ANATOMIA TOPOGRAFICĂ A PEREŢILOR

TRUNCHIULUI
Trunchiul reprezintă porțiunea cea mai voluminoasă a corpului, fiind constituit din trei etaje:
 Toracele
 Abdomenul
 Pelvisul

Regiunile topografice ale pereţilor trunchiului sunt grupate în:

1. Regiunile pectorale:
1.1. Regiunea presternală
1.2. Fosa infraclaviculară
1.3. Trigonul clavipectoral
1.4. Regiunea mamară
1.5. Regiunea pectorală
1.6. Regiunea axilară
2. Regiunile abdominale:
2.1. Regiunea epigastrică (Epigastrul)
2.2. Regiunea ombilicală (Mezogastrul)
2.3. Regiunea pubică (Hipogastrul)
2.4. Regiunea hipocondriacă (Hipocondrul)
2.5. Regiunea laterală
2.6. Regiunea inghinală
3. Regiunile dorsale
3.1. Regiunea vertebrală
3.2. Regiunea sacrală
3.3. Regiunea scapulară
3.4. Regiunea infrascapulară
3.5. Regiunea interscapulară
3.6. Regiunea lombară
4. Regiunile perineale:
4.1. Regiunea urogenitală
4.2. Regiunea anală

1. REGIUNILE PECTORALE
Sunt situate la nivelul peretelui anterolateral al toracelui, fiind reprezentate de:
1.1. REGIUNEA PRESTERNALĂ – regiune mediană ce corespunde proiecției la
suprafață a sternului.
 Limite:
 Superior: linia orizontală trasată prin incizura jugulară
 Inferior: linia orizontală trasată prin baza procesului xifoidian
 Lateral: liniile trasate la nivelul articulaţiilor sternoclaviculare şi
condrosternale.

1
Aplicații clinice:
Unghiul sternal (unghiul Louis), situat la nivelul articulației manubriosternale, corespunde
lateral articulației condrosternale Co2, fiind utilizat la numărarea coastelor.

1.2. FOSA INFRACLAVICULARĂ

Este o regiune topografică simetrică localizată inferior de claviculă.
 Limite:
 Superior – marginea anterioară a claviculei
 Inferior – marginea inferioară a porţiunii claviculare a muşchiului pectoral
mare
 Lateral – marginea supero-lateralä a muşchiului pectoral mare

1.3.TRIGONUL CLAVIPECTORAL
Corespunde interstiţiului dintre muşchiul pectoral mare şi muşchiul deltoid.
 Limite:
 Superior – extremitatea acromială a claviculei (marginea anterioară)
 Lateral – muşchiul deltoid (marginea anterioară)
 Medial – muşchiul pectoral mare (marginea laterală)
Aplicații clinice:
Extremitatea infraclaviculară a trigonului este denumită fosa lui Mohrenheim, nivel la care
poate fi explorată artera axilară.

1.4. REGIUNEA MAMARĂ

Este o regiune topografică superficială şi pereche a peretelui antero-lateral al toracelui.
 Limite:
 Superior – orizontala trasată prin coasta 3
 Inferior – orizontala trasată prin coasta 5
 Medial – verticala tangentă la marginea laterală a corpului sternal
 Lateral – linia axilară anterioară
 În profunzime – fascia muşchiului pectoral mare
Aplicații clinice:
Regiunea prezintă central mamela, constituită din glanda mamară şi părţile sale moi, la nivel
tegumentar fiind evidente areola mamară şi papila mamară, zone pigmentare.

1.5. REGIUNEA PECTORALĂ

Este o regiune topografică profundă şi pereche a peretelui antero-lateral al toracelui.
 Limite:
 Superior – marginea inferioară a porţiunii claviculare a muşchiului pectoral
mare
 Inferior – orizontala trasată prin coasta 5
 Medial – verticala tangentă la marginea laterală a sternului
 Lateral – linia axilară anterioară.

2
REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE PEREȚILOR TRUNCHIULUI. NORMĂ
ANTERIOARĂ.
1.Regiunea presternală; 2.Fosa infraclaviculară; 3.Trigonul clavipectoral; 4.Regiunea
mamară; 5.Regiunea pectorală; 6.Regiunea axilară; 7.Regiunea epigastrică; 8.Regiunea
ombilicală; 9.Regiunea pubică; 10.Regiunea hipocondriacă; 11.Regiunea abdominală laterală;
12. Regiunea inghinală.

1.6. REGIUNEA AXILARĂ

Este situată la joncțiunea dintre trunchi și membru superior, medial și inferior de articulația
scapulohumerală și face parte din regiunea umărului, împreună cu regiunea scapulară și
regiunea deltoidiană.
 Limite:
 Superior – clavicula
 Inferior – marginea inferioară a mușchiului pectoral mare
 Medial – verticala trasată prin marginea laterală a regiunii mamare (linia
axilară anterioară)
 Lateral – șanțul deltopectoral
 Forma axilei este cea de trunchi de piramidă patrulateră, cu axul orientat oblic
supero-inferior și medio-lateral, căruia i se descriu:
 Peretele anterior este constituit din:

3
  Pielea
 Țesutul celular subcutanat ce conține vase și ramuri nervoase
superficiale
 Planul musculo-aponevrotic superficial, reprezenat de mușchiul
pectoral mare și fascia sa de înveliș
 Planul musculo-aponevrotic profund, reprezentat de mușchii
subclavicular și pectoral mic, împreună cu fascia clavi-coraco-pectoro-
axilară
 Spațiul interpectoral conține vase, nervi și nodurile limfatice
interpectorale
 Peretele posterior este alcătuit din:
 Mușchiul subscapular
 Mușchiul rotund mare
 Mușchiul latissim

AXILA: peretele anterior și peretele posterior.

 Peretele medial este format din:

 Primele coaste
 Primele spații intercostale ce conțin mușchii intercostali, vase și nervi
 Mușchiul dințat anterior
 Peretele lateral, îngust, este reprezentat de:
 Mușchiul biceps brahial (capul scurt)
 Mușchiul coracobrahial
 Porțiunea inferioară a articulației scapulo-humerale
 Baza axilei este format din:
 Piele
 Țesut celular subcutanat, slab reprezentat
 Fascia bazei axilei

4
 
Vârful axilei, orientat supero-medial, corespunde triunghiului coraco-costo-
clavicular și reprezintă o zonă de tranzit prin care trec de la trunchi spre
membru superior majoritatea vaselor și nervilor.
 Conținutul axilei. În țesutul celulo-adipos al axilei se găsesc:
 Artera axilară, cu ramurile sale
 Vena axilară, cu afluenții săi
 Grupurile de noduri limfatice axilare: brahial, subscapular, toracic lateral,
central și apical
 Trunchiurile nervoase ale plexului brahial: nervul musculocutan, nervul
median, nervul ulnar, nervul cutanat brahial medial, nervul cutanat antebrahial
medial, nervul axilar și nervul radial.

2. REGIUNILE ABDOMINALE
Peretele antero-lateral al abdomenului este subdivizat în 9 regiuni topografice:
 Regiuni mediane, impare – în număr de 3:
 Regiunea epigastrică
 Regiunea ombilicală
 Regiunea pubică
 Regiuni laterale, pereche:
 Regiunea hipocondriacă
 Regiunea laterală
 Regiunea inghinală
Delimitarea acestor regiuni topografice se realizează prin trasarea a patru linii:
 Orizontala – prin reborburile costale(prin extremităţile anterioare ale
coastelor X)
 Orizontala – prin spinele iliace antero-superioare
 Verticalele medioclaviculare (corespund marginii laterale a muşchiului drept
abdominal, bilateral).

2.1. REGIUNEA EPIGASTRICĂ (Epigastrul)

 Limite:
 Superior – sternul (procesul xifoid)
 Supero-lateral – rebordul costal, bilateral
 Inferior – orizontala care uneşte extremităţile anterioare ale coastelor X.
 Lateral (dr./stg.) – verticala care uneşte extremitatea anterioară a coastei X cu
tuberculul pubic (corespunde marginii laterale a muşchiului drept abdominal).
Aplicaţii clinice:
Median, se află linia albă abdominală, nivel la care se pot produce hernii.

2.2. REGIUNEA OMBILICALĂ (Mezogastrul)

 Limite:
 Superior: linia care uneşte extremităţile anterioare ale coastelor X (porţiunea
mijlocie)

5
  Inferior: linia care uneşte spinele iliace anterosuperioare (porţiunea mijlocie)
 lateral (dreapta şi stânga): verticala care unește din extremitatea anterioară a
coastei a X-a și tuberculul pubic
Aplicaţii clinice:
Median, se află linia albă abdominală.
În centrul regiunii se află ombilicul ce corespunde vertebrei lombare L4.

2.3. REGIUNEA PUBICĂ (HIPOGASTRUL)

 Limite:
 Superior: linia care uneşte spinele iliace antero-superioare
 Inferior: creasta pubelui şi simfiza pubiană
 Lateral (dreapta şi stânga): verticala care unește extremitățile anterioare ale
coastelor X și tuberculul pubic homolateral (porţiunea inferioară).
Aplicaţii clinice:
Median, se află linia albă abdominală.

2.4. REGIUNEA HIPOCONDRIACĂ

 Limite:
 Superior: orizontala care trece prin coastele V
 Inferior: orizontala care trece prin extremităţile anterioare ale coastelor X
 Medial: rebordul costal
 Posterior: linia scapulară posterioară.
Aplicaţii clinice:
La nivelul regiunii se proiectează: în dreapta – vezica biliară (punctul cistic) şi lobul hepatic
drept iar în stânga – lobul hepatic stâng şi corpul stomacului.

2.5. REGIUNEA ABDOMINALĂ LATERALĂ

 Limite:
 Superior: orizontala trasată prin extremităţile anterioare ale coastelor X
 Inferior: orizontala trasară prin spinele iliace antero-superioare şi creasta iliacă
 Anterior: verticala ce uneşte extremitatea anterioară a coastei X cu tuberculul
pubic (marginea laterală a muşchiului drept abdominal).
 Posterior: linia scapulară posterioară
Aplicaţii clinice:
La nivelul regiunii, se proiectează ansele intestinale, colonul ascendent (dr) şi colonul
descendent (stg). Lateral de teaca muşchiului drept abdominal, se află linia albă abdominală
laterală, nivel la care se produc herniile spiegeliene.

2.6. REGIUNEA INGHINALĂ

 Limite:
 superior: orizontala care trece prin spinele iliace antero-superioare
 inferior: linia care uneşte spina iliacă antero-superioară cu tuberculul pubic
(proiecţia ligamentului inghinal)

6
  medial: verticala care uneşte extremitatea coastei X cu tuberculul pubic.
Aplicaţii clinice:
La nivelul regiunii se proiectează ansele intestinale, cecul şi apendicele vermiform (dr) şi
colonul sigmoid (stg) și se localizează canalul inghinal, la nivelul căruia se produc herniile
inghinale.

3. REGIUNILE DORSALE
Regiunile dorsale mediane și impare sunt reprezentate de:
regiunea vertebrală
regiunea sacrală.
Regiunile dorsale laterale și pereche sunt reprezentate de:
regiunea scapulară
regiunea suprascapulară
regiunea infrascapulară
regiunea interscapulară
regiunea lombară

REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE PEREȚILOR TRUNCHIULUI. NORMĂ

POSTERIOARĂ.
1.Regiunea vertebrală; 2.Regiunea sacrală; 3.Regiunea anală; 4.Regiunea suprascapulară;
5.Regiunea scapulră; 6.Regiunea deltoidiană; 7.Regiunea interscapulară; 8.Regiunea
infrascapulară; 9.Regiunea hipocondriacă; 10.Regiunea abdominală laterală; 11.Regiunea
lombară.

7
3.1. REGIUNEA VERTEBRALĂ
Reprezintă regiunea mediană situată posterior de coloana vertebrală.
 Limite:
 Superior – orizontala care trece prin pocesul spinos al vertebrie cervicale C7
 Inferior – orizontala care trece prin procesul spinos al vertebrei lombare L5
 Lateral (dr / stg) – verticala trasată prin marginea vertebrală a scapulei.

3.2. REGIUNEA SACRALĂ

Reprezintă regiunea mediană localizată posterior de oasele sacru şi coccis. R. lombară
 Limite:
 Superior – orizontala care trece prin procesul spinos al vertebrei lombare L5
 Inferior – vârful coccisului
 Lateral (dr/stg) – linia trasată prin marginile laterale ale osului sacru şi coccis.
Aplicaţii clinice:
Hiatul sacral, palpabil la nivelul regiunii, are o importanță practica deosebită, la acest nivel
realizându-se unele tipuri de anestezii. R. sacrală

4. REGIUNILE PERINEALE
Reprezintă ansamblul părţilor moi care închid inferior escavaţia pelvină. Conține fascii,
muşchi, vase şi nervi și este străbătut de porţiunile terminale ale aparatelor digestiv, urinar şi
genital.
 Formă: în poziţia taliei, perineul are forma unui romb cu axul mare orientat antero-
posterior.
 Prezintă:
o Unghiurile, în număr de patru:
 anterior – la nivelul ligamentul pubian arcuat al simfizei
pubiene
 posterior – la nivelul vârfului coccigelui
 lateral (dr / stg) – la nivelul tuberozităţilor ischiadice ale
oaselor coxale.
o Marginile, în număr de patru:
 2 margini antero-laterale
reprezentate de plicile genitofemurale.
 2 margini postero-laterale reprezentate de marginile infero-
mediale ale muşchilor glutei mari
o Axele, în număr de două:
 axul mare, orientat medio-sagital, uneşte simfiza pubiană cu
vârful coccisului
 axul mic, orientat transversal, uneşte cele două tuberozităţi
ischiadice (dr / stg), constituind linia biischiadică ce divide
regiunea perineală în:
o regiunea urogenitală sau perineul anterior
o regiunea anală sau perineul posterior

8
4.1. REGIUNEA ANALĂ
Reprezintă perineul posterior, triunghiul posterior al regiunii perineale, fiind similară la
ambele sexe.
 Limite:
 anterior – linia biischiadică
 postero-lateral (dr / stg) – marginea infero-medială a muşchiului gluteu mare
 lateral – tuberozitatea ischiadică (dr / stg)
 posterior – vârful coccigelui
Aplicații clinice:
În porţiunea centrală a regiunii anale se află anusul sau orificiul anal.

4.2. REGIUNEA UROGENITALĂ

Reprezintă perineul anterior și are conţinut diferit în funcţie de sex.
 Limite:
 Anterior – simfiza pubiana
 Posterior – linia biischiadică care unește cele două tuberozități ischiadice
 antero-lateral (dr / stg) – plica genitofemurală

 Regiunea urogenitală la sexul masculin conţine organele genitale externe

masculine:
 Bulbul corpului spongios – pe linia mediană, străbătut de partea spongioasă a
uretrei
 Rădăcinile rădăcinile corpilor cavernoşi.
 Regiunea urogenitală la sexul feminin
 diafragmul urogenitală este străbătut de uretră – anterior și de vagină –
posterior
 bulbii vestibulului înconjoară de o parte şi de alta orficiul vaginal
 în partea anterioară, peste regiunea urogenitală feminină se suprapune vulva,
alcătuită din:
o Labiile mari ce delimitează prin feţele lor mediale fanta vulvară
o Labiile mici, situate medial şi acoperite de labiile mari, delimitează prin
feţele lor mediale vestibulul vaginal, la nivelul căruia sunt dispuse
clitorisul, orificiul extern al uretrei și orificiul vaginei.
Aplicații clinice:
Orificiul vaginal este prevăzut la virgine cu membrana himenală care se rupe în urma
contactului sexual și al nașterii, cu apariția carunculelor himenale. La acest nivel se
efectuează tușeul vaginal.

9
 ANATOMIA TOPOGRAFICĂ A MEMBRULUI SUPERIOR

Membrul superior prezintă următoarele regiuni topografice:

 Regiunea deltoidiană
 Regiunea brahială antrioară
 Regiunea brahială posterioară
 Regiunea cubitală anterioară
 Regiunea cubitală posterioară
 Regiunea antebrahială anterioară
 Regiunea antebrahială posterioară
 Regiunea carpiană anterioară
 Regiunea carpiană posterioară
 Palma mâinii
 Dosul mâinii.

REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE MEMBRULUI SUPERIOR.

1.Regiunea deltoidiană; 2A.Regiunea brahială anterioară; 2P.Regiunea brahială posterioară;
3A.Regiunea cubitală anterioară; 3P.Regiunea cubitală posterioară; 4A.Regiunea antebrahială
anterioară; 4P.Regiunea antebrahială posterioară; 5.Regiunea palmară anterioară (palma
mâinii); 6.Regiunea palmară posterioară (dosul mâinii).

10
REGIUNEA DELTOIDIANĂ
 Limite:
 Superior – linia semicirculară trasată extremitatea acromială a claviculei,
acromion și spina scapulei (porțiunea laterală)
 Inferior – orizontala trasată prin tuberozitaatea deltoidiană a humerusului
 Anterior – marginea anterioară a muşchiului deltoid
 Posterior – marginea posterioară a muşchiului deltoid
Aplicații clinice:
La nivelul regiunii se practică injecțiile intramusculare și subcutanate.
În luxația scapulo-humerală, apare semnul caracteristic de „umăr în epolet”, ca urmare a
deplasării capului humeral din cavitatea glenoidă a scapulei.

REGIUNEA BRAHIALĂ ANTERIOARĂ

Este situată anterior de diafiza humerusului și septurile intermusculare brahiale medial și
lateral.
 Limite:
 Superior – linia trasată prin marginea inferioară a muşchiului pectoral mare
 Inferior – linia transversală trasată la 2-3 cm superior de linia
interepicondiliană
 Posterior – diafiza humerală şi septurile intermusculare brahiale
Aplicații clinice:
La nivelul regiunii se reliefează mușchiul biceps brahial ce delimitează șanțul bicipital
medial, în profunzimea căruia se poate palpa pulsul arterei brahiale.

REGIUNEA CUBITALĂ ANTERIOARĂ

Este localizată anterior de articulaţia cotului.
 Limite:
 Superior – linia orizontală trasată la 3 cm superior de epicondilii humerali
 Inferior – linia orizontală trasată la 3 cm inferior de epicondilii humerali
 Medial – linia verticală trasată prin epicondilul medial al humerusului
 Lateral – linia verticală trasată prin epicondilul lateral al humerusului
 Stratigrafie:
 Pielea este suplă şi mobilă, transparentă, permițând vizualizarea venelor
superficiale
 Ţesutul celular subcutanat conţine numeroase elemente vasculo-nervoase
superficiale:
 Ramuri arteriale nesemnificative, provenite din arterele brahială,
radială și ulnară
 Sistemul venos superficial („M-ul venos al plicii cotului”) constituit
din:
o Vena bazilică
o Vena cefalică
o Vena mediană, ce se divide în vena mediobazilică și mediocefalică

11
  Limfaticele superficiale drenează spre nodurile limfatice cubitale,
situate superior de epicondilul medial humeral și spre nodurile
limfatice axilare
 Nervii superficiali sunt reprezentaţi de:
o Nervul cutanat antebrahial lateral, ramură terminală a nervului
musculocutan
o Nervul cutanat antebrahial medial, ramură terminală a plexului
brahial
o Nervul cutanat brahial medial, ramură terminală a plexului
brahial
 Planul fascial este reprezentat de fascia brahio-antebrahială.
 Planul muscular cuprinde trei reliefuri musculare ce delimitează: şanţul
bicipital medial și şanţul bicipital lateral:
 Relieful muscular lateral, constituit din patru mușchi suprapuși:
o muşchiul brahioradial
o muşchiul lung extensor radial al carpului
o muşchiul scurt extensor radial al carpului
o muşchiul supinator.
 Relieful muscular mijlociu, format de:
o muşchiul biceps brahial (superficial)
o muşchiul brahial (profund).
 Relieful muscular medial, cuprinde șase muşchi, dispuși pe trei
planuri:
o Planul superficial:
 muşchiul rotund pronator
 muşchiul flexor radial al carpului
 muşchiul palmar lung
 muşchiul flexor ulnar al carpului
o Planul mijlociu: muşchiul flexor superficial al degetelor.
o Planul profund: muşchiul flexor profund al degetelor.
 Vasele şi nervii profunzi sunt grupate în două pachete vasculo-nervoase:
 Pachetul vasculo-nervos medial, localizat la nivelul şanţului bicipital
medial, cuprinde:
o artera brahială şi ramurile sale terminale: artera radială şi artera
ulnară
o artera recurentă ulnară anterioară, ramura colaterală a arterei ulnare
o venele omonime
o nervul median.
 Pachetul vasculo-nervos lateral, localizat la nivelul șanțului bicipital
lateral, cuprinde:
o artera recurentă radială anterioară, ramură colaterală a arterei
radiale

12
 o nervul musculocutanat
o nervul radial
La nivelul regiunii plicii cotului se evidențiază cercurile arteriale
periepicondiliene medial și lateral.
 Planul osteoarticular este reprezentat de fața anterioară a articulației
cotului.
Aplicații clinice:
Venele superficiale ale plicii cotului reprezintă locul de elecție în practicarea injecțiilor
intravenoase, în special la nivelul venelor mediocefalică și mediobazilică.
Pulsul la artera brahială poate fi luat la nivelul șanțului bicipital medial, atât la nivelul
brațului cât și la nivelul regiunii cubitale anterioare.

REGIUNEA ANTEBRAHIALĂ ANTERIOARĂ

Reprezintă regiunea topografică situată anterior de diafizele radiusului şi ulnei şi a
membranei interosoase antebrahiale.
 Limite:
 Superior: linia transversală trasată la 3 cm inferior de plica cotului
 Inferior: linia transversală trasată superior de capul ulnei
 Medial: linia convenţională care uneşte epicondilul humeral medial și procesul
stiloid al ulnei
 Lateral: linia convenţională care uneşte epicondilul humeral lateral și procesul
stiloid al radiusului

REGIUNEA CARPIANĂ ANTERIOARĂ

Este regiunea topografică a membrului superior situată anterior de articulaţia radiocarpiană.
 Limite:
 Superior: linia transversală trasată superior de capul ulnei
 Inferior: linia transversală trasată prin osul pisiform şi tuberculul scafoidului
 Medial: linia verticală tangentă la nivelul feţei mediale a ulnei
 Lateral: linia verticală tangentă la nivelul feţei laterale a radiusului
 Posterior: planul articulaţiei radiocarpiene.

 Formă și reliefuri. Regiunea convexă în plan transversal, prezintă:

 Reliefuri transversale, reprezentate de trei plici tegumentare care se
accentuează în flexia mâinii:
 Plica superioară
 Plica mijlocie – Restricta
 Plica inferioară – Rasceta
 Reliefuri verticale, determinate de tendoanele mușchilor brahioradial, flexor
radial al carpului, palmar lung și flexor ulnar al carpului, delimitează trei
şanţuri longitudinale:

13
  şanţul radial (al pulsului), între muşchiul brahioradial și muşchiul
flexor radial al carpului, la nivelul căruia se găsesc artera și venele
radiale.
 şanţul median, între muşchiul flexor radial al carpului și muşchiul
palmar lung, la nivelul căruia se află nervul median şi artera sa
satelită.
 şanţul ulnar, între muşchiul palmar lung și muşchiul flexor ulnar
al carpului, la nivelul căruia sunt localizate pachetul vasculo-
nervos ulnar și tendoanele muşchiului flexor superficial al
degetelor.
Aplicații clinice:
La nivelul șanțului radial se ia pulsul la artera radială.
La nivelul regiunii, şanţul carpian este transformat de retinaculul flexorilor într-un canal
osteofibros, numit canalul carpian, prin care trec de la antebraţ la palma mâinii, tendoane,
vase și nervi, a căror inflamație, respectiv compresiune, determină sindromul de canal
carpian.

PALMA MÂINII
Regiunea palmară anterioară reprezintă regiunea topografică localizată anterior de oasele
carpiene şi metacarpiene.
 Limite:
 Superior: plica de flexiune inferioară a mâinii pe antebraţ (Rasceta)
 Inferior: pliurile digito-palmare al degetelor II-V
 Lateral: marginea laterală a mâinii
 Medial: marginea medială a mâinii.

14
Regiunea palmară anterioară. Forme și reliefuri.
 Formă și reliefuri. Regiunea palmară anterioară prezintă:
 Plicile palmare:
 Plica palmară superioară sau “linia vieţii”
 Plica palmară mijiocie sau “linia minţii
 Plica palmară inferioară sau “linia inimii”
 Plicile digito-palmare
 Plica palmară verticală.

 Trei eminenţe palmare care delimitează o depresiune centrală numită podul

palmei (poculum Diogenis):
 Eminenţa tenară, formată de relieful muşchilor tenari
 Eminenţa hipotenară, formată de relieful muşchilor hipotenari
 Eminența transversală sau emineneţele digito-palmare, situate la
baza degetelor II-V, sunt numite şi monticuli.
 Stratigrafie:
 Pielea este groasă, puțin mobilă, lipsită de pilozitate, bogată în glande
sudoripare.
 Ţesutul celular subcutanat are o structură areolară fiind străbătut de
numeroase tracturi conjunctive, dispuse între derm şi aponevroza palmară.
Conţine numeroase elemente vasculo-nervoase superficiale:
arteriole de calibru mic, provenite din arcul palmar superficial

15
 reţeaua venoasă superficială
reţeaua limfatică
nervi cutanaţi reprezentați în principal de:
o ramura palmară a nervului ulnar
o ramura palmară a nervului median.
 Planul aponevrotic este
reprezentat de aponevroza palmară.
 prezintă trei porțiuni:
o aponevroza
palmară superficială laterală acoperă mușchii eminenței tenare
o aponevroza
palmară superficală medială acoperă mușchii eminenței
hipotenare
o aponevroză
palmară superficială mijlocie are formă de evantai, cu baza spre
articulaţiile metacarpofalangiene și cu vârful orientat proximal, fiind
constituită din fibrele longitudinale ce alcătuiesc bandalete
pretendinoase și fibrele transversale, reduse numeric, ce alcătuiesc
în porţiunea inferioară patru arcade digitale și trei arcade
interdigitale.
 E
mite trei categorii de prelungiri:
o Prelungiri inferioare, care descind la nivelul degetelor
o Prelungiri anterioare, care determină aspectul areolar al țesutului
celular subcutanat
o Prelungiri posterioare, în număr de două, orientate sagital, divid
planul subaponevrotic în trei loji palmare.
 Fascia palmară sau aponevroza interosoasă compartimentează loja
mediopalmară în:
o compatimentul anterior sau loja mediopalmară propriu-zisă,
o compartimentul posterior sau de loja mediopalmară profundă sau
interosoasă care conține mușchii interosoși palmari, arcada
arterială palmară profundă și ramura profundă a nervului ulnar.
 Planul subaponevrotic este reprezentat de cele trei loji palmare:
 Loja tenară conţine 4 muşchi dispuți în 3 planuri:
o Planul I – muşhiul abductor scurt al policelui
o Planul II – muşchii flexor scurt şi opozant ai policelui
o Planul III – muşchiul adductor al policelui.
 Loja hipotenariană conţine 3 muşchi dispuşi în două planuri:
o Planul I – muşchii abductor și scurt flexor ai degetului V
o Planul II – muşchiul opozant al degetului V.
 Loja mediopalmară propriu-zisă conţine:

16
 o tendoanele muşchilor flexori superficial și profund ai degetelor
o muşchii lombricali
o arcada arterială palmară superficială
o nervii median și ulnar
 Planul osteoarticular este constituit din:
 oasele carpiene și articulaţiile intercarpiene
 oasele metacarpiene și articulațile carpometacarpiene și
metacarpofalangiene.

REGIUNEA BRAHIALĂ POSTERIOARĂ

Reprezintă regiunea topografică a membrului superior situat posterior de diafiza humerală şi
de septurile musculare brahiale medial şi lateral.
 Limite:
 Superior – linia transversală trasată razant la pliul axilar posterior
 Inferior – linie transversală trasată la 3 cm superior de linia interepicondiliană
 Anterior – diafiza humerală şi septurile intermusculare brahiale.

REGIUNEA CUBITALĂ POSTERIOARĂ

Reprezintă regiunea topografică situată posterior de articulaţia cotului.
 Limite:
 Superior – linia transversală trasată la 3 cm superior de linia interepicondiliană
 Inferior – linia transversală trasată la 3 cm inferior de linia interepicondiliană
 Medial – linia verticală trasată prin epicondilul humeral medial
 Lateral – linia verticală trasată prin epicondilul humeral lateral
 Anterior – faţa posterioară a articulaţiei cotului.

REGIUNEA ANTEBRAHIALĂ POSTERIOARĂ

Reprezintă regiunea topografică situată posterior de diafizele radiusului şi ulnei şi a
membranei interosoase.
 Limite:
 Superior – linia transversală trasată la 3 cm inferior de linia interepicondiliană
 Inferior – linia transversală trasată prin capul ulnei
 Lateral – linia convenţională care uneşte epicondilul humeral lateral și
procesul stiloid al radiusului
 Medial – linia convenţională care uneşte epicondilul humeral medial și
procesul stiloid al ulnei
 Anterior – planul osteo-fibros constituit din: diafizele radiusului și ulnei,
membrana interosoasă antebrahială și septul intermuscular antebrahial lateral.

REGIUNEA CARPIANĂ POSTERIOARĂ

Reprezintă regiunea topografică situată posterior de articulaţia radiocarpiană.
 Limite:
 Superior – linia transversală trasată prin capul ulnei

17
  Inferior – prelungirea liniei transversale care trece prin osul pisiform şi
tuberculul scafoidului
 Medial – linia verticală trasată la nivelul feţei mediale a ulnei
 Lateral – linia verticală trasată la nivelul feţei laterale a radiusului
 Anterior – planul articulaţiei radiocarpiene.
Aplicații clinice:
La nivelul porțiunii laterale a regiunii carpiene posterioare, în cursul extensiei şi abducţiei
policelui se evidenţiază o depresiune denumită “tabachera anatomică”, delimitată de
muşchii lung abductor și scurt extensor ai policelui (lateral) și muşchiul lung extensor al
policelui (medial). În profunzimea sa se poate palpa pulsul arterei radiale.

ANATOMIA TOPOGRAFICĂ A MEMBRULUI INFERIOR

Membrul inferior prezintă următoarele regiuni topografice:

 Regiunea inghinofemurală
 Regiunea gluteală (regiunea fesieră)
 Regiunea femurală anterioară
 Regiunea femurală posterioară
 Regiunea anterioară a genunchiului
 Regiunea posterioară a genunchiului (regiunea poplitee)
 Regiunea crurală (gambieră) anterioară
 Regiunea crurală (gambieră) posterioară
 Regiunea talocrurală
 Regiunea calcaneană
 Regiunea dorsală a piciorului
 Regiunea plantară

18
REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE MEMBRULUI INFERIOR.
1.Regiunea inghinofemurală; 2A.Regiunea femurală anterioară; 2P.Regiunea femurală
posterioară; 3A.Regiunea anterioară a genunchiului; 3P.Regiunea posterioară a genunchiului;
4A.Regiunea crurală anterioară; 4P.Regiunea crurală posterioară; 5.Regiunea dorsală a
piciorului; 6.Regiunea plantară; 7.Regiunea calcaneană; 8.Regiunea gluteală.
LACUNA MUSCULARĂ ŞI LACUNA VASCULARĂ

Între marginea anterioară a coxalului şi ligamentul inghinal se delimitează un spațiu, septat la

rândul său de arcul iliopectineu, rezultând cele două lacune – musculară și vasculară,, prin
care elemente musculo-vasculo-nervoase trec de la pelvis la membrul inferior.

LACUNA MUSCULARĂ:
 Limite:
 Anterior – ligamentul inghinal
 Postero-lateral – marginea anterioară a coxalului
 Medial – arcul iliopectineu.
 Conţinut:
 Mușchiul iliopsoas – care ocupă lacuna aproape în totalitate
 Nervul femural – traversează lacuna musculară prin porţiunea antero-medială
 Nervul cutanat femural lateral – trece prin porţiunea antero-laterală a
lacunei, în vecinătatea SIAS.

19
LACUNA VASCULARĂ:
 Limite:
 Anterior – ligamentul inghinal
 Posterior – creasta pectineală și ligamentul pectineal al lui Cooper
 Lateral – ligamentul (arcul) iliopectineu
 Medial – ligamentul lacunar al lui Gimbernat
 Conţinut:
 Artera femurală – situată cel mai lateral, proximal de arcul iliopectineu
 Vena femurală – situată medial de arteră
 Nodul limfatic al lui Cloquet şi Rossenmuller – cel mai mare dintre nodurile
limfatice inghinale profunde, situat pe septul femural
 Ramura femurală a nervului genitofemural – trece între artera femurală şi
ligamentul inghinal
Aplicații clinice:
La nivelul lacunei vasculare, la 1 cm medial de mijlocul ligamentului inghinal, se poate lua
pulsul arterei femurale şi se pot practica injecţiile intraarteriale.
La nivelul septului femural, reprezentat de fascia transversalis, prin inelul femural, se pot
produce herniile femurale.

REGIUNEA INGHINO-FEMURALĂ
Este situată în porţiunea antero-superioară a coapsei.
 Limite:
 Superior – plica inghinală
 Inferior – orizontala trasată prin vârful trigonului femural
 Lateral – verticala trasată prin S.I.A.S.
 Medial – verticala trasată prin tuberculul pubic.
 Formă şi reliefuri:
 Relieful muscular vertical lateral – mușchiul tensor al fasciei lata
 Relieful muscular vertical medial – mușchiul adductor lung
 Relieful muscular diagonal – mușchiul sartorius
în ansamblul lor desenează un „N” muscular, între braţele căruia se conturează:
o Triunghiul lateral – cu vârful în sus, conţine mușchiul drept femural
o Triunghiul medial – cu vârful în jos, reprezintă trigonul femural al lui
Scarpa care conţine: mușchiul iliopsoas – lateral și mușchiul pectineu
– medial.

TRIGONUL FEMURAL AL LUI SCARPA

 Limite:
 Superior – ligametul inghinal
 Lateral – marginea medială a mușchiului sartorius
 Medial – marginea laterală a mușchiului adductor lung
 Stratigrafie:
 Pielea fină, mobilă, prezintă foliculi piloşi, glande sudoripare şi sebacee

20
  Țesutul celular subcutanat prezintă numeroase elemente vasculo-nervoase
superficiale:
 Artere sunt reprezentate de ramuri ale arterei femurale:
o Artera circumflexă iliacă superficală
o Artera epigastrică superficială
o Arterele pudendale externe superioară și inferioară
 Venele superficiale, la nivelul trigonului, sunt reprezentate de arcul
venei safene mari, care se varsă în vena femurală, sub forma stelei
venoase a lui Paturet, rezultată din afluenți ai venei safene mari.
 Limfaticele sunt reprezentate de vase limfatice şi noduri limfatice
inghinale superficiale, descrise în patru grupe, separate între ele prin
„Crucea lui Quenu” ale cărei verticală şi orizontală se întretaie la
nivelul de vărsare al venei safene mari în vena femurală.
 Nervii superficiali care asigură inervaţia senzitivă a regiunii, provin
din plexul lombar.
 Planul aponevrotic este reprezentat de fascia lata care prezintă:
 Prelungiri spre interior – septurile intermusculare
 Dedublări pentru muşchi (sartorius) şi vase (teaca vaselor
femurale)
 Îngroşări – tractul iliotibial, ce se situează pe partea laterală a
coapsei.
 Planul muscular este constituit din două straturi:
 Superficial, reprezentat de
o Mușchiul sartorius – situat lateral
o Mușchiul adductor lung – situat medial
 Profund, constituit de:
o Mușchiul iliopsoas – situat, lateral
o Mușchiul pectineu – situat medial.
 Vasele şi nervii profunzi, aplicaţi pe planul muscular, sunt reprezentați de:
 Artera şi vena femurale, plasate în unghiul diedru format de mușchii
iliopsoas şi pectineu.
 Nodurile limfatice inghinale profunde se găsesc cel mai medial, cel
mai mare şi mai sus situat fiind nodul limfatic al lui Cloquet şi
Rossenmuller.
 Nervul femural, ajuns în trigonul femural, îşi răsfiră ramurile.
 Planul osteoarticular este reprezentat de faţa anterioară a articulaţiei coxo-
femurale.

REGIUNEA GLUTEALĂ
Reprezintă regiunea topografică pereche a membrului inferior situată posterior de osul coxal
şi de articulaţia coxo-femurală.
 Limite:

21
  Superior – creasta iliacă
 Inferior – pliul fesier
 Lateral – verticala trasată de la nivelul spinei iliace antero-superioare la
trohanterul mare al femurului
 Medial – şanţul interfesier.
 Stratigrafie:
 Pielea este groasă, cu numeroase glande sudoripare şi sebacee.
 Ţesutul celular subcutanat conţine ţesut adipos în cantităţi mari, fiind
compartimentat de benzi fibroase în areole. Conţine numeroase elemente
vasculo-nervoase superficiale.
 Fascia gluteală este constituită din trei lame fibroase:
o lama superficială şi lama mijiocie cuprind muşchiului gluteu mare
o lama profundă, celuloasă, acoperă muşchii stratului profund.
 Planul muscular superficial este reprezentat de:
o muşchiul gluteu mare
o muşchiul tensor al fasciei lata (în porţiunea antero-laterală)
 Planul muscular mijlociu este format de muşchiul gluteu mijlociu.
 Planul muscular profund este constituit din:
o muşchiul gluteu mic
o muşchiul piriform
o muşchiul gemen superior
o muşchiul obturator intern
o muşchiul gemen inferior
o muşchiul pătrat femural
 Planul osteo-ligamentar este reprezentat de:
o marginea posterioară a osului coxal constituită din:
 spinele iliace posterioare
 marea incizură ischiadică
 spina ischiadică
 mica incizură ischiadică
 tuberozitatea ischiadică
o marginea laterală a oaselor sacru şi osului coccige
o ligamentul sacro-tuberal
o ligamentul sacrospinos care divizază spațiul delimitat de marginea
posterioară a osului coxal şi ligamentul sacrotuberal în două
compartimente:
 Compartimentul superior, corespunzător marii incizuri
ischiadice, este traversat de muşchiului piriform, ce delimitează
două spații osteo-musculare:
o spaţiul suprapiriform, travesrsat de pachetul vasculo-
nervos gluteal superior
o spaţiul infrapiriform, traversat de:

22
  pachetul vasculo-nervos gluteal inferior
 pachetul vasculo-nervos ischiadic
 pachetul vasculo-nervos pudendal intern.
 Compartimentul inferior, corespunzător marii incizuri
ischiadice, este traversat de muşchiul obturator intern,
acompaniat de muşchii gemeni inferior și superior, acesta din
urmă, delimitând cu ligamentul sacrospinos fanta
infrasacrospinoasă.
 Planul osteo-articular este reprezentat de:
o Epifiza superioară a femurului
o capsula articulaţiei coxo-femurale
o suprafața gluteală a osului coxal.
 Vasele şi nervii profunzi sunt reprezentați de:
o Pachetul vasculo-nervos gluteal superior care traversează spațiul
suprapiriform, fiind format din:
 artera gluteală superioară
 venele gluteale superioare
 nervul gluteal superior
o Pachetul vasculo-nervos gluteal inferior care traversează spațiul
infrapiriform, fiind constituit din:
 artera gluteală inferioară
 venele gluteale inferioare
 nervul gluteal inferior.
o Pachetul vasculo-nervos ischiadic care traversează spațiul
infrapiriform, fiind format de:
 nervul ischiadic
 artera satelită a nervului ischiadic
 nervul cutanat femural posterior.
o Pachetul vasculo-nervos pudendal intern care traversează spațiul
infrapiriform și repătrunde în pelvis prin fanta infrasacrospinoasă, fiind
alcătuit din:
 artera pudendală internă
 vena pudendală internă
 nervul pudendal intern.
Aplicații clinice:
În regiunea gluteală, la nivelul cadranului supero-extern, se practică majoritatea injecţiilor
intramusculare, datorită riscului redus de lezare a elementelor vasculo-nervoase.

REGIUNEA FEMURALĂ POSTERIOARĂ

Reprezintă regiunea topografică a membrului inferior situată posterior de diafiza femurală.
 Limite:
 Superior – pliul fesier

23
  Inferior – orizontala care trece la 2-3 cm superior de nivelul condililor
femurali
 Lateral – verticala trasată de la nivelul trohanterului mare al femurului la
condilul lateral al femurului
 Medial: verticala trasată de la pube la condilul medial al femurului.

REGIUNEA POSTERIOARĂ A GENUNCHIULUI

Reprezintă regiunea topografică situată posterior de articulaţia genunchiului.
 Limite:
 Superior – linia transversală trasată la 2-3 cm superior de nivelul condililor
femurali
 Inferior – linia transversală trasată prin tuberozitatea tibiei
 Lateral – linia verticală trasată prin marginea posterioară a condilului femural
lateral
 Medial – linia verticală trasată prin marginea posterioară a condilului femural
medial.
 Stratigrafie:
 Pielea este fină și subţire
 Ţesutul celular subcutanat are structură areolară și conține numeroase
elemente vasculo-nervoase superficiale:
o Venelor superficiale drenează spre vena safenă mare iar vena
anastomotică conectează vena safenă mică de vena safenă mare.
o Limfaticele superficiale drenează în nodurile limfatice poplitee
superficiale și de aici, în nodurile limfatice poplitee profunde.
o Nervii superficiali provin din:
 nervul safen
 nervul cutanat femural posterior al copsei
 nervul cutanat sural lateral
 Planul fascial este reprezentat de fascia lata (superior) și fascia crurală
(inferior).
 Planul muscular superficial este constituit de muşchii ce delimitează fosa
poplitee:
o muşchiul biceps femural – supero-lateral
o muşchiul semitendinos – supero-medial și superficial
o muşchiul semimembranos – supero-medial și profund
o muşchiul gastrocnemian (capul medial) – medial
o muşchiul gastrocnemian (capul lateral) şi muşchiul plantar – lateral.
 Planul osteoarticular este reprezentat de faţa posterioară a articulației
genunchiului și epifizelor distală a femurului și proximale ale tibiei şi fibulei.
 Vasele şi nervii profunzi sunt reprezentaţi de:
o artera poplitee cu ramurile sale:
 artera superioară şi laterală a genunchiului
 artera superioară şi medială a genunchiului

24
  artera mijiocie a genunchiului
 arterele surale
 artera inferioară şi laterală a genunchiului
 artera inferioară şi medială a genunchiului.
o vena poplitee cu afluenţii săi
o nodurile limfatice poplitee profunde
o nervul tibial, ce emite ramuri musculare și nervul cutanat sural medial
o nervul fibular comun, ce emite nervul cutanat sural lateral.
Aplicații clinice:
În profunzimea fosei poplitee se poate palpa pulsul arterei poplitee, aceasta fiind situată
medial și profund în raport cu celelalte elementele vasculo-nervoase (vena poplitee și nervul
tibial).

REGIUNEA CRURALĂ POSTERIOARĂ

Reprezintă regiunea topografică a membrului inferior situată posterior de diafizele tibiei și
fibulei, membrana interosoasă crurală şi septul intermuscular crural posterior.
 Limite:
o Superior – planul orizontal care trece prin tuberozitatea tibiei
o Inferior – planul orizontal care trece prin baza meleolelor laterală și medială
o Medial – verticala trasată la nivelul marginii mediale a tibiei
o Lateral – verticala trasată la nivelul locului de inserţie a septului intermuscular
lateral pe fascia crurală.

REGIUNEA TALOCRURALĂ POSTERIOARĂ

Reprezintă regiunea topografică situată posterior de articulaţia talocrurală.
 Limite:
o Superior – planul orizontal care trece prin baza maleolelor laterală și medială
o Inferior – planul oblic care trece la 2 cm inferior de interlinia articulară
tibiotarsiană, prin vârful maleolelor și prin inserţia tendonului calcanean
o Lateral – verticala trasată prin vârful maleolei fibulare
o Medial – verticala trasată prin vârful maleolei tibiale.

25