PUNEREA IN EVIDENTA A PLASMOLIZEI SI TURGESCENTEI

Se iau 3 pahare Berzelius :primul conține apa,al 2-lea si al 3-lea solutie de NaCl 20%.
Avem de asemenea trei fragmente de intestin cu lungimea de 7 cm, legate la un capăt.
In 2 tuburi se introduce solutie de NaCl 20%,dupa care fragmentele de intestin se leaga si la celalalt
capat,introducandu-se in primele doua pahare.Al treilea tub care contine apa se introduce in al 3-lea
pahar.
Dupa 1-2 ore observam:in primul pahar tubul isi mareste volumul,prin curentul
endoplastic.Tubul=celula ,este in stare de turgescenta.
In al 2-lea pahar tubul ramane la starea initiala ,deoarece cele 2 solutii au aceeasi concentratie(sunt
izotonice).
In al 3-lea pahar,apa din tub iese in exterior,tubul isi micsoreaza volumul,se zbarceste,”celula”este
in stare de plasmoliza.
Plasmoliza si turgescenta celulelor se pot observa pe preparate proaspete,la microscop,in solutie de
azotat de potasiu.
 PUNEREA IN EVIDENTA A PERMEABILITATII SOLULUI

Capacitatea solului de a lasa apa sa se infiltreze in profunzime exprima permeabilitatea solului. Ea

da indicatii asupra capacitatii solului de a retine apa. Se iau tuburi mari prevazute la partea
inferioara cu dopuri de cauciuc prin care trec tuburi de sticla scurte. Se așază putina vata deasupra
dopurilor si un centimetru de nisip mare, apoi se pun diferite soluri intr-un strat de aproximativ 12
cm in fiecare tub. Se toarna peste pamantul din tuburi, apa,avand grija sa se mentina nivelul apei
deasupra solului la o inaltime de 3cm. Sub tuburile scurte se pun 2 pahare Bezelius. Se noteaza
timpul si cantitatea de apa colectata. Rezultatul se exprima in ml apa pe ora.
 ABSORBTIA APEI PRIN FRUNZE

Ramura cu frunze Syringa, Primula sau Phaseolus,se lasa cateva ore la temperatura camerei. Dupa
ce s-a vestejit suprafata de sectiune a petiolului se parafineaza si se intoduc frunzele intr-o eprubeta
cu apa. Dupa o ora se constata revenirea frunzelor la turgescenta normala. Cantitatea de apa
absorbita se afla prin cantarire, inainte de introducere in apa si dupa ce frunzele isi revin la
turgescenta normala.
 DETERMINAREA SUBSTANTELOR ORGANICE DIN ORGANE VEGETALE

Glucide-(hidrati de carbon)
Modul de extragere. Glucoza si fructoza pot fi puse in evidenta din diferite legume,fructe,seminte.
Materialul de examinat se marunteste si se fierbe cateva minute cu apa;20g material vegetalse fierbe
cu cu 100ml apa distilata. Extractul se decanteaza.

Reactia Fehling
La 3 cc de extract vegetal se adauga intr-o eprubeta 3 cc amestec in parti egale de solutie Fehling I
si II. Amestecul se face numai in momentul intrebuintarii. Amestecul se incalzeste pana la fierbere si
prin agitare usoara se obtine un precipitat rosu de oxid cupros. Reactia este caracteristica pentru
toate glucidele reducatoare.

Reactia de caramelizare
Intr-o eprubeta ,la cativa milimetri de exract vegetal se adauga 1-2 mlNaOH sau KOH,20% si se
incalzeste .In functie de concentratia glucidelor se obtine o culoare bruna,galbuie sau galbena.Se
formeaza compusi de condensare de tipul rasinilor aldehidice.Prin acidularea solutie se degaja un
miros caracteristic de caramel.

Punerea in evidenta a amidonului

Reactia cu iod
Se rade cu bisturiul sau acul spatulat dintr-un tubercul de cartof. Materialul obtinut se introduce in
sticla de ceas peste care se toarna putina solutie Lugol. Se coloreaza in albastru. Daca se ia o
picatura din acest amestec si se pune pe o lama pentru a se privi la microscop observam granulele de
amidon colorate in albastru. Forma granulelor de amidon este caracteristica diferitelor plante.

Determinarea glutenului din faina

O cantitate de 22g de faina se framanta intr-un mojar cu 11ml de apa clocotita timp de 10min.
Aluatul obtinut se lasa intr-un vas (mojarul captusit cu hartie de filtru umezita). Vasul se acopera si
se lasa 30 minute. Dupa acest repaus ,aluatul se spala la curent de apa deasupra unei site indepartand
amidonul. Se mai framanta glutenul indepartand apa in exces. Se cantareste glutenul la balanta
tehnica. Greutatea obtinuta se inmulteste cu 5 iar rezultatul exprima valoarea glutenului umed in
procente 22g =cantitatea de faina luata in experienta, 2g=cantitatea ce se pierde prin spalare
20x5=100 valoarea procentuala.

Punerea in evidenta a lipidelor

Unele seminte contin grasimi. Aceste seminte nu se dizolva decat in eter etilic,eter de
petrol,cloroform si benzen.
Intr-o eprubeta se amesteca 2 cc de ulei vegetal cu unul din solventii mentionati. Uleiul se dizolva
obtinandu-se o solutie clara.

Colorarea uleiurilor
Se realizeaza cu coloranti liposolubili (Sudan III). Se amesteca intr-o eprubeta 2 cc de ulei vegetal
cu cateva picaturi de solutie (Sudan III). Dupa o agitare puternica uleiul se coloreaza in portocaliu
intens.
 PUNEREA IN EVIDENTA A ACIZILOR ORGANICI

In cantitate mare ,acidul tartric se gaseste in struguri sub forma tartratului acid de potasiu.
Obtinerea extractului:strugurii striviti se incalzesc cu o cantitate egala de apa distilata timp de 1-
10min. Solutia se decanteaza si se introduce intr-o eprubeta o cantitate de 3cc. Peste solutia
decantata se adauga 1cc acetat de sodiu 10% si clorura de calciu. Se formeaza un precipitat
cristalin ,alb de tartrat de calciu,frecarea peretilor eprubetei cu o bagheta favorizeaza precipitarea.

Acidul oxalic se gaseste sub forma de săruri,oxalat de calciu si oxalat de magneziu in pețiolul de
Begonia si in foitele externe a bulbului de ceapa.
Obtinerea extractului:pețiolul si frunza de Begonia se marunteste si se incalzeste cu apa distilata 5-
10min. Solutia obtinuta se decanteaza ,si se adauga clorura de calciu10%. Se formeaza imediat un
precipitat alb dens de oxalat de calciu.

Acidul citric se gaseste in cantitate mai mare in sucul de lămâie , afine , coacaze. Sucul de fructe cu
solutia de clorura de calciu 10%,incalzita usor deasupra unei flacari formeaza un precipita sub
forma de fulgi albi. Acidul citric apare in procesul de respiratie al celulei ca un produs intermediar
important.
 DETERMINAREA REACTIEI SOLULUI

Elementele minerale din sol se pun in evidenta prin metode arătate la evidentierea elementelor
minerale din organele plantelor.
Pentru pregatirea extractului se foloseste sol proaspat. Apa nu trebuie sa conțină dioxid de carbon.
De aceea se foloseste apa fiarta si racita. Se iau 50g sol in Erlenmeyer peste care se toarna 250 ml
apa distilata. Se agita 3 minute iar suspensia obtinuta se filtreaza prin hartie de filtru. Se evita
ruperea hartiei turnand suspensia pe bagheta. Primele portiuni de de filtrat tulburi se refiltrează.
Substantele dizolvate in extract se modifica foarte repede datorita proceselor microbiologice. In
cazul ca analizele se efectueaza dupa o zi se adaugă in balonul de filtrat cateva picaturi de toluen. Se
inchide cu dop si se agita. Acest extract apos poate folosi la punerea in evidenta a elementelor
solubile in apa si la determinarea pH-ului.

Determinarea pH-ului solului

Valoarea pH-ului solului se poate determina usor cu ajutorul hartiei indicator universal. Se introduce
un fragment de indicato universal in extract apos. Se compara culoarea obtinuta cu gama de culori
etalon.

Metoda de salicilat de sodiu

Se pun 3-4 g sol mărunțit uscat si trecut printr-o sita intr-o eprubeta. Se adaugă o soluție de salicilat
de sodiu 5%cam de 2 ori volumul solului. Se agita bine un minut si se așteaptă limpezirea
suspensiei. Lichidul capătă o anumita culoare in raport cu reacția solului. Se va introduce tabelul
pentru identificarea pH-ului.
ASIMILATIA DIOXIDULUI DE CARBON IN TIMPUL FOTOSINTEZEI

Se demonstrează necesitatea dioxidului de carbon in fotosinteza luând o eprubeta cu apa in care se

introduce ramura de Elodea. Așezăm eprubeta in fata luminii si număram bulele degajate intr-un
minut. Înlocuim apa din eprubeta cu apa fiarta si răcita .
Prin fierbere apa pierde CO₂ dizolvat. Urmărind degajarea de bule, constatam ca e foarte lentă.
Daca adăugam o mica cantitate de NaHCO₃, după scurt timp observăm degajarea unui număr mare
de bule, deoarece NaHCO₃ prin disociere pune in libertate CO₂.

NaH₂+CO₂=CO₂+Na₂CO₃+H₂O
 PUNEREA IN EVIDENTA A SUBSTANTELOR PROTEICE DIN FRUNZE, REZULTATE
IN PROCESUL FOTOSINTEZEI

In procesul fotosintezei odată cu formarea glucidelor iau naștere si substanțe proteice.

Frunze tinere de varza ,sfecla sau muscata se tin cateva zile la intuneric ,se acopera apoi cu1-2
frunze cu hartie de staniol in care se decupeaza o figura oarecare si se tine la lumina 3 zile. Se
detaseaza frunzele, se fierb in apa, apoi in alcool, se spala cu apa distilata dupa care se pun in cutii
Petri unde se efectueaza reactia de colorare pentru substantele proteice.

Reactia biuretului
Peste una din frunze se toarna o solutie de CuSO₄ 5% in care se lasa o ora, dupa care se spala cu
apa distilata si se adauga o solutie de NaOH 10%. In partea luminata ,frunza se coloreaza violet.
Intensitatea coloratiei creste pe măsura ce creste timpul.

Reactia xantoproteica
Peste una din frunze se toarnă HNO₃ diluat in parti egale cu apa. Dupa aprox. 30 min. in partea
iluminata a frunzei , apare o coloratie galbena.
Daca se adauga si NH₄OH diluat cu apa 1:2, frunza se coloreaza in portocaliu.
 PUNEREA IN EVIDENTA A FOTOOXIDARII CLOROFILEI

In 2 eprubete se pun 2-3 ml extract alcoolic cu clorofila. O eprubeta se aseaza la intuneric, cealalta
la lumina. Dupa cateva zile se constata ca extractul din eprubeta tinuta la lumina se brunifică, iar
continutul eprubetei ținut la întuneric rămâne verde.
Brunificarea extractului ținut la lumina se datoreaza oxidarii clorofilei sub actiunea luminii.
 PUNEREA IN EVIDENTA A CO₂ REZULTAT IN RESPIRATIE
(CU APA DE VAR)

Daca la aceeasi experienta se suspenda o eprubeta cu o solutie de apa de var, prin punerea in
libertate a CO₂ - solutia de Ca(OH)₂ se tulbura. CO₂ se pune in libertate in urma procesului de
respiratie a organelor vegetale.
Nu sunt indicate plante cu clorofila ,pentru ca in acest caz are loc si procesul de fotosinteza ,proces
in care schimbul de gaze este invers respiratiei. Pentru a impiedica fotosinteza vasele se pot
impacheta cu hartie neagra.
 DETERMINAREA COEFICIENTULUI RESPIRATOR

Doua osmometre Dutrochet egale ca volum se monteza in suport cu partea larga in sus. Se pun
seminte germinate. In primul osmometru semintele sunt germinate si fierte, in al2-lea osmometru
semintele sunt germinate. In cele 2 osmometre se suspenda cate o eprubeta mica ce contine solutie
de KOH concentratie 30%.
Se inchid cu un dop de cauciuc. Tubul ingust al osmometrului se introduce in paharul Berzelius ce
contine o solutie colorata. Dupa putin timp coloana de lichid se urca in osmometrul ce contine
seminte germinate din cauza diferentei de presiune ce se creeaza in urma procesului de absorbție
CO₂ de catre solutia de KOH.
In al 2-lea osmometru nu se observa nici o schimbare a coloanei de lichid deoarece semintele fiind
fierte, nu mai pot avea loc procese vitale.
Prin aceasta experienta am demonstrat ca semintele in timpul germinației respira.
Pentru determinarea coeficientului de respiratie in al 2-lea osmometru punem tot seminte
germinate ,dar nu introducem cuva cu KOH.
In acest caz CO₂,rezultat in urma respiratiei nefiind fixat de KOH nu produce diferente de presiune.
QR=CO₂/O₂=B-A/B
B=inaltimea coloanei de lichid din primul osmometru
A=inaltimea coloanei de lichid din al 2-lea osmometru .
Dupa felul semintelor amidonoase sau grase, coeficientul respirator este diferit.
PUNEREA IN EVIDENTA A CONDITIILOR NECESARE GERMINATIEI SEMINTELOR

Conditiile mediului extern necesare germinatiei semintelor

Pentru ca semintele sa germineze este necesar ca 3 factori din mediul ambiant sa aiba valori
convenabile :umiditatea, oxigenul si temperatura.
Necesitatea apei, aerului si caldurii pentru germinatia semintelor.

Experienta celor 3 boabe de fasole

Necesitatea tuturor celor 3 factori externi poate fi dovedita punând semintele la germinat in asa fel
incat in fiecare varianta sa lipseasca unul din factori.
Pe un suport de lemn de cca 20 cm lungime si 1,5 cm latime se fixeaza cu ajutorul unor inele taiate
din tub de cauciuc 3 boabe de fasole sau de bob, cate unul la fiecare capat si altul la mijloc.
Suportul cu semintele se aseaza intr-un pahar Berzelius ,in care se pune apa fiarta si racita ,astfel ca
bobul din mijloc sa fie scufundat pe jumatate.
Experienta se monteaza in 2 variante care se pastreaza 1-2 saptamani.
I-intr-un loc cald si luminos
II-La temperatura scazuta,intr-un vas cu gheață.
In varianta I bobul din aer nu a germinat, desi a dispus de oxigen si caldura pentru ca i-a lipsit
umezeala.
Cel de sub apa , aflandu-se in conditii de umiditate si cadura suficiente, s-a imbibat si a incoltit, insa
dupa consumarea putinului aer introdus cu samanta , germinatia nu a mai continuat, datorita lipsei
oxigenului.
Numai sămânța de la nivelul apei unde se întrunesc toate trei conditiile, adică apa destula ,oxigen si
caldura germineaza si da o planta viguroasa.
In varianta II nu germineaza nici samanta de la mijloc,datorita lipsei de caldura.

DETERMINAREA CAPACITATII SI ENERGIEI GERMINATIVE

Prin proba germinatiei asiguram semintelor conditii optime (specificate in standarde de stat) in
umiditate,temperatura,aerare si urmărim cate din ele germineaza si cât de repede. Se afla astfel
faculatea germinativa care arata totalul semintelor ce pot germina dint-un lot si energia germinativa
care ne indica viteza cu care se declanseaza procesul; pentru efectuarea probei se folosesc
germinatoare formate din: suportul pentru substratul de germinatie ,capace care evita uscarea si
deschiderea pentru accesul aerului.
Ca substraturi de germinatie pentru semintele mici se foloseste hartia de filtru sau sugativa alba.
Hartia se foloseste o singura data pentru ca poate reține substante inhibitoare ale germinatiei de la
seminte germinate anterior.
Semintele se așază pe sau intre straturile de hartie. Se mai pot folosi tifonul, vata hidrofila, pământul
(3 parti la o parte de nisip). Se pun la germinat 100 boabe de la plante cu seminte mici, sau 50 de la
plante cu cu seminte mari ,fara sa se faca o selectie a boabelor.
Se așează cu pensa ,fara sa fi fost in prealabil îmbibate pe suprafata suportului in randuri
drepte ,echidistante (0,5-1,5 cm).
Se considera germinate semintele de grâu, porumb, secara, care prezintă radacina egala cu
lungimea semintei, iar tulpinita 1/2 din lungimea rădăcinii.
Ambii indicatori ,atat energia cat si facultatea germinativa sunt dați de valoarea procentuala a
semintelor germinate in anumite intervale de timp.

Planta Substanta Temperatura Numarul de zile pentru stabilirea

Energiei Facultatii
germinative germinative
Triticum sp.(grau) N.S. 20 3 7
Hordeum sp.(orz) N.S. 20 3 7
Secale cereale N.S. 20 3 7
(secara)
Zea mays(porumb) N.S. 20 4 7
Pisum N.S. 20 3 7
sativum(mazare)
Phaseolus N.S. 20 4 7
vulgaris(fasole)

N-Nisip
S-hartie de filtru sau sugativa
La primul termen -pentru energia germinativa se numără si se indeparteaza de pe substrat semintele
germinate,precum si cele mucegaite ,restul lasandu-se la germinat pentru al doilea termen-facultatea
germinativa. La al 2-lea termen numarul semintelor germinate normal se aduna cu cu numarul celor
obtinute la primul termen si se face totalul.
Numarul semintelor germinate normal aflate la prima numaratoare raportat la 100 da energia
germinativa ,adica insusirea semintelor de a germina. Numarul semintelor germinate normal la
ambele numaratori raportate la 100 ne da facultatea germinativa ,adica capacitatea semintelor de
agermina.

Proba germinatiei semintelor

Data: ..................... Nr. de semințe …………………………………
Temperatura .................̊C
Numaratoarea I Numaratoarea II
91 97

Energia germinativa =91%

Facultatea germinativa=97%
 EXCITABILITATEA CELULEI ANIMALE

Excitabilitatea este una din proprietatile fundamentale ale materiei vii prin care se deosebeste de
materia lipsita de viata.
Se pune o picatura din infuzia de fan pe lama de sticla ,se așază lamela si se priveste la microscop.
Vom observa felul in care reactioneaza microorganismele (amibe,euglene,parameci) la actiunea
diferitilor agenti.
Urmarind o amiba in campul microscopic se poate observa ca intalnind in deplasarea sa un corp
inert,de exemplu, un bob de nisip, la contactul cu pseudopodul se retrage ,iar animalul isi schimba
directia deplasarii.
Daca se proiecteaza un fascicul de radiatii calorice asupra amibei ,aceasta determina reactii de
deplasare in directia in care curentul cald este favorabil animalului.
Daca la marginea lamelei se asaza un cristal de NaCl,se dizolva in apa de sub lamela si determina
deplasarea amibelor catre marginea opusa.
Experienta dovedeste ca celula a reactionat la variatia nefavorabila a salinitatii.
In corpul omului,leucocitele au reactii pozitive sau negative fata de diferiti agenti. Ele reactioneaza
indreptandu-se catre locul in care se gasesc bacterii sau se indeparteaza de locul in care se gasesc
toxine.
DETERMINAREA ACIDITATII LAPTELUI

Se stie ca laptele normal, proaspat muls, are totdeauna o reactie slab acida . Aceasta aciditate insa
creste pe masura ce se invecheste laptele,ca urmare a transformarii lactozei in acid lactic prin
activitatea bacteriilor lactice. Cand aciditatea laptelui ajunge la o anumita limita,cazeina se precipita
sub forma de flocoane, facand astfel imposibila atat conservarea lui in stare dulce ,cat si fierberea
sau pasteurizarea. In laborator se poate executa proba acidității limită, cu care foarte repede se poate
preciza daca aciditatea laptelui a depasit sau nu limita superioara ce permite fierberea sau
pasteurizarea. Metoda se bazeaza pe doua fapte cunoscute:
-1ml solutie n/10 NaOH neutralizeaza 0,9g acid lactic;
-in mediu alcalin fenoftaleina coloreaza in trandafiriu
Intr-o eprubeta se toarna pe rand 10ml apa distilata ,picaturi fenoftaleina, 2,1ml NaOH solutie 4/10
si 10ml lapte.
Daca laptele ramane colorat in roz inseamna ca aciditatea este mai mica decat limita si deci laptele
se poate fierbe fara nici un pericol.
Se mai poate executa proba cu alcool, aceasta metoda se bazeaza pe proprietatea alcoolului etilic de
a facilita precipitarea cazeinei la un anumit grad de aciditate a laptelui. Pentru executarea probei
sunt necesare:o eprubeta,o pipeta gradata si alcoolulde 68 ̊(se prepara punand peste 100 ml alcool
rectificat (96 ̊),41 ml apa distilata ).
Se pune intr-o eprubeta 1 ml lapte ,peste care se adaugă 1ml alcool. Se agita si se observa
omogenizarea amestecului, interpretarea făcându-se astfel:
Aspectul laptelui Calitatea laptelui
Omogen Lapte foarte proaspăt sau cu adaus de conservant
2.Cu flacoane foarte fine Lapte proaspăt
3.Cu flacoane fine Laptele nu coagulează in fierbere rapida
4.Cu flacoane mijlocii Laptele cu început de aciditate floconează prin
fierbere
5.Cu flacoane mari Laptele acid; coagulează prin fierbere
 PUNEREA IN EVIDENTA
A CO EXPIRAT DIN PLAMANI

Dioxidul de carbon care rezulta din catalizarea substanțelor organice este transportat pe cal sanguina
de la țesuturi la plamani si apoi este eliminat in mediul inconjurator impreuna cu aerul expirat.
Se monteaza experienta ca in schita.
In cele 2 eprubete avem solutie de NaOH si cateva picaturi de fenoftaleina care coloreaza solutia in
roz.
In prima eprubeta inaltimea coloanei de lichid este de 6 cm,iar in a2-a eprubeta de 8cm.Diferenta
inaltimii lichidului da posibilitatea dirijarii aerului expirat intr-un anumit sens.
In prima eprubeta patrunderea aerului atmosferic coloreaza slab solutia de NaOH .Iar in a 2-a
eprubeta prin expiratie CO din plamani ,solutia se decoloreaza puternic devenind incolora. Acest
fapt demonstreaza concentratia mare in CO a aerului expirat.
O experienta simpla prin care s-a evidentiat eliminarea CO rezultat din expiratie este
urmatoarea:intr-o eprubeta curata se introduc 10cc apa de var limpede. Printr-un tub de sticla
barboteaza aer de la sfârșitul câtorva expiratii. Apa de var se tulbura foarte repede iar lăsata in
repaus ,pe fundul eprubetei se depune un precipitat de CaCO3.
 IDENTIFICAREA SUBSTANȚELOR ORGANICE DIN OS

Structura oaselor – se procură de la abator oase de mamifere adulte, care se curăță cu bisturiul
până se ajunge la periost. Se analizează aspectele morfologice, apoi se fac secțiuni transversale și
longitudinale. Se examinează corpul osului și măduva lui, explicând rolul și modul cum se reflectă
în structură.
Se îndepărtează măduva prin spălare. Din secțiuni se pot distinge părțile componente ale osului,
reprezentate printr-o structură spongioasă spre interior. Se obțin rezultate bune dacă osul preparat se
fierbe jumătate de oră într-o soluție slabă de NaOH. Se spală bine cu apă și se examinează. Structura
spongioasă se deosebește clar.
Încercând cu un ac sau cu un cui rezistența, se constată că substanța compactă din diafiză este mai
dură, iar cea din epifiză este mai spongioasă.
O bucățică de os ținută în flacără, arde și degajă un miros caracteristic, totodată încep să se prelinga
picaturi de grasime.
Toate acestea indica prezenta substantelor organice.
Daca se prelungeste arderea intr-un foc intens, se distruge intreaga materie organica. In timpul
arderii se trece print-o faza de carbonizare, cand se poate recunoaste distribuirea substantei
organice, prin coloratie negricioasa caracteristica.
Osul calcinat isi pastreaza forma, insa devine foarte fragil. Prin mojarare se transforma in pulbere.
Determinarea osului:se ia un os subtire de miel, iepure sau chiar de pasare si se fierbe 1-2 ore in apa
cu NaOH. Se spala bine ,apoi se introduce intr-un vas de sticla in care se gaseste o solutie de HCl
10%.
Dupa 12 ore se reinoieste solutia de HCl .Dupa 48 de ore se obtine dizolvarea tuturor substantelor
minerale, ramanand numai materia organica. Se pastreaza forma osului ,dar este foarte flexibil.
Tinut in flacara arde complect.

IDENTIFICAREA SUBSTANȚELOR MINERALE DIN OS

Prin analize chimie au fost determinate calitativ și cantitativ diferite substanțe care intră în
compoziția osului.
Se iau fragmente uscate de os degresat și se introduc într-o eprubetă. Prin dopul eprubetei trece un
dop de sticlă prelungit cu un dop subțire de cauciuc. Prin capătul liber al tubului de cauciuc se face
legătura cu un alt tub de sticlă ce se introduce într-un pahar Berzelius.
Paharul conține apă de var. Turnăm peste fragmentele de os o soluție de HCl 15%. Se pune repede
dopul și capătul liber al tubului se introduce în apă de var. Constatăm că se dezvoltă bule de gaz,
care barbotând în apa de var o tulbură, deoarece se formează CaCO . S-a demonstrat că în os există
carbonat.
Evidențierea calciului
Se ia un vârf de cuțit de pulbere de os calcinat, se pune într-o eprubetă și se dizolvă cu puțin HCl
1%. Se filtrează.
La filtratul obținut se adaugă o cantitate potrivită de 15%. Se amestecă și se lasă câteva
minute în repaus. După aceea, se ia cu o pipetă efilată de sticlă puțin lichid de la fundul eprubetei, și
se pune pe o lamă de sticlă care se acoperă cu lamela. Observăm la microscop cristale de sulfat de
calciu, aciculare prismatice, ma, cle în formă de fier de lance.
În acest fel s-a demonstrat prezența calciului în oase.
Evidențierea fosforului
Se demineralizează un os cu acid azotic soluție 5%. Soluția obținută se filtrează, iar filtratul se
tratează cu o soluție de molibdat de amoniu. Se produce colorarea soluției în galben și prin încălzire
ușoară, se obține apariția unui precipitat de aceeași culoare.
Aceasta demonstrează existența unui fosfat în compoziția minerală a osului.