9.

Reacţii bazate pe caracterul reducător al glucidelor

9.1. Reacţia Fehling se bazează pe reducerea hidroxidului de cupru la oxid cupros, de culoare roşie.
Reacţia de oxido-reducere are loc la cald.

O O
C C
H OH

CHOH CHOH

CHOH + Cu(OH)2 CHOH + Cu2O + 2 H2O

CHOH CHOH
CHOH
CHOH
CH2OH
CH2OH

Aldozele se transformă în acizi aldonici: glucoza în acid gluconic, galactoza în acid galactonic etc. Acizii aldonici
prezintă reacţii tipice hidroxiacizilor alifatici. D- Gluconatul de calciu este utilizat ca medicament (calciu gluconic).
Reactivi: glucide 5%
sulfat de cupru;
acid sulfuric concentrat;
NaOH;
sare Seignette (tartrat de sodiu şi potasiu)
Soluţia Fehling I se obţine prin dizolvarea a 35 g CuSO 4∙5H2O în apă distilată, la care se adaugă 5 ml acid
sulfuric concentrat şi se completează la 1000 ml cu apă distilată.
Soluţia Fehling II se obţine prin dizolvarea a 150 g sare Seignette (tartrat dublu de sodiu şi potasiu) în 300
ml NaOH 30% şi se completează cu apă distilată până la 1000 ml.
Mod de lucru: Într-o eprubetă se introduc 2 ml soluţie Fehling I şi 2 ml soluţie Fehling II şi se încălzeşte la
fierbere. În soluţia fierbinte se adaugă 1 ml soluţie de glucid, aducându-se din nou la fierbere. În prezenţa glucidelor
reducătoare se formează oxidul cupros roşu cărămiziu.
Identificarea glucozei din urină (glucozuriei). Modul de lucru este acelaşi, dar în loc de 1 ml soluţie de
glucid se adaugă 5 ml de urină. La omul sănătos, proba trebuie să fie negativă.
9.2. Reacţia Benedict este asemănătoare cu reacţia Fehling. În loc de sarea Seignette se foloseşte citratul
de sodiu. Reacţia este specifică şi prezintă avantajul că dă indicaţii aproximative asupra concentraţiei glucidului
reducător.
Reactivi: glucide 5%
sulfat de cupru;
carbonat de sodiu anhidru;
citrat de sodiu (cristale)
Prepararea reactivului Benedict: se dizolvă 100 g carbonat de sodiu anhidru şi 173 g citrat de sodiu în circa
700 ml apă distilată. Se dizolvă 17,5 g CuSO 4∙5H2O în aproximativ 100 ml apă distilată şi se adaugă la soluţia de
carbonat-citrat sub agitare continuă. Se aduce volumul soluţiei la 1000 ml cu apă distilată.
Mod de lucru: Într-o eprubetă se introduc 5 ml reactiv benedict şi 1 ml soluţie de glucid. Se agită şi se
introduce într-o baie de apă la fierbere timp de 5 minute. Se lasă să se răcească la temperatura camerei. Schimbarea
culorii din albastru la galben sau roşu indică prezenţa glucidului reducător.
Identificarea glucidelor urinare.
Modul de lucru este identic, dar în loc de 1 ml soluţie de glucid se
adaugă 0,5 ml urină. După răcire, rezultatul se poate interpreta astfel:
Culoare Rezultat Compuşi reducători
albastră negativ absenţi
albastru-verzuie urme urme
verde + cca 0,6%
brun-verzuie ++ cca 1%
galbenă +++ cca 1,5%
roşu-cărămizie ++++ 2% sau mai mult

Urina normală trebuie să dea test negativ sau urme.

Reacţii pozitive pot da si alţi compuşi reducători (ex. vitamina C), compuşi prezenţi în urină în cazul administrării lor în
perioada de tratament.
Identificarea xilulozei din urină. Spre deosebire de hexoze, xiluloza reduce reactivul benedict la o
temperatură mai joasă.
Mod de lucru: Într-o eprubetă se introduc 5 ml reactiv Benedict şi 1 ml urină. Se introduce eprubeta într-o
baie de apă, la 55°C, timp de 10 minute. Apariţia unui precipitat galben în aceste condiţii indică prezenţa xilulozei în
urină (pentozurie esenţială).
9.3. Reacţia Tollens. Este reacţia de reducere a azotatului de argint amoniacal la argint metalic (pe
peretele eprubetei se obţine oglinda de argint).

CHO COOH
CHOH CHOH
CHOH CHOH
+ 2[Ag(NH3)2]OH + 4 NH3 + 2 Ag + H2O
CHOH CHOH
CHOH CHOH
CH2OH CH2OH

Reactivi: glucoză 4%
azotat de argint;
amoniac;
soluţie de NaOH 10%
Mod de lucru: Eprubeta în care se lucrează trebuie să fie perfect curată pentru ca argintul metalic să se
depună sub formă de oglindă (se degresează cu HNO3 sau cu o soluţie fierbinte de NaOH şi apoi se clăteşte bine cu
apă). În eprubetă se introduce 1 ml soluţie AgNO3, peste care se adaugă soluţia de NaOH în picături pînă la formarea
unui precipitat. Se adaugă amoniac până la dizolvarea precipitatului şi soluţia devine limpede. În soluţia preparată se
introduce 1 ml soluţie de glucoză. Se agită eprubeta şi se introduce câteva minute în baia de apă fierbinte. Pe pereţii
eprubetei se depune o oglindă strălucitoare.
9.4. Reducerea acidului picric. Glucidele reducătoare, în mediu bazic şi la cald, reduc acidul picric
(galben) la acidul picramic (portocaliu roşcat).

CHO COOH
OH
CHOH O2N NO2 CHOH OH
O2N NH2
CHOH CHOH
3 + 3 H2O + 3 +
CHOH CHOH
NO2
CHOH CHOH NO2
CH2OH CH2OH

Reactivi: glucoză 5%
acid picric 0,5% în apă distilată;
NaOH 10%
Mod de lucru: Într-o eprubetă se introduc 1 ml soluţie de glucoză, 2 ml soluţie de acid picric şi 1 ml soluţie de
NaOH. Se fierbe până când culoarea galbenă trece în portocaliu roşcat.
9.5. Reducerea cu iod în mediu alcalin. Reacţia permite diferenţierea aldozelor de cetoze, întrucât
aldozele se oxidează uşor şi rapid.
 CHO COOH

CHOH CHOH

CHOH CHOH 2 NaI H2O

+ I2 + 2 NaOH + +

CHOH CHOH

CHOH CHOH

CH2OH CH2OH

Reactivi: soluţii de glucoză şi fructoză 5%

soluţie de iod în iodură de potasiu;
NaOH 10%;
acid sulfuric 20%
Mod de lucru: Într-o eprubetă se introduc 3 ml soluţie de glucoză 5% şi în alta 3 ml soluţie de fructoză 5%.
Se adaugă în fiecare eprubetă câte 1 ml soluţie de iod în KI, apoi se adaugă soluţie de NaOH 10% în picături, până
la decolorarea soluţiilor de iod din eprubete. Se lasă la întuneric circa 10 minute, după care se adaugă în fiecare
eprubetă 3 ml acid sulfuric 20%. În eprubeta cu glucoză apare o culoare galbenă sau rămâne incoloră datorită
consumării iodului. În eprubeta cu fructoză rămâne culoarea brună, caracteristică iodului pentru că acesta nu a
reacţionat.
9.6.Identificarea galactozei. Galactoza se poate identifica prin reacţia cu fenilhidrazina şi recunoaşterea
cristalelor la microscop (reacţia 8.1.7).
O reacţie uşor de realizat este şi proba acidului mucic. Oxidarea galactozei cu acid azotic concentrat la cald
se formează acid mucic, care precipită încet la încălzire (fiind greu solubil) sub forma unor cristale caracteristice cu
t.t. 217-218°C.

Reactivi: acid azotic concentrat.

Mod de lucru: La 50 ml urină se adaugă 12 ml acid azotic concentrat. Se introduce eprubeta cu amestecul în
baia de apă, la fierbere şi se ţine până cînd volumul scade la o treime sau mai puţin. Se răceşte şi se lasă să stea
peste noapte. În cazul unei reacţii pozitive, apare un precipitat fin de acid mucic, care se examinează la microscop,
comparând cu o probă martor. În urina normală proba este negativă.
Cantităţi mici de galactoză apar în ultima parte a sarcinii, în cursul alăptării şi la înţărcare. Există o boală
ereditară rară, în care galactoza nu poate fi transformată în glucoză din cauza lipsei unei enzime (fosfogalactozo-
uridil-transferaza). Depistarea precoce a bolii (datorită galactozuriei) la nou născuţi poate preveni apariţia retardării
mintale şi a cirozei hepatice prin excluderea laptelui din alimentaţia copilului. În aceste cazuri, copilul se dezvoltă
normal dacă nu consumă lapte.

I. Popa, N. Arsenescu, Lucrări practice de biochimie, Piteşti, 1994, pag. 22-25