METABOLISMUL GLUCIDIC

Glucidele (carbohidrații) :
reprezintă cele mai abundente molecule organice din natură
Roluri:
constituie o sursă importantă de energie (furnizează o fracțiune importantă,
în general peste 50%, din caloriile unei diete echilibrate);
sub formă de glicogen, servesc ca formă de stocare a energiei în corp;
sub formă legată de alte tipuri de molecule (formând glicolipide, glicoproteine
și proteoglicani), îndeplinesc diverse roluri structurale și funcționale: sunt
componente ale membranelor celulare și ale matricei extracelulare, mediază
unele forme de comunicare intercelulară.
Rolul glucidelor in organism:
1.Rol structural: glucidele participa la alcatuirea membranelor celulare, a tesutului
conjunctiv, a tesutului nervos si a unor componente cu rol functional precum sunt
hormonii, enzimele, si anticorpii.
2. Rol energetic: carbohidratii reprezinta principala sursa energetica a organismului.
Glucoza reprezinta materialul nutritiv de electie a celulelor, deoarece are
dimensiuni mici, are difuzibilitate buna in tesuturi si de asemenea contine o
cantitate apreciabila de oxigen (C6H12O6).
Clasificarea glucidelor functie de numarul de molecule componente:
Monozaharide: glucoza, fructoza,
Oligozaharide (2-10 MZH): zaharoza, lactoza, maltoza
Polizaharide: amidonul, celuloza, glicogen

Derivati ai glucidelor:
condroitina si glucozamina intra in structura cartilagiilor, arterelor, corneei, a
tesutului nervos si in matricea osoasa.
Acidul hialuronic este localizat la nivelul pielii, cartilagiilor, lichid sinovial, lichidul
amniotic si in tesutul nervos
Heparina prezinta actiune anticoagulanta si previne formarea cheagurilor
intravasculare
DIGESTIA SI ABSORBTIA GLUCIDELOR
Digestia la nivelul cavitatii bucale are loc sub actiunea amilazei salivare care actioneaza
asupra amidonului prelucrat termic.
La nivelul stomacului nu sunt enzime care degradeaza glucidele.
Digestia glucidelor se continua la nivelul intestinului subtire unde actioneza amilaza
pancreatica, maltaza, sucraza si lactaza pentru transformarea zaharidelor in
monozaharide.
Daca zaharidele nu sunt transformate in monozaharide in cadrul unei disfunctii, iar
zaharidele ajung partial digerate la nivelul intestinului gros la nivelul caruia prin continutul
lor osmotic vor atrage apa din mucoasa intestinala in lumenul intestinului gros si va
aparea diareea osmotica.
Tot la nivelul intestinului gros zaharidele nedigerate sunt supuse fermentatiei bacteriene,
de unde rezulta cantitati mari de CO2, si H2 gazos care produc crampe abdominale, diaree
si flatulenta. Cea mai cunoscuta afectiune este intoleranta la lactoza, cauzata de absenta
lactazei(enzima ce digera glucidul lactoza) si care poate fi transmisa ereditar sau
dobandita in timpul vietii.
Glucidele se absorb doar sub forma de monozaharide, iar viteza de absorbtie este de
aproximativ 120 g glucoza/ora.
Monozaharidele absorbite la nivelul intestinului, ajung in vena porta si sunt transportate
la ficat unde sunt utilizate, unele glucide sunt directionate catre celule sau glucoza este
utilizata pentru sinteza glicogenului daca organismul nu mai are nevoie momentan de
intreaga cantitate de glucoza.
Glicogenul este in consecinta forma de depozitate a glucidelor la nivelul ficatului in cea mai
mare parte si la nivelul muschilor striati.
Depozitarea si utilizarea acestor rezerve este controlata de insulina, glucagon si adrenalina.

Glucoza este principala sursa pentru tesutul cerebral si pentru eritrocite. De asemenea
glucoza constituie sursa de energie pentru muschiul striat in conditii de efort .
Glucoza plasmatica provine din 3 surse principale:
1.Aport exogen (din alimentatie)
2.Catabolizarea glicogenului
3.Gluconeogeneza

In absenta unui aport exogen ,organismul uman glucoza este rapid eliberata prin
catabolismul glicogenului hepatic si renal, iar in conditii de efort pentru a asigura cantitatea
necesara de energie se va cataboliza glicogenul muscular.
Rolul principal al glicogenului hepatic este de a mentine la normal concentratia glucozei
plasmatice.
O cantitate reala de 400 g de glicogen reprezinta 1-2% din masa reala a muschiului striat in
repaus, iar 100 g de glicogen constituie 10% din masa neta a unui ficat de adult sanatos.
Ficat->glicogen->glucoza->glicemie
Muschi -> glicogen->glucoza-> energie
 Structura glucidelor

 Glucoza:
o principalul glucid, deținând o poziţie centrală în cadrul metabolismului, din următoarele
motive:
 este un bun combustibil biologic, fiind relativ bogată în energie liberă;
 poate fi stocată sub forma unui polimer cu greutate moleculară mare (glicogen), la
care se poate apela atunci când aportul exogen de glucide lipsește;
 poate da naștere unei game largi de biomolecule, utilizate în diverse procese de
biosinteză (acizi graşi şi glicerol-fosfat, aminoacizi, riboză-5-fosfat, etc.).
Principalele căi de metabolozare a glucidelo sunt:
- glicoliza – oxidarea glucozei sau glicogenului pâna la piruvat (prin calea Embden-
Meyerhof) și lactat
- glicogenogeneza – sinteza glicogenului din glucoză
- glicogenoliza - degradarea glicogenului, rezultând glucoză
- ciclul acidului citric (ciclul Krebs sau ciclul acizilor tricarboxilici) în care acetil-CoA
este oxidată la CO2 și H2O2.
- șuntul hexozaminofosfat – cale alternativă pentru calea Embden-Meyerhof ,
având ca funcție principală sinteza unor intermediari cum ar fi NADPH și riboze
- gluconeogeneza – sinteza glucozei sau glicogenului din compuși neglucidici
(aminoacizi glucogenici, lactatul, glicerolul și propionatul)
Pe lângă aceste căi principale în organism se desfășoară și:
- calea acizilor uronici – prin care se sintetizează acidul glucuronic
- sinteza mucopolizaharidelor (metabolismul aminozaharurilor)
- metabolismul fructozei
- metabolismul galactozei
Caile majore de utilizare a glucozei
Glicoliza

Cale de degradare a glucozei printr-o serie de reacţii

enzimatice, care are ca scop eliberarea unei fracţiuni din energia
conţinută în molecula glucozei şi conservarea ei sub formă de ATP
Prin definiţie glicoliza este conversia glucozei în piruvat, cu producere de
ATP şi NADH. Glicoliza este foarte intensă în creier, muşchi, ficat, rinichi,
iar pentru anumite tipuri de celule, eritrocite, neuroni, spermatozoizi ea
este principala sursă de energie.
Are loc în principal în anaerobioză dar se poate realiza și aerob

Procesul glicolizei
are loc în citoplasmă şi este o cale unică de metabolism, întrucât
poate funcţiona atât în condiţii aerobe, cât şi anaerobe
cuprinde două etape (faze):
- o primă etapă în care se consumă energie sub formă de ATP, pentru
fosforilarea (îmbogățirea energetică) a unor intermediari - este așa-
numita fază pregătitoare;
- o a doua etapă în care se generează ATP, astfel încât bilanţul
energetic global este pozitiv.
Glicoliza – faza pregatitoare
Reactiile glicolizei - faza pregatitoare (compusi cu 6 atomi de C)
1. Prima fosforilare - a glucozei la grupa
OH de la C-6, de catre ATP, cu
formarea D-glucozo-6-fosfatului.
2. Izomerizarea D-glucozo-6-fosfatului la
fructozo-6-fosfat
3. A doua fosforilare– a fructozo-6-
fosfatului, la grupa OH de la C-1, de
catre ATP, cu formarea fructozo-1,6-
bisfosfatului
4. Scindarea fructozo-1,6-bisfosfatului la
2 molecule cu 3 atomi de carbon,
dihidroxaaceton- fosfat si
gliceraldehid-3-fosfat (etapa de liza
care da numele caii); izomerizarea
dihidroxiaceton-fosfatul la o a doua
molecula de gliceraldehid-3-fosfat,
incheindu-se astfel prima treapta a
glicolizei.
Caracteristici ale fazei pregatitoare
 Faza compusilor cu 6 atomi de C

 Izomerizarea din reactia a doua este etapa critica pentru

fosforilarea si scindarea leg. C-C ulterioare, din etapele 3 si 4.

 In ambele fosforilari, ATP-ul este donorul de grupe fosfat; deci

investitia de ATP este de 2 molecule.

 In aceasta faza energia ATP este investita in energia libera a

intermediarilor si scheletul de atomi de C al hexozelor se
transforma in gliceraldehid- 3-fosfat.
Glicoliza – faza finala
 Reactiile glicolizei
- faza compusilor cu 3 atomi de C -
Oxidarea 3-fosfogliceraldehidei cu reducerea NAD+ şi preluarea unei
grupe fosfat anorganice, rezultând 1,3-difosfoglicerat cu o legătura
macroergică;

Transferul legăturii macroergice de la 1,3-difosfoglicerat la ADP,

rezultând
3-fosfoglicerat şi 2 ATP;

Izomerizarea 3-fosfo-gliceratului, urmată de deshidratare cu formare de

fosfoenolpiruvat conţinând o legătură macroergică;

Transferul legăturii macroergice de la fosfoenolpiruvat la ADP, cu

formare de piruvat şi ATP.
Glicoliza (calea EMP)
Activarea glucozei prin fosforilarea
ei de către ATP, izomerizarea
glucozo-6 fosfatului şi a doua
fosforilare, din care rezultă 1,6-
fructozo-difosfat şi 2 ATP;
Scindarea 1,6-fructozo-difosfatului
în două molecule de fosfotrioză;
Oxidarea 3-fosfogliceraldehidei cu
reducerea NAD+ şi preluarea unei
grupe fosfat anorganice, rezultând
1,3-difosfoglicerat cu o legătura
macroergică;
Transferul legăturii macroergice
de la 1,3-difosfoglicerat la ADP,
rezultând 3-fosfoglicerat şi 2 ATP;
Izomerizarea 3-fosfo-gliceratului,
urmată de deshidratare cu formare
de fosfoenolpiruvat conţinând o
legătură macroergică;
Transferul legăturii macroergice
de la fosfoenolpiruvat la ADP, cu
formare de piruvat şi ATP.
Transformari chimice
importante in glicoliza

(1) degradarea scheletului de 6 atomi de C al

glucozei la acid piruvic

(2) fosforilarea ADP la ATP cu ajutorul unor compusi

cu potential mare de transfer al grupelor fosforil
formati in timpul glicolizei

(3) transferul unui ion de H- la NAD+, formand NADH.

 Pe această cale se obţin 2 moli de ATP şi 2 moli de NADH 2 la
un mol de glucoză oxidată.
 Oxidarea glucozei pe această cale nu necesită oxigen, iar
refacerea NAD+ prin reoxidarea NADH2 se poate realiza, în
aerobioză, utilizând oxigenul molecular ca acceptor de
electroni, iar în anaerobioză, prin metabolismul anaerob al
piruvatului.
Reglarea glicolizei
Ca toate caile metabolice,
glicoliza este in mod
constant reglata prin
urmatoarele
mecanisme(cu
participarea a 3 enzime):
hexokinaza
- inhibata de glucozo- 6-
fosfat
fosfofructokinaza
- inhibata de ATP si citrat
piruvat kinaza
- inhibata de ATP
Catabolismul acidului piruvic
Transformarea piruvatului
•Calea glicolizei este univesal valabila prntru
toate organismele vii.
•Produsul final al glicolizei, piruvatul, se poate
transforma in continuare pe diferite cai.
•In organismul animal, piruvatul se transforma in
acetil coenzima A, in mitocondrii, in prezenta
oxigenului.
Degradarea anaeroba a piruvatului

 Se realizeaza prin fermentatii ulterioare glicolizei.

 Prin acestea se produce NAD+ cand
nu exista suficient oxigen.
 NAD+ trebuie regenerat pentru ca
glicoliza sa poate continua.
 Exista mai multetipuri de fermentatii, ca de
ex.: fermentatia lactica si fermentatia alcoolica.
Fermentatia lactica
Fermentaţia lactică → diferite microorganisme
→ în muşchi la efort intens depus in condiţii de
concentraţii de reduse de oxigen.
Mecanismul fermentaţiei lactice este
analog glicolizei, până la acidul piruvic.
Acidul piruvic → reducere enzimatică în acid
lactic sub
acţiunea enzimei lactatdehidrogenaza
având drept coenzima NADH+H+.
Fermentatia alcoolica
Fermentaţia alcoolică a glucidelor decurge sub influenţa drojdiilor
Saccharomices cerevisiae.
Mecanismul este identic cu cel al glicolizei, până la acidul piruvic.
În continuare, acidul piruvic este decarboxilat la acetaldehidă, (în
prezenţa catalizatorului piruvatdecarboxilaza, având drept
coenzimă tiaminpirofosfatul).
Acetaldehida este apoi redusă la etanol cu enzima
alcooldehidrogenaza şi NADH + H+.
In organismul animal au loc reactii in sens invers celor de mai jos,
pentru eliminarea alcoolului etilic.
Ciclul acizilor tricarboxilici
(ciclul acidului citric, ciclul lui Krebs)
•Reprezintă calea metabolică comună si stadiul final de
descompunere oxidativă a glucidelor, lipidelor şi
aminoacizilor.
•Se leaga de glicoliza prin intermediul unei etape de
decarboxilare a acidului piruvic (etapa de legătura între
glicoliză şi ciclul acidului citric).
•Reacţia de decarboxilare este catalizată de enzima
piruvatdehidrogenaza şi poate fi reprezentată astfel:
Un proces in 9
etape care
transforma
acetatul din
acetil
coenzima A in
CO2
Principiul de funcţionare a
ciclului lui Krebs
Acetil CoA intra in ciclu si se
combina cu oxalacetatul pentru
a forma citrat.
Urmatoarele 8 etape participa
la conversia citratului inapoi la
oxalacetat.
In acest proces, acetatul este
oxidat la 2 CO2.
La sfarsitul ciclului se reface
oxalacetatul si se obtine ATP si
alti compusi macroergici.
Oxalacetatul reintra in ciclu.
Enzimele importante ale ciclului Krebs
Reactiile si enzimele ciclului lui Krebs

Deshidratarea acidului
citric la acid cis aconitic şi
hidratarea la acid izocitric
sunt catalizate de enzima
aconitaza.
Reactiile si enzimele ciclului lui Krebs

Urmează prima din cele patru

reacţii de oxido-reducere din
ciclul Krebs şi anume,
dehidrogenarea acidului
izocitric cu ajutorul
enzimei izocitricdehidrogenaza,
având drept coenzima NAD+ ,cu
formarea acidului oxalilsuccinic.
Reactiile si enzimele ciclului lui Krebs

Prima decarboxilare din ciclu,

decurge la acidul oxalilsuccinic,
un ß-acid instabil, care se
decarboxilează cu ajutorul
oxalilsuccinicdecarboxilazei, cu
formarea acidului cetoglutaric.
Reactiile si enzimele ciclului lui Krebs

A doua decarboxilare oxidativă

din ciclu, a acidului cetoglutaric
la succinilcoenzima A, care prin
hidroliză formează acidul succinic,
decurge cu participarea aceluiaşi
sistem enzimatic întâlnit la etapa
de decarboxilare a acidului piruvic
la acetilcoenzima
A (α-cetoglutaricdehidrogenaza)
Reactiile si enzimele ciclului lui Krebs
 Ultimele reacţii ale ciclului
constau în transformarea în trei
etape a acidului succinic în acid
oxalilacetic:
 oxidarea (dehidrogenarea cu
FAD) a acidului succinic la
acid fumaric
 hidratarea acidului fumaric la
acid malic
 oxidarea (dehidrogenarea cu
NAD+) a acidului malic la acid
oxalilacetic
 Acidul oxalilacetic regenerat
poate asigura continuarea
aceleiaşi succesiuni de reacţii,
cu eliberare de energie stocata
sub forma de FADH şi NAD+.
 Bilantul general al ciclului Krebs
poate fi reprezentat astfel
Bilantul general al ciclului Krebs

•Cele 3 molecule de NADH trec in lantul respirator, unde vor

contribui fiecare la formarea a cate 3 legaturi macroergice (3 x 3
molecule de ATP).
•O molecula de coenzima flavinica redusa trece in lantul
respirator, unde va forma 2 legaturi macroergice (2 ATP)
•O legatura macroergica s-a format prin hidroliza succinil-
coenzimei A la acid succinic
 Sensul de operare a ciclului Krebs

 Ciclul Krebs operează în sens unic datorită celor trei reacţii care decurg
ireversibil:
• - sinteza acidului citric din acetilcoenzima A şi acid oxalilacetic

- decarboxilarea acidului izocitric la acid α-

cetoglutaric
- dehidrogenarea acidului α-
cetoglutaric
 Sensul metabolic al ciclului Krebs

 Constă în :
oxidarea restului acetil (CH3CO-) din acetilcoenzima A rezultată din
acid piruvic, la CO2 , substanţă în care carbonul este complet oxidat la
C4+ .
Din cele patru reacţii de oxidare rezultă 8 atomi de H, legaţi de
coenzimele NAD+ şi FAD, care sunt participanţi la lanţul respirator,
unde de-a lungul unor sisteme enzimatice specifice, suferă reacţii de
oxidare la H+, formă sub care reacţionează cu O2-, formând H2O şi
eliberând energie.
 Importanta ciclului Krebs
Ciclul lui Krebs (ciclul acizilor tricarboxilici) constituie o cale de oxidare a
piruvatului în prezenţa oxigenului care are o mare împortanţă în biosinteză,
deoarece ea furnizează scheletele de atomi de carbon necesare ca materii
prime pentru sinteza constituenţilor celulari precum şi energia necesară
acestor reacţii.

Acidul glutamic se formează prin combinarea amoniacului cu acidul α-

cetoglutaric.

Amoniacul se combina cu cu acid fumaric, formând acid aspartic; prin

transaminare, aceşti aminoacizi se pot transforma în alţi aminoacizi,
acţionând ca donori de grupe amină pentru α-cetoacizi ca: acidul piruvic,
acidul oxalacetic, acidul α-cetoizovalerianic.

O altă cale de biosinteză importantă începe cu succinil-CoA, produsă de

ciclul TCA, care se combină cu glicina pentru a forma pirolii, care sunt
intermediari pentru sinteza porfirinelor; hemul citocromilor este o Fe-
porfirină, iar grupa prostetică a clorofilei este o Mg-porfirină
Compuşii de start pentru reacţii de sinteză sunt:
acizii α-cetoglutaric, fumaric, oxalacetic piruvic, care sunt implicaţi în
şi biosinteza aminoacizilor
 succinil~SCoA este folosită în sinteza porfirinelor

 acetil~SCoA este necesară în reacţiile de acetilare.

Întrucât intermediarii rezultaţi din ciclul TCA sunt intens utilizaţi în biosinteză, ei
trebuie recuperaţi din alte surse, pentru a asigura funcţionarea ciclului. Aceasta
se realizează prin fixarea CO2 la intermediarii C3 rezultaţi din glicoliză, conform
unor reacţii ca:
 Fosfoenolpiruvat + CO2 → oxalacetat + iP
 Fosfoenolpiruvat + CO2 + ADP → oxalacetat + ATP
 Fosfoenolpiruvat + CO2 + iP → oxalacetat + iPP
 Fosfoenolpiruvat + CO2 + ATP → oxalacetat + ADP +
 Fosfoenolpiruvat + CO2 iP
+ NADPH2 → Malat + NADP+
Energia rezultă din reoxidarea purtătorilor de hidrogen reduşi în cadrul reacţiilor
ciclului.
Patru reacţii sunt catalizate de dehidrogenaze cu grupă prostetică nicotinamidică şi
o reacţie este catalizată de o dehidrogenază cu grupă prostetică flavinică.
În prezenţa oxigenului, aceşti purtători sunt reoxidaţi prin reacţii cu transport de
electroni