CAPITOLUL I - ANATOMIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

 Inima
Inima este unul dintre cele mai importante organe ale corpului uman și funcționează asemenea
unei pompe musculare ce distribuie sângele în întreg organismul. Aceasta se contractă şi se
relaxează asemeni oricărui muşchi, ȋnsa este unică prin faptul că își îndeplinește rolul pe
principiul ,,totul sau nimic,, , fiecare încordare exercitându-se cu toată puterea pe care aceasta o
are.
 Anatomia inimii
Inima este localizată la nivelul toracelui, ȋn mediastinul mijlociu, o treime din aceasta aflându-se
la dreapta față de linia mediană și trei sferturi aflându-se la stânga liniei mediene.

Inima- structura
 Configuraţie externă
Are forma unei piramide triunghiulare, cu vârful orientat ȋn jos, spre ȋnainte și la stânga,
dimensiunea ei fiind aproximativ egală cu pumnul individului.
Prezintă:
- trei feţe: o față în raport cu scheletul toracic, o față în raport cu diafragmul și o față în raport cu
plămânii;
- trei margini: una dreaptă, una spre anterior și una spre posterior ;
-o baza
- un vârf.

3
 Fața sternocostală intră ȋn raport cu sternul şi coastele, iar la acest nivel se pot identifica atriile
(în porțiunea superioară) și ventriculii (în porțiunea inferioară). Ventriculii sunt reprezentaţi mai
bine de ventriculul drept la nivelul acestei feţe, cei doi ventriculi, stâng şi drept, fiind despărţiţi de
șanțul ventricular anterior. La suprafața acestui șanț se pot observa marea venă a inimii și artera
coborâtă anterioară. Așezat în partea de sus, ventriculul drept are o prelungire ce poartă denumirea
de conul arterei pulmonare. Conul arterei pulmonare se prelungește cu trunchiul arterei pulmonare.
Ventriculii sunt delimitați de atrii cu ajutorul șanțului coronar. Porțiunea atrială a feţei ternocostale
este acoperită ȋn cea mai mare parte de artera pulmonară şi aortă. Şanţul coronar este traversat ȋn
partea dreaptă de către artera coronară dreaptă şi mica venă a cordului, iar ȋn proţiunea stângă de
artera circumflexă alături de sinusul coronar. La nivelul bazei cordului se pot observa, pe această
faţa, două prelungiri ce poartă denumirea de auriculi sau urechiuşe, stâng, respectiv drept.
Faţa diafragmatică sau inferioară este aproape orizontală şi este reprezentată preponderent de
către ventriculul stâng, ventriculul drept reprezentând doar o porţiune foarte mică. Cei doi ventriculi
sunt despărţiţi prin intermediul şanţului interventricular posterior la nivelul căruia se identifică
artera interventriculară posterioară, ram din artera coronară dreaptă şi vena coronară medie. La
nivelul feţei diafragmatice se poate identifica cruxcordis.

Faţa pulmonară este orientată spre posterior şi la stânga şi este reprezentată preponderent de o
porţiune din ventriculul stâng. Prezintă şanţul coronar stâng la nivelul căruia putem identifica artera
atrioventriculară stângă şi marea venă coronară. Acesta din urmă ȋmparte fața pulmonară ȋntr-o
porțiune atrială ce corespunde atriului stâng, şi o porţiune ventriculară ce corespunde ventriculului
stâng.
Marginea dreaptă este ȋn raport direct cu pleura şi cu faţa medială a plămânului drept.
Marginile anterioară şi posterioară nu sunt bine evidenţiate.
Vârful inimii este reprezentat de vârful ventriculului stâng şi este orientat ȋn jos, înainte și la
stânga şi poate fi identificat la nivelul spaţiului V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară.
Baza are o poziţie ȋn sus, ȋnapoi şi spre dreapta, iar la nivelul ei se poate identifica şanţul
interatrial ce o ȋmparte ȋn două porţiuni şi anume:
• O porţiune stângă reprezentată de atriul stâng, ȋmpreună cu orificiile celor 4 vene pulmonare;
• O porţiune dreaptă reprezentată de atriul drept, ȋmpreună cu cele două orificii ale venelor cave
superioară, respectiv inferioară.
 Configuraţia internă
Inima este alcătuită din patru cavităţi şi anume: 2 atrii şi 2 ventriculi.
Structura atriilor este uşor diferită de cea a ventriculilor, prezentând anumite caracteristici
generale:
• sunt alcătuite dintr-un perete mult mai subţire şi mai neted decât al ventriculilor;
• dimensiunile sunt mai reduse decât dimensiunile ventriculilor;
• la nivelul lor sângele ajunge prin intermediul venelor;
• fiecare prezintă câte un auricul stâng, respectiv drept;
• comunică cu ventriculii prin intermediul orificiilor atrioventriculare.

Structura ventriculilor prezintă de asemenea câteva caracteristici generale proprii şi anume:

• dimensiunile lor sunt semnificativ mai mari decât dimensiunile atriilor;
• pereţii sunt groşi, neregulaţi, prezintă trabecule şi cordaje tendinoase.

4
  Pericardul
Pericardul este un sac cu lichid care înconjoară inima și capetele proximale ale aortei, venei
cave și ale arterelor pulmonare.
Pericardul are mai multe funcții:
- Menține inima în interiorul cavității toracice ;
- Previne supradistenia inimii atunci când volumul de sânge este prea mare;
- Limitează mișcările cardiace.
Membranele pericardului
Pericardul este divizat în trei straturi:
 Pericard fibros- sacul exterior fibros care acoperă inima
 Pericardul parietal- se află între pericardul visceral și cel fibros
 Pericardul visceral- numit și epicard, este stratul intern al peretelui cardiac
Cordul ȋmpreună cu vasele mari este ȋmbrăcat de pericard ce este un sac fibroseros. Acesta este
alcătuit din pericardul fibros şi pericardul seros.
Pericardul fibros are forma unui trunchi de con şi prezintă:
- o faţă anterioară ce este ȋn raport direct cu pleura, plămânii, cutia toracică reprezentată de stern şi
coaste;
- o faţă posterioară ce este ȋn raport direct cu aorta descendentă toracică, esofagul-porţiunea
toracică, nervii vagi şi bronhiile principale;
- două margini laterale;
- o bază la nivelul vaselor mari, pe care se rasfrângeparţial;
- o bază ȋn raport cu diafragmul.
Pericardul este fixat la cuşca toracică prin intermediul mai multor ligamente:
-sternopericardice;
-cervicopericardice;
-vertebropericardice;
-frenopericardice.
Pericardul seros este alcătuit din două foiţe: una parietală ce căptuşeşte suprafaţa interioară a
pericardului fibros şi una viscerală sau epicard. Ȋntre cele două foiţe se găseşte o lama fină de lichid
pericardic. Cele două foiţe se reȋntâlnesc la nivelul vaselor mari, formând două tunele
vasculare:unul arterial ce cuprinde aorta şi trunchiul arterei pulmoare şi unul venos ce cuprinde
venele cave şi venele pulmonare. Prin reflexia pericardului seros, iau naştere sinusurile pericardice:
sinusul transvers, sinusul oblic, sinusul superior aortic, sinusul inferior aortic, sinusul dintre vena
cavă superioară şi vena pulmonară superioară dreaptă, sinusul dintre venele pulmonare drepte,
sinusul dintre vena cavă inferioară şi vena pulmonară inferioară dreaptă, sinusul dintre venele
pulmonare stângi.
Vascularizaţia pericardului este realizată de artera toracică internă, aorta descendentă toracică şi
artera musculofrenică.
Inervaţia este realizată de nervii vagi, frenici şi sistemul nervos simpatic.
Cavitatea pericardică se găsește între pericardul visceral și pericardul parietal. Această cavitatea
este plină cu lichid care funcționează ca un amortizor al șocurilor prin reducerea frictiunilor dintre
membranele pericardului.

5
 Tulburările pericardului
Pericaedita este o afecțiune a pericardului în care acesta devine inflamat. Unele cauze ale
pericarditei sunt infecții bacteriene sau virale, cancer și infarct miocardic.
Tamponada cardiacă este o afecțiune determinată de acumularea unei cantități mari de lichid în
cavitatea pericardică.

Pericardită

Prin pericardită înțelegem inflamaţia pericardului (membrană formată din două straturi ce
înveleşte inima) şi poate fi acută sau cronică. Forma acută are cauze diverse şi poate fi infecţioasă şi
non-infecţioasă. Pericarditele infecţioase pot fi virale (frecvente), bacteriene, fungice şi parazitare
(rare).

Simptomul tipic este durerea toracică, localizată de obicei în zona precordială, cu iradiere la
nivelul marginii muşchiului trapez, cu caracter ascuţit, accentuată în inspir, variabilă ca durată şi
intensitate, ameliorată în poziţia de aplecare înainte, fără relaţie cu efortul. Se pot întâlni şi alte
simptome: febră, dispnee, tuse, mialgii (dureri musculare), dureri abdominale. În cazul
pericarditelor din afecţiunile sistemice se întâlneşte simptomatologia bolii de bază.

 Cavitățile inimii
6
 Inima este împărțită printr-un sept în două jumătăți. La rândul lor, cele două jumătăți, sunt
împărțite în camere.
Cele două camere superioare ale inimii sunt numite atrii iar cele două camere inferioare poartă
numele de ventricule.

Atriile primesc sângele venit la inimă din corp și ventriculele pompează sângele de la inimă spre
organe. Valvele permit sângelui să circule într-o singură direcție între camerele inimii.

 Atriile și ventriculele

Camerele inimii- atrii și ventriculele

Atriul drept -are forma unui cub ce prezintă spre anterior o prelungire reprezentată de auriculul
drept.
Peretele lateral are aspect neregulat şi la acest nivel se pot identifica muşchii pectinaţi ai atriului
drept.
Peretele medial sau septal este alcătuit din septul interatrial (septul ce separă cele două atrii).

7
 Acesta prezintă ȋn porţiunea centrală o depresiune ce poartă denumirea de fosa ovală, aceasta
corespunzând canalului interatrial a lui Bottalo din timpul vieţii intrauterine.
Peretele superior prezintă două orificii şi anume: orificiul de vărsare a venei cave superioare şi
orificiul de intrare ȋn auricul.
La nivelul peretelui inferior se pot identifica:
- orificiul de vărsare a venei cave inferioare ce prezintă valva venei cave inferioare denumită şi
valva lui Eustachio;
- anteromedial- orificiul sinusului venos coronar ce prezintă valva sinusului coronar ce mai poartă
denumirea şi de valva lui Thebesius;
- de la nivelul valvei lui Eustachio pleacă spre peretele septal o proeminenţă ce poartă denumirea de
banda sinusală ce conţine tendonul lui Todaro. Sub acest tendon se poate identifica triunghiul lui
Koch ce este delimitat: superior de tendonul lui Todaro, inferior de valva tricuspidă, iar lateral se
identifică orificiul sinusului venos coronar. Ȋn profunzimea ariei triunghiului lui Koch se găseşte
nodulul atrioventricular ȋmpreună cu porţiunea incipientă a fasciculului lui Hiss.
Peretele posterior prezintă o proeminenţă ce poartă denumirea de creasta terminală, aceasta fiind
localizată la dreapta faţă de orificiile celor două vene cave. Superior de creasta terminală se
identifică nodul sinoatrial.
Peretele anterior este reprezentat de orificiul atrioventricular drept ȋmpreună cu valva tricuspidă
ce este alcătuită din trei cuspeşi anume: anterioară, posterioară şi septală.

Ventricul drept- Se prezintă sub forma unei piramide triunghiulare, având trei pereţi, o bază şi
un vârf.
Peretele anterior este neregulat, prezentând numeroase trabecule cărnoase: de ordin I
reprezentate de muşchiul papilar anterior de la care se extind cordaje către cuspele anterioară,
respectiv posterioară a tricuspidei, dar şi trabecule de ordin II şi III.
Peretele posterior este de asemenea neregulat, prezentând trabecule cărnoase de ordin II şi III şi
unul singur de ordin I reprezentat de muşchiul papilar posterior ce le trimite către cuspele
posterioară şi septală a valvei tricuspide.
Peretele medial sau septal este reprezentat de septul interventricular (septul ce separă cei doi
ventriculi). De asemenea prezintă numeroase trabecule cărnoase de ordin II şi III şi doar unul singur
de ordin I reprezentat de muşchiul papilar septal, ce trimite cordaje către cuspeleseptală şi
anterioară a valvei tricuspide. Dintre trabeculele cărnoase de ordin II se evidenţiază trabecula
septomarginală ce ȋnglobează ramul drept al fasciculului Hiss.
Vârful ventriculului drept este localizat ȋn apropierea vârfului inimii, doar la un cm mai sus şi
mai la drepata faţa de acesta.
Baza ventriculului drept prezintă două orificii şi anume: orificiul atrioventricular drept şi
orificiul trunchiului arterei pulmonare. Orificiul atrioventricular drept delimitează atriul drept de
ventriculul drept şi este prevăzut cu valva tricuspidă. Orificiul trunchiului arterei pulmonare este
prevăzut cu valva pulmonară ce este alcătuită din trei cuspe semilunare (ȋn cuib de rândunică) : una
anterioară şi două posterioare.
Cavitatea ventriculului drept ȋncepe de la nivelul orificiului atrioventricular până aproape de
vârful inimii şi poate fi ȋmpărţită ȋn trei regiuni diferite: o regiune de primire a sângelui de la nivelul
atriului drept, o regiune trabeculară, localizată apical, şi o regiune distală, de evacuare, ce mai este
denumită şi conus sau infundibul. Regiunea de primire a fluxului de sânge este delimitată ȋntre
orificiul atrioventricular şi regiunea muşchilor papilari. Regiunea trabeculară este localizată spre
vârful ventriculului drept, fiind acoperită de trabecule musculoase. Rolul acestora este de a ȋncetini
viteza fluxul sanguin şi tot odată participă la fromarea structurii de rezistenţă a cordului.

8
 Regiunea de evacuare sau conusul prezintă pereţi netezi şi are o formă conică.

Datorită pereţilor netezi din această regiune, viteza sângelui creşte.

Atriu stâng -Are forma unui cub, prezentând un perete lateral, un perete medial, un perete
superior şi un perete inferior.
Peretele lateral se continuă prin intermediul orificiului auricului stâng cu cavitatea acestuia.
Peretele medial sau septal este reprezentat de septul interatrial.
Peretele superior şi cel inferior nu prezintă elemente anatomice importante.
Perele posterior prezintă cele 4 orificii ale venelor pulmonare: două drepte şi două stângi.
Peretele anterior conţine orificiul atrioventricular stâng ce prezintă valva bicuspidă sau mitrală,
ce este alcătuită din două cuspe: una anterioară mai voluminoasă şi una posterioară cu dimensiuni
mai reduse

Ventricul stâng- Este cavitatea cordului ce prezintă cele mai mari dimensiuni, având aspectul
unui con. Prezintă un perete lateral, un perete medial, două margini, o bază şi un vârf.
Peretele lateral prezintă numeroase trabecule de ordin II şi III.
Peretele medial sau septal este reprezentat de septul interventricularşi prezintă trabecule
cărnoase.
La nivelul marginii anterioare se poate identifica muşchiul papilar anterior ce trimite cordaje
către cele două cuspe ale mitralei.
Vârful ventriculului stâng coincide cu vârful inimii şi prezintă trabecule cărnoase de ordin II şi
III.
Baza ventriculului stâng conţine două orificii:orificiul atrioventricular stâng şi orificiul aortei.
Orificiul atrioventricular stâng este puntea de legătură dintre atriul stâng şi ventriculul stâng şi la
nivelul său se găseşte valva bicuspidă sau mitrală cu cele două cuspe.
Orificiul aortei se gaseşte la drepta faţă de orificiul atrioventricular stâng şi la nivelul acestuia se
identifică valva aortei ce este alcătuită din trei cuspe semilunare (ȋn cuib de rândunică): una
posterioară şi două anterioare.
Cavitatea ventriculului stâng poate fi ȋmpărţită ȋntr-o porţiune atrială la nivelul căreia pătrunde
iniţial fluxul sanguin şi o porţiune arterială ce mai poartă denumirea de vestibulul aortic.

 Peretele cardiac
Inima este alcătuită din mușchiul cardiac care permite acesteia să se contracte și să permită
sincronizarea ritmului cardiac.

Peretele cardiac este alcătuit din trei straturi:

- Epicardul –stratul exterior protectiv al inimii
- Miocardul – stratul mijlociu, muscular al inimii
- Endocardul – stratul interior al inimii care se continuă cu stratul interior al vaselor de sânge

9
 Epicardul
Este de fapt foiţa viscerală a pericardului seros şi are drept scop ȋmpiedicarea apariţiei frecării ȋn
timpul contracţiilor ritmice ale cordului.
Ȋntre epicard şi endocard se găseşte miocardul ȋmpreună cu scheletul fibros şi sistemul excito-
conductor al inimii.
Scheletul fibros al inimii este reprezentat de patru inele fibroase şi două trigoane fibroase. Inelele
fibroase mai poartă denumirea şi de inelele lui Lowerşi sunt localizate la nivelul orificiilor
atrioventriculare şi la nivelul orificiilor arteriale reprezentate de aortă şi artera pulmonară. Trigonul
fibros stâng se găseşte ȋntre orificiul aortic şi orificiul mitral, iar cel drept se găseşte ȋntre orificiul
trunchiului arterei pulmonare şi orificiul tricuspid. La nivelul inelelor fibroase atrioventriculare se
inseră baza cuspelor atrioventriculare.
Scheletul fibros are drept scop stabilirea unei discontinuităţi electrofiziologice ȋntre atrii şi
ventriculi.

Miocardul
Prezintă un miocard contractil şi un sistem excitoconductor.
Miocardul contractil este reprezentat de fibre musculare miocardice atriale şi ventriculare, cele
atriale fiind scurte (situate profund) şi lungi (situate superficial), iar cele ventriculare sunt ȋn vârtej
sau ȋn spirală (situate superficial) şi ȋn straturi profunde interventriculare.

Endocardul- Endocardul este format dintr-un epiteliu foarte subţire sprijinit pe un strat foarte
fin de ţesut conjunctiv.

 Arborele vascular
Arborele vascular este format din:
- Artere – vase prin care sângele circulă de la inimă la țesuturi și organe;
- Vene- vase prin care sângele vine la inimă
- Capilare- vase de calibru foarte mic, așezate între artere și vene, la nivelul cărora se
realizează schimburile gazoase și nutritive dintre sânge și țesuturi.

Structura arterelor

10
- tunica externă este formată din țesut conjunctiv cu fibre de colagen, fibre nervoase vegetative și
vase de sânge proprii care hrănesc peretele vascular
- tunica mijlocie,la arterele mari , este formată preponderent din lame elastice concentrice, și puține
fibre musculare netede ,iar la arterele mijlocii și mici, de tip muscular, predomină fibrele
musculare netede și sunt puține fibre elastice.
Structura venelor- alcătuită din : - tunică externă , tunică medie, tunică internă , valvule
venoase, lumen.
Tunicile sunt bine delimitate, cea externă fiind mai groasă, cea medie mai subțire, cu țesut
muscular neted redus, iar cea internă continuă endocardul atrial în venele cave și pulmonare.
Structura capilarelor – este perfect adaptată funcție lor: calibru mic, la exterior prezintă un
periteliu din țesut conjunctiv, iar la interior un endoteliu dintr-un singur strat de celule turtite,
așezat pe o membrană bazală.

11
 CAPITOLUL II – INSUFICIENŢA CARDIACĂ

 Definiție : Insuficiența cardiacă se definește ca fiind un sindrom clinic ce apare la pacienții

care – din cauza unor anomalii ereditare sau dobândite ale structurii și/sau ale funcție cardiace-
dezvoltă o constelație de simptome clinice (dispnee și oboseală) și semne clinice (edeme și
raluri) care conduc la spitalizări frecvente ,la diminuarea calității vieții și scăderea speranței de
viață.

Insuficiența cardiacă este o afecțiune tot mai frecventă pe plan mondial afectând milioane de
oameni. Aceasta afecțiune apare atunci cand inima nu mai pompează suficient sânge
organismului . Atunci când organismul percepe acest deficit , începe să rețină apa și sarea din
corp pentru a crește cantitatea de sânge . În acest caz, frecvența cardiacă crește , iar dimensiunea
inimii se măreşte.

Factorii care controlează performanța inimii:

 Presarcina (preload) reprezintă volumul de sânge intraventricular terminal-diastolic
ce determină forța și viteza de contracție a miocardului (mecanism Frank-Starling), aceasta depinde
de: volemie, tonusul venos, parametrii hemodinamici- PCP, PAD, PVC.
 Postsarcina (afterload) reprezintă rezistența opusă la ejecția ventriculară, influențând
forța, viteza și amplitudinea scurtării fibrelor miocardice; aceasta depinde de: PAO diastolică ,
dependentă de impedanța la ejecție, deci de rezistența vasculară sistemică și de complianța
rezervorului elastic arterial; și PAP diastolică, dependentă de impedanța la ejecție din circulația
arterială pulmonară, deci de rezistența vasculară pulmonară.
 Inotropismul miocardic (contractilitatea) influențează în mod direct forța și viteza de
scurtare a fibrelor miocardice.
 Frecvența cardiacă influențează debitul-minut.
Se consideră că în insuficiența cardiacă există o strânsă corelație între starea hemodinamică și
12
expresia clinică, iar eficiența medicației era apreciată după capacitatea de a induce efecte
hemodinamice imediate. Observații numeroase contrazic acest concept,frecvent pacienții cu FejVS
mult scăzută fiind asimptomatici și invers.
Cauzele discordanțelor între severitatea disfuncției sistolice a ventriculului stâng și rezistența la
efort sunt reprezentate de:
 Factori cardiaci:
◦ gradul alterării concomitente a funcției diastolice
◦ alterarea funcționalității valvulare(incompetență sau stenozare).
 Factori extracardiaci:
◦ tonusul neurovegetativ
◦ statusul hormonal
starea vaselor periferice și pulmonare
◦ dinamica pulmonară
Aceste considerente explică și efectele adesea discordante ale medicației asupra parametrilor
hemodinamici și a stării clinice.

 Simptome

Principalele simptome ale insuficienței cardiace sunt oboseala, dificultățile de respirație si

dificultati in indeplinirea sarcinilor care necesita efort. O lista ampla a semnelor si simptomelor
insuficientei cardiace include:
• dificultăți de respirație
• oboseală
• amețeala, vertij
• intoleranța la efort, la exercitiile fizice solicitante
• pierderea poftei de mâncare
• greața
• tuse (sau tuse cronica)
• hârâit în timpul respirației
• inima bate puternic
• oboseala excesivă
• confuzie
• probleme de gândire
• glezne umflate
• abdomenul umflat
• durere în piept (angina).
Simptomele, de obicei, se înrăutățesc pe timpul nopții, când pacientul stă nemișcat, întins.
Simptomele sunt foarte similare cu cele din insuficiența cardiacă sistolică și insuficiența cardiacă
diastolică.
13
  Cauzele insuficienței cardiace
Cauza insuficientei cardiace este un muschi cardiac slabit sau ingrosat. De exemplu, oricare
dintre urmatorii factori pot afecta sau pot slabi inima si pot cauza o insuficienta cardiaca. Unele
dintre aceste afectiuni pot fi prezente fara ca pacientul sa stie acest lucru:
• boala arteriala coronariana (cunoscuta si sub numele de cardiopatie ischemica) si atacul de cord -
in timp, in arterele care alimenteazamuschiul inimii cu sange se formeaza depuneri de placi de
aterom, care determina un flux sangvin scazut; in urma unui atac de cord (numit si infarct
miocardic), daca leziunile provocate sunt semnificative, acesta poate duce la slabireamuschiului
inimii.
• hipertensiunea (sau tensiunea arteriala mare) - in acest caz, la cei cu hipertensiune, inima trebuie
sa "munceasca" mai mult decat in mod normal pentru a circula sangele prin tot corpul.
• valvele cardiace au defecte - o valva care are malformatiiforteaza inima sa pompeze mai mult,
pentru a mentine fluxul sangvin la un nivel stabil. In timp, aceasta munca suplimentara slabeste
inima.
• defecte si leziuni ale muschiului inimii (cardiomiopatii) - deteriorarea inimii poate avea multe
cauze, inclusiv cateva boli, infectii, abuzul de alcool si efectele toxice ale drogurilor precum
cocaina si unele medicamente folosite pentru chimioterapie.
• miocardita - este o inflamatie a muschiului inimii (miocardului); cel mai frecvent, este cauzata de
un virus.
• malformatii cardiace congenitale - defectele de la nivelul inimii cu care pacientul se naste, daca
inima si valvele ei nu s-au format corect, partilesanatoase ale muschiului vor fi nevoite sa
munceasca mai mult pentru a pompa sangele in inima, lucru care va duce la insuficienta cardiaca.
• aritmii cardiace (tulburari de ritm cardiac) - ritmul cardiac anormal poate face ca inima sa bata
prea repede, factor ce creeaza o sarcina suplimentara pentru muschiul inimii. In timp, inima poate sa
devina mai slaba, ducand la insuficienta cardiaca.
• alte boli - de exemplu, bolile cronice precum diabetul, HIV, hipertiroidismul, hipotiroidismul sau
o acumulare de fier sau de proteine in organism pot contribui la insuficienta cardiaca.
• alte cauze ale insuficientei cardiace acute sunt virusurile care ataca muschiul inimii, infectiile
severe, reactiile alergice, cheagurile de sange formate in plamani, folosirea anumitor medicamente
sau orice boala care afecteazaintregul corp.

 Tipuri de insuficiența cardiacă

Inima are patru camere prin care sangele este pompat, circula. Sangeleproaspat oxigenat este
pompat de la plamani pana la atriul stang si ventriculul stang si iese prin aorta, pentru a circula catre
restul corpului. Dupa ce oxigenul a fost utilizat, sangele se intoarce prin vene catre atriul drept si
ventriculul drept, spre plamani, pentru a fi din nou oxigenat. Astfel, insuficienta cardiaca este
14
clasificata in mai multe tipuri, in functie de: partea afectata, de mecanismul prin care s-a produs, de
cat de agresiva este etc.

-insuficiența cardiacă în funcție de partea afectată:

Insuficienta cardiaca poate sa implice sau sa afecteze partea stanga (ventriculul stang), partea
dreapta (ventriculul drept) sau ambele parti ale inimii (insuficienta cardiaca globala). In general,
insuficienta cardiaca incepe sa afecteze partea stanga, in special ventriculul stang - cel care e
considerat principala "camera de pompare" a inimii.
Insuficienta cardiaca dreapta
Ca descriere, insuficienta cardiaca dreapta inseamna ca lichidele se pot intoarce (acumula) in
abdomen, picioare si laba piciorului, provocand umflarea acestor zone (edemul). In insuficienta
cardiaca dreapta, examinarea fizica a pacientului va scoate la iveala edemul periferic, ascita
(acumularea de lichid in abdomen) si marirea ficatului.

Insuficienta cardiaca stanga

Ca descriere, insuficienta cardiaca stangainseamna ca lichidele se pot intoarce (acumula) in

plamani, provocanddificultati de respiratie. Insuficienta cardiaca pe partea stanga a inimii determina
sangele sa fie blocat in plamani, provocand astfel simptome respiratorii si oboseala, din cauza unei
cantitati insuficiente de sange oxigenat

-insuficiența cardiacă în funcție de mecanismul producerii :

Există mai multe tipuri de insuficienta cardiaca, iar una dintre categorii este in functie de
mecanismul prin care se produce.

Insuficienta cardiaca sistolica

Insuficienta cardiaca sistolica sau disfunctia sistolica descrie incapacitatea inimii de a pompa in
mod eficient, dupa ce s-a umplut cu sange. Adesea, acest lucru apare daca inima este slabita sau
marita. Acest lucru se poate intampla pe oricare parte a inimii. In acest caz, ventriculul stang nu se
poate contracta suficient de tare, indicand o problema in ceea ce priveste puterea de pompare a
inimii.

Insuficienta cardiaca diastolica

Insuficienta cardiaca diastolica se produce atunci candmuschiul inimii este mai rigid (tare) decat
in mod normal. Deoarece inima este rigida, nu se umple cu sange in mod corespunzator. Acest lucru
este cunoscut sub numele de disfunctie diastolica. Deoarece inima nu se umple cu sange, ea nu
poate transporta la fel de mult sangecatre corp, pe cat ar fi necesar. Acest lucru se poate intampla pe
oricare parte a inimii. Ventriculul stang nu se poate relaxa sau nu se poate umple complet cu sange,
indicat astfel o problema de umplere a inimii cu sange.

15
-insuficiența cardiacă în funcție de agresivitatea funcțiunii:

Insuficienta cardiaca poate fi impartita in mai multe categorii, in functie de cat de agresiva este
afectiunea si de timpul in care se dezvolta (pe termen scurt sau pe termen lung).

Insuficienta cardiaca cronica

Insuficienta cardiaca cronica este o afectiune foarte grava. Din pacate, nu exista niciun leac, dar
medicul tau te poate ajuta sa tii sub control problemele pe care le poate cauza. Insuficienta cardiaca
cronica are loc atunci candmuschiul inimii ajunge sa fie deteriorat, este lezat si devine mai slab si,
din aceasta cauza, nu mai pompeazasangele in mod corespunzator. O data ce inima este afectata, ea
nu se mai poate vindeca. Leziunile pot fi cauzate de un atac de cord (numit si infarct miocardic) sau
de probleme de sanatate pe termen lung, cum ar fi hipertensiuena arteriala, diabetul sau bolile
cardiovasculare.

Insuficienta cardiaca acuta

Insuficienta cardiaca are loc atunci cand inima nu poate pompa o cantitate suficienta de sange
pentru a intruni nevoile organismului. Aceasta poate fi cronica, ceea ce inseamna ca se petrece lent,
intr-o perioada mai lunga de timp, sau poate fi acuta, ceea ce inseamna ca se petrece brusc.
Dificultatile de respiratie sunt cel mai frecvent simptom al insuficientei cardiace acute. De aici,
boala impartaseste multe simptome identice cu cele ale insuficientei cardiace cronice sau severe

 Tipuri de investigații pentru diagnosticarea insuficienței cardiace

Insuficienta cardiaca poate fi diagnosticata prin mai multe tipuri de investigatii, cum examinarea
fizica a pacientului, cu ajutorul simptomelor raportate de pacient sau cu ajutorul radiografiei
toracice.

Examenul clinic al pacientului

Este important sa mergi la controale regulate, chiar daca nu observi niciun fel de simptom care
iese din tipare. Daca insa observi orice semne potentiale ale unei insuficiente cardiace, discuta cu un
medic specialist. De exemplu, ar putea fi indicat sa incepi testele pentru a depista insuficienta
cardiaca daca tu sau cineva din familia ta prezinta oricare dintre potentialele semne ale unei
insuficiente cardiace, cum ar fi:
• respiratiaingreunata;
• tuse persistenta sau daca respiri cu harait in piept;
• acumularea excesului de lichide in tesuturile corpului (edemul);
• oboseala neobisnuita;
• lipsa poftei de mancare sau greata;
• gandirea defectuoasa;
16
• ritm cardiac crescut.

Analize si teste de laborator pentru diagnosticarea insuficientei cardiace

Dupa examenul clinic, medicul tau poate sa recomande unele teste si analize de laborator, care il
vor ajuta sa puna diagnosticul corect. Testele de sange sunt extrem de importante. Medicul poate
cere o mostra de sange, pentru a verifica in urma analizelor de laborator functia rinichilor, ficatului
si a glandei tiroide si pentru a cauta indicii care arata prezenta altor boli ce afecteaza inima
pacientului. Un test de sange (din categoria markerilor cardiaci) este indicat pentru a verifica o
substanta chimica din categoria peptidelor natriuretice, numita NT-proBNP, poate fi de ajutor in
diagnosticarea insuficientei cardiace. Mostra de sange luata din bratul pacientului este apoi
analizata pentru a vedea nivelurile unor substante importante, cum ar fi sodiul si potasiul (numiti
uneori si electroliti), albumina (un tip de proteina), creatinina (care are legatura cu functia
rinichilor) si anumitibiomarkeri (care ajuta la diagnosticarea insuficientei cardiace si prezic efectul
acesteia). Poti face si o ecografie cardiaca, daca medicul indica acest lucru.
Investigatii imagistice pentru diagnosticarea insuficientei cardiace
Radiografia toracica este o investigatie extrem de importanta si este o imagine a pieptului, in
care se pot vedea nu doar inima si plamanii, ci si oasele pieptului. Ea se mai numeste si radiografie
cord-pulmon. Radiografia aceasta facuta in zona pieptului nu arata interiorul structurilor inimii. O
radiografie de acest gen arata localizarea, marimea si forma inimii, plamanilor si a vaselor de sange
si este o procedura nedureroasa. Tomografia computerizata (CT) si imagistica prin rezonanta
magnetica (RMN) sunt alte doua teste care pot fi folosite pentru a diagnostica problemele inimii,
inclusiv insuficienta cardiaca.
In cadrul unei computer tomografii (CT) cardiace, pacientul sta intins pe o masa, in interiorul
unui aparat. Un tub cu raze X, din interiorul acestei masinarii, se roteste in jurul corpului
pacientului si colecteaza imagini ale inimii si pieptului. In cadrul unui RMN cardiac, pacientul sta
intins pe o masa, in interiorul unui tub lung, iar aceasta masinarie produce un camp magnetic.
Acesta aliniaza particulele atomice din unele dintre celulele pacientului, iar semnalele pe care le
creeaza aparatul creeaza o imagine a inimii pacientului.

17
 Radiografie toracică

 Diagnosticul afecțiunii determinante și a mecanismului decompensării

Suprasolicitarea de tip sistolic (prin post sarcină)
 ventricul stâng: ◦ stenoză aortică
◦ coarctație de aortă
◦ hipertensiune arterială
 ventricul drept: ◦ stenoză pulmonară
◦ hipertensiune arterială pulmonar
◦ cord pulmonar acut

Suprasolicitarea de tip diastolic( prin presarcină)

 ventricul stâng: ◦ insuficiență aortică
◦ insuficiență mitrală
◦ malformații congenitale cu șunt inversat
 ventricul drept: ◦ insuficiență pulmonară
◦ insuficiență tricuspidiană
◦ malformații congenitale cu șunt stânga dreapta
◦ defect septal ventricular
◦ defect septalatrial
◦ persistență de canal arterial
Afectarea directă a contractilității
 miocardite
 miocardiopatii
 cardiopatie ischemică
 cardiotoxice: antidepresive triciclice,citostaticeantraciclinice, abuz de alcool
Diagnosticul stadiului decompensării
 Clasificarea NYHA:
◦ Stadiul I - fără simptome la efort
◦ Stadiul II - dispnee la eforturi mari
◦ Stadiul III - dispnee la eforturi moderate
◦ Stadiul IV - dispnee de repaus
 Clasificarea clinico radiologică Killip:
◦ Stadiul I - absența semnelor clinice și radiologice
◦ Stadiul II - galop, raluri crepitante, jugulare turgide și/sau edem pulmonar
moderat (radiologic)
◦ Stadiul III - insuficiență cardiacă severă cu edem pulmonar important(radiologic)
◦ Stadiul IV - absența semnelor clinice și radiologicegalop, galop, raluri
crepitante, jugulare turgide și/sau edem pulmonar moderat(radiologic), insuficiență cardiacă severă
cu edem pulmonar important(radiologic), șoc cardiogen.

Factorii precipitanți sau agravanți ai decompensării:

 efort fizic intempestiv,
 abateri de la dietă (exces de sare ori lichide),
 abateri de la medicație,
 infecții respiratorii intercurente,
 embolii pulmonare,
 aritmii care perturbă hemodinamica,

18
  anemii severe cu efect hiperkinetic,
 hipertiroidie,
 hipervolemie premenstruală ori de sarcină,
 endocardită bacteriană supraadăugată,
 miocardite,
 toxice și droguri inotrop-negative (betablocante, calciumblocante, citostatice
antraciclinice, antiaritmice clasa I),
 ischemie miocardică supraadăugată ± complicații mecanice (disfuncții de
pilier,rupturi de pilier sau de perete liber, perforație de sept),
 stări febrile hiperkinetice,
 supraîncărcare volemică excesivă.
Diagnosticul complicațiilor:
 Insuficiența funcțională viscerala: ◦ insuficiență renală funcțională (creșterea ureei);
◦ insuficiență circulatorie cerebrală.
 Infecțiile intercurente bronhopulmonare (favorizate de stază)
 Ciroza cardiacă (favorizată de staza prelungită cu hepatomegalie dură și nedureroasă)
 Accidentele tromboembolice:
◦ tromboza venoasă profundă , favorizată de statul
prelungit în pat ± embolii pulmonare consecutive, frecvent mici, recurente, ce determină
ireductibilitate a decompensării.
◦ tromboze intracavitare care jenează umplerea diastolică(prin reducerea debitului)
și pot să determine embolii pulmonare ori sistemice.
◦ tromboze arteriale( pe un fond aterosclerotic + deficit de debit): infarct
mezenteric, infarct miocardic, ramolisment cerebral trombotic.

Accidentele iatrogene ◦ intoxicație digitalică

◦ tulburări hidroelectrolitice
◦ hipotensiune arterială (prin administrare de diuretice și vasodilatatoare).

Aritmiile favorizate de: ◦ dezechilibre hidroelectrolitice,

◦ hipoxie miocardică,
◦ hipersimpaticotonie,
◦ intoxicație digitalică,
◦ efecte proaritmice ale medicației antiaritmice,
◦ afecțiunea de bază (miocardite),
◦ dilatație mecanică.

Patologia decubitului prelungit:

◦ psihoza de inactivitate
◦ osteoporoza
◦ escarele
◦ erizipelul sau limfangita edemului cronic.

 Diagnostic diferențial
Informarea paraclinică a decompensării cardiace poate fi utilă întrucât supradiagnosticarea este
frecventă(peste o treime din cazurile etichetate drept insuficiență cardiacă reprezintă confuzii de
evaluare):
 Dispneea de efort poate fi determinată de afecțiuni respiratorii, inclusiv
alterarea ventilației in cadrul obezității; anemii; ori se confundă cu fatigabilitatea de alte cauze:
insuficiență hepatică, insuficiență renală, depresii nervoase; accesul de dispnee poate să se confunde
19
cu astmul bronșic, mai ales că bronhospasmul poate fi prezent și in astmul cardiac;
 Hemoptizia de cauză cardiacă impune diagnostic diferențial cu alte cauze:
TBC, bronșiectazie, bronholitiază, cancer bronhopulmonar, telangiectazie;
 Crepitantele bazale pun problema diagnosticului diferențial cu pneumonia,
care poate însă complica staza pulmonară – factor favorizant al infecției, deși în general aceasta este
unilaterală(decubitul lateral prelungit favorizează însă staza unilaterală);
 Hepatomegalia dureroasă poate duce la confuzie cu patologia hepato –
digestivă(staza viscerală cauzând și acuze dispeptice);
 Retenția hidrosalină obligă diagnosticul diferențial cu numeroase alte situații
cu ascită și edeme în care însă presiunea venoasă este normală.

 Profilaxie
Profilaxia primară (a cauzelor ce pot determina decompensarea):
 malformații congenitale (consum de medicamente toxice ori boli contagioase în
timpul primei săptămâni de sarcină);
 RAA (miocardite, valvulopatii);
 HTA (cardiopatie hipertensivă);
 etilism (miocardiopatieetanolică);
 BPOC;
 ateroscleroză (boală ischemică cronică a inimii).

Profilaxia secundară (a cauzelor ce pot precipita decompensarea):

 luarea în evidență și dispensarizarea cardiacilor + orientarea sau reorientarea profesională a
acestora;
 tratamentul prompt și energic al factorilor precipitanți:
◦ embolii,
◦ tahiaritmii,
◦ grefă bacteriană,
◦ sarcină;
 evitarea eforturilor fizice excesive la cardiacii compensați;
 tratamentul chirurgical al leziunilor curabile:
◦ valvulopatii
◦ pericardită constrictivă,
◦ malformații congenitale,
◦ tumori benigne cardiace.

 Tratament
Este important sa respecti tratamentul medicamentos recomandat si sa iei medicamentele exact
asa cum ti-a spus medicul sa le iei. Cele mai cunoscute tipuri de medicamente care trateaza
insuficienta cardiaca sunt:
• inhibitori sau medicamente care inhiba aldosteronul, un component important din sistemul renina-
angiotensina-aldosteron.
• inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (cunoscuti si sub numele de inhibitori ECA);
• blocantele receptorilor angiotensinei II;

20
• inhibitori ai receptorilor angiotensinei;
• medicamentele beta-blocante;
• medicamentele vasodilatatoare;
• blocante ale canalelor de calciu (doar daca nu ai insuficienta cardiaca sistolica);
• digoxina;
• diureticele.

Tratament initial pentru insuficienta cardiaca in stadii incipiente

Insuficienta cardiaca este, adeseori, o boala progresiva, care se poate inrautati in timp. Stadiile
bolii te vor ajuta sa intelegi de ce un nou medicament a fost adaugat in planul tau de tratament si de
ce ai nevoie de modificari in ceea ce priveste stilul de viata si alte tratamente. Persoanele care au un
risc ridicat de a dezvolta insuficienta cardiaca (sau au o "pre-insuficienta cardiaca"), inclusiv cei
care sufera de diabet, hipertensiune arteriala si boala arteriala coronariana ar trebui:
• sa facaexercitii fizice in mod regulat;
• sa renunte la fumat;
• sa trateze hipertensiunea arteriala;
• sa trateze colesterolul marit;
• sa nu mai consume alcool si sa renunte la drogurile ilegale;
• medicul le poate prescrie acestor persoane un inhibitor ACE (inhibitor al enzimei de conversie a
angiotensinei II) sau un blocant al receptorilor al angiotensinei II (ARB); acestea sunt prescrise mai
ales daca pacientul a avut un atac de cord in trecut sau daca are diabet, hipertensiune arteriala sau
alte afectiuni cardiace sau vasculare;
• medicul poate prescrie medicamente beta-blocante, daca pacientul a avut in trecut un atac de cord
sau sufera de hipertensiune arteriala.
In stadiile incipiente ale insuficientei cardiace, tratamentul poate ajuta pacientul in ceea ce
privestesimptomel bolii. De asemenea, este de dorit ca prin tratament sa se previna leziunile si mai
mari la nivelul inimii. Tratamentul poate include administrarea unor medicamente, precum
diureticele si inhibitorii ACE, cat si includerea unor modificari in ceea ce priveste stilul de viata al
pacientului, cum ar fi o dieta cu un continut redus de sare si mai multa activitate fizica.

Tratament de intretinere in insuficenta cardiaca cu cauze ireversibile

Obiectivele tratamentului pentru pacientii cu insuficienta cardiaca cronica sunt prelungirea vietii,
prevenirea decompensarii acute si reducerea simptomelor, permitandu-i astfel pacientului o paleta
mai larga de activitati fizice. Insuficienta cardiaca poate sa rezulte din mai multe afectiuni. Atunci
cand medicul ia in considerare optiunile terapeutice, este important ca mai intai sa excluda cauzele
reversibile ale insuficientei cardiace, cum ar fi afectiunile tiroidei, anemia, tahicardia cronica,
abuzul de alcool, hipertensiunea arteriala si disfunctia uneia sau a mai multor valve ale inimii.
Tratamentul cauzei care este substratul bolii este, de obicei, prima abordare in ceea ce priveste
tratamentul insuficientei cardiace.

21
 Cu toate acestea, in majoritatea cazurilor, fie nu este descoperita o cauza principala, fie
tratamentul cauzei primare nu restabilestefunctia cardiaca normala a pacientului. In aceste cazuri,
exista strategii comportamentale, medicale si dispozitive speciale care pot oferi o imbunatatire
semnificativa a prognosticului, inclusiv o ameliorare a simptomelor, o toleranta la exercitiile fizice
si o reducere a riscului de spitalizare sau de deces.
Daca pacientul nu are simptome de insuficienta cardiaca, dar a fost diagnosticat cu disfunctie
sistolica ventriculara stanga (ceea ce inseamna ca partea stanga a inimii nu pompeaza bine sangele),
tratamentul include, in functie de starea pacientului: medicamente precum beta-blocantele,
inhibitorii ACE sau blocantii receptorilor de angiotensina II, interventii chirurgicale pentru
repararea arterelor coronare si pentru repararea sau inlocuirea valvelor inimii, un implant de
defibrilator cardiac.

Tratament pentru stadiile avansate ale insuficientei cardiace

Cand insuficienta cardiaca progreseaza si ajunge intr-un stadiu avansat, pacientul trebuie sa ia o
serie de decizii dificile, fie ca isidoreste sa primeasca un tratament agresiv, fie ca se gandeste la
calitatea vietii sale, care este mai importanta decat perioada pe care o mai are de trait. Insuficienta
cardiaca este considerata avansata atunci cand terapiile conventionale aplicate la nivelul inimii si
strategiile prin care se tin sub control simptomele nu mai functioneaza.
Pacientul are dificultati de respiratie si alte simptome chiar si atunci cand se afla in repaus, cand
nu face niciun efort. Astfel, pe masura ce boala progreseaza si inima devine tot mai slabita,
tratamentele devin din ce in ce mai compleze. Acesta este momentul in care pacientul trebuie sa
aibanisteconversatii importante, dar dificile, cu familia si cu doctorul sau, despre ingrijirea pe care
vrea sa o primeasca. Atunci cand insuficienta cardiaca ajunge intr-un stadiu foarte avansat, in ciuda
terapiilor medicale acordate, atunci cand prognosticul este rezervat si cand nu mai exista nicio
alternativa terapeutica viabila, criteriul standard pentru terapie a fost transplantul de inima.
Cu toate acestea, dispozitivele mecanice care ajuta circulatiasangelui, cum ar fi dispozitivele
pentru asistarea ventriculelor si inimile artificiale pot crea un "pod" pentru pacient, spre calea catre
transplantul de cord. In plus, dispozitivele de asistenta ventriculara sunt folosite din ce in ce mai
mult ca terapie permanenta.

Tratament chirurgical pentru insuficienta cardiaca

Pacientii cu cele mai severe tipuri de insuficienta cardiaca pot fi candidatii pentru instalarea unor
dispozitive pentru asistarea ventriculelor. Acestea au fost folosite in mod frecvent ca un "pod"
pentru urmatoarea etapa, transplantul de inima, insa au fost folosite mai recent ca tratament pentru
insuficienta cardiaca avansata. In unele conditii, transplantul de inima poate fi luat in considerare, la
capitolul chirurgie. Desi acesta poate rezolva problemele asociate cu insuficienta cardiaca, persoana
trebuie, in general, sa ramana pe un tratament cu imunosupresoare, pentru a preveni respingerea
inimii. O limitare majora a acestei optiuni de tratament este lipsa inimilor disponibile pentru
transplant. In unele cazuri, medicii recomanda interventia chirurgicala pentru a trata o cauza ce sta
la baza problemei care a dus la instalarea insuficientei cardiace.
Unele dintre tratamentele chirurgicale care au fost folosite pe anumitipacienti cu insuficienta
cardiaca sunt:
• operatia de bypass coronarian, numita si operatie pe cord deschis - in aceasta procedura, vasele de
sange de la picior, brat sau piept sunt folosite pentru a ajuta o artera blocata din inima sa
permitasangelui sa circule prin inima mai bine.
22
• operatia de inlocuire sau reparatie a valvelor inimii - daca o valva afectata cauzeaza insuficienta
cardiaca, medicul poate recomanda repararea sau inlocuirea ei. Medicul chirurg poate modifica
valva originala (valvuloplastia cardiaca) pentru a elimina problema. Chirurgul poate si sa repare
valva, fie indepartand excesul de tesut, fie reconectand anumite zone ale valvei.

Tratament interventional pentru insuficienta cardiaca

Noile tehnologii ce au la baza dispozitive minim-invazive pot sa ofere noi optiuni de tratament
pentru pacientii cu insuficienta cardiaca. Aceste tehnologii minim-invazive sunt disponibile in
multe forme, pentru a aborda diferite aspecte ale insuficientei cardiace, cum ar fi dispozitive care
schimba structura unei inimi marite, dispozitive care amelioreaza presiunea intra-cardiaca sau
pacemakere care controleaza implicarea sistemului nervos simpatic.
Pe langa noile tehnologii, medicii pot recomanda variante clasice de dispozitive medicale care
ajuta pacientii cu insuficienta cardiaca:
• implantul de defibrilator cardiac - este un dispozitiv implantat sub piele, in piept, cu fire care duc
la venele si la inima pacientului. Acesta monitorizeaza ritmul cardiaca. Daca inima incepe sa bata la
un ritm periculos sau daca inima se opreste, defibrilatorul incearca sa o aduca la un ritm normal.
Acesta poate functiona si ca un pacemaker si poate accelera bataile inimii daca aceasta bate prea
incet.
• terapia de resincronizare cardiaca, o metoda la care se apeleaza in stadiile avansate ale
insuficientei cardiace; un pacemakerbiventricular trimite impulsuri electrice catre ambele camere
inferioare ale inimii (ventriculul stang si ventriculul drept), astfel incatacestia sa poata pompa
sangeleintr-o maniera mai eficienta si mai coordonata.
• pompe pentru circulatia extracorporala - sunt dispozitive mecanice (cum sunt dispozitivele de
asistare ventriculara) implantate in abdomen sau in piept, care sunt legate de o inima slabita pentru
a o ajuta sa pompeze sangelecatre restul corpului. Dispozitivele de asistare a ventriculelor sunt cel
mai adesea folosite in cazul ventriculului stang al inimii, insa pot fi folosite si in cazul celui drept,
cat si in ambii ventriculi.

Tratament naturist pentru insuficienta cardiaca

Este important ca pacientul sa discute cu medicul specialist inainte de a lua orice tip de
suplimente sau remedii din plante. In cazul insuficientei cardiace, exista anumite suplimente pe care
pacientii le pot lua, cum ar fi:
• suplimente care au o formula cu multe vitamine si minerale, precum vitamina D3, uleiul de peste;
• vitamina B1 - pentru ca se stie ca o carenta de vitamina B1 este comuna la pacientii cu insuficienta
cardiaca congestiva, iar aceasta deficienta poate duce la retentia de sodiu, la dilatarea vaselor de
sange si la agravarea insuficientei cardiace.
• magneziul - pentru ca este cunoscut ca o carenta de magneziu este, de asemenea, des intalnita la
persoanele cu insuficienta cardiaca congestiva. Nivelul de magneziu din sange este corelat cu
capacitatea muschiului inimii de a produce suficienta energie pentru a bate in mod corespunzator.
• coenzima Q10 - joaca un rol esential in producerea de energie in interiorul muschiului inimii.
Numeroase studii au aratat ca aceasta coenzima (din suplimente alimentare) este extrem de eficienta
in tratamentul insuficientei cardiace.

23
• carnitina este un compus asemanator vitaminelor care stimuleaza descompunerea grasimilor de
mitocondrii, acele unitati din celule care produc energie. Mai multe studii clinice au aratat ca
aceasta imbunatatestefunctia inimii in cazul pacientilor cu insuficienta cardiaca.
• s-a demonstrat ca preparatele naturiste din paducel (Crataegusmonogyna) sunt foarte eficiente in
stadiile incipiente ale insuficientei cardiage congestive si in cazul aritmiilor minore. Cere sfatul unui
medic specialist, care iti va explica in ce doze se administreaza remediile din paducel.

Dieta in insuficienta cardiaca

Multipacienti se intreaba ce factori ce tin de dieta sau alimentatie sunt importanticand vine vorba
de insuficienta cardiaca congestiva. De vreme ce insuficienta cardiaca congestiva este cel mai
adesea datorata hipertensiunii arteriale cronice, aceeasi factori alimentari importanti in cazul
hipertensiunii se aplica si aici. Cel mai important este ca pacientul sa elimine sarea din dieta lui, sa
urmeze o dieta cu alimente bogate in potasiu si cu alimente bogate in fibre si carbohidraticomplecsi;
de asemenea, pacientul trebuie sa creasca consumul de telina, usturoi si ceapa si sa reduca sau sa
elimine consumul de grasimi saturate, care sunt daunatoare.

 Rolul asistentului medical în supravegherea şi îngrijirea specifică a

pacientului cu insuficienţă cardiacă globală
 menținerea pacientului în poziția semișezând ce facilitează expansiunea toracică;
 asigurarea condițiilor optime de microclimat: temperatura; umiditate crescută;
aerisire; luminozitate; absența curenților de aer; curățenie umedă; pat prevăzut cu buton de panică la
îndemâna pacientului; asigurarea măsurilor de siguranță și securitate;
 încurajarea și liniștirea pacientului;
 oxigenoterapie/administrarea de oxigen pe mască ori sondă endonazală;
 monitorizarea funcțiilor vitale și vegetative: T.A, P, R, temperatura= se măsoară
dimineața și seara și se notează în foaia de temperatură;
 diureza - se măsoară zilnic și se notează în foaia de temperatură;
 scaun - se monitorizează zilnic și se notează în foaia de temperatură;
 crearea unui abord venos;
 recoltarea de produse biologice: hemoleucogramă, probe biochimice, PaO2, PaCO2,
fibrinogen, examen sumar urină;
 pregătirea pacientului pentru investigații: radiografia pulmonară, pulsoximetria, EKG;
 administrarea medicației prescrise la indicația medicului: hipotensoare, tonicardiace,
antiaritmice, vasodilatatoare, bronhodilatatoare, diuretice;
 P.E.V.: glucoză 5%, ser fiziologic 0,9%;
 monitorizarea efectelor tratamentului;
 se supraveghează în permanență pacientul: facies, tegumente, comportament, stare
generală;
 se supraveghează și se notează eliminările;
 se efectuează bilanț ingesta-excreta;
 reechilibrare hidroelectrolitică și acido-bazică;
 se asigură igiena corporală și a lenjeriei de pat;
 se asigură regimul alimentar: hiposodat, hipolipidic, hipoproteic;
 cântărirea zilnică a bolnavului;
 măsurarea zilnică a circumferinței membrelor inferioare;
 educație pentru sănătate a bolnavului și aparținătorilor la externare: renunțarea la
24
fumat, evitarea consumului de alcool, evitarea expunerii la frig, evitarea eforturilor fizice susținute,
necesitatea respectării indicațiilor medicale, efectuarea controlului medical periodic de specialitate,
necesitatea respectării unui regim de viață sănătos, respectarea tratamentului indicat de medic,
reintegrare socială.

CAPITOLUL III - DOSAR DE ÎNGRIJIRE – NURSING

DATE PERSONALE
Numele: A Prenumele: M
Vârsta: 46 Sexul: F
Membrii familiei: A.L soț, B.A fiică
Locul de muncă: brutărie
Domiciliul: com Țibana, jud Iași
Condiţiile de trai: locuiește cu soțul intr-o casă cu 3 camere
Situaţia familiară: bună

DATE DESPRE SPITALIZARE

Data internării: ziua 18.04.2008
Denumirea secţiei: Cardiologie
Data externării: ziua 03.05.2008

DIAGNOSTICUL MEDICAL -insuficiența cardiacă cronică

DIAGNOSTICUL DE NURSING (cod Nanda)

ECHIPA DE ÎNGRIJIRE
Medic: D.P
Asistenta medicală: T.I
Infirmiera: A.A

CULEGEREA DATELOR
ANAMNEZA:
a) Antecedente heredo-colaterale –tatăl aparent sănătos, mama HTA

b) Antecedente personale, fiziologice şi patologice – infecții multiple

c)Condiţii de viaţă şi muncă -condiții bune de muncă, intr-o brutărie

d) Comportamente (fumat, alcool etc.)-consumă ocazional alcool, fumătoare

e) Medicaţie de fond administrată înaintea internării (inclusiv preparate hormonale

şiimunosupresoare – betablocante și diuretice. Metoprolol și Diurex

25
ISTORICUL BOLII:

EXAMENUL CLINIC GENERAL

EXAMEN OBIECTIV

Starea generală – bună

Talie-1,73
Greutate56kg
Starea de nutriție normală
Starea de conştienţă pacienta este conştientă
Facies normale
Tegumente normale
Mucoase normale
Fanere normale
Ţesut conjunctiv-adipos normal
Sistem ganglionar aspect normal la palpare
Sistem muscular normokinetic
Sistem osteo-articular integru,mobil

APARAT RESPIRATOR 80p/min

APARAT CARDIOVASCULAR 170/80mmHg

APARAT DIGESTIV normal, abdomen moale

FICAT, CĂI BILIARE, SPLINA normale la examinarea ecografică

APARAT URO-GENITAL normal

SISTEM NERVOS, ENDOCRIN, ORGANE DE SIMŢ normale

26
 PARAMETRI LA INTERNARE /TRANSFER
Temperatură Puls (valori şi TA (valori) Respiraţie Greutate Stare
(valori) caracteristici) (valori şi Înălţime generală
caracteristici)
36,5°C 80p/ min 170/80 23r/ min 56 kg Bună
mmHg
1,73 m

SCALA NORTON DE EVALUARE A RISCULUI LA ESCARĂ

Stare fizică Stare mentală Mobilitate Activitate Incontinenţă Scor
1 foarte rea 1 stupoare 1 imobil 1 dependent 1 da <12Risc
2 mediocră 2 confuzie 2 limitată 2 ajutor des 2 des foarte înalt
3 medie 3 apatie 3 uşor afectată 3 ajutor rar 3 ocazional 14-12 Risc
4 bună 4 alertă 4 completă 4 independent 4 nu înalt
16-14 Risc
scăzut
Dată/scor Dată/scor Dată/scor Dată/scor Dată/scor Dată/scor
4 3 4 3 1 Risc scăzut

EVALUAREA RISCULUI DE CĂDERE Scor

(SCALA STRATIFY-Oliver M Britton)
A fost pacientul internat pt. cădere sau a căzut în salon după internare ? Nu
Da=1 , Nu=0
Este pacientul agitat ? Da
Da=1 , Nu=0
Sunt funcţiile zilnice afectate de vederea deficitară ? Nu
Da=1 , Nu=0
Solicită frecvent să meargă la toaletă ? Nu
Da=1 , Nu=0
E necesar ajutor/supraveghere pentru a se deplasa ? Nu
Da=1 , Nu=0
SCOR TOTAL ( > 2 = risc de cădere) 1

SCOR DE DEPENDENŢĂ LA INTERNARE:

□ 1=INDEPENDENT (1 - 14) ……………………
□ 2=DEPENDENŢĂ MODERATĂ (15 - 28) ……….
□ 3=DEPENDENŢĂ MAJORĂ (29 - 42) ……………
□ 4=DEPENDENŢĂ TOTALĂ (43 - 56) …………….

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ

DATE COLECTATE DE LA ■ PACIENT □ APARȚINĂTORI

27
RESPIRAŢIE/CIRCULAŢIE
□ dispnee □ tuse
□ tiraj □ cornaj □ wheezing □ protezat respirator
□ HTA □hTA □ tahicardie ■ bradicardie
■ puls aritmic □ paloare □ cianoză □ monitorizat
□ altele___________________________
IGIENĂ/ STAREA TEGUMENTELOR
□ carență de igienă:
□ tegumente murdare
□ păduchi
■ altele:___Tegumente colorit normal_
■necesită ajutor/suplinire la igiena corporală
■ aspectul tegumentului:___Normal__
□ escară de decubit:____________________
□ plagă:____________________________

COMUNICARE A EVITA PERICOLELE

Stare mentală: ■ alergii medicamentoase/alimentare: nu se
□ anxietate □ obnubilare cunosc
■ orientat temporo-spațial □ comportament agresiv
Capacitate senzorială: □ autoagresiune
□ cecitate □ surditate Durere: □ Nu □ DA => evaluarea durerii:
□ hipoacuzie □ protezare auditivă □ localizare:__________________________
Comunicare verbală: □ iradiere:____________________________
■limbă vorbită Română □ intensitate:__________________________
□ afazie □ caracter:____________________________
□ dizartrie □ factori care îi cresc/diminuează intensitatea:
□ surdo-mut ■ altele:_Fără sare_____________________
altele: __________________________

ELIMINARE MIŞCARE/POSTURĂ
Urină: Scaun: ■ Mobilizare cu ajutor: _NU NECESITĂ___
□ poliurie □ polachiurie (nr.scaune/zi; aspect) □ Dificultate de deplasare: _______________
□ oligurie □ disurie □ diaree: ___________ Deplasare cu:
□ anurie □ hematurie ■constipație: □ baston/cârjă □ cadru □ cărucior
□ retenție de urină □ melenă Mobilitate redusă sau absentă:
□ glob vezical □ rectoragie □ Paralizie: ________________
□ incontinență urinară □ altele:_____________ □ Pareze:___________________
□ cateterizare uretero- □ Distrofie musculară
vezicală Vărsături (nr./aspect): Poziții vicioase ale corpului/membrelor:
■ altele: NORMAL____ ____________________ Deformări ale coloanei vertebrale:
□ hematemeză □ cifoză □ scolioză □ lordoză
□ altele: _____________ Deformări ale membrelor:
____________________ □ genuvalgum □genuvarum □ altele:______
□ Echilibru afectat/vertij
Expectorație/spută: □ amenoree ■ Poziție antalgică: _____NORMAL______
□ aspect/cantitate:_____ □ dismenoree □ Poziție impusă terapeutic: ______________
____________________ □ metroragie
□ hemoptizie □ menoragie SOMN SI ODIHNĂ
□ vomică □ leucoree patologică: □ treziri nocturne frecvente
□ altele:________ ____________________ □ ațipiri diurne □ oboseală □ astenie
□ coşmar □ iritabilitate
Transpirație: ________ □ edeme ■ sforăit ■ apnee în somn
□ diaforeză □ ascită
□ hiperhidroză □ anasarcă □ utilizează somnifere
TEMPERATURA CORPULUI A FI UTIL (A FI PREOCUPAT ÎN
□ subfebrilitate ■ febră moderată VEDEREA REALIZĂRII)
□ febră ridicată □ hiperpirexie □ neparticiparea la îngrijiri
□ frisoane □ convulsii febrile □ apatie ■ tristeţe □ descurajare □ depresie
□ hipotermie □ resemnare □ sentiment de inferioritate
ALIMENTAŢIE/HIDRATARE A ÎNVAŢA SĂ-ŞI GESTIONEZE
□ obezitate □ cașexie □ deshidratare SĂNĂTATEA
□ inapetenţă/anorexie 28 □ refuz de a ști
□ masticație dificilă □ disfagie □ greață □ comportamente inadecvate
□ bulimie/polifagie □ polidipsie ■ cere informații
TIP DE ALIMENTAȚIE: CREDINŢE RELIGIOASE
PROBLEME DE ÎNGRIJIRE
RESPIRAŢIE/CIRCULAŢIE SOMN ȘI ODIHNĂ
□ Afectarea schimbului de gaze - 00030 □ Insomnie
□ Afectarea ventilației pulmonare spontane -00033 □ Oboseală/Epuizare /Disconfort
□ Ventilație pulmonara asistată disfuncțională- ■ Dificultate/incapacitate de a se odihni
00034 □ Hipersomnie
■ Scăderea capacității sistolice a inimii- 00029
□ Ineficiența a circulației sg. în țesuturile
periferice- 00204
COMUNICARE ELIMINARE
□ Agresivitate □ Eliminare urinară inadecvată cantitativ sau
□ Comunicare ineficientă la nivel sezorio-motor calitativ
□ Comunicare ineficientă la nivel intelectual □ Incontinenţă de urină/mat.fecale
□ Comunicare ineficientă la nivel afectiv □ Diaree
□ Izolare socială ■ Constipaţie
□ Perturbarea comunicării familiale □ Eliminare menstruală / vaginală inadecvată
■ Atingerea integrităţii funcţiei şi rolului sexual □ Diaforeza
□ Expectoraţia
□ Deshidratarea
□ Eliminări patologice ( tub de dren/secreții
otice/oculare/plagă, sonda nazogastică,
vărsături)
ALIMENTAŢIE/HIDRATARE EVITAREA PERICOLELOR/SĂ NU
□ Alimentaţie/Hidratare inadecvată prin deficit RĂNEASCĂ PE ALŢII
□ Alimentaţie/Hidratare inadecvată prin surplus □ Durere acută/cronică
□ Dificultate/Incapacitate de a se alimenta/hidrata □ Dureri de naștere
□ Refuz de a urma regimul (dieta) ■Anxietate/Frică
■ Regim alimentar impus terapeutic □ Stare depresivă
□ Pierderea stimei de sine
□ Pierderea imaginii de sine
□ Risc de incidente/accidente/complicaţii/
violenţăfaţă de sine/violență faţă de alţii/ risc
infecţios pentru mediu
□ Alterarea integrităţii psihice
CURĂŢENIA/TEGUMENTELE MIŞCARE/POSTURĂ
□ Dificultate/incapacitate de a-şi face îngrijirile □ Dificultate/Incapacitate de a se mişca
cotidiene de igienă □ Refuz de a face activităţi fizice
□ Carenţe de igienă □ Postură inadecvată
□ Alterarea tegumentelor/mucoaselor/fanerelor □ Necoordonarea mişcărilor
□ Dezinteres/Refuz faţă de măsurile de igienă □ Hiperactivitate
■ Repaus impus terapeutic
TEMPERATURA CORPULUI A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI GESTIONEZE
□ Hipotermie SĂNĂTATEA
■ Hipertermie ■ Cunoştinţe insuficiente privind gestionarea
sănătăţii
□ Dificultate de a învăţa gestionarea propriei
sănătăţii
CREDINŢE RELIGIOASE A SE RECREA
□ Dificultate de a participa la activităţi religioase ■ Dificultate/incapacitate/refuz de a participa la
■ Culpabilitate/Frustrare activităţi recreative
□ Nelinişte faţă de sensul propriei existenţe □ Dezinteres de a participa la activităţi
29
 recreative

A REALIZA CEVA PRIN EFORT PROPRIU ÎMBRĂCARE/DEZBRĂCARE

■ Sentiment de neputinţă ■ Dificultate/Incapacitate de a se îmbrăca singur
□ Devalorizare □ Dezinteres faţă de ţinuta vestimentară
□ Dificultate de a-şi asuma roluri sociale

Plan de mobilizare a pacientului

Deplasare
Toaleta Modificări ale poziţii Singur Însoţi Utilizând
t mijloace
Local Generală Semişezân Șezând D DLS DLD D
suport
ă d D V
Da Da Da

MANEVERE/PROCEDURI/ OPERAȚIONALE DE PRACTICĂ MEDICALĂ/TEHNICI DE

ÎNGRIJIRE SPECIFICĂ ACTIVITĂȚII SSZ

POPM/manevra Efectuat
Recoltarea de sânge și produse biologice Efectuat
Testarea sensibilității la medicamente Efectuat

30
 Montarea și supravegherea PEV
Oxigenoterapia

ADMINISTRAREA MEDICAȚIEI
Denumire Denumire Denumire Denumire Denumire Denumire
Cale de medicame medicame medicame medicame medicame medicame
administrare nt nt nt nt nt nt
Admin.
Medicamente
I.V.
Doza

Admin.
Medicamente
I.M
Doza

Admin. Metoprolol Diurex Dulcolax Lamotrix

Medicamente
P.O.
Doza 1cp/ 2x zi 1cp/ zi 2cp/ 3x zi 1cp/ zi
1 1 1 1 seara
dimineața dimineața dimineața
1 seara 1 prânz

31
 1 seara

Admin. Perfuzii
endovenoase
Doza

Admin.
Medicație
inhalatorie
/topică
Doza

32
PLAN DE ÎNGRIJIRE PE COD DE DIAGNOSTIC NANDA-I
Secţia/compartiment ………Cardiologie………………………………
NUME PRENUME ...........A.M........................................................................

Nevoia Diagnostic de îngrijire

fundamentală Obiective de îngrijire Intervenţii proprii și delegate Evaluare
Cod de diagnostic
NANDA-I/PES

-torace normal -menţinerea tensiunii -susţinerea pacientei şi încurajarea spre a fi optimistă şi pozitivă -starea de
conformat arteriale în cadrul valorilor anxietate uşor
-prezintă uşoară normale,evitând situaţiile diminuată ceea
dispnee la efort tensionate şi de stress ce a condus la
puls de amplitudine normalizarea
A RESPIRA

medie, ritmic, bine valorilor

bătut. -tensiunea funcţiilor vitale.
arterială
înregistrează valori
-

patologice

Nevoia Diagnostic de îngrijire

fundamentală Obiective de îngrijire Intervenţii proprii și delegate Evaluare
Cod de diagnostic
NANDA-I/PES

-limbă saburală, -menţinerea regimului -procurarea de legume şi fructe proaspete,zilnic. Obiectiv

dentiţie relativ bună alimentar impus anterior. -evitatea administrării de alimente nesănătoase. îndeplinit
-aportul de lichid
A BEA, A MÂNCA

zilnic corespunzător
1,5-2 l/zi, compus
din apă plată.
-ficat normal, splină
mărită, meteorism
abdominal uşor.

33
Nevoia Diagnostic de îngrijire
fundamentală Obiective de îngrijire Intervenţii proprii și delegate Evaluare
Cod de diagnostic
NANDA-I/PES

-plimbări regulate pentru -subliniez rolul alimentaţiei, menţinerea unui mod de viaţă -pacienta nu
-are mobilitate menţinereaunei bune sanogen, evitarea factorilor de risc. prezintă crize
articulară şi mobilităţi articulare şi -încurajez pacienta în toate progresele sale. dureroase.
musculară bună. muscular. -asigur condiţii optime de microclimate.

-bolnava se
A TE MIŞCA

deplasează singură.

Nevoia Diagnostic de îngrijire

fundamentală Obiective de îngrijire Intervenţii proprii și delegate Evaluare
Cod de diagnostic
NANDA-I/PES

-înbunătăţirea calităţii -la indicaţia medicului pentru inducerea somnului şi reducerea -după
-este permanent somnului. anxietăţii administrez una tabletă de Lamotrix seara la ora 20ºº. administrarea
obosită, cu ochi medicaţiei
A DORMI, A TE ODIHNI

încercănaţi.
pentru inducerea
-nu foloseşte somnului(Lamot
medicaţie pentru rix) efectul
inducerea somnului. apare la 30 min
şi se menţine 6-
7 ore pacienta
-pacienta prezintă
având un somn
tulburări calitative şi
odihnitor.
cantitative ale
somnului;

34
Nevoia Diagnostic de îngrijire
fundamentală Obiective de îngrijire Intervenţii proprii și delegate Evaluare
Cod de diagnostic
NANDA-I/PES

-examenul -reglarea tranzitului -pentru a favoriza o eliminare intestinală fără dificultate încurajez -regimul
macroscopic al intestinal şi evitarea pacienta să consume miere, legume şi fructe proaspete; să evite alimentar de
urinei evidenţiază: constipaţiei. alimentele flatulente, uscate, care favorizează constipaţia, să se cruţare compus
- culoare galben hidrateze suficient. din alimente
A ELIMINA

- aspect normal uşor digerabile,

- miros specific neflatulente a
-tranzit intestinal diminuat
prezent cu o meteorismul
frecvenţă de abdominal.
aproximativ 1 la 2-3
zile alternând cu
perioade de
constipaţie.

Nevoia Diagnostic de îngrijire

fundamentală Obiective de îngrijire Intervenţii proprii și delegate Evaluare
Cod de diagnostic
NANDA-I/PES

-menţinerea mobilităţii. -încurajez pacienta să facă mişcare şi să se îngrijească -pacienta se

-pacienta se singură,starea fiziologică permiţându-i acest lucru. îmbracă-
îmbracă- dezbracă dezbracă singură
necesitând ajutor
A TE ÎMBRĂCA,

cu minim de
A TE DEZBRĂCA

parțial; ajutor.
- prezintă interes
pentru o ţinută
curată.

35
Nevoia Diagnostic de îngrijire
fundamentală Obiective de îngrijire Intervenţii proprii și delegate Evaluare
Cod de diagnostic
NANDA-I/PES

-pacienta prezintă la -menţinerea temperaturii -verific temperatura ambientală şi am grijă ca pacienta să aibe un -bolnava nu
TEMPERATURA ÎN CONDIŢII

internare 36,5°C. corporale în condiţii confort termic adecvat nevoilor sale. prezintă febră,
normale. frison
-seara temperatura -temperatura nu
creşte cu
A-ŢI MENŢINE

înregistrează
aproximativ 1° C. oscilaţii.

-nu prezintă frison.

NORMALE

Nevoia Diagnostic de îngrijire

fundamentală Obiective de îngrijire Intervenţii proprii și delegate Evaluare
Cod de diagnostic
NANDA-I/PES

-igiena corăorală adecvată. -supraveghez permanent pacienta să consume regimul alimentar -tegumentele
A FI CURAT, A-ŢI PROTEJA

-extremităţi uşor impus, aportul hidric necesar, să menţină igiena locală. normal colorate
reci, umede, -supraveghez orice modificare patologică apărută în starea de fără modificări
necianotice. sănătate a pacientei. de structură şi
TEGUMENTELE

relief, mucoase
- nu prezintă leziuni
integer.
tegumentare.

36
Nevoia Diagnostic de îngrijire
fundamentală Obiective de îngrijire Intervenţii proprii și delegate Evaluare
Cod de diagnostic
NANDA-I/PES

-reducerea stării de stress şi -în scopul reducerii anxietăţii efectuez în fiecare dimineaţă dialog -comunică bine
-nu prezintă anxietate. terapeutic cu pacienta, în care subliniez rolul alimentaţiei, la nivel afectiv
dificultăţi de -dialogarea despre diverse menţinerea unui mod de viaţă sanogen, evitarea factorilor de risc. cu familia,
exprimare – vorbeşte subiecte pentru relaxarea -încurajez pacienta în toate progresele sale. echipa şi
A COMUNICA

limba română. pacientei. persoanele din

jur.
-este cooperantă cu
-expresia feţei în
echipa medicală.
concordanţă cu
mesajul verbal.

Nevoia Diagnostic de îngrijire

fundamentală Obiective de îngrijire Intervenţii proprii și delegate Evaluare
Cod de diagnostic
NANDA-I/PES

-nu prezintă tulburări -reducerea stării de stres şi -încurajareea şi informarea permanent a pacientei. -orientată
psihice, are anxietate. tempero- spaţial
discernământ. şi senzorial.
A EVITA PERICOLELE

-anxietatea este -starea de

întreţinută de anxietate mult
necunoaşterea diminuată.
evoluţiei bolii după
intervenţie.

37
Nevoia Diagnostic de îngrijire
fundamentală Obiective de îngrijire Intervenţii proprii și delegate Evaluare
Cod de diagnostic
NANDA-I/PES

-înainte de -relaxarea pacientei. -am adus cărţi pentru a le citi,cu subiecte alese de pacientă. -stare de spirit
diagnosticare, -îi accesez online filme pentru a le viziona. bună.
pacienta declară că
posibilităţile de
recreere erau
multiple, călătorea
A TE RECREEA

des, ea şi soţul ei
erau iubitori ai
muntelui, făceau
dese excursii cu
prietenii, avea o
viaţă socială activă.
- citește romane

Nevoia Diagnostic de îngrijire

fundamentală Obiective de îngrijire Intervenţii proprii și delegate Evaluare
Cod de diagnostic
NANDA-I/PES

-informarea pacientei. -întreţin discuţii cu pacienta privind intervenţia chirurgicală, -pacienta este
-cunoştinţele explicând necesitatea ei şi precizez că este singura metodă cooperantă şi
pacientei despre terapeutică benefică. interesată de
boală sunt destul de înbunătăţirea
ample dar este
A ÎNVĂŢA

stării de viaţă
receptivă la tot ce după intervenţie.
este nou.

38
Nevoia Diagnostic de îngrijire
fundamentală Obiective de îngrijire Intervenţii proprii și delegate Evaluare
Cod de diagnostic
NANDA-I/PES

-menţinerea unei stări -particip cu pacienta la rugăciuni şi o însoţesc la capela din incinta -pacienta este
-pacienta este de detensionate. spitalului. cooperantă şi se
A-ŢI PRACTICA RELIGIA

religie ortodoxă. vede o

înbunătăţire a
-se roagă şi citeşte
stării de spirit.
Biblia.

-la biserică merge de

câte ori îi permite
starea de sănătate.

Nevoia Diagnostic de îngrijire

fundamentală Obiective de îngrijire Intervenţii proprii și delegate Evaluare
Cod de diagnostic
NANDA-I/PES

-stabilirea unei relații terapeutice - se va analiza

NEVOIA DE A SE REALIZA ȘI

-prezintă anxietate, -identificarea cauzei - ajutarea pacientului în definirea conceptului de sine. gradul de
teamă, disperare; devalorizării; realizare al
obiectivelor.
A FI UTIL

39
EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE

■ La internare ■ Pe parcursul internării □ La externare

Obiective educaţionale

să respecte cu strictețe tratamentul și indicațiile medicului;

să aibă o conduită civilizată față de personalul medico-sanitar;

40
FIŞA TEHNICĂ

ÎN SERVICIUL
NUMELE ŞI PRENUMELE ELEVULUI : ȘTIUCĂ ALEXANDRA VALENTINA

TILUL PROCEDURII : MONTARE STENT CARDIAC

OBIECTIVELE PROCEDURII: MONITORIZARE INSUFICIENȚĂ CARDIACĂ

1. Pregătirea materialelor
Trusa de instrumente sterile
 Casoleta cu material moale, steril:
 Comprese de tifon de diferite mărimi;
 Tampoane de vată, meşe, vată;
 Branulă, fluturaş, ac.
 Soluţii degresante:
 Eter;
 Soluţii antiseptice
 Apă oxigenată;
 Tinctură de iod;
2. Pregătirea psihică a pacientului/clientului
 Se explică necesitatea tehnicii.
3. Pregătirea fizică a pacientului/clientului
Se aşează bolnava în poziţie cât mai comodă.
4. Efectuarea procedurii
- Se pregătesc materialele şi instrumentele necesare pe tava medicală sau măsuţa de instrumente;
- Se transportă lângă bolnavă.
- Spălarea mâinilor cu apă curentă şi săpun şi dezinfectarea lor cu alcool 70ºC;
5. Îngrijirea pacientului : -asigurarea unei protecții antimicrobiene complete

6. Reorganizarea locului de muncă

7. Notarea procedurii

8. Evaluarea eficacităţii procedurii

a) rezultate aşteptate/dorite : Control clinic și paraclinic permanent
b) rezultate nedorite / ce faceţi?

41