3.5.10.

Identificarea hidraţilor de carbon (zaharuri)

Hidraţii de carbon (glucide sau zaharuri), ca o consecinţă a structurii lor de

polihidroxialdehide sau polihidroxicetone, dau majoritatea reacţiilor de identificare
a grupelor funcţionale hidroxil şi carbonil putând fi totuşi identificaţi şi printr-o
serie de reacţii specifice.

Bibliografie:
Rădulescu V., Analiza calitativă a compușilor organici, 2010, Ed. Tehnoplast Company,
București – semestrul al II-lea (p. 252-262)
 3.5.10.1. Reacţii generale ale zaharurilor

3.5.10.1.1. Reacţia cu fenilhidrazina

Având în moleculă o grupă carbonil, monozaharidele reacţionează cu

fenilhidrazina formând într-o primă etapă fenilhidrazone. La cald în mediu acid şi
în prezenţa excesului de fenilhidrazină se obţin osazonele corespunzătoare.

CHO CH N NHC6H5 CH N NHC6H5

CHOH C6H5 NH NH2 CHOH C6H5 NH NH2 C=O
-H2O (CHOH)3 -C6H5NH2 (CHOH)3
(CHOH)3
-H2O
CH2OH CH2OH -NH3 CH2OH

CH N NHC6H5
C6H5 NH NH2
C=N NHC6H5
-H2O
(CHOH)3
CH2OH
 Osazonele sunt compuşi cristalini, cu puncte de topire bine definite,
care pot fi utilizaţi atât pentru identificarea, cât şi pentru separarea
monozaharidelor din amestecuri.

Într-o eprubetă se dizolvă 0,1 g monozaharidă în 2 mL apă şi se adaugă

apoi 0,2 g clorhidrat de fenilhidrazină şi 0,4 g acetat de sodiu cristalizat.
Amestecul se încălzeşte pe baia de apă până la apariţia precipitatului galben de
osazonă. În vederea identificării monozaharidei, aceste cristale se pot separa
prin filtrare, iar după recristalizare din apă se determină punctul de topire:
glucosazonă 209-210oC, galactosazonă 186-187oC, maltosazonă 206-207oC,
lactosazonă 200-201oC.
 3.5.10.1.2. Reacţia Molisch

Pentozele şi hexozele, în mediu de acid sulfuric concentrat, reacţionează cu -

naftolul (sau alţi fenoli) formând coloraţii caracteristice
Reacţia se bazează pe dehidratarea iniţială a pentozelor şi hexozelor sub acţiunea
acidului sulfuric concentrat cu formare de furfurol, respectiv 5-hidroximetilfurfurol, care
se condensează cu -naftolul. Intermediarii din clasa triarilmetanului rezultaţi sunt apoi
oxidaţi la coloranţii chinonici corespunzători.
OH
CHO 2
H2SO4
(CHOH)4
-3H2O CHO -H2O
CH2OH HOH2C O

OH
H2SO4
HOH2C O CH HOH2C O C O
OH

OH
 Într-o eprubetă se introduc câteva cristale de glucoză sau fructoză, 0,5 mL
apă, 2-3 picături soluţie alcoolică de -naftol 10% şi se agită conţinutul. Eprubeta se
înclină şi pe pereţii acesteia se preling, cu atenţie, 0,5 mL acid sulfuric concentrat. La
suprafaţa de separare a celor două straturi se observă formarea unui inel violet. La
agitare amestecul se colorează uniform în violet.
Reactiv: 10 g -naftol se dizolvă în 100 mL alcool etilic.
 a) b) c) a) b) c)

Reacția a) glucozei, b) fructozei și c) lactozei cu -naftolul/H2SO4 (stânga) și după agitare (dreapta).

 a) b) c) a) b) c)

Reacția a) glucozei, b) fructozei și c) lactozei cu -naftolul/H2SO4 (stânga) și după agitare (dreapta).

 a) b) c)

Reacția a) glucozei, b) fructozei și c) lactozei cu -naftolul/H2SO4 (reacția Molisch).

 3.5.10.1.3. Reacţia cu timolul

Aldozele şi cetozele formează cu timolul (2-izopropil-5-metilfenolul), în

prezenţa acidului sulfuric concentrat, compuşi coloraţi în roşu. Reacţia de culoare
se bazează pe aceleaşi transformări ca şi în cazul testului Molisch.

Într-o eprubetă se introduc 1 mL soluţie apoasă diluată de glucoză sau

fructoză, 2-3 picături soluţie alcoolică de timol 2% şi se agită conţinutul. Se preling
apoi pe pereţii eprubetei 0,5 mL acid sulfuric concentrat, se observă apariţia unui
inel de culoare roşie la limita de separare a celor două straturi. Prin agitare întregul
amestec se colorează în roşu.
Reactiv: 2 g timol se dizolvă în 100 mL alcool etilic.
 3.5.10.1.4. Reacţia cu anilină

Monozaharidele reacţionează cu aminele aromatice primare, în prezenţa

acizilor concentraţi, formând produşi coloraţi. Iniţial are loc reacţia de dehidratare a
zaharidelor cu formarea de furfurol sau derivaţi ai acestuia, urmată de condensarea
cu amina aromatică şi formarea de baze Schiff.

NH2

CHO
H SO
(CHOH)4 2 4 CHO HOH2C CH=N C6H5
-3H2O HOH2C O -H2O O
CH2OH

La 1 mL soluţie apoasă de glucoză sau fructoză se adaugă, cu atenţie, 0,5

mL acid sulfuric concentrat. Amestecul se încălzeşte 2-3 minute, apoi se adaugă 1-2
picături dintr-o soluţie de acetat de anilină. Se observă apariţia unei coloraţii roşu-
carmin, caracteristice.
Reactiv: La 10 mL anilină proaspat distilată se adaugă 10 mL acid acetic si se
aduce la volum total de 100 mL cu etanol.
 3.5.10.2. Reacţii specifice glucidelor reducătoare

3.5.10.2.1. Reacţia Tollens

Monozaharidele reducătoare reduc azotatul de argint amoniacal la argint

metalic, care se poate depune pe pereţii eprubetei formând oglinda de argint.

CHO COO NH4+

+
(CHOH)n + 2 [Ag(NH3)2] OH (CHOH)n + 2 Ag + 3 NH3 + H2O
CH2OH CH2OH

Într-o eprubetă se introduc 0,25 mL soluție AgNO3 1% și 0,25 mL soluție NaOH

8,3%, apoi se adaugă în picături hidroxid de amoniu până la solubilizarea completă a
oxidului de argint. La soluţia de reactiv Tollens, se adaugă apoi 0,3 mL soluţie diluată
de glucoză sau fructoză 1%. La rece sau la încălzire uşoară se observă, pe pereţii
eprubetei, formarea oglinzii de argint.
 a) b) c) d) a) b) c) d)

Reacția a) glucozei, b) fructozei, c) lactozei (reacție pozitivă) și d) zaharozei (reacție negativă) cu reactivul Tollens.
 a) b) c) d)

Reacția a) glucozei, b) fructozei, c) lactozei (reacție pozitivă) și d) zaharozei (reacție negativă) cu reactivul Tollens.
 3.5.10.2.2. Reacţia Fehling

Glucidele cu proprietăţi reducătoare, asemănător aldehidelor, reduc hidroxidul

de cupru (II) din reactivul Fehling la oxid cupros, precipitat roşu-cărămiziu,
caracteristic.

CHO COOH
(CHOH)n + 2Cu(OH)2 (CHOH)n + 2 H2O + Cu2O
CH2OH CH2OH

Într-o eprubetă se introduc 1 mL reactiv Fehling (obţinut prin amestecarea în

volume egale a soluţiilor Fehling I şi II), se diluează cu apă la un volum dublu şi se
adaugă câteva cristale de glucidă reducătoare (glucoză, fructoză sau lactoză).
Amestecul se încălzeşte pe baie de apă şi se observă formarea unui precipitat roşu-
cărămiziu.
 a) b) c) d) a) b) c) d)

Reacția a) glucozei, b) fructozei, c) lactozei (reacție pozitivă) și d) zaharozei (reacție negativă) cu reactivul Fehling.
 a) b) c) d)

Reacția a) glucozei, b) fructozei, c) lactozei (reacție pozitivă) și d) zaharozei (reacție negativă) cu reactivul Fehling.
 3.5.10.2.3. Reacţia cu albastrul de metilen

Glucidele reducătoare, în mediu alcalin, la cald, transformă albastrul de

metilen în leucoderivatul incolor.
CHO N
HO
(CHOH)n +
+
CH2OH (CH3)2N S N(CH3)2Cl
albastru de metilen

H
COOH N
(CHOH)n +
CH2OH (CH3)2N S N(CH3)2
leucoderivat
Într-o eprubetă se introduc câteva cristale de glucidă reducătoare, 1 mL apă,
0,5 mL soluţie de NaOH 5% şi 0,5 mL soluţie de albastru de metilen 0,5% în etanol.
Amestecul se agită şi se încălzeşte pe baie de apă observându-se decolorarea
treptată a soluţiei.
 3.5.10.2.4. Reacţia cu acidul picric

Glucidele reducătoare transformă acidul picric în acid picramic (sare de sodiu)

prin reducerea unei grupe nitro la grupa amino. Reacţia are loc în mediu alcalin la
încălzire.

acid picric acid picramic

(sare de sodiu)

Într-o eprubetă se introduc câteva cristale glucidă reducătoare, 1 mL soluţie

de acid picric 0,5% şi 1 mL soluţie de NaOH 10%. Amestecul se fierbe câteva minute;
se observă mai întâi apariţia culorii galben, care trece apoi în roşu-brun.
a) b) c) a) b) c)

Reacția a) glucozei, b) fructozei și c) lactozei cu acidul picric.

 3.5.10.3. Reacţii de diferenţiere a aldozelor de cetoze

3.5.10.3.1. Reacţia cu apa de brom

Aldozele sub acţiunea apei de brom se oxidează formând acizi aldonici, care
pot fi puşi în evidenţă prin reacţii specifice hidroxiacizilor alifatici (reacţia cu fenol şi
FeCl3).
CHO COOH
[O]
(CHOH)4 (CHOH)4
CH2OH CH2OH

Într-o eprubetă se introduc câteva cristale de glucoză, se adaugă 1 mL apă de

brom şi se încălzeşte timp de 10 minute pe baie de apă şi apoi la fierbere până la
eliminarea excesului de halogen. După răcire amestecul de reacţie se aduce într-o
eprubetă care conţine 1 mL soluţie diluată de fenol 2% şi o picătură soluţie de FeCl3
2%. Se constată modificarea culorii soluţiei fenolice de la albastru-violet la galben.
 a) b) c) a) b) c)

Reacția a) glucozei (reacție pozitivă), b) fructozei (reacție negativă) și c) lactozei (reacție pozitivă) cu apa de brom,
 a) b)

Reacția a) glucozei (reacție pozitivă) şi a b) fructozei (reacție negativă) cu apa de brom, apoi cu fenol şi FeCl3.
 3.5.10.3.2. Reacţia Selivanov

Cetozele sub acţiunea acidului clorhidric, la cald, formează derivaţi ai

furfurolului mult mai uşor decât aldozele. Aceşti derivaţi se condensează cu fenolii 1,3-
dihidroxilici (rezorcinol) sau 1,3,5-trihidroxilici (floroglucinol) formând produşi de
reacţie intens coloraţi.

OH
HO O OH
CH2OH +2
OH
C O HCl C
CHOH)3 -3H2O HOH C CHO -2H2O H
2 O
CH2OH O

CH2OH
 Cl
HO O O O
HO OH

C HCl
C

O O
CH2OH CH2OH
În reacţia cetozelor cu rezorcinol se formează produşi de condensare coloraţi
în roşu. Cu floroglucinolul, în aceleaşi condiţii, se formează produşi de condensare
coloraţi în roşu-violet.

Într-o eprubetă se introduc câteva cristale de fructoză sau 1 mL soluţie apoasă

2% şi 1 mL reactiv Selivanov. Amestecul se agită şi se încălzeşte pe baie de apă până la
apariţia unui precipitat roşu.
Reactivul Selivanov: Se dizolvă 0,1 g rezorcinol într-o soluţie formată din 100 mL
apă şi 100 mL acid clorhidric concentrat.
Observaţie. Nu se recomandă o încălzire prelungită a probei, deoarece în
aceste condiţii pot da reacţie pozitivă şi aldozele.
 a) b) c) a) b) c)

Reacția a) fructozei (reacție pozitivă), b) glucozei (reacție negativă) și c) lactozei (reacție negativă) cu reactivul Selivanov.
 a) b) c)
Reacția a) fructozei (reacție pozitivă), b) glucozei (reacție negativă) și c) lactozei (reacție negativă) cu reactivul Selivanov.
 3.5.10.4. Reacţii de diferenţiere între pentoze şi hexoze

3.5.10.4.1. Reacţia cu difenilamina

Hexozele dau cu difenilamina în soluţie alcoolică, în mediu de acid clorhidric

concentrat, coloraţii iniţial violete care se transformă în albastre.
Pentozele formează, în aceleaşi condiţii coloraţii maro-brune şi abia după un
anumit timp albastre.

Într-o eprubetă se introduc câteva cristale de glucoză sau fructoză, 1 mL

soluţie alcoolică de difenilamină 2% şi 2 mL acid clorhidric concentrat. Amestecul se
încălzeşte pe baia de apă şi se constată apariţia colorii violet care trece apoi în
albastru.
Reactiv: 2 g difenilamină se solubilizează în 100 mL alcool etilic.
a) b) a) b)

Reacția a) fructozei și b) glucozei cu difenilamina.

 3.5.10.4.2. Reacţia Tollens-Biall

Pentozele se dehidratează uşor, în prezenţa acidului clorhidric concentrat cu

formare de furfurol. Acesta se condensează cu 1,3-dihidroxi-5-metilbenzen (orcinol) în
prezenţa ionilor Fe (III) formându-se compuşi coloraţi albastru sau albastru-verde.
Hexozele pot reacţiona similar dacă se prelungeşte mult timpul de încălzire.

Într-o eprubetă se introduce 1 mL soluţie apoasă de pentoză şi se adaugă 1 mL

reactiv Biall. Amestecul se încălzeşte la fierbere câteva minute observându-se apariţia
colorii albastru sau albastru-verde.
Reactivul Biall. Într-un balon cotat de 100 mL se introduc 5 mL soluţie de FeCl3 5%,
2 g orcinol şi se completează până la semn cu soluţie de HCl 25%.
 3.5.10.5. Identificarea zaharozei

3.5.10.5.1. Reacţia de hidroliză

Zaharoza, 2-(α-D-glucopiranozil)-β-D-fructofuranoza, este un dizaharid nereducător

care prin hidroliză acidă se transformă în glucoză şi fructoză, monozaharide reducătoare,
care reduc reactivul Fehling cu formarea oxidului cupros.
CH2OH
O
CH2OH
OH HOH 2C O OH
HO O
H2O / HCl HO
OH O OH
+
CH 2OH
HOH 2C O HO OH
OH
HO OH
CH 2OH

OH
zaharoză α-D-glucopiranoză β-D-fructofuranoză
 Într-o eprubetă se introduc 1 mL soluţie de zaharoză 10% şi 0,5 mL HCl 10%.
Amestecul se încălzeşte la fierbere pentru câteva minute, apoi se răceşte şi se
neutralizează cu o soluţie de NaOH 10%. Se adaugă apoi 1 mL reactiv Fehling (obţinut
din amestecarea în volume egale a soluţiilor Fehling I şi II) şi se încălzește amestecul
pe baie de apă. Se observă apariţia precipitatului roşu, caracteristic, de oxid cupros.

În a 2-a eprubetă se introduc 1 mL soluţie apoasă de zaharoză 10% și 1 mL

reactiv Fehling. Se încălzește amestecul pe baie de apă. Nu se observă nicio
modificare (soluția rămâne colorată în albastru-intens).
 a) b)
Reacția zaharozei cu reactivul Fehling:
a) după hidroliza la glucoză şi fructoză (reacție pozitivă) și b) înainte de hidroliză (reacție negativă).
 3.5.10.6. Identificarea amidonului

3.5.10.6.1. Reacţia cu iodul

Structura macromoleculei de amiloză din amidon are forma unei spirale

înfăşurată pe un cilindru. În canalele cilindrice, ale macromoleculei, cu diametrul de
aproximativ 5Å pot pătrunde moleculele unor compuşi cu formarea aşa numitor
complecşi de incluziune. Amiloza formează cu iodul un astfel de complex colorat în
albastru. Amilopectina din amidon în reacţie cu iodul formează un complex de culoare
violet-purpuriu. La încălzire complecşii de incluziune se desfac şi se refac la rece.

Într-o eprubetă se introduc 1 mL soluţie apoasă de amidon 2% şi 2-3 picături

soluţie iod-iodură de potasiu. Se observă imediat apariţia unei coloraţii albastru-intens
care dispare la încălzire şi reapare la răcire. Dacă la 1 mL soluţie de amidon se adaugă
1 mL etanol şi apoi soluţia de iod-iodură de potasiu, se constată formarea unei
coloraţii brun-deschis.
Reactiv: Soluţia de iod-iodură de potasiu se obţine prin dizolvarea a 2 g iod şi 5 g iodură de
potasiu în 100 mL apă.
 a) b) c)

a) Reacția amidonului cu iodul; coloraţia albastru-intens b) dispare la încălzire şi c) reapare la răcire.

 3.5.10.6.2. Hidroliza amidonului

Prin hidroliza în mediu acid a amidonului se formează un amestec de di- şi

monozaharide (maltoză şi glucoză) cu caracter reducător, caracter care poate fi pus în
evidenţă prin reacţia cu reactivul Fehling.

amidon α-D-glucopiranoză
 La 1 mL soluţie apoasă de amidon 2% se adaugă 1 mL soluţie de HCl 10% şi
se fierbe amestecul pentru câteva minute. După răcire şi neutralizare cu soluţie de
NaOH 10%, se adaugă 1 mL reactiv Fehling, se încălzeşte amestecul pe baie de apă
şi se constată formarea precipitatului roşu-cărămiziu de oxid cupros.

În a 2-a eprubetă se introduc 1 mL soluţie apoasă de amidon 2% și 1 mL

reactiv Fehling. Se încălzește amestecul pe baie de apă. Nu se observă nicio
modificare (soluția rămâne colorată în albastru-intens).
 a) b) a) b)
Reacția amidonului cu reactivul Fehling:
a) după hidroliza la glucoză (reacție pozitivă) și b) înainte de hidroliză (reacție negativă).
Subiecte:
3.5.10.1. Reacţii generale ale zaharurilor
3.5.10.1.2. Reacţia Molisch
3.5.10.1.3. Reacţia cu timolul
3.5.10.2. Reacţii specifice glucidelor reducătoare
3.5.10.2.1. Reacţia Tollens
3.5.10.2.2. Reacţia Fehling
3.5.10.2.4. Reacţia cu acidul picric
3.5.10.3. Reacţii de diferenţiere a aldozelor de cetoze
3.5.10.3.1. Reacţia cu apa de brom
3.5.10.3.2. Reacţia Selivanov
3.5.10.4. Reacţii de diferenţiere între pentoze şi hexoze
3.5.10.4.1. Reacţia cu difenilamina
3.5.10.5. Identificarea zaharozei
3.5.10.5.1. Reacţia de hidroliză
3.5.10.6. Identificarea amidonului
3.5.10.6.1. Reacţia cu iodul
3.5.10.6.2. Hidroliza amidonului