TOPOGRAFIA CAVITĂŢII TORACICE, REGIUNEA MEDIASTINALĂ

MEDIASTINUL - Definitie
În latina MÉDIASTINUS ”a sta la mijloc”

Regiunea mediastinală – mediastinul – regiunea mediana interpleuropulmonara.

Formă
- trunchi de con cu baza în jos
- ocupa 1/5 din volumul cavității toracice

LIMITELE MEDIASTINULUI
 anterior = plastronul sternocostal
 posterior = vertebrele toracale (T1 – T12)
 lateral = fața mediastinala a plamânului si pleura mediastinala
 inferior = muschiul diafragma
 superior = planul ce trece prin apertura superioara a toracelui
Apertura superioara a toracelui reprezintă comunicarea toracelui cu gâtul, fiind delimitata de:
manubriul sternal, coastele 1, vertebra T1.

PLASTRONUL STERNOCOSTAL = fața posterioara a sternului (manubriu, corp, proces

xifoid), fața endotoracica a primelor 7 cartilaje costale si spaiile intercondrale respective.
Împărţirea mediastinului: este diferit prezentată de diverşi autori care au pornit fie de la
raţiuni pur anatomice, fie de la raţiuni practice, chirurgicale, radiologice, fie, pur şi simplu, de
la raţiuni de ordin didactic.

Din punct de vedere didactic mediastinul este împărțit în 2 etaje:

• mediastin superior
• mediastin inferior
Limita dintre cele două etaje este reprezentată de planul anatomic ce trece prin unghiul sternal
Louis si vertebra T4.
Unghiul sternal LOUIS = unghiul dintre manubriul sternal si corpul sternului.
Mediastinul inferior e alcatuit din 3 regiuni delimitate de două planuri:
 un plan tangent la fața anterioară a pericardului;
 un plan vertical ce trece posterior de trahee și bifurcația ei;
 a. mediastin anterior = între stern si pericard;
 b. mediastin mijlociu = conține inima învelita de pericard;
 c. mediastin posterior – între pericard si coloana vertebrala.

MEDIASTINUL SUPERIOR
Limite
 anterior
• manubriul sternal
• articulația sternoclaviculare
 posterior
• primele 4 vertebre toracale si discurile intervertebrale
 inferior = planul anatomic prin unghiul sternal si vertebra T4
 superior = planul aperturii superioare a toracelui
 lateral = plamânul (porțiunea suprahilara a feței mediastinale) si pleura mediastinala
 Conținut (4 planuri)
 1. originile mușchilor sternotiroidieni si sternohioidieni

1
  2. timus (la copil) sau grasimea timica WALDEYER (la adult)
 3. porțiunea superioară a venei cave superioare, venele brahiocefalice (dr. , stg.)
 4. nervii frenici (dr. , stg.)
 5. trunchiul brahiocefalic
 6. artera carotida comuna stânga
 7. traheea (portiunea toracica)
 8. crosa aortei
 9. crosa venei azygos
 10. artera subclaviculară stângă
 11. nervii vagi
 12. nervul laringeu recurent stâng
 13. esofagul
 14. canalul toracic
 15. lanțurile simpatice toracale ( pe fețele laterale ale vertebrelor toracale)
 16. noduri limfatice mediastinale, paratraheale, traheobronsice superioare

MEDIASTINUL INFERIOR – este localizat inferior de planul anatomic dus prin unghiul
Louis si vertebra T4, este alcatuit din 3 componente: mediastin anterior, mijlociu si posterior.
1. MEDIASTINUL ANTERIOR
Este un compartiment îngust, cuprins între fața posterioara a plastronului sternocostal
si fața anterioara a pericardului fibros.

Limite
 anterior – fața posterioara a corpului sternului si procesului xifoid
 posterior – fața anterioara a pericardului fibros
 lateral (dr./stg.) – porțiunea anterioara a pleurelor mediastinale
 superior – planul oblic care trece prin unghiul sternal Louis si vertebra T4
 inferior – diafragmul

Conținut
1.mușchii transversi ai toracelui
2. extremitatea inf. a timusului (copil) si tesut conj.
adipos de inlocuire (adult)
3.ligamentele sterno-pericardice
4.limfonodulii mediastinali anteriori
5.ramuri ale arterei toracice interne

2. MEDIASTINUL MIJLOCIU
Este compartimentul mediastinal cel mai larg (compartimentul cardiopericardic al
mediastinului inferior); conține inima (cel mai voluminos organ mediastinal), învelita
într-un dublu sac pericardic.

Limite
 anterior - planul frontal tangent la fața anterioara a pericardului fibros
 posterior - planul frontal tangent la fața posterioara a pericardului fibros;
 lateral (dr./stg.) - pleurele mediastinale
 superior - planul anatomic prin unghiul sternal al lui LOUIS si vertebra T4
 inferior - diafragmul

Conținut

2
 1.inima și pericardul
2.venele cave (sup. și inf.)
3.bifurcația traheei și bronhiile principale
4.trunchiul pulmonar cu arterele pulmonare dr. și stg.
5.aorta ascendentă
6.nervii frenici și vasele pericardofrenice
7.porțiunea terminală a venei azygos
8.limfaticele pulmonare
9.plexul cardiac, cuprins între bifurcația trunchiului pulmonar și bifurcația traheei

3.MEDIASTINUL POSTERIOR
Se întinde între pericardul fibros si coloana vertebrala. Inferior se prelungeste profund
între coloana vertebrala si porțiunea lombara a diafragmei, formând sinusul
vertebrodiafragmatic.

Limite
 anterior - planul frontal tangent la fața posterioara a pericardului fibros
 posterior – vertebrele T5 – L2
 lateral (dr./stg.) - pleurele mediastinale
 superior - planul anatomic prin unghiul sternal al lui LOUIS si vertebra T4

Conținut
1.esofagul
2.nervii vagi – cel stâng – anterolateral de esofag, cel drept – posterolateral de esofag
– formeaza plexul esofagian
3.vena azygos
4.aorta descendentă toracică
5.canalul toracic
6.venele hemiazygos și hemiazygos accesorie
7.lanțul simpatic toracic
8.nervii splanhnici
9. vasele intercostale posterioare

Porțiunea toracala a traheei

Traheea este un conduct ce leaga laringele de originea bronhiilor principale.
Aparține cailor respiratorii inferioare.
Planul aperturii superioare a toracelui împarte traheea în 2 porțiuni:
• porțiunea cervicala
• porțiunea toracala – situată în mediastinul superior

Limite
• superior – marginea inferioara a vertebrei C6
• inferior – planul oblic ce trece prin unghiul sternal si vertebra T4
Forma
• De tub aplatizat posterior: ¼ posterioara = m.traheal, ¾ anterioare – inelele traheale si
ligg. Intertraheale

Prezinta 2 impresiuni pe fața sa stânga:

• una superioara – tiroidiana – produsa de lobul stâng tiroidian;
• una inferioara – aortica – produsa de crosa aortei.

3
 Raporturile bifurcației traheei:
• inferior = artera pulmonara dr.;
• anterior = aorta ascendenta, vena cava superioara;
• posterior = esofagul.

Vena cava superioara

Origine: posterior de prima articulație condrosternala dreapta, din cele 2 vene
brahiocefalice (dr. si stg.) – unghi diedru
Traiect: descendent, paralel cu marginea dreapta a sternului.
Vena cava superioara prezinta 2 poriuni:
• superioara = extrapericardica, în mediastinul superior
• inferioara = intrapericardica, în mediastinul mijlociu

Vena cava superioara se deschide în atriul drept, la nivelul peretelui superior al

acestuia.
Afluenii venei cave superioare
- Vena brahiocefalica dreapta
- Vena brahiocefalica stânga
Fiecare vena brahiocefalica se formeaza înapoia articulației sternoclaviculare
de partea respective, din unirea a 2 vene: jugulara interna si subclavie:
Vena cava superioara primeste pe fața sa posterioara crosa venei azygos.

Sistemul venelor azygos

Este alcatuit din vene ce dreneaza peretele toracic si viscerele toracice:
• pe partea dreapta a coloanei vertebrale toracale – vena azygos
• pe partea stânga a coloanei vertebrale toracale: vena hemiazygos și vena hemiazygos
accesorie
VENA AZYGOS
Origine: se formeaza în abdomen prin unirea venelor lombara ascendenta dreapta si
subcostala dreapta.
Traiect: ascendent pe flancul drept al coloanei vertebrale până la nivelul vertebrei T4,
apoi descrie un arc, arcul venei azygos, prin care trece din mediastinul posterior în
mediastinul anterior, încălecând postero-anterior bronhia pulmonară dreaptă spre a se
vărsa pe faţa posterioară a venei cave superioare.
Afluenţi: cele 12 vene intercostale drepte cu menţiunea că primele trei se varsă printr-
un trunchi comun; venele hemiazygos și hemiazygos accesorie care se varsă în vena
azygos la nivel T8; afluenţi viscerali: vene pericardice; vene esofagiene; vene
mediastinale; vene bronșice drepte.

Vena hemiazygos
Origine: din venele lombara ascendenta stânga si subcostala stânga.
Traiect: urca în mediastinul posterior, înapoia aortei descendente toracice, pe flancul
stâng al coloanei vertebrale până la nivelul vertebrei T8 apoi se îndreapta spre dreapta
și se varsă în vena azygos.
Afluenți: venele intercostale posterioare stângi 9 – 11, venele esofagiene, venele
diafragmatice superioare, venele pericardice și venele bronsice stângi.
Vena hemiazygos accesorie
Origine: se formeaza din venele intercostale posterioare stângi II – VII.

4
 Traiect: descendent pe flancul stâng al coloanei vertebrale, iar la nivelul vertebrei T8
se îndreapta spre dreapta, si se varsa în vena azygos, separat sau printr-un colector
venos comun format cu vena hemiazygos.
Afluenți: venele intercostale posterioare stângi II – VIII, venele bronsice stângi, venele
esofagiene, venele pericardice, venele mediastinale.

Vena cava inferioara

Vena cava inferioara dreneaza membrele inferioare si cavitatea abdomino-
pelvina; apoi, din abdomen urca în mediastin prin diafragma.
Intra în mediastinul mijlociu:
• printr-un orificiu din centrul frenic al diafragmei – la nivelul vertebrelor T8/T9;
• deasupra diafragmei, vena cava inferioara se deschide în atriului drept.

Canalul toracic
Canalul toracic este cel mai mare vas colector limfatic al organismului. Are o lungime
de 38 – 45 cm si se întinde de la nivelul vertebrei L2 pâna la radacina gâtului.
Canalul toracic se varsa în unghiul jugulosubclavicular (PIROGOFF) stâng.

Origine și traiect:
Începe în abdomen printr-o dilatație numita cisterna chyli, situata anterior de corpul
vertebrei L2; intra apoi în mediastin prin hiatusul aortic al diafragmei si urca în
mediastinul posterior, între aorta descendenta toracica si vena azygos; la nivelul
vertebrei T5 se curbează spre stânga si intra în mediastinul superior:

Teritoriul drenat de canalul toracic:

• membrele inferioare
• peretele cavitaii abdominopelvine
• viscerele abdominopelvine
• peretele hemitoracic stâng
• viscerele hemitoracelui stâng
• 1/2 stânga a gâtului
• 1/2 stânga a capului
• membrul superior stâng
Canalul toracic se varsa în unghiul jugulosubclavicular (PIROGOFF) stâng.

Trunchiul pulmonar
Porneste din ventriculul drept al inimii, continuând infundibulul cu care comunica prin
orificiul pulmonar; acest orificiu este închis de 3 valvule semilunare sau sigmoide
pulmonare.
Trunchiul pulmonar este intrapericardic.

În concavitatea crosei aortei, la nivelul vertebrei T5, trunchiul pulmonar se împarte în

arterele pulmonare dreapta si stânga.
ARTERA PULMONARA DREAPTA
Are traiect extrapericardic, pe deasupra sinusului transvers al pericardului (sinusul lui
THEILE), inferior de bifurcația traheei si anterior de esofag.
La nivelul hilului pulmonar drept se împarte într-o ramură superioară
si una inferioară:
• ramura superioară – se distribuie lobului superior
• ramura inferioară – pentru lobii mijlociu si inferior

5
 ARTERA PULMONARA STÂNGA
Mai scurta decât cea dreapta, artera pulmonara stânga se îndreapta spre hilul pulmonar
stâng.
La nivelul hilului pulmonar stâng, artera pulmonara stânga se împarte în 2 ramuri,
pentru fiecare din cei 2 lobi ai plamânului stâng:
• superior
• inferior.

Aorta în torace
Origine
Începe în ventriculul stâng cu aorta ascendentă. Orificiul aortic este închis de 3 valvule
semilunare (sigmoide).
Are 3 porțiuni:
• Aorta ascendentă situată intrapericardic, în mediastinul mijlociu.
• Crosa aortei situată extrapericardic, în mediastinul superior
• Aorta descendentă toracică coboară în mediastinul posterior se continua în abdomen,
trecând prin hiatusul aortic al diafragmei, cu aorta abdominala

AORTA ASCENDENTA
Limite
• de la orificiul aortic al ventriculului stâng
• pâna la originea trunchiului brahiocefalic; la nivelul valvelor semilunare aortice
lumenul aortic este mai larg = aceasta porțiune a aortei se numeste bulbul aortei

Ramurile aortei ascendente = arterele coronare stânga si dreapta care pleaca de la

nivelul sinusurilor aortice Valsalva anterioare (respectiv, stâng si drept) (arterele
coronare sunt irigate în diastola).

CROSA AORTEI (ARCUL AORTEI)

Definiție: crosa aortei este acea parte a aortei toracice ce se gaseste în mediastinul
superior si înconjura pediculul pulmonar stâng; este segmentul aortic cuprins între
aorta ascendenta si aorta descendenta.
Limite
• proximal - originea trunchiului brahiocefalic
• distal - inseria pe aorta a lig.arterial
Ramurile crosei aortei
Din arcul aortei se desprind, dinspre dreapta spre stânga:
• Trunchiul brahiocefalic;
• Artera carotidă comună stângă;
• Artera subclaviculară stângă.

AORTA (DESCENDENTA) TORACICA

• Continua crosa aortei
Limite
• de la nivelul feei laterale stângi a vertebrei T4
• pâna la T12 unde traverseaza hiatusul aortic al diafragmei
Ramuri parietale
• ramuri mediastinale
• ramuri diafragmatice superioare

6
 • arterele intercostale posterioare - 9 perechi (stg/dr) pentru ultimele 9 spații intercostale
• artele subcostale
Ramuri viscerale
• ramuri pericardice
• ramuri esofagiene
• arterele bronsice - realizeaza vascularizaia nutritiva a plamânilor

Esofagul
Origine: continua faringele de la nivelul marginii inferioare a cartilajului cricoid al
laringelui (situata la nivelul vertebrei C6)
Configuraie exterioara:
• tub aplatizat antero-posterior
• are 3 strâmtori:
 cricoidiana – la nivelul cartilajului cricoid laringian
 bronhoaortica – la nivelul crosei aortei si bronhiei principale stângi – la nivelul acestei
strâmtori se opresc frecvent corpii straini esofagieni
 diafragmatica – la nivelul hiatusului esofagian al diafragmei

Traiect: descendent, cu 2 curburi:

 una convexa la stânga, la nivelul vertebrei T4
 una convexa la dreapta, la nivelul vertebrei T7
Are 3 porțiuni:
• cervicala
• toracica
• abdominala (subdiafragmatica)
Esofagul toracic se întinde de la nivelul vertebrei T2 la nivelul vertebrei T10 unde strabate
hiatusul esofagian al diafragmei)
Nervul frenic în torace (dr. și stg.)
• o ramură profundă al plexului cervical (C3 – C5)
• un nerv mixt
• nervul motor al porțiunii centrale a diafragmei
La nivelul aperturii superioare a toracelui încruciseaza pe dinainte artera toracica interna si
coboara în mediastin:
• inițial în mediastinul superior
• ulterior în mediastinul mijlociu

Sughiţul este o contracţie bruscă, involuntară şi spasmodică a musculaturii inspiratorii, în

special a diafragmului, care oprește fluxul de aer și produce un sunet caracteristic. Factorii
declanşatori: stimulii nervoşi de la nivel visceral, periferic (diafragma, stomac, pleure,
abdomen), conduşi prin nervul frenic sau vag, sau prin stimuli care acţionează direct asupra
centrilor nervoşi (procese patologice cerebrale).

Nervul vag în torace (dr. și stg.)

Străbate apertura superioară a toracelui și coboara în mediastin:
• inițial în mediastinul superior
• ulterior în mediastinul posterior, însoțind esofagul
• apoi traversează hiatusul esofagian al diafragmei pe fața posterioară a esofagului,
ajungând în abdomen.
Ramurile pe care le trimite nervul vag în mediastin:
• în stânga – nervul laringeu recurent stâng

7
 • ramuri cardiace toracice – la plexul cardiac
• ramuri bronsice anterioare si posterioare – la plexul pulmonar anterior si posterior
• ramuri esofagiene – la plexul esofagian
Lanțul simpatic laterovertebral toracal
• format din 12 ganglioni para(latero)vertebrali, uniți prin fibre interganglionare
Localizare:
• Mediastinul superior și posterior
Ramuri
a. fiecare ganglion paravertebral este unit de nervul spinal corespunzator prin ramuri
comunicante albe si cenusii
• ramura comunicantă albă – formată din fibre nervoase mielinizate, simpatice
preganglionare, de la neuronii simpatici din maduvă.
• ramura comunicantă cenusie- formatî din fibre nemielinizate, postganglionare, de la
neuronii din ganglionii paravertebrali.

Lanțul simpatic laterovertebral toracal

• format din 12 ganglioni para(latero)vertebrali, uniți prin fibre interganglionare
Localizare:
• Mediastinul superior și posterior
Ramuri
a. fiecare ganglion paravertebral este unit de nervul spinal corespunzator prin ramuri
comunicante albe si cenusii
• ramura comunicantă albă – formată din fibre nervoase mielinizate, simpatice
preganglionare, de la neuronii simpatici din maduvă.
• ramura comunicantă cenusie- formatî din fibre nemielinizate, postganglionare, de la
neuronii din ganglionii paravertebrali.

Ramuri
b. ramurile superioare ale lanțului simpatic toracal – pleaca din primii 5-6 ganglioni
simpatici toracali
Sunt 2 grupe:
• Ramuri vasculare pentru mușchii netezi din: v.azygos, aorta si vasele intercostale
posterioare, canalul toracic
• Ramuri viscerale pentru mm.netezi de la nivelul esofagului, traheei, bronhiilor,
plamânilor și inimii
c. ramurile viscerale inferioare ale lanțului simpatic toracal – au fibre preganglionare din gg.
T6 - T12
• se unesc si formeaza nervii splanhnici;

Nervii splanhnici
Conțin fibre simpatice preganglionare care trec la ganglionii prevertebrali din abdomen pentru
inervația viscerelor abdominale; distribuia via plexul celiac la viscerele abdominale
recomanda acesti nervi ca de altfel si plexul celiac pentru anestezie/rezecție în situația
durerii cronice din cancerele pancreasului.
Sunt în număr de trei:
• nervul splanhnic mare - se formeaza din ramurile ganglionilor T6 - T9;
• nervul splanhnic mic - se formeaza din ramurile ganglionilor T10 - T11;
• nervul splanhnic imus (inferior) - inconstant, provine atunci când este prezent din
ganglionul T12.

8
TOPOGRAFIA CAVITĂŢII TORACICE, REGIUNILE PLEURO - PULMONARE

Trunchiul este împărţit de diafragm în două cavităţi distincte:

 supradiafragmatică cavitatea toracică
 infradiafragmatică cavitatea abdomino – pelvină.

Limitele toracelui :
Superior – orificiul superior al toracelui, având ca limite prima pereche de coaste şi marginea
superioară a manubriului sternal
Inferior – diafragmul
Anterior – plastronul sterno – costal, ce cuprinde : sternul, articulaţiile sternocondrale,
cartilajele costale, articulaţile condrocostale, porţiunea anterioară a coastelor, spaţiile
intercostale şi muşchii intercostali
Posterior – coloana vertebrală toracală, articulaţiile costovertebrale, porţiunile posterioare ale
coastelor împreună cu spaţiile intercostale
Lateral – coastele şi spaţiile intercostale, împreună cu muşchii intercostali

Conţinut:
Toracele este divizat in trei regiuni:
 regiune mediană – regiunea mediastinală – mediastinul.
 două regiuni laterale – regiunile pleuro – pulmonare, dreaptă şi stângă, ce conţin
pleura şi plamânul de partea respectivă.

Cavitatea pulmonară stângă este mai mică decât cea dreaptă, iar limita inferioară a pleurei
stângi este mai coborâtă pe linia medioaxilară.

Pleura
Este o membrană seroasă cu rol de:
 protecţie
 uşurare a mişcărilor plămânului în dinamica respiratorie.
Pleura este derivată din celulele mezoteliale ale somatopleurei şi splanhnopleurei embrionare
ce formează cavitatea celomică, ca şi pericardul şi peritoneul.
Cavitatea celomică se diferenţiază în cele trei seroase – pleura, pericardul şi peritoneul în a 6-
a săptămână a ontogenezei.
Ca orice seroasă, pleura este formată dintr-o:
 Foiță viscerală sau pulmonară, acoperă plămânul;
 Foiță parietală, ce căptușește pereții toracelui.
Cele două foițe (parietală și viscerală) se continuă între ele la nivelul hilului pulmonar,
reflectându-se în jurul rădăcinii plămânului.
La nivel infrahilar foiţa parietală determină formarea ligamentului pulmonar de formă
triunghiulară.

LIGAMENTUL PULMONAR prezintă două foiţe:

• anterioară
• posterioară

Se întinde de la hilul pulmonar, medial şi inferior, până la diafragmă.

Conţine, în grosimea sa: vase, nervi şi ţesut conjunctiv.

Pleura viscerală

9
 • este subţire, lucioasă şi transparentă. Prin transparenţa sa, se vizualizează desenul
lobular al plămânului.
• aderă intim la suprafaţa plămânului.
• pătrunde la nivelul scizurilor, până la hil, învelind astfel în totalitate fiecare lob
pulmonar.
• la nivelul hilului şi ligamentului pulmonar, se reflectă şi se continuă cu foiţa parietală
a pleurei (pleura parietală).

Pleura parietală
- căptuşeşte pereţii toracelui şi formaţiunile învecinate
- prezintă patru porţiuni:
* pleura cervicală (domul pleural) – acoperă vîrful plămânului în continuarea pleurei
costale, fiind suspendată de o membrană (membrana suprapleurală) care o fixează la
formaţiunile de la baza gâtului, la prima coastă şi pe procesul transvers al vertebrei a 7-a
cervicală
* pleura diafragmatică (frenică) – acoperă aproape în întregime faţa toracică a
diafragmului
* pleura costală – tapetează faţa internă a peretelui toracic, corpurile vertebrale si
sternul. La suprafaţă este acoperită de ţesut conjunctiv care formează fascia endotoracică.
* pleura mediastinală – are raporturi diferite în dreapta faţă de stânga, inveleşte
structurile hilului şi se continuă cu pleura viscarală

Cavitatea pleurală
- este cuprinsă între pleura viscerală şi cea parietală;
- conţine o lamă de lichid pleural;
- devine o cavitate reală în cazuri patologice (pneumotorax, hemotorax, hidropneumotorax,
pleurită, piotorax, etc.).

Recesurile pleurale
Recesurile pleurale sunt reprezentate de unghiurile diedre care se formează la trecere pleurei
parietale de pe un perete pe altul.
La intersecţia pleurei costale cu cea diafragmatică şi a celei costale cu pleura mediastinală se
formează recesurile pleurale sau fundurile de sac la nivelul cărora se produce expansiunea
pulmonară în inspirație:
• Recesul costodiafragmatic
• Recesul costomediastinal anterior
• Recesul costomediastinal posterior (mai slab conturat)
• Frenicomediastinal
• Cupola pleurală.
Plămânii
 sunt organe pereche, aşezate în cadrul regiunilor pleuro – pulmonare, fiind conţinuţi în
cele două seroase.
 aspectul lor este spongios, de consistenţă moale, uşor friabilă şi elastică, urmează
mişcările toracelui
 au culoarea gri – roz la copil şi gri – violacee la adulţi
 greutatea lor este de aprox. 1300 de grame – plămânul drept 700 grame, cel stâng 600
grame
 capacitatea plămânilor este de 5000 cm³, aceasta variind în funcţie de vârstă, sex şi
constituţie
 forma lor este comparabilă cu un trunchi de con.

10
Morfologie externă
Fiecărui plămân i se descriu:
* Vârf
* Bază
* Margini – anterioară, inferioară
* Feţe – costală şi medială
Vârful (extremitatea superioară) – este rotunjit, acoperit de pleura cervicală şi răspunde fosei
supraclaviculare mari de la baza gâtului.
Baza sau faţa diafragmatică – repauzează pe diafragmă, este semilunară şi concavă. Baza
plămânului drept este mai ridicată decât cea a plămânului stâng.
Marginea anterioară – separă faţa costală de cea medială, este ascuţită, în partea dreaptă este
uşor convexă, iar în partea stângă prezintă o scobitură situată sub nivelul coastei IV –
scobitura cardiacă.
Marginea inferioară – circumscrie baza plămânului. Lateral este ascuţită şi pătrunde în recesul
costodiafragmatic, medial este rotunjită, separînd baza de faţa mediastială, iar posterior este
mai coborâtă.
Faţa costală – este rotunjită şi convexă urmând curbura descrisă de coaste.
Faţa medială – prezintă două porţiuni:
- posterioară, numită porţiunea vertebrală – rotunjită;
- anterioară, numită porţiunea mediastinală – concavă, prezintă impresiunea cardiacă.
Pe fața mediastinală se află situat hilul plămânului. La acest nivel pleura mediastinală
înveleşte rădăcina plămânului, continuându-se apoi cu pleura viscerală, care se prelungeşte în
jos, formând ligamentul pulmonar.
Hilul pulmonar - uşor excavat şi situat în 1/3 superioară a feţei mediale.
- reprezintă locul prin care trec structurile ce formează rădăcina plămânului (pediculul
pulmonar).
Pediculii pulmonari – rădăcinile plămânilor – rezulta în mediastin prin adunarea elementelor
anatomice ce asigura funcția si nutriția plămânilor. Traversează hilurile pulmonarela nivelul
fețelor mediastinale ale plamânilor.
La nivelul hilului formaţiunile pediculului pulmonar realizează raporturi diferite.
Pediculul pulmonar drept - alcătuire:
 bronhia principala dreapta (sit. postero-superior)
 a.pulmonara dreapta (ant. de bronhie)
 v.pulmonara dreapta superioara
 v.pulmonara dreapta inferioara
(vv. pulmonare sit. inf. față de a. pulmonară)
 a.bronsica dreapta
 vv.bronsice drepte
 plexul pulmonar drept
 limfatice
Pediculul pulmonar stâng - alcătuire:
 bronhia principala stânga (inf. față de arteră)
 a.pulmonara stânga (sup.)
 v.pulmonara stânga superioara (înaintea bronhiei)
 v.pulmonara stânga inferioara (inf. de bronhie)
 2 aa.bronsice stângi (numarul
variaza individual)
 vv.bronsice stângi
 plexul pulmonar stâng

11
  limfatice

Fisurile şi lobii pulmonari

Plămânul stâng
Prezintă fisura oblică – porneşte de pe faţa medială, deasupra hilului, urcă şi trece pe faţa
costală, aproape de apex, după care merge în jos şi înainte şi intersectează marginea inferioară
şi baza plămânilor, apoi ajunge din nou pe faţa medială, inferior de hil.
Împarte plămânul stâng în doi lobi:
 Inferior
 Superior – prezintă la nivelul scobiturii cardiace un mic proces numit lingula

Plămânul drept
Prezintă fisura oblică –
are traiect asemănător cu cea de la plămânul stâng
Fisura orizontală – este scurtă, porneşte de pe faţa costală din porţiunea mijlocie a fisurii
oblice, merge medial, intersectează marginea anterioară, ajunge pe faţa medială şi se termină
la nivelul hilului.
Împarte plămânul drept în trei lobi:
 Superior – care poate avea un lob accesor, numit lobul venei azygos
 Mijlociu
 Inferior

Circulaţia nutritivă
Arterele bronhice – au originea în aorta descendentă toracică, la dreapta fiind ramură din
perechea trei de artere intercostale. Acompaniază arborele bronhial şi irigă glandele bronşice,
pereţii bronhiilor şi vasele pulmonare mari.
Câteva ramuri de suprafaţă formează plexul capilar subpleural.
Venele bronhice profunde – încep cu plexurile bronhiolare intrapulmonare care comunică cu
venele pulmonare şi care formează o cale ce drenează în vena pulmonară şi apoi în atriul
stâng.
Venele bronhice superficiale – drenează bronhiile extrapulmonare, pleura viscerală şi nodurile
limfatice din hil. Acestea comunică cu venele pulmonare şi se termină la dreapta în vena
azigos iar la stânga în vena intercostală superioară stângă.
Limfaticele pulmonare
Limfaticele subpleurale (superficiale) merg în profunzime şi confluează cu limfaticele
intrapulmonare, situate perilobular, intersegmentar şi peribronhovascular. Drenează în
nodurile limfatice pulmonare, bronhopulmonare, traheobronhice, mediastinale anterioare şi
posterioare.
Nervii plămânilor
Plexul pulmonar autonom, anterior şi posterior, este format din ramuri nervoase simpatice
(gg. simpatici toracali 2 - 5) şi parasimpatice (vagale).
Fibrele parasimpatice – eferente au pe traseul lor mici ganglioni intrapulmonari, inervează
musculatura bronhiilor (bronhoconstricţie) şi stimulează secreţia glandelor bronhice.
Fibrele simpatice – sunt vasomotorii, reglează calibrul vaselor şi debitul pulmonar de sânge;
au acţiune bronhodilatatoare
Fibrele aferente conduc informaţii de la alveole şi mucoasa bronhiilor.

12