Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

D.F.C.T.T Conversie Chimie – an II

Semestrul I, an 2023-2024
Laborator Chimie Organică. Compuși heterociclici nr. 6

REACŢII DE IDENTIFICARE A UNOR ALCALOIZI

Decelarea alcaloizilor din soluţiile extractive se poate efectua prin precipitare cu
reactivi generali în a căror compoziţie intră ioni metalici sau metaloide (mercur, bismut,
iod). Dintre aceşti reactivi fac parte:
- iodat-iodură cunoscut ca reactiv Bouchardat sau Wagner;
- tetraiodomercuriatul de potasiu sau reactivul Mayer;
- tetraiodobismutatul de potasiu în mediu neutru (reactiv Dragendorff) ori de acid acetic sau
acid tartric (reactiv Dragendorff-Macboeff);
- cloro- şi iodoplatinaţii alcalini;
- acidul silicotungstic (heteropoliacid) sau reactiv Bertrand şi acidul fosfomolibdenic în
metoda Sonnenschein.
Aceste reacţii nu sunt strict specifice alcaloizilor, ele fiind date de toate substanţele
azotate. Există şi alte substanţe neazotate care dau precipitate cu aceste ioduri duble (unele
cumarine, furanocromone, hidroxifla-vone), după cum există şi alcaloizi care nu precipită cu
aceşti reactivi (cafeina şi ceilalţi alcaloizi purinici).
Mulţi alcaloizi precipită cu soluţii de taninuri sau cu soluţii saturate de acid picric,
picrolonic, stifnic ori cu alţi reactivi (tetrafenil borat de Na).
Alte reacţii de identificare a alcaloizilor sunt reacţii de culoare.
a. Reacţii de culoare
a1. Alcaloizii cu grupe de tip fenolic dau coloraţii specifice cu acizii. De exemplu, un
amestec format din 2 mL H2SO4 conc. şi 1 picătură HNO3 conc. în 10 mL apă (reactiv
Marquis) sau un amestec conţinând 2 mL formaldehidă 30% în 100 mL H2SO4 conc,
reacţionează cu alcaloizii, dând coloraţii ce depind de originea alcaloizilor, compoziţia şi
puritatea lor.
a2. Soluţiile de alcaloizi dau coloraţii caracteristice cu nitroprusiatul de sodiu.
a3. Soluţiile de alcaloizi dau coloraţii roşii la tratare cu reactiv Dragendorff.
Prepararea reactivului se face amestecând părţi egale din soluţia I (425mg azotat bazic de
bismut se dizolvă în 20 mL apă distilată şi se adaugă 5 mL acid acetic) şi soluţia II (4g KI se
dizolvă în 10mL apă distilată).
b. Identificarea alcaloizilor din tutun. Alcaloizii din tutun se separă prin antrenare
cu vapori de apă, din mediu bazic. În soluţiile obţinute se identifică nicotina şi alţi alcaloizi
cu nucleu de piridină.
b1. 1mL soluţie se tratează cu bromcian şi azotat de benzidină. Apare o coloraţie
galbenă, care se intensifică în prezenţă de HCl (1:2), la fierbere.
b2. 1 mL soluţie antrenat se tratează cu acid p-amino-benzoic diazotat. La fierbere
apare o coloraţie intensă.
b3. 1 mL soluţie antrenat se tratează cu 5-10 picături acid fosfomolibdenic şi 2-4
picături amoniac. Se observă apariţia unei coloraţii albastre sau a unui precipitat.
c. Identificarea alcaloizilor cu nucleu de tropan. Alcaloizii de tipul scopolaminei
dau coloraţii caracteristice (galben-verzui) în prezenţă de p-dimetil-amino-benzaldehida, în
mediu de H2SO4 conc.
 Alcaloizii cu nucleu de tropan se mai pot recunoaşte şi prin formarea complecşilor
coloraţi la tratare cu verde de bromcrezol.
d. Identificarea alcaloizilor din mac. Papaverina, drotaverina, morfina şi familiile de
alcaloizi înrudiţi se pot recunoaşte prin fluorescenţa soluţiilor în UV sau prin reacţii
caracteristice nucleului izochinolinic.
d1. 1 mL soluţie alcaloid se tratează cu soluţie diluată de acid sulfanilic diazotat
(0.3%). După adăugarea unui mL de soluţie Na2 CO3 se obţine o coloraţie galbenă.
d2. 1 mL soluţie de alcaloid se tratează cu 1 mL soluţie KMnO4. La încălzire apare o
coloraţie galbenă.
e. Identificarea alcaloizilor din ergot. Secatoxina, ergotoxina, ergotamina şi alţi
alcaloizi înrudiţi se pot identifica prin apariţia coloraţiei violet la tratare cu H2SO4 conc.
Prin tratarea extractului cu reactiv Dragendorff se obţin coloraţii galbene.

Bibliografie

 Furdui B., Dinică R., Georgescu M., Chimie organică. Noţiuni teoretice şi practice,
Editura Galaţi University Press, 2010;
 Dinică R., Georgescu M., Chimie Organică, Ed. Fundaţiei Universitare „Dunărea de
Jos”, Galaţi, 2004;
 Florea T., Furdui B., Dinică R., Creţu R., Chimie organică. Sinteza şi analiza
funcţională, Galaţi, 2009