SEMIOLOGIA CHIRURGICAL A GLANDEI TIROIDEI

Este o gland cu secretie interna, in regiunea anterioara a gatului, anterior de conductul laringo-traheal. Are
forma literei "H", fiind alcatuita din 2 lobi uniti printr-un istm. Are aproximativ 25-30 grame. Inaltimea si
grosimea lobilor este de aproximativ 6 cm. Are culoare brun roscata si consistenta moale.
Istmul
Reprezinta o lama de esut glandular turtita in sens antero-posterior cu o latime de 1 cm si o inaltime de 1,5
cm.
fata anterioara, este convexa si vine in raport cu lama pretraheala a fasciei cervicale si cu muschii
subhioidieni
fata posterioara, este concava si vine in raport cu inelele traheale 2-4
marginea superioara, este concava si din partea ei stanga se desprinde o prelungire de parenchim, numita
piramida lui Lalouette.
marginea inferioara, de la nivelul ei pleaca venele tiroidiene inferioare
Lobii
fata antero-laterala - vine in raport cu lama pretraheala si cu muschii subhioidieni.
fata mediala - este in raport cu laringele, traheea, faringele, esofagul, nervii recurenti si poate fi aderenta la
primul nivel traheal.
fata posterioara - vine in raport cu PVN al gatului
baza - este situata la 1-2 cm deasupra furculitei sternale
varful - vine in raport cu vasele tiroidiene superioare
Glanda este invelita de teaca tiroidiana formata anterior de lama profunda a tecii cervicale mijlocii, posterior de
lama viscerala a fasciei cervicale, iar inferior se continua cu aponevroza tiropericardica.
In interiorul tecii se gaseste capsula proprie, cea care adera la parenchim, iar intre capsula si teaca se gaseste
testul celular lax si vasele sanguine.
Vascularizaia tiroidei
a)Artera tiroidian superioara:
-prima ramura a arterei carotide externe-are traiect descendent-la nivelul lobului tiroidian lateral se divide in:
-r.ant.-iriga marginea antero-latrerala a lobului
- r.post.-se anastomozeaza vertical cu artera tiroidianainferioara
b)Artera tiroidiana inferioara:
-originea:in trunchiul tireo cervical,ramura din subclavie-traiect ascendent,apoi trece-post. de a.carotida
interna-ant. de a.vertebrala-se ramifica aproape de glanda ;aici se incruciseaza cu nv.laringeu recurent-are
raport cu lantul ganglionar simpatic cervical-trece prin ansa Drobnik-Ionescu-da ramuri glandulare ce iriga
extremitatea inferioara a glandei;una din ramuri se anastomozeazacu ramura contralaterala
c)Artera tiroidiana impara (ima) :
-desprinsa din arcul aortic-traiect:pe fata anterioara a traheei-intra in glanda la nivelul istmului

Venele sunt reprezentate de:

vena tiroidiana superioara, ce se varsa prin intermediul trunchiului tiro-lingo-faringo-facial in vena jugulara
interna
vena tiroidiana inferioara, se varsa in trunchiul venos brahiocefalic, in special in cel stang
Limfaticele
Sunt reprezentate de nodulii prelaringieni si pretraheali, cei prelaringieni dreneaza in nodulii recurentiali, iar
acestia la randul lor in nodulii jugulari interni.
Inervatia
Este data de plexurile nervoase vegetative ce vin pe traiectul arterelor.
GLANDELE PARATIROIDE

Sunt glande endocrine dispuse pe fata posterioara a lobilor tiroidieni. In numar de 4, sunt 2 superioare si 2
inferioare, avand forma ovalara. Au o greutate de 40 mg, o lungime de 8-9 mm, o latime de 4-5 mm si 2-3 mm
grosime.
Situatie
Cele superioare sunt situate la nivelul marginii postero-mediale a lobilor tiroidieni, deasupra intrarii in tiroida a
arterei tiroidiene superioara.
Cele inferioare sunt situate pe partea postero-interna, dedesubtul patrunderii in tiroida a arterei tiroidiene
inferioara.
Mai pot fi situate pe fata externa a tecii pericarotidiene, in interiorul tecii si intre teaca si capsula glandei.
Vascularizatie
Pentru cele superioare, ramuri din artera tiroidiana superioara, inferioara si din arcada retrolobara. Pentru cele
inferioare, ramuri din artera tiroidiana inferioara.
Limfaticele
Dreneaza in nodulii recurentiali sau jugulari interni.
Modificri ale funciei tiroidiene
Tiroida este o glanda endocrina a carei principala functie o reprezinta sinteza si secretia hormonilor tiroidieni
tiroxina (T4) si triiodotironina (T3) care au rol in reglarea metabolismul energetic celular.
Diferitele boli ale glandei tiroide, pe linga aspectele lezionale pe care le produc la nivelul glandei, modifica de
asemenea si functia tiroidiana, respectiv cantitatea de hormoni tiroidieni sintetizata si eliberata in circulatie.
Cresterea cantitatii de hormoni tiroidieni antreneaza un tablou clinic propriu, cu simptome si semne obiective
caracteristice care este cunoscut sub numele de hipertiroidism sau hiperfunctie tiroidiana. Situatia contrara,
scaderea cantitatii de hormoni tiroidieni genereaza un tablou clinic de hipotiroidism (hipofunctie tiroidiana).
Functionarea normala a glandei tiroide se defineste prin starea de normotiroidie sau eutiroidie.
Diferitele afectiuni tiroidiene pot evolua deci cu hiper-, hipo-, sau eutiroidie.
Hipertiroidismul (hiperfunctia tiroidiana)
Hipertiroidia reprezinta cresterea sintezei si secretiei hormonilor tiroidieni la nivelul glandei tiroide cu
dereglarea metabolismului energetic celular si consecinte multiple asupra diferitelor organe si sisteme.
Criza tireotoxica este forma extrema de tireotoxicoza, cu risc vital imediat, prin exagerarea de diverse
cauze a efectului hormonilor tiroidieni in tesuturi (infectii sau alte situatii acute, chirurgie la hipertiroidieni
neechilibrati). Clinic se prezinta cu febra, deshidratare importanta, simptomatologie cardiovasculara si
gastrointestinala grava, simptomatologie cerebrala pana la coma. Testele de laborator (T4, T3, RIC) nu
difera de tireotoxicoza necomplicata.
SIMPTOME
Scadere ponderala in ciuda unui apetit crescut si a consumului crescut de alimente
Sete puternica, permanenta.
Astenie si fatigabilitate Intoleranta la caldura
Manifestari psihice: neliniste, nervozitate, agitatie psiho-motorie, ideatie rapida si dezordonata,
concentrare si memorie deficitara, labilitate psihica, insomnie Palpitatii
Tranzit intestinal accelerat -diaree
Tulburari de dinamica sexuala, hipo- sau amenoree
EXAMEN OBIECTIV
Pacient subponderal
Tegumente calde si umede, transpirate
Tulburari trofice ale fanerelor: unghii subtiri si friabile, par fin si uscat Tremuraturile extremitatilor: fine,
rapide 8-10/sec, accentuate de emotii si pozitii incomode
Semne cardio-vasculare: tahicardie, puls amplu si saltaret, aritmie extrasistolica, aritmie completa, HTA
divergenta
Hiper-reflectivitate tendinoasa (Achilleana)
EXAMINARI PARACLINICE

Laborator: dozarile hormonale arata o crestere a hormonilor tiroidieni T 3 si T4 in sange precum si o scadere a
TSH (thyroid stimulating hormon) prin mecanismul de feed-back negativ exercitat de cantitatile crescute de
T3 si T4.
RIC (radio-iod captarea -efectuata in cadrul scintigrafiei tiroidiene) indica o captare crescuta a iodului din
circulatie, iod care va fi incorporat in structura hormonilor T3 si T4. ECG (electrocardiograma) evidentiaza
diferite tulburari de ritm cardiac care merg de la tahicardia sinusala la extrasistole atriale si ventriculare a
fibrilatia atriala si blocul atrio-ventricular.
Hipotiroidismul (mixedemul): sindrom clinic determinat de scaderea cantitatii de hormoni tiroidieni la nivelul
receptorilor celulari (hipotiroidism), atat de grava incat determina infiltrarea tesuturilor (mixedem). Daca
deficitul hormonal se instaleaza la adult, clinica se prezinta cu: voce ingrosata, facies infiltrat, tegumente reci,
aspre, groase, infiltrate, infiltrarea altor tesuturi (de exemplu, sindrom de canal carpian), bradicardie,
bradikinezie, bradipsihie. Clinica hipotiroidismului este cu atat mai grava cu cat deficitul hormonal se instaleaza
la varste mai mici.
Coma mixedematoasa este o forma rara de coma, cu prognostic vital sever deoarece apare in caz de factori
precipitanti gravi la pacienti hipotiroidieni tarati, cu status hormonal si general profund alterat. Debutul este
insidios, cu evolutie progresiva spre torpoare, somnolenta, hipotermie, bradicardie, bradipnee, acidoza
respiratorie, coma.
Gua
Gusa se defineste ca fiind cresterea in volum a glandei tiroide.
Exista o serie de factori favorizanti pentru dezvoltarea unei gusi care pot fi depistati anamnestic:
Sexul feminin este mai expus datorita perioadelor de dezechilibre hormonale: menarha,
graviditatea, menopauza
Virsta: pubertatea, decada a 3-a de varsta (20-30 ani), menopauza Necesitati
crescute ale organismului: pubertate, graviditate, stress
Zona geografica gusogena cu carenta de iod din alimente si apa Maramures, zonele
subcarpatice etc
Substante gusogene: varza, mazare, tiocianatii, minerale Ca Mg Cl in apa potabila, fenilbutazona,
corticoizii
Toti acesti factori reprezinta de fapt stari in care secretia de hormoni tiroidieni este insuficienta fata de
necesitati (fie ca necesitatile sunt cescute in conditiile unei sinteze normale, fie ca sinteza este scazuta in
conditiile unor necesitati normale). Numitorul comun al acestor situatii il reprezinta faptul ca deficitul de
hormoni tiroidieni (relativ sau absolut) duce, printr-un mecanism de feed-back negativ la cresterea eliberarii
de TSH hipofizar, acesta fiind direct responsabil de stimularea cresterii tiroidei (hipertrofie si hiperplazie).
Clasic, se descriu doua forme, difuza (cu variantele coloida si parenchimatoasa) si nodulara.
- Glanda este de obicei mult marita (pana la 1000 g), cu noduli
- pot exista zone chistice, unice sau multiple, care contin coloid sau un lichid maroniu
- nodulii contin foliculi heterogen mariti, plini cu coloid, sau clustere de foliculi mai mici marginiti de un epiteliu
inalt si cu putin coloid; acesti microfoliculi sunt de obicei continuti intr-o stroma fibroasa sau edema-toasa.
- foliculii foarte destinsi pot sa conflueze si sa formeze chisturi coloide de cativa milimetri diametru.
- nodulii mari tind sa comprime tesutul inconjurator si sa dezvolte, cel putin partial, o capsula fibroasa
- in majoritatea cazurilor, nodulii sunt imprecis delimitati de tesutul internodular
- cand nodulii apar ca structuri distincte intr-o glanda cu structura partial normala, acestia sunt greu de
deosebit de adenoamele foliculare adevarate
Manifestarile clinice ale gusei nontoxice sunt determinate de marirea tiroidei:
- 70% din pacienti prezinta disconfort in regiunea cervicala.
- Pot comprima esofagul sau traheea si determina disfagie si stridor.
- Ingustarea aperturii toracice superioare poate compromite intoarcerea venoasa de la cap si membrele
superioare; obstructia este accentuata cand pacientul ridica bratele (semnul Pemberton).
- Compresia nervului laringeu recurent cu raguseala este sugestiva pentru cancerul tiro-idian, nu pentru gusa
simpla, dar se poate intalni in gusile mari; simpaticul cervical poate fi, de asemenea, comprimat, cu aparitia
sindromului Claude Bernard -; Horner.

- Hemoragia intr-un nodul sau chist produce tumefactie locala acuta, dureroasa si poate induce sau agrava
simptomatologia obstructiva.
Gusa substernala, plonjant = varianta de gusa obstructiva care rezulta din cresterea unuia sau ambilor lobi
tiroidieni in torace; simptomatologia obstructiva este intotdeauna prezenta, de obicei cu grad inalt de expresie
clinica.
Teoriile patogenice :
Clasic = factori care ar interfera cu sinteza normala a hormonilor tiroidieni (de exemplu, aportul cronic
inadecvat de iod) si care, prin scaderea nivelului circulant al T4 si T3, ar determina o marire la inceput reactiva,
dependenta de TSH, apoi si cu componenta distrofica, a glandei.
Foliculii tiroidieni contin celule mai mult sau mai putin sensibile la TSH; stimularea prelungita, datorata secretiei
hormonale insuficiente, ar duce la accentuarea acestui polimorfism, cu aparitia nodulilor din foliculii cu
sensibilitate mare la TSH
Gusa simpla, hipotiroidismul gusogen si gusa nodulara hipertiroidizata ar reprezenta deci aceeasi entitate
patogenica, in cadrul careia aspectul clinic de eutiroidism, hipotiroidism sau hipertiroidism este determinat de
pattern-ul initial al sensibilitatii la TSH a celulelor foliculare si de gradul de functie autonoma, existenta initial
sau cauzata in evolutie de proliferarea foliculara.
Gusa cu hipotirodism si gusa endemica:
Sinteza inadecvata (insuficienta) a hormonilor tiroidieni, de cauza exogena sau endo-gena, determina
hipersecretie de TSH si duce la marirea de volum a glandei;
Hipertrofia glandulara nu poate compensa deficitul hormonal.
Bioumoral, nivelul seric de TSH este crescut (peste 5 mUI/L, de obicei peste 10 mUI/L), iar nivelele circulante
de T4 si T3 sunt scazute.
Gusa endemica este incadrata la hipotiroidismul gusogen deoarece in multe cazuri se prezinta cu hipotiroidism
clinic, desi distrofia endemica tiroidiana se poate prezenta, ca si in cazul gusei sporadice, cu hipotiroidism,
eutiroidism sau hipertiroidism.
Tratamentul chirurgical in aceste cazuri este fiziopatologic nejustificat (Williams 1998), deoarece reduce si mai
mult capacitatea glandei de a produce hormoni, dar poate fi necesar in cazul pesistentei simptomatologiei
obstructive dupa supresie cu levotiroxina. argument pentru extirparea gusilor polinodulare in absenta
hipertiroidizarii = nodulii din aceste guse sunt frecvent cancerosi .
Indepartarea chirurgicala este tratamentul de ales pentru gusile substernale: continua sa creasca nu se poate
surprinde malignizarea evenimentele acute in gusa substernala (hemoragie intranodulara) pot duce la
obstructie respiratorie acuta
Din cauza riscului de recidiva = tiroidectomie subtotala
Recurenta apare in 10-20%; administrarea de levotiroxina dupa chirurgie nu previne, probabil, recurenta, dar
reprezinta tratamentul de baza al hipotiroidismului.
HIPERTIROIDII
Gusa cu hipertiroidism = gusa multinodulara hipertiroidizata:
Gusile multinodulare sunt heterogene structural si functional - tind sa dezvolte zone de autonomie functionala
Nodulii depasesc o masa critica = secretia hormonala devine independenta de TSH.
Aportul exogen de iod la o gusa veche polinodulara poate precipita aceste fenomene. Clinic = tireotoxicoza si
gusa neomogena, polinodulara, aparuta cu mult timp inaintea semnelor de tireotoxicoza (diagnostic diferential
cu boala Graves-Basedow, unde gusa este recenta si difuza).
Scintigrama tiroidiana = captare neomogena, cu zone hipercaptante (noduli autonomi) si zone hipocaptante.
Bioumoral, nivelurile serice de T4 si T3 sunt crescute, iar secretia de TSH este supresata (TSH < 0.1mUI/L).
Boala Graves-Basedow: apare printr-un fenomen autoimun; anticorpii circulanti specifici bolii Graves sunt
directionati impotriva receptorilor pentru TSH ai celulelor foliculare (TSHRAb) si au activitate de agonisti TSH
(LATS, long-acting thyroid stimulators);
Tiroida este stimulata continuu - hipertrofia gandei si supraproductie hormonala.
Macroscopic, glanda este difuz si uniform afectata;

Histologic = foliculii sunt mici si marginiti de epiteliu hiperplastic, cu coloid putin; proiectii papilare ale epiteliului
hiperplastic se extind in lumenul folicular; vascularizatia este crescuta si exista un grad variabil de infiltrare cu
limfocite si plasmocite, care se pot aglomera in foliculi limfatici.
Tratamentul cu iod in cantitate mare = tiroida sufera un proces numit involutie, hiperplazia si
hipervascularizatia regreseza, proiectiile papilare dispar, foliculii se maresc si se umplu cu coloid.
Prezentarea clinica este de gusa difuza recenta, tireotoxicoza, orbitopatie infiltrativa (exoftalmie), ocazional
dermopatie infiltrativa (mixedem pretibial). Scintigrama tiroi-diana arata gusa difuza cu captare omogena
(aspect caracteristic). Bioumoral, ni-velurile serice de T4 si T3 sunt crescute, iar secretia de TSH este
supresata (TSH < 0.1mUI/L).
Exoftalmia este definita ca protruzia bilaterala a globilor oculari cu > 17-18 mm fata de cantus (coada
ochiului); se masoara cu exoftalmometrul Hertle si parcurge o scala de 6 grade:
- gradul 1 - apar semne oculare: privire fixa, largire a fantei palpebrale, retractie a pleoa-pei superioare;
- gradul II - apar semne si simptome ale tesuturilor moi: hiperlacrimare, edem palpebral, fotofobie, senzatie de
nisip in ochi; protruzia globilor oculari = 21 mm;
- gradul III - protruzie > 21 mm;
- gradul IV - afectare a musculaturii extrinseci a globului ocular;
- gradul V - lagoftalmie (globul ocular nu poate fi acoperit de pleoape);
- gradul VI - protruzie > 32 mm, atrofie optica.
Spre deosebire de gusile cu hipo- sau eutiroidism, la care tratamentul chirurgical nu este justificat fiziologic, in
cazul gusilor cu hipertiroidie chirurgia reprezinta, alaturi de administrarea de iod radioactiv, tratamentul ablativ
recomandat. Chirurgia este in-totdeauna preferata in cazul gusilor polinodulare hipertiroidizate.
In boala Graves chirurgia este recomandata in urmatoarele situatii:
- gusa mare, care ar necesita doze mari si repetate de iod radioactiv;
- gusa mare cu fenomene obstructive;
- paciente insarcinate care tolereaza prost hipertiroidismul;
- nodul tiroidian nefunctional (nodul rece) asociat;
- fenomene grave de tireotoxicoza care impun solutionare terapeutica cat mai rapida (dar nu in urgenta, in
criza tireotoxica).
Pregatirea preoperatorie obligatorie a pacientilor consta in tratament cu tionamide pana la starea de eutiroidie;
pacientilor cu boala Graves-Basedow li se administreaza si KI, aproximativ 400 mg/zi preoperator, pentru a
reduce vascularizatia glandei in scopul diminuarii sangerarii intraoperatorii. Pacientilor care nu pot lua o
tionamida trebuie sa li se administreze, in absenta contraindicatiilor, un agent beta-blocant; sunt preferate
beta-blocantele cu actiune mai lunga, cum ar fi atenololul.
Procedeul chirurgical cel mai des folosit este tiroidectomia subtotala, cu pastrarea a doua lame posteromediale de tesut tiroidian, cat mai mici dar suficiente cat sa prote-jeze glandele paratiroide si Nn. recurenti.
Complicatiile locale postoperatorii sunt: hemoragia uneori importanta; emfizemul mediastinal; traheomalacia;
leziunile nervoase, care intereseaza cel mai frecvent Nn. laringieni recurenti si mai rar Nn. laringieni superiori
sau simpaticul cervical.
Complicatiile endocrinologice postoperatorii sunt: criza tireotoxica postoperatorie, grava; hipoparatiroidismul
care apare in forma tranzitorie sau definitiva in 2-3% din cazuri; hipotiroidismul, in legatura directa cu largimea
exerezei.
NODULUL TIROIDIAN AUTONOM (sindromul PLUMMER)
Nodulul tiroidian autonom (adenomul toxic) are origine monoclonala in linii celulare foliculare cu activare
constitutiva a receptorului pentru TSH, TSHR.
Clinic = nodul tiroidian unic cu semne de tireotoxicoza.
Scintigrama = nodul cald, hipercaptant, iar restul tiroidei nu capteaza (nu se vizualizeaza), deoarece secretia
autonoma de hormoni tiroidieni de catre adenom inhiba TSH.
Tireotoxicoza este in general, subclinica (test la TRH)
Modalitati terapeutice: radioiod si chirurgia (excizia = tumorile mari si la pacientii sub 20 de ani, la care

iradierea nu este recomandata).

Adenomul toxic nu este hipervascularizat si, prin urmare, pregatirea preoperatorie cu iod nu este necesara;
este necesara, in schimb, obtinerea statusului eutiroidian, preoperator, la pacientii cu tireotoxicoza clinica.
NODULUL TIROIDIAN SOLITAR
Tumorile tiroidiene sunt cele mai comune neoplasme endocrine
Noduli in regiunea anterioara a gatului apar la aproximativ 7% din populatia adulta, mai frecvent la femei.
Majoritatea = noduli hiperplastici (coloizi)
5-20% = neoplasme adevarate adenoame foliculare (benigne) / carcinoame din celule foliculare sau
parafoliculare (C).
Grupe la care incidenta cancerului tiroidian este mai mare:
- copii;
- adulti sub 30 de ani si peste 60 de ani;
- pacienti de sex masculin (nodulii hiperplazici apar in special la sexul feminin, un nodul tiroidian la un pacient
de sex masculin ridica suspiciunea de neoplasm ade-varat);
- pacienti cu istoric de iradiere a gatului, mai ales in copilarie;
- pacienti cu istoric familial de cancer tiroidian sau de neoplazie endocrina multipla (MEN II).
Clinic, suspiciunea de malignitate se ridica in cazul nodulului tiroidian solitar :
- aparut la varste tinere sau foarte inaintate
- la persoane de sex masculin
- creste rapid in dimeniuni, eventual cu semne de invazie locala
- dur la palpare
- fixat la planurile superficiale si profunde.
Limfadenopatia regionala = la prezentare la aproximativ 30% din pacienti cu carcinom papilar sau medular
= absenta aproape intotdeauna la pacientii cu neoplasme foliculare (benigne sau maligne).
Doar 5-10% din nodulii tiroidieni solitari sunt maligni.
Rezultatele examenului citopatologic al materialului obtinut prin FNA si prin biopsia capilara pe ac subtire
concomitenta sunt:
- nediagnostice (15% din cazuri);
- aspect benign: adenoame macrofoliculare sau noduli coloizi, tiroidita cronica auto-imuna Hashimoto;
- aspect suspicios/ nedeterminat: adenoame microfoliculare, pentru care se mai folo-seste si termenul de
neoplasm folicular; celulele Hurthle (transformarea oxifila) se incadreaza si ele in aceasta categorie;
- aspect malign: carcinom folicular sau parafolicular.
Aspectul macrofolicular se intalneste in tesutul tiroidian normal, gusa distrofica si tumorile monoclonale
macrofoliculare.
Aspectul microfolicular se intalneste in adenoame foliculare, carcinoame foliculare si noduli autonomi; nodulii
microfoliculari care nu prezinta invazie vasculara sau capsulara sunt considerati benigni.
Examenul citologic nu poate diferentia intre adenoamele microfoliculare si cancerul folicular diferentiat, de
aceea toate leziunile microfoliculare ne-autonome au indicatie de excizie chirugicala
Diagnosticul de carcinom folicular se pune in caz de invazie capsulara sau vasculara prezenta
5-20% din nodulii microfoliculari se dovedesc a fi carcinoame.
Daca FNA este diagnostic pentru una din acesta situatii (85% din cazuri) benignitate (adenom macrofolicular
sau proces hiperplazic, 75%) pacientul se urma-reste cu repetarea biopsiei la intervale prestabilite sau ori de
cate ori prezentarea clini-ca a nodulului se modifica malignitate (carcinom, 5%) sau de histologie suspecta
(aspect microfolicular, 20%), se recurge la chirurgie. nediagnostica (15% din cazuri), se recurge mai intai la o
noua biopsie, care in 50% din cazuri stabileste diagnosticul; in cealalta jumatate de cazuri (7.5% din total) se
face echografie tiroidiana, care este diagnostica in 90% din cazurile restante. Din cele 10% (0.75% din total)
cazuri pentru care nici echografia nu este diagnostica, unele prezinta aspecte echografice care sugereaza,
totusi, risc crescut de malignitate si sunt tratate chirurgical, iar pentru altele echografia sugereaza risc mic de
malignitate, acestea din urma necesitand doar urmarire in timp.

Nodulii chistici tiroidieni reprezinta leziuni pentru care, recent, se recomanda stabilirea unui diagnostic
citologic.
Cancerul este neobisnuit in nodulii tiroidieni chistici.
Nodulii din gusile polinodulare erau considerati clasic, ca si nodulii chistici, leziuni cu risc mic de malignitate.
Diagnostic citologic prin FNA in gusile multinodulare, mai ales pentru cele cu nodul dominant
Simptomatologie gu
Deformarea regiunii cervicale anterioare este acuzata ca si un defect estetic
Fenomene de compresiune
pe nervul recurent: produce voce bitonala prin pareza corzii vocale
pe trahee si laringe: provoaca raguseala, dispnee, tiraj
pe esofag produce disfagie
pe artera carotida cauzeaza ameteli si sincope
Din punct de vedere al functiei tipoidiene pot evolua cu eutiroidie, dar si cu simptomele
hipertiroidiei sau hipotiroidiei
2.2. Examenul obiectiv
Examenul obiectiv local, la nivelul regiunii cervicale anterioare, evidentiaza:
INSPECTIE

Deformarea regiunii cervicale anterioare. Se va aprecia gusa ca fiind:

gradul I- mica vizibila doar la extensia gitului mijlocie
vizibila in pozitia normala a capului
gradul II-mare de la baza gitului si pina cranial de cartilajul tiroid
gradul III-voluminoasa de la unghiul mandibulei pina caudal de baza gitului
gradul IV-giganta pina la mastoida si muschiul trapez
Turgescenta venelor jugulare, cianoza fetei
Sindromul Claude Bernard Horner
PALPARE
Gusa difuza este simetrica, cu suprafata neteda
Gusa nodulara este asimetrica, cu suprafata boselata, uni- sau multinodulara. Consistenta poate
fi moale, ferma sau dura.
Se va aprecia mobilitatea cu miscarile de deglutitie ceea ce certifica ca formatiunea palpata este tiroida. Gusa
este mobila fata de planurile profunde si superficiale ale gatului. Lipseste adenopatia latero-cervicala. Se poate
percepe uneori un thrill atunci cand ganda este hipervascularizata.
AUSCULTATIA
Se poate percepe un suflu sistolic in cazurile cu vascularizatie abundenta.
Diagnosticul unei gusi trebuie sa precizeze intotdeauna caracterul nodular, prezenta fenomenelor de
compresiune si functia tiroidiana (de exemplu: Gusa multinodulara voluminoasa, compresiva,
hiperfunctionala)
Examinri paraclinice
Scintigrafia tiroidiana se bazeaza pe principiul inregistrarii in plan frontal a radiatiilor gama emise de iodul
radioactiv fixat in glanda tiroida. Ofera informatii morfologice asupra formei si marimii glandei, uniformitatii
distributiei iodocaptarii, existentei nodulilor tiroidieni si a tesutului tiroidisn ectopic
Ecografia tiroidiana este principala metoda imagistica de explorare a tiroidei care ofera cu acuratete
informatii asupra morfologiei si raporturilor glandei si a nodulilor tiroidieni.
Boala Basedow-Graves
Se caracterizeaza prin gusa difuza, hipertiroidism, oftalmopatie infltrativa si mixedem pretibial

GUA DIFUZ este parenchimatoasa, simetrica si omogena

HIPERTIROIDISMUL in cadrul caruia cele mai pregnante simptome sunt cele cardiace:
tahicardia - este semnul cel mai precoce i mai constant. Ea are dou caractere distincte este regulat i permanent . Se accentueaz la efort, diminueaz la repaus i n somn, dar
fr s dispar vreodat.
cardiotireoza - apari ia tulbur rilor de ritm - extrasistole, tahicardie paroxistic sau fibrila ia
atrial care precipit insuficien a cardiac rezistent la cardiotonice.
EXOFTALMIA se considera atunci cand corneea depaseste in plan frontal rebordul orbitar extern
(canthusul) cu peste 18 mm Aceasta este exoftalmia adevarata si care se produce prin
edem retrobular. Exista insa in toate afectiunle tiroidiene care evolueaza cu hipertiroidism
si o falsa exoftalmie in care globul ocular pare protruzionat datorita deschiderii accentuate
a fantei palpebrale (si care se datoreaza hipertoniei sistemului nervos vegetativ simpatic).
- se insoteste de simptome precum dureri oculare, hiperlacrima ie, vedere nce at ,
diplopie.
- obiectiv se constata exoftalmie, retrac ie palpebral , edem periorbitar, deficit de motricitate
oculara:
semnul Graefe dissinergie intre miscarea pleoapei superioare si a globului
ocular la privirea in jos
semnul Moebius lipsa convergentei globilor oculari la privirea de aproape
MIXEDEMUL PRETIBIAL - reprezinta infiltrarea edematoasa ferma a tesuturilor moi pretibiale, fara godeu,
uneori cu pielea violacee, delimitat net cranial de un burelet proeminent

Cancerul tiroidian
Majoritatea tumorilor primare tiroidiene sunt de origine epiteliala si pot fi diferentia-te, slab diferentiate sau
anaplazice.
Cele diferentiate prezinta, in peste 95% din cazuri, diferentiere foliculara (carcinoame foliculare)
Restul sunt, in majoritate, tumori cu origine in celulele C (carcinoame medulare); Carcinoamele mixte, cu
diferentiere in acelasi timp foliculara si parafoliculara, sunt rare si de histogeneza incerta.
Tumorile non-epiteliale sunt sarcoame si limfoame, care pot implica tiroida ca unica manifestare sau in cadrul
unei afectari sistemice.
Metastazele hematogene (tumori secundare) sunt frecvente la autopsie la pacientii cu neoplazii diseminate
sistemic, dar cauzeaza rareori modificarea clinica a tiroidei.
Exista in uz, la momentul actual, doua sisteme importante de clasificare a tumorilor tiroidiene, WHO si AFIP;
clasificarea din tabelul de mai jos este adaptata dupa cele doua sisteme (Williams 1998):
Tumori epiteliale
-din celule foliculare
benigne adenom folicular maligne diferentiate
- carcinom papilar
- carcinom folicular slab diferentiate
- carcinom insular
- altele carcinom anaplazic
-din celule C carcinom medular
-din cel. foliculare si C carcinom mixt
Tumori non-epiteliale limfoame sarcoame altele
Tumori secundare
1. Carcinoamele diferentiate derivate din celulele foliculare (carcinomul papilar si carcinomul folicular):
Carcinomul papilar
- forma cea mai frecventa (70% din totalitatea cancerelor tiroidiene).
- este mai frecvent la tineri (inainte de 40 de ani), dar evolueaza mai sever la varstnici.

- histologic, tireocitele neoplazice se asaza in structuri papilifere, structuri care pot fi recunoscute in materialul
obtinut prin FNA.
- este un cancer inalt diferentiat, TSH-dependent.
- metastazeaza predominant pe cale limfatica.
- este hipocaptant, pe scintigrama apare deci ca nodul rece
- celulele sale capteaza, insa, iodul (radioactiv) in proportie mai mare decat celulele ne-foliculare sau netiroidiene, este deci radiosensibil.
Carcinomul folicular
- reprezinta aproximativ 25% din cancerele tiroidiene
- apare la 40-45 de ani
- clinic = similar cancerului papilar
- rareori, metastazele sale pot provoca tireotoxicoza
- metastazeaza predominant hematogen
- histologic, structura foliculara tiroidiana se mentine
Fara tratament evolueaza mai agresiv decat cel papilar, dar este mai radiosensibil.
Carcinomul tiroidian diferentiat este curabil in majoritatea situatiilor.
Mortalitatea la 10 ani este 4% pentru carcinomul papilar si 8% pentru carcinomul folicular.
Clasificarea TNM ia in calcul:
- dimensiunile si extensia locala a tumorii (T)
- starea ganglionilor limfatici regionali (N)
- metastazele sistemice (M)
- varsta pacientului (mai mica sau mai mare de 45 de ani)
In mod particular pentru cancerele tiroidiene diferentiate, varsta pacientului reprezinta un criteriu important de
stadializare; pentru pacientii sub 45 de ani, extensia locala si starea ganglionilor regionali nu influenteaza
staging-ul bolii,
- cei care nu au metastaze sistemice = stadiul I al bolii
- cei cu metastaze sistemice = in stadiul II;
Pacientii peste 45 de ani :
- tumori cu diametru maxim mai mic de 1cm, T1N0M0 = stadiul I
- tumori mai mari, dar fara invazie extratirodiana, T2-T3N0M0 = stadiul II
- invazie extratiroidiana sau a ganglionilor regionali, T4 sau N1, dar M0 = stadiul III
- metastaze sistemice, M1 = stadiul IV al bolii.
Clasificarea clinico-patogenica a cancerului tiroidian este fundamendal dependenta de tipul histologic al
tumorii):
diferentiat diferentiat medular anaplazic stadiu < 45 ani > 45 ani orice varsta orice varsta
I M0 T1 T1 II M1 T2-T3 T2-T4 III - T4 sau N1 N1 IV - M1 M1 toate
Sistemul AMES (age, metastases, extent, size) se aplica numai carcinoamelor tiroi-diene diferentiate si imparte
pacientii in doua grupe de risc:
- risc scazut (low risk): pacientii fara metastaze sub 41 de ani barbatii si sub 51 de ani femeile peste aceasta
varsta, dar cu boala limitata la tiroida in cazul carcinomului papilar, respectiv fara invazie capsulara in cazul
carcinomului folicular; sau pacienti cu tumora primara mai mica de 5cm;
- risc crescut (high risk): toti ceilalti pacienti.
Pacientii din grupul de risc scazut au avut o rata de recidiva dupa tratament de 5% si mortalitatea la 10 ani
1.8%, fata de pacientii din grupul cu risc crescut, care au avut rata de recidiva dupa tratament 55% si
mortalitatea la 10 ani 46%.
Sistemul NTCTCS (National Thyroid Cancer Treatment Cooperative Study) ia in consideratie: varsta la
diagnostic tipul histologic dimensiunile tumorale multifocalitatea intraglandulara invazia extraglandulara
metastazele si diferentierea tumorala

Optiunea terapeutica in cazul carcinoamelor tiroidiene diferentiate depinde de varsta pacientului, extensia bolii,
afectiunile coexistente.
Chirurgia este tratamentul primar tiroidectomie totala / near total (in cazul tiroidectomiei intentional totale,
ramane tesut glandular in patul tiroidian), urmata de radioablatie cu I131 a tesutului tiroidian restant, la
pacientii
- cu tumori mai mari de 1cm,
- cu invazie extraglandulara,
- cu metastaze la distanta;
Este recomandata la acesti pacienti deoarece: pot exista multiple focare neoplazice intraglandulare;
indepartarea a cat mai mult tesut tiroidian faciliteaza radioablatia ulterioara; indepartarea cat mai completa a
tesutului tiroidian ortotopic faciliteaza interpretarea rezultatelor obtinute la dozarea tireoglobulinei, in
monitorizarea post-terapeutica; lobectomie unilaterala cu istmectomie la pacientii
- cu tumori mai mici de 1cm,
- la care boala este aparent limitata la un lob tiroidian disectie cervicala extensiva (radical neck dissection) la
pacienti cu implicare a ganglionilor cervicali sau mediastinali.
Terapia cu radioiod este cel mai eficient tratament ne-chirurgical al cancerului tiroidian diferentiat; iodul
radioactiv are trei utilizari in managementul post-chirurgi-cal al pacientilor cu carcinom tiroidian diferentiat:
ablatia postchirurgicala, investigarea imagistica a bolii reziduale tratamentul cancerului tiroidian rezidual sau
recurent.
Tratamentul supresiv cu hormoni tiroidieni are valoare discutata: carcinomul papilar : TSH-dependent
carcinomului folicular : supresia TSH a crescut rata de supravietuire in unele serii clinice.
2. Carcinomul medular:
- neoplazie neuroendocrina care reprezinta pana la 10% din tumorile maligne tiroidiene;
- are originea in celulele parafoliculare C (secreta calcitonina, marker al bolii),
- nu concentreaza iodul (nu raspunde la terapia cu iod radioactiv = radiorezistent).
- apare in forma sporadica (80%, unilateral) sau in forma familiala (20%, frecvent bilateral, in cadrul
sindroamelor MEN II). Forma sporadica are prognostic mai sever; forma familiala impune efecutuarea unui
screening pentru toti membrii familiei, eventual diagnostic genetic (detectarea mutatiilor RET la copiii din
aceste familii se soldeaza cu tiroidectomie totala profilactica, la varsta de 5-7 ani).
In cadrul sindroamelor MEN, procesul neoplazic (cu progresie de la hiperplazie la adenom si, eventual,
carcinom) afecteaza celule APUD (cum sunt si celulele C) din mai multe regiuni ale organismului; carcinomul
medular apare doar in sindroamele MEN II;
- sindromul MEN IIA, se asociaza cu feocromocitom si hiperparatiroidism (sindrom Sipple
- sindromul MEN IIB se asociaza cu anomalii neuroectodermale si status marfanoid.
MTC apare cel mai frecvent in decadele cinci-sase (sporadic), sau in decada trei (familial), cu o usoara
predominanta feminina.
In momentul diagnosticului, boala este deja metastatica la majoritatea pacientilor si peste 50% din acestia au
interesare a ganglionilor limfatici cervicali, evidenta clinic.
Histologic = carcinom nediferentiat; diagnosticul se pune prin coloratii speciale pentru amiloid (rosu Congo).
Dozarea calcitoninei serice confirma diagnosticul si este utila ca indicator al evolutiei postterapeutice la
pacientii tratati si al leziunilor subclinice la membrii familiilor acestora.
Stadializarea MTC in sistemul TNM este asemanatoare: invazia locala (extratiroidiana) este definita ca stadiu
II.
Nu exista criteriul de varsta in stadializare
Pacientii cu MTC se pot vindeca numai in cazul rezectiei complete a tumorii si a oricaror focare de diseminare
locala sau sistemica.

Chirurgia reprezinta tratamentul primar al MTC si consta in tiroidectomie totala cu disectie limfatica cervicala,
cel putin a ganglionilor cervicali centrali (radical neck dissection).
Postoperator, trebuie inceput tratamentul substitutiv, nu de supresie, cu hormoni tiroidieni, si pacientul trebuie
urmarit prin dozari periodice ale calcitoninei si CEA.
In tratamentul bolii reziduale sau recurente se folosesc, in combinatie, chirurgia, radioterapia, chimioterapia,
imunomodularea.
3. Carcinomul anaplazic
Carcinomul anaplazic este o forma rara (5% din tumorile tiroidiene)
Apare tardiv in evolutia unei guse distrofice sau, mai rar, prin transformarea unui carcinom diferentiat.
Este intalnit la varstnici;
Are histologie nediferentiata, evolutie rapida si prognostic prost.
Supravietuirea la 1 an este sub 20%, supravietuirea la 2 ani este practic nula.
4. Limfomul tiroidian
Limfoamele tiroidiene sunt aproape exclusiv non-hodgkiniene
Apar mai des la femei peste 40 de ani
Se asociaza frecvent cu tiroidita cronica limfocitara Hashimoto
Tumora este radiosensibila

5. Tiroiditele
Sunt procese inflamatorii, acute, subacute sau cronice, de etiologie infectioasa sau autoimuna ale
glndei tiroide. Cele mai des intilnite in practica sunt:
5.1. Tiroidita acuta
Anamneza deceleaza urmatoarele contexte etiologice:
Femei tinere in cursul unor boli infectioase: gripa, rujeola, parotidita
Posttraumatic: contuzii/ plagi cervicale
Simptomatologia cuprinde:
Tumefiere dureroasa a tiroidei; durerea accentuata de deglutitie, tuse, extensia capului.
Fenomene septice generale: febra 38-40, frisoane, alterarea starii generale Examenul obiectiv
constata:
Tumefierea tiroidei, globala, dureroasa la palpare, de consistenta renitenta.
Fluctuenta denota abcedarea supuratiei.
Tegumentele suprajacente calde si congestionate
5.3. Tiroidita cronica limfomatoasa Hashimoto
Tabloul clinic se caracterizeaza prin crestere progresiva, moderata si globala a tiroidei, cu pastrarea formei,
consistenta particulara de cauciuc, sensibila la palpare. Este caracteristica hipofunctia tiroidiana.
5.3. Tiroidita cronica fibroasa (lemnoasa) Riedl
Tabloul clinic se caracterizeaza prin hipertrofie dura, asimetrica a tiroidei care devine
lemnoasa, fixa la structurile invecinate. Prin retractie fibroasa se produc fenomene de
compresiune marcate dupa ani de evolutie. Evolutia este spre hipofunctie tiroidiana.