REACȚII DE IDENTIFICARE A MONOALCOOLILOR

Prof.Ionela Badea,
Colegiul Național Cuza Vodă Huși
Jud.Vaslui

Substanțele organice care conțin în molecula lor gruparea funcțională-OH legată de

radicalul unei hidrocarburi , fac parte din derivații hidroxilici. Reactivitatea lor este
influențată de natura radicalului de care este legată gruparea funcțională, de poziția pe care o
ocupă acest radical și de vecinătatea cu alte fucțiuni organice, dacă sunt conținute în
moleculă.

Monoalcoolii conțin o singură grupare hidroxil legată de un rest hidrocarbonat prin

intermediul unui atom de carbon hibridizat sp3.

1) Mobilitatea hidrogenului din gruparea – OH

Se folosește o eprubetă în care se introduc 4 cm 3 alcool anhidru și o bucățică mică de

sodiu metilic tăiat proaspăt, curățat de oxid și uscat pe hârtie de filtru. Hidrogenul care se
degajă se pune în evidență apropiind de gura eprubetei o flacără. În urma acestei apropieri se
produce o explozie. Alcoxidul format se pune în evidență răcind soluția din care precipită
alcoxidul respectiv. Acesta, dacă se dizolvă în apă, regenerează alcoolul și formează hidroxid
de sodiu care se pune în evidență cu fenolftaleină.

2) Oxidarea alcoolilor
a) Oxidarea alcoolului etilic cu KMnO4

Se amestecă 0,5 g KMnO4, 3 cm3 și 0,5 cm3 alcool etilic într-o eprubetă închisă cu un dop
prin care trece un tub de evacuare și se încălzește. Din momentul când începe să fiarbă se lasă
1-2 minute. Se lasă soluția să se liniștească, după care se adaugă 3 cm 3 H2SO4 diluat 1:5 și o
bucățică de porțelan poros, după care se cuplează tubul de evacuare și se distilă 0,5 cm 3 lichid
înt-o eprubetă. Distilatul este acidul acetic și se poate verifica cu FeCl 3 (se neutralizează
distilatul cu NaOH și se adaugă FeCl3 apărând culoarea caracteristică maron-roșcat)

b) Oxidarea alcoolului izoamilic cu amestec cromic

Se mojarează 0,5 g K2Cr2O7 și se amestecă într-o eprubetă cu 6 picături de H 2SO4și 3

picături de alcool izoamilic apoi se adaugă apă, 0,5 cm 3, și se îcălzețte cu atenție. Pe măsură

1
ce se încălzește, se simte mirosul dulceag caracteristic aldehidei izovalerianice, iar dacă se
continuă încălzirea apare un miros de brânză alterată, mirosul acidului izovalerianic.

În timpul reacției se produce virajul culorii de la portocaliu la verde, ce se datorează

schimbării valenței cromului de la șase la trei conform reacției:

3) Reacția de formare a xantogenaților

Alcoolii reacționează cu CS2 în mediu alcalin dând naștere la xantogenați alcalini.

xantogenat de sodiu (galben)

Se tratează 1-2 ml alcool cu 2 picături CS2, 2 picături NaOH 40%. Se agită și se încălzește
ușor pe baie de apă. Soluția se colorează datorită formării xantogenatului alcalin, care este
solubil. Se diluează soluția cu 3-4 ml apă și se adaugă o picătură CuSO 4 1%. Precipitatul brun
format la început (xantogenat cupric) virează treptat în galben (xantogenat cupros).
Xantogenatul cupros se formează printr-o reacție de disproporționare a xantogenatului cupric,
concomitent cu formarea disulfurii de xantogenat.

xantogenat cupric xantogenat cupros disulfură de xantogenat

2
 (negru brun) (galben)

4) Reacția uretanilor
5) Alcoolii dau cu izocianatul de fenil substanțe frumos cristalizate numite
feniluretani, după reacția:

Se introduce într-un balon un amestec echimolecular din alcoolul de analizat și izocianat

de fenil. Se încălzește 10 minute pe o baie de nisip, observându-se formarea cristalelor de
uretan. (Experiența se execută sub nișă cu tiraj puternic, deoarece izocianatul de fenil este un
iritant puternic al ochilor).

A. REACȚII DE DIFERENȚIERE ALE ALCOOLILOR PRIMARI, SECUNDARI ȘI

TERȚIARI

1) Reacția Denigés

Această reacție este specifică alcoolilor terțiari (alcooli primari și secundari

nu dau reacție Denigés).

Într-o eprubetă ce conține 3 cm3 reactiv Denigés (5 g HgSO4, 10 cm3 H2O și 20 cm3
H2SO4) se toarnă câteva picături de alcool. Apare o colorație galbenă ce trece cu timpul într-
un precipitat galben sau roșu.

2) Reacție de anhidridă cromică

Se amestecă într-o eprubetă alcoolul de analizat CCl4 (sau eter de petrol) și un exces de
anhidridă. Dacă alcoolul este terțiar apare o colorație roșie, datorită formării esterilor cromici:

Dacă alcoolul este primar sau secundar soluția se colorează în verde sau rămâne incoloră.

3
3) Reacția Lucas
Se realizează cu ZnCl2 și HCl fiind specifică alcoolilor secundari și terțiari:

ZnCl2 are rol de deshidratant.

Într-o eprubetă se introduc 1 cm3 alcool și 10 cm3 reactiv (la 34 g ZnCl2 anhidridă se
adaugă 26 g HCl concentrat), după care se încălzește la 27 oC. Se astupă eprubeta și se agită
puternic. Dacă alcoolul este terțiar reacția are loc imediat, formându-se două straturi. În cazul
alcoolilor secundari, reacția începe după 5 minute, când se observă formarea unei emulsii,
care după aproximativ 10 minute se separă în două straturi.

4) Reacția Nessler

Este o reacție de identificare a alcoolilor primari și secundari, care reduc reactivul Nessler
la mercur metalic (alcooli terțiari nu reduc reactivul Nessler).

Peste câțiva ml din alcoolulde cercetat se toarnă 1-2- ml reactiv Nessler și se încălzește
până la fierbere. Se observă apariția precipitatului negru de mercur metalic.

5) Reacția cu bromul

Permite diferențierea dintre alcooli primari, secundari și terțiari pe baza colorațiilor ce se

obțin la tratarea cu brom și N-bromsuccinimidă. Alcoolii primari dau o colorație portocalie
persistentă, cei secundari dau o colorație tot portocalie, dar care dispare după un timp.
Alcoolii terțiari nu dau colorație.

Într-o eprubetă se iau 0,5 ml alcool care se dizolvă în 1-2- ml soluție de brom în CCl 4 și
se adaugă 20 mg N-bromsuccinimidă. Se încălzește pe baie de apă la 70-80 oC timp de 5
minute. Soluția slab galbenăinițial trece în galben-portocaliu în prezența alcoolilor primari și
secundari. La alcooli terțiari nu apare colorație.

4
 Bibliografie:

1.Neniţescu C. D., Chimie Organică, Editura Didactică şi Pedagogică, volumul I şi II,

Ediţia a VIII-a, București 1982