INIMA

MURESAN DENISA
AMG I I
 Inima reprezinta unul dintre cele mai importante organe ale corpului omenesc. Este un organ cavitar si se compune aproape in
intregime din muschi. Greutatea unei inimi normale este de circa 250-350 grame si totusi are suficienta putere ca sa bata de peste
70 de ori pe minut, pompand astfel sange in tot corpul.

Prezinta:

la exterior: – trei fete, patru margini, o baza, un varf (apex);

la interior: – doua atrii, doi ventriculi.

Fata inferioara sau diafragmatica se afla dedesubt, fiind formata din ventriculii stang si drept, separati de santul interventricular
posterior.

Fata anterioara sau sternocostala se afla pe partea frontala a inimii,in spatele sternului si coastelor,fiind formata in cea mai
mare parte din ventriculul drept.

Fata stanga sau pulmonara este formata in principal din ventriculul stang.

Baza inimii se afla posterior si este formata in principal de atriul stang.

Marginea dreapta este formata din atriul drept si este in raport direct cu pleura si cu fata mediala a plamanului drept.

Marginile anterioara si posterioara nu sunt bine evidentiate.

Varful inimii (apexul) este reprezentat de varful ventriculului stang si se gaseste de obicei in spatele celui de-al cincilea spatiu
intercostal stang, la circa 10 cm de linia mediana. In acest punct pot fi simtite pulsatiile inimii.

Structura atriilor: este usor diferita de cea a ventriculelor. Atriile sunt situate deasupra ventriculelor de care sunt separate prin
valvele atrioventriculare. Tot sangele venos din corp este adus in atriul drept de vena cava superioara si vena cava inferioara.
Sinusul coronar, vasul care colecteaza sange venos de la tesuturile inimii,dreneaza si el in atriul drept. Interiorul are o parte
posterioara, cu perete neted, si o parte anterioara, cu perete rugos. Peretele anterior este compus din muschi pectinati, care
dau suprafetei interioare un aspect de piaptan.

Muschii pectinati se extind intr-un orificiu mic din atriul drept, numit auricul, deoarece are forma de ureche. Aceasta cavitate
conica se infasoara in jurul arterei principale a inimii-aorta-si actioneaza la marirea capacitatii atriului drept.

Structura ventriculelor: cele doua ventricule alcatuiesc partea cea mai groasa a miocardului, ventriculul stang fiind mai mare si
mai puternic decat cel drept.

Ventriculul drept se afla anterior, formand o mare parte din fata frontala a inimii. Primeste sange de la atriul drept, refluxul fiind
impiedicat de valva tricuspida. Sangele este apoi pompat datorita contractiei miocardului ventricular, prin vena pulmonara in
trunchiul pulmonar si de acolo in plamani. Ventriculul drept formeaza,in sectiune transversala, o semiluna, deoarece este
deformat de ventriculul stang, mai musculos.

Ventriculul stang se afla postero-inferior, ocupand cea mai mare parte a fetei inferioare. Primeste sange de la atriul stang prin
orificiul atrioventricular stang, unde se afla valva bicuspida. Contractiile puternice ale ventriculului stang pompeaza apoi sangele
prin valva aortica in aorta. Peretii musculari ai ventriculului stang sunt de doua ori mai grosi decat cei ai ventriculului drept si in
sectiune transversala formeaza un fel de cerc.

Valvele inimii: inima este o pompa musculara puternica, prin care curge sangele numai intr-un sens. Refluxul este impiedicat de
patru valve, care au un rol vital in mentinerea circulatiei. Pe partea dreapta a inimii, valva tricuspida se afla intre atriu si
ventricul, iar valva pulmonara se afla la jonctiunea ventriculului cu trunchiul pulmonar. Pe partea stanga a inimii, valva mitrala
separa atriul de ventricul, in timp ce valva aortica se gaseste intre ventricul si aorta.

Valva tricuspida si cea mitrala sau valvele atrioventriculare sunt alcatuite din tesut conjunctiv dur, acoperit cu endocard, un strat
subtire de celule care captuseste inima. Suprafata superioara a valvelor este neteda, in timp ce suprafata inferioara contine
insertiile cordajelor tendinoase.

Valva tricuspida prezinta trei cuspide sau aripioare

Valva bicuspida sau mitrala prezinta 2 cuspide. Numele de ,,mitrala’’ vine de la presupusa ei asemanare cu mitra unui episcop.

Cand inima este in sistola, ventriculele se contracta, iar valvele aortica si pulmonara se deschid, permitand sangelui sa fie
pompat afara din inima.

In timpul diastolei, muschiul cardiac al ventriculelor se relaxeaza. Valva tricuspida si valva mitrala se deschid, permitand
sangelui sa treaca din atriu si sa umple ventriculele.

Valvele semilunare sau valvele pulmonara si aortica monitorizeaza calea de iesire a sangelui din inima, impiedicand refluxul
sangelui in ventricule atunci cand acestea se relaxeaza dupa contractie. Fiecare dintre aceste valve este compusa din trei
cuspide in forma de semiluna, care au un miez de tesut conjunctiv acoperit de o captuseala de endoteliu. Aceasta captuseala
asigura o suprafata neteda pentru circulatia sangelui.

Valva aortica: se afla intre ventriculul stang si aorta. Este mai puternica si mai robusta decat valva pulmonara, deoarece
trebuie sa faca fata presiunii mai mari a circulatiei sistemice. Deasupra fiecarei cuspide a valvei se gasesc sinusurile aortice
formate de dilatatiile peretelui aortic. In doua dintre aceste sinusuri isi au originea arterele coronare dreapta si stanga, care
transporta sangele la miocard si la invelisurile inimii.

Valva pulmonara: separa ventriculul de trunchiul pulmonar, artera mare care transporta sange de la inima spre plamani. Imediat
deasupra fiecarei cuspide a valvei, trunchiul pulmonar se dilata usor si formeaza sinusurile pulmonare, spatii umplute cu sange
care impiedica lipirea cuspidelor de peretele arterial din spatele acestora, atunci cand se deschid.

Structura peretelui cardiac: peretele cardiac este alcatuit de la exterior spre interior din: epicard, miocard si endocard.

Epicardul reprezinta foita viscerala a pericardului seros si are ca scop impiedicarea aparitiei frecarii in timpul contractiilor ritmice
ale inimii. Intre epicard si endocard se gaseste miocardul impreuna cu scheletul fibros si sistemul excito-conductor al inimii.

Miocardul prezinta un miocard contractil si un sistem excito-conductor. Miocardul contractil este reprezentat de fibre musculare
miocardice atriale si ventriculare, cele atriale fiind situate profund si superficial, iar cele ventriculare sunt in spirala si in straturi
profunde interventriculare.

Inervatia inimii: Inima prezinta inervatia simpatica si parasimpatica.

Inervatia parasimpatica este realizata prin intermediul ramurilor cardiace cervicale si toracale ale celor doi nervi vagi. Nervii
cardiaci cervicali superiori se desprind din nervul vag, deasupra ganglionului inferior al vagului, iar nervii cardiaci inferiori se
desprind din nervul laringeu recurent. Actiunea inervatiei parasimpatice este cardiomoderatoare: scade frecventa cardiaca si
determina vasoconstrictia arterelor coronare.

Inervatia simpatica se realizeaza prin intermediul nervilor cardiac cervicali superiori, mijlocii si inferiori, alaturi de 3-4 nervi
cardiaci toracici. Nervul cardiac cervical superior isi are originea in ganglionul simpatico cervical superior. Nervul cardiac
cervical mijlociu isi are originea in ganglionul cervical mijlociu iar nervul cardiac cervical inferior isi are originea in ganglionul
stelat. Actiunea inervatiei simpatice este de a creste frecventa cardiaca si de a dilata vasele coronare.