Metabolism glucide

Catabolismul glucidelor
Prin catabolismul glucidelor se înțelege procesul de degradare al acestor compuși în
organism. Este un proces exergonic și reprezintă sursa principală de energie pentru plante și
organismele animale.
Rolul metabolic fundamental al glucozei este de a furniza energie organismului. Forma activă
a glucozei este esterul glucozo-6-fosfatul (esterul Robinson, Glc-6-P). Gluconeogeneza și
glicoliza furnizează glucoza ca Glc-6-P. Glucoza sangvină, după traversarea membranei celulare,
este fosforilată prin reacția :
Glucoză + ATP → Glc – 6 – P + ADP
Reacția de fosforilare a glucozei este catalizată de hexokinază și glucokinază.
Dacă degradarea glucidelor începe de la hexoze, acestea prin diferite reacții (izomerizare,
epimerizare etc.) duc la formarea esterului Glc-6-P, componentă cheie a întregului metabolism
glucidic. Esterul Glc-6-P, format direct din glucoză prin fosforilarea acesteia sub acțiunea
hexokinazei și fosfokinazei este forma metabolic activă a glucozei.
Dacă degradarea glucidelor pleacă de la amidon, acesta se desface în molecule de glucoză,
printr-un proces de fosforoliză (predominant în procesele de respirație) sau prin hidroliză sub
acțiunea amilazelor (proces predominant în timpul germinației semințelor). Din amidon, în
prezența fosforilazei și a acidului fosforic, se desprind molecule de ester glucozo-1-fosforic (Glc-
1-P), care sub influența fosfoglucomutazei se transformă în ester Glc-6-P. Astfel, esterul Glc-6-P
se formează indiferent dacă compușii de plecare în catabolismul glucidelor sunt monoglucide,
oligoglucide sau poliglucide.
Cea mai mare parte a glucidelor se degradează total până la CO2 și H2O.
Oxidarea totală a glucidelor poate avea loc în organism fie direct, într-o singură etapă, fie
indirect, în două etape succesive, din care una este anaerobă (fără participarea oxigenului) și a
doua aerobă (cu participarea oxigenului). În anaerobioză, apare ca produs principal, acidul
piruvic ; în aerobioză rezultă CO2 și H2O.
O altă cale de degradare a glucidelor este calea pentozofosfaților (șuntul pentozo-fosfaților)
prin care se obțin în organism componente biologic importante, cum sunt pentozele, printre care
riboza și dezoxiriboza, care intră ân structura acizilor nucleici.
 O altă cantitate mai mică de glucide se degradează prin ciclul acizilor uronici. Se formează
produși biochimic importanți : acizi uronici, pentoze, acid ascorbic.

Principalele căi de degradare a glucidelor

Energia care se eliberează prin degradarea glucidelor este utilizată, în cea mai mare parte, în
procesele de biosinteză, iar o parte importantă se înmagazinează în legăturile macroergice ale
diferiților compuși macroergici. Restul energiei chimice se transformă în energie calorică,
mecanică (creștere și mișcare), electrică.

A. Glicoliza (Catabolismul anaerob al glucidelor)

Degradarea glucidelor din organism, fără participarea oxigenului constituie catabolismul
anaerob. Degradarea glucidelor are loc în citoplasmă (citosol, reticul endoplasmatic).
Glicoliza reprezintă procesul de transformare a glucozei, pe cale anaerobă, în acid piruvic.
Importanța metabolică a glicolizei. Rolul principal al glicolizei este sinteza de ATP. Este o
cale oxidativă anaerobă, utilizată de celule când aprovizionarea lor cu oxigen este defectuoasă
(hipoxie). Concentrația oxigenului în țesuturi reglează glicoliza prin reducerea NADH-ului în
lanțul respirator și prin utilizarea ADP-ului în reacții de fosforilare.
B. Ciclul acizilor tricarboxilici (Ciclul lui Krebs, ciclul ATC)
 Se pornește de la acidul piruvic, care este oxidat până la CO2 și H2O.
Se mai numește și ciclul acizilor tricarboxilici deoarece în reacțiile metabolice ale acestui
ciclu apar acizi tricarboxilici (ex. acidul citric, izocitric). Componenta principală care inițiază
treansformările ciclului ATC este acidul citric.
Importanța metabolică a ciclului Krebs.
- reprezintă o cale oxidativă principală de transformare a substanțelor din organism
în CO2 și H2O;
- prin intermediarii săi, el face legătura între metabolismul glucidic lipidic și
proteic: acetil-CoA contribuie la formarea acizilor grași, a sterolilor; acidul -cetoglutaric la acid
glutaric, în metabolismul proteic. Astfel, ciclul ATC constituie o modalitate prin care glucoza și
alți compuși glucidici servesc la sinteze de proteine, lipide.
- acidul succinic, format în penultima etapă, este precursorul nucleului porfirinic din
hem.

C. Calea pentozofosfaților (Șuntul pentozo-fosfaților)

Constituie o cale alternativă de degradare a glucozei. Se numește calea pentozofosfaților
întrucât în secvențe apar ca produși metabolici intermediari esterii fosforici ai unor pentoze.
Este constituit din două șiruri de reacții:
- sinteza pentozelor din hexoze;
- sinteza hexozelor din pentoze.

D. Calea acidului glucuronic

La animale, acidul glucuronic îndeplinește două roluri importante: intră în constituția

mucopoliglucidelor și formează derivații glucurono-conjugați (glucuronide). Acidul glucuronic
necesar sintezei acestor compuși este obținut din glucoză sub forma derivatului UOG-glucuronat.
Acidul glucuronic liber se formează în cantități foarte mici în organismul omului.
Degradări fermentative (Fermentații)
Prin degradări fermentative se înțelege procesele de descompunere ale substanțelor organice
de către microorganisme. Dintre compușii organici, ozele constituie medii foarte puternice pentru
dezvoltarea multor microorganisme, în special pentru drojdii.
 După natura principalilor compuși finali care se formează, se deosebesc fermentațiile
alcoolice, lactică, acetică, butirică, citrică, succinică.
Se va prezenta numai fermentația alcoolică.
Fermentația alcoolică reprezintă formarea alcoolului etilic din glucide, sub influența
drojdiilor. Dintre monoglucide fermentează ușor: glucoza, manoza și fructoza (ozele epimere), iar
galactoza mult mai greu. Restul hexozelor și pentozelor nu fermentează sub acțiunea drojdiilor,
dar sunt degradate de alte microorganisme.
În fermentația alcoolică aparca produși finali: alcoolul etilic și CO2:
C6H12O6 → 2 C2H5OH + 2 CO2
Mecanismul fermentației alcoolice este identic cu cel al glicolizei anaerobe, până la etapa
formării acidului piruvic. Acidul piruvic, în cadrul fermentației alcoolice se decarboxilează
ireversibil, sub acțiunea cocarboxilazei și se transformă în acetaldehidă.

Aldehida acetică este redusă la alcool etilic de enzima alcooldehidogenază.

Fermentația alcoolică prezintă numeroase aplicații practice: la fabricarea spirtului din cereale,
din cartofi, celuloză, la fabricarea berii, a vinului și a altor băuturi alcoolice.
Prin modificarea condițiilor normale de desfășurare a fermentației se pot produce
“fermentații forțate”, în care produsul principal nu este alcoolul etilic și CO 2, ci glicerolul,
acetaldehida, acidul lactic etc.