Mediastinul: timusul, esofagul,

crosa aortei, aorta descendenta,

venele azigos, canalul toracic,
nervii frenici, nervii vagi, lantul
simpatic toracic
Conf. Patrascu Alexandru
I. Definiție
Tiroida este un organ impar şi median, situat în partea anterioară şi inferioară a gâtului, înaintea traheei cervicale,
în regiunea infrahioidiană, corespunzând vertebrelor C5-T1.

Tiroida este o glandă endocrină care secretă hormonii iodați T3 și T4, și calcitonina.
Tiroida este sediul unei patologii variate, frecvente, de tip inflamator (tiroidite), tumoral (beningne sau maligne) sau
a unor disfuncții endocrine (hipo sau hiper).
Termenul "tiroidă" are originea din cuvântul grec "thyroeidos“, o combinație între termenul "thyreos" (a proteja) și
"eidos" (în formă de, similar cu...), deci în formă de scut.
II. Dezvoltare
• Tiroida provine dintr-un grup de celule endodermale situate la nivelul planşeului faringelui primitiv, care
suferă procesul de “determinare”, de iniţiere a unui lanţ de evenimente care au ca finalitate apariţia sa
(stadiul 10, ziua 28)
• Primordiul tiroidian începe să se dezvolte în a 3-a săptămână de viaţă intrauterină şi evoluează ca o
evaginare a endodermului, situat în proximitatea viitorului tract de ejecţie cardiac.
• Interrelaţiile embrionare tiro-cardiace sunt demonstrate doar în sensul rolului endodermului în
diferenţierea celulelor miocardice.

Ţesutul tiroidian continuă migrarea în direcție caudală și ventrală și ajunge în raport cu osul hioid și cartilajele
laringelui.
În S8 ajunge în poziția sa definitivă, anterior de trahee, se operește din migrare și se dezvoltă lateral.
• Creşterea în lateral dă naştere formei finale, proces care pare a nu depinde de acţiunea trofică a TSH.
• Celulele C au origine neuroectodermală şi provin din corpul ultimobranhial.
• Nivelul de contact cu primordial tiroidian explică de ce, în tiroida adultă, celulele C sunt concentrate în
porţiunea posterioară a lobului tiroidian, la nivelul treimilor medie şi superioară.
• În evoluţie, celulele C parafoliculare fuzionează cu celulele tiroidiene, asigurând o organogeneză normală.
II. Dezvoltare
Cordonul epitelial tireoglos se obliterează, tiroida pierde contactul cu cavitatea bucală.
Ca vestigiu embrionar, rămâne doar o fosetă mică la nivelul bazei limbii numită foramen caecum.
• Gene implicate în organogeneza precoce
• La nivelul celulelor din faringele primitiv există factori de transcripţie cu expresie simultană:
• Titf 1/Nkx 2-1, iniţial denumită TTF-1(thyroid transcription factor 1),
• Foxe 1,
• Pax 8
necesari în mod obligatoriu pentru morfogeneza incipientă. Aceştia îndeplinesc roluri specifice, parţial
stabilite până în prezent prin studii pe animale knock-out
• Gene implicate în organogeneza tardivă: Gena TSH-R, genaHoxa 3 şi Eya 1
Tiroida este funcțională în luna a treia.
Celulele epiteliale foliculare care produc T4 și tri-iodotiroxina T3 sunt derivate endodermice.
II. Dezvoltare
Glandele paratiroide
Pungile entobranhiale sunt invaginații ale endodermului intestinului primitiv de a nivel cervical.
A treia pungă entobranhială formează un diverticul alcătuit dintr-o porțiune dorsală, care reprezintă originea
glandelor paratiroide inferioare.
A patra pungă entobranhială formează un diverticul care prezintă o regiunea dorsală din care evoluează
glandele paratiroide superioare, și o porțiune ventrală din care se va forma corpul ultimobranhial.
În S5, epiteliul mugurilor glandulari se diferențiază în țesut paratiroidian, viitoarele glande, care pierde conexiunea
cu peretele faringian și migrează în sens caudo-medial.

Glandele paratiroide superioare și inferioare se localizează pe fața posterioară a glandei tiroide.

III. Situație
• Poziție mediană
• Regiunea cervicală anterioară, anterior de laringe și porțiunea superioară a traheii, mulată pe axul
traheolaringeal;
• Înconjurată de prelungirea pretraheală al fasciei cervicale profunde;
• Prezintă capsulă fibroasă proprie, care se prelungește în interior, limitând parenchimul în lobuli;
• Corespunde inelelor traheale 2 și 3, dar poate avea și poziție înaltă (inele traheale 1 și 2) sau joasă (inele
traheale 3 și 4)
IV. Generalităţi
• consistență fermă
• culoare rozie,
• 25-30 grame,
• diametrul transversal - 5-7 cm,
• înălţimea lobilor - 4-8 cm,
• înălţimea istmului -1 cm,
• grosimea la nivelul lobilor - 2-4 cm,
• grosimea la nivelul istmului - 0,5
cm.
V. Mijloace de fixare
1. Vasele sanguine ale tiroidei şi tecile conjunctive ale acestora
2. Ligamentele tiroidiene:
o ligamentul median, slab dezvoltat, suspendă istmul de cartilajul cricoid,
o ligamentele laterale (drept şi stâng) leagă faţa posterioară a lobilor de cartilajul cricoid şi de primele cartilaje
traheale
3. Muşchiul ridicător al tiroidei
VI. Morfologie
Tiroida este formată din:
• 2 lobi de formă piramidală, drept și stâng, care prezintă pentru descriere:
• Bază
• Vârf
• Față ventrolaterală
• Față dorsală
• Istm, care prezintă pentru descriere:
• Față ventrală Istmul este turtit antero-posterior, prezintă două feţe şi două margini :
• Față dorsală • Faţa anterioară, uşor convexă, acoperită de muşchii subhioidieni,
• Lob accesor (piramida lui Lalouette) lama pretraheală, lama superficială a fasciei cervicale, venele
• Margine inferioară jugulare anterioare, platysma şi piele
• Faţa posterioară, uşor concavă, corespunde celui de al doilea şi al
treilea cartilaj traheal
• Marginea superioară, curbă, cu concavitatea cranial, prezinta
lobul piramidal; la acest nivel o ramură anastomotică supraistmică
anastomozeaza cele două artere tiroidiene superioare
• Marginea inferioară dă naştere venelor tiroidiene inferioare
VI. Morfologie
Lobii
• Faţa ventrolaterală este convexă; are aceleaşi raporturi cu faţa anterioară a istmului, la care se adaugă
muşchiul sternocleidomastoidian, situat subjacent de platysma
• Faţa medială are raporturi cu
o traheea (cu primele cinci cartilaje traheale) şi cu laringele (cu cartilajul cricoid şi cu cartilajul tiroid).
o faringele (cu muşchiul constrictor inferior al faringelui)
o esofagul

• Faţa posterolaterală are raporturi cu mănunchiul vasculo-nervos al gâtului

• Baza, rotunjită, corespunde celui de al cincilea cartilaj traheal, fiind situată cu 1-2 cm deasupra manubriului
sternal
• Vârful este ascuţit şi răspunde cartilajului tiroid. La acest nivel glanda este abordată de vasele tiroidiene
superioare şi de filete nervoase
VII. Raporturi
Intrinseci
• nervii recurenți laringei drept și stîng
• glandele paratiroide
Extrinseci
Ventrolateral:
• mușchiul STM înconjurat de lama superficială a fasciei cervicale profunde
• mușchii infrahioidieni înconjurați de lama pretraheală a fasciei cervicale (fascia
cervicală mijlocie) (sternohioidian, omohioidian, sternotiroidian).
posterior
• Traheea cervicală aderentă intim la fața posterioară a tiroidei prin
ligamentele tirotrahelae lateral și median (Gruber)
• Pediculul jugulocarotidian
VIII. Vascularizație
Artera tiroidiană superioară (dreaptă şi stângă) - ramură colaterală a carotidei externe; după ce descrie o curbă cu concavitatea
inferior, ajunge la vârful lobului tiroidian unde dă două ramuri terminale:
• ramura anterioară, care coboara pe faţa antero-laterală a lobului; se anastomozează cu congenera ei printr-un ram
supraistmic;
• ramura posterioară, care coboara pe faţa postero-laterală a glandei şi se anastomozează cu artera tiroidiană inferioară.
Artera tiroidiană inferioară (dreaptă şi stângă), provine din artera subclaviculara. Descrie o ansă la nivelul tuberculului carotic
Chassaignac, apoi urcă şi atinge glanda la baza lobului tiroidian; aici se încrucişează cu nervul laringeu recurent.
Artera tiroidiană ima, mediană sau mijlocie Neubauer, nepereche, este prezentă în aproape 10% din cazuri; are originea în
trunchiul brahiocefalic sau mai rar, din arcul aortic; urcă până la marginea inferioară a istmului tiroidian, paralel cu vena
tiroidiană mijlocie
• Venele tiroidiene superioare, satelite arterelor, drenează în trunchiul tirolingofacial;
• Venele tiroidiene mijlocii, nu au echivalent arterial, scrute, tributare venei jugulare interne;
• Venele tiroidiene inferioare, omologe dar nu satelite arterelor, coboară direct spre vena brahiocefalică stângă

Limfatice
• Colectoare limfatice superioare urmează traiectul vaselor superioare
și drenează în nodulii limfatici cervicali profunzi, sateliți ai venei
jugulare interne (jugulodigastrice și jugulo infraomohioidiene
• Colectoare limfatice inferioare drenează în nodulii limfatici traheali,
sateliți ai nervului recurent laringeu
IX. Inervație
Trunchiul simpatic, prin 2 plexuri periarteriale și prin ramuri directe, provenite din ganglionii cervicali superiori și
prin nervii laringei
X. Anatomie microscopică
Unitatea morfologică și funcțională a glandei tiroide este foliculul tiroidian (sau vezicula tiroidiană), format dintr-
un epiteliu unistratificat de celule foliculare, care produc hormoni tiroidieni, dispuse în jurul unui structuri centrale
coloidale, formată din precursori de hormoni tiroidieni, tiroglobulină.
Foliculul tiroidian conține 1-2% celule parafoliculare C, care produc calcitonină.
XI. Glandele paratiroide
• În număr de 4
• Situate pe fața posterioară a lobilor tiroidieni
• Număr variabil

Glanda paratiroidă superioară este mediană, în raport cu cartilajul cricoid

Glanda paratiroidă inferioară vine în raport cu primele inele traheale și cu nervul laringeu recurent
Alcătuite din coloane de celule situate într-o masă de țesut conjunctiv bogat în capilare sangvine.

Majoritatea celulelor sunt de dimensiuni mari, clare.

XII. Anatomie clinică
Afecțiuni tiroidiene
• Chist tiroidian
• Aspect chistic tipic
• Chist colloidal
• Chist de duct tireoglos
• Adenom tiroidian
• Cancer tiroidian
• Hipertiroidie
• Hipotiroidie
Afecțiuni paratiroidiene
• Hiperparatiroidie
• Adenoma benign
• Cancer extrem de rar
CROSA AORTICĂ

Origine:
continuă aorta ascendentă
Traiect:
ascendent, posterior,
la stânga, peste faţa anterioară a traheei,
apoi posterior, pe partea stângă,
coboară la stânga T4 de unde se
continuă cu aorta toracică, prin istmul
aortic.
se află în mediastinul superior.

Ramuri:
trunchiul brahiocefalic
artera carotidă comună stângă
artera subclaviculară stângă.
Raporturi
• Anterior (la stânga)

• nervi
• nervul frenic stâng
• ram cardiac vagal cervical inferior
• ram cardiac simpatic cervical
superior
• vagul stâng

• vena intercostală superioară stângă

• pleura mediastinală stângă şi plămânul

stâng

• peretele toracic
 • posterior
Raporturi • trahee
• plexul cardiac posterior
• nervul laringeu recurent stâng
• esofag
• duct toracic
• coloana vertebrală

• superior
• artera brahiocefalică
• artera carotida comună stângă
• artera subclaviculară stângă

• inferior
• bifurcarea pulmonară
• bronhia principală stângă
• ligamentul arterial
• plexul cardiac anterior
• nervul recurent laringeu stâng
 AORTA TORACICĂ
• Situată în mediastinul posterior
• Limite:
• Superior: corespunzător unui plan dus
prin marginea inferioară a T4
• Inferior: corespunzător unui plan dus
prin marginea inferioară a T12
Raporturi

Anterior － hilul pulmonar stg., pericard, AS,

esofag
Posterior － v.hemiazygos , v. hemiazygos
accesorie, coloana vertebrală
dreapta － v.azygos , duct toracic, pleura şi
plămânul drept
stânga － pleura şi plămânul stg.
Ramuri

Pericardice
Bronşice drepta şi stângi
Esofagiene
Mediastinale
Frenice
Intercostale posterioare (9 perechi)
Angiogramă Coarctaţie de aortă