiv extracte fluide si tincturi, semisolide
(extracte moi) sau solide (extracte uscate), obtinute din pv sau material animal, in
general in stare uscata. Exista mai multe tipuri de extracte: titrate/standardizate,
cuantificare, alte extracte.
Tincturile – preparate farmaceutice lichide sub forma de solutii alcoolice,
hidroalcoolice, eteroalcoolice obtinute prin extractia pv.
Spre deosebire de solutiile extractive apoase, tincturile sunt forme industriale
cu o concentratie mare de principii active, exact dozate, avand o stabilitate mare
(1-2 ani).
In general, tincturile se utilizeaza in prescriptii magistrale pt uz extern/intern,
formulate la produse lichide (solutii, siropuri, gargarisme), samisolide (unguente)
sau chiar solide (pulberi, ovule).
Se pot folosi si ca atare – administrare in picaturi
La preparare se foloesc pv uscate.
Nu pot fi considerate tincturi solutiile alcoolice colorate obtinute prin
dizolvarea unor substante organice / anorganice intr-un alcool (ex: tinctura de iod).
Raportul pv-solvent este 1:10 pt tincturile preparate din pv care contin
principii puternic active sau 1:5 pt restul pv (cele care contin principii anodine).
Este necesara maruntirea pv supus extractiei. Se aduce la gradul de maruntire
prevazut; de obicei mai avansat decat la extractia cu apa (sitele 3,4,5).
Solventi folositi: alcool diluat, alcool concentrat, alcool acidulat (prin
acidulare creste randamentul de extractie mai ales pt pv care contin alcaloizi), acizi
organici (acid formic), acizi anorganici (Hcl, H3PO4).
Alcoolul este un solvent selectiv. Concentratia lui depinde de solubilitatea
principiilor active care se extrag. Prin amestecare cu apa creste puterea de
dizolvare.
Cu cat concentratia alcoolului este mare, reziduul obtinut la evaporare este
mic si extractia este mai selectiva.
Tincturile pot fi: simple (obtinute prin extractia unui singur pv) sau complexe
(obtinute prin extractia mai multor pv).
Metode de extractie: macerarea (repetata), percolarea, dizolvarea extractelor
uscate/ diluarea extractelor fluide pt obtinerea tincturilor cu stabilitate redusa.
a)macerare: tinctura de coaja de portocala, de opium, de balsam de Tolu
b)percolare: tinctura de aconit, beladona, eucalipt, gentiana, valeriana, menta
c)amestecare: tinctura Davila – contine tinctura de opium, extract fluid de
frangula, ulei de menta, scortisoara, alcool concentrat.

Extracte = preparate farmaceutice fluide moi/uscate, obtinute prin extractia pv

cu anumiti solventi, urmata de evaporarea partiala/totala a solventului si aducerea
masei reziduale si a pulberii la concentratia/consistenta prevazuta.
Extracte fluide - preparate lichide obtinute prin extractia cu etanol de
concentratie adecvata/ apa pt care, in general, 1 parte extract corespunde la 1 parte
pv/ materie animala in stare uscata.
Extracte moi - preparate semisolide obtinute prin evaporarea partiala/totala a
solventului utilizat pt extractie.
Extracte uscate – preparate solide obtinute prin evaporarea solventului utilizat
la prepararea lor.

Extractele sunt forma industriale care au o concentratie in principii active mai

mare decat a solutiilor extractive apoase si decat tincturile.
-continutul in principii active este exact dozat
-stabilitatea preparatului este mare, se pastreaza 2 ani
-extractele vegetale se utilizeaza dupa prelucrarea intr-o forma farmaceutica.
Pot intra in compozitia unor formule magistrale/ industriale pt uz oral/
administrare topica.
Ex: solutii, spalaturi, gargarisme, unguente, ovule, supozitoare
-un extract trebuie sa contina constituenti activi din pv de la care provine. Prin
extractie sunt eliminate unele substante balast care ar duce prin prezenta lor la
descompunerea unor principii active.
-metode de preparare: aceleasi metode ca la tincturi (macerare, macerare
repetata, percolare)