DIFERENTA DINTRE VIRUS , BACTERIE SI CANCER

În biologie, un virus este un agent patogen inframicrobian, invizibil la microscopul

optic, care nu are capacitatea de autoreproducere, ci este multiplicat de celula

parazitată. Virusurile provoacă diverse boli infecțioase numite viroze. Virusurile

reprezintă cea mai simplă formă de viață acelulară. Virusurile nu sunt considerate ființe

vii, dar cu toate aceste dispun de material genetic, aflându-se la intersecția dintre viu și

neviu. Spre deosebire de celelalte forme de viață, nu consuma hrană și nu produc

energie.

Ca structură, virusul este o particulă submicroscopică, alcătuită dintr-o parte centrală

numită genom viral, format din material genetic, care poate fi ADN sau ARN, și o teacă

sau înveliș protector de natură proteică, numită capsidă. Capsida și genomul viral

alcătuiesc nucleocapsida. La virusurile mai complexe mai apare un înveliș exterior de

natură proteică numit pericapsidă, peplos sau anvelopă virală.

Viruși: La fel ca bacteriile, virusurile pot fi găsite în aproape orice mediu. Ei sunt agenți
patogeni care infectează organisme procariote și eucariote , inclusiv animale , plante ,

bacterii si archaeans. Virușii care infectează extremofile , cum ar fi archaeans au

adaptari genetice care le permit să supraviețuiască condițiilor aspre de mediu

(izvoarele hidrotermale, ape sulfuroase, etc.). Virușii pot persista pe suprafete si pe

obiectele pe care le folosim în fiecare zi , pentru diferite lungimi de timp ( de la

secunde la ani) , în funcție de tipul de virus.

Bacteriile au fost printre primele forme de viață care au apărut pe Pământ și sunt
prezente în majoritatea habitatelor existente. Se regăsesc în sol, apă, izvoare

termale, deșeuri radioactive, chiar și la adâncimi mari din scoarța terestră. Bacteriile

trăiesc în relații de simbioză sau sunt uneori paraziți ai plantelor și animalelor.

Majoritatea acestora nu au fost caracterizate, iar aproximativ doar jumătate

dintre încrengăturile bacteriene cuprind specii care pot fi crescute în laborator. Știința

care se ocupă cu studiul bacteriilor se numește bacteriologie și este o ramură

a microbiologiei.

Bacteriile sunt organisme cu structură relativ simplă și cu dimensiuni reduse. Frecvent

măsoară doar 0,5-1,5 μm, dar bacilii pot ajunge la o lungime de 7-8 μm. Sunt

organisme procariote, așadar pentru ele este caracteristică lipsa unui nucleu

celular delimitat de o membrană, iar materialul genetic este distribuit sub forma unei structuri
citoplasmatice nucleoidice. Spațiul citoplasmatic este lipsit de organitele membranare și de
formațiunile protoplasmatice specifice celulelor eucariote.

Totuși, în citoplasmă se regăsesc plasmide, mici molecule circulare de ADN care coexistă cu

nucleoidul și care conțin gene ce pot fi transferate prin procesul de conjugare

bacteriană. În citoplasmă se mai regăsesc și vacuole, organite bogate în substanțe de

rezervă, și ribozomi, sediul sintezei proteice

Bacteriile: Bacteriile traiesc aproape oriunde , inclusiv în cadrul altor organisme,

asupra altor organisme, precum și pe suprafețe anorganice. Ele infecta organisme

eucariote , cum ar fi animale, plante și fungi . Unele bacterii sunt considerate a

fi extremofile și pot supraviețui în medii extrem de dure , cum ar fi izvoarele

hidrotermale și în stomacuri de animale și oameni.

Deosebiri față de bacterii:

 Virusurile au dimensiuni foarte mici (de la 8 nm până la 500 nm, astfel că

pot traversa filtrele poroase ce rețin bacteriile).

 Reproducerea virusurilor este posibilă numai în interiorul celulelor vii, în

organisme sau în medii de cultură care conțin astfel de celule.

 Au rezistență mare la glicerină și la solvenții lipoidelor, față de care sunt

sensibili majoritatea microbilor.

 Virusurile sunt agenți patogeni ai unor boli denumite generic viroze.

 În general, virusurile dau imunitate, dar infecția poate fi determinată și de acizii

nucleici extrași din virusuri; în acest caz nu se obține imunizare, datorită lipsei

proteinei.

 Exemple: virusul variolei, virusul turbării, virusul encefalitei, HIV, virusul gripal,

etc.

 Există și viroze ale plantelor, cel mai cunoscut agent fiind Virusul mozaicului

tutunului.

 Alte viroze ale plantelor: mozaicul castraveților, viroza mozaicului porumbului,

răsucirea frunzelor de cartof, bășicarea frunzelor de piersic.

 Viroze ale animalelor: febra aftoasă, turbarea, pesta porcină, aviară, ovină.

 Viroze ale oamenilor: turbarea, gripa, oreionul, varicela, variola, poliomielita.

Cancerul cunoscut sub denumirea științifide tumoare malignă sau neoplasm malign, este un grup de
boli ce implică dezvoltarea anormală a celulelor cu potențial de a invada sau a se răspândi în alte

părți ale corpului. Nu toate tumorile sunt canceroase; tumorile benigne nu se răspândesc la alte
organe. Posibile semne și simptome includ, printre altele: un nodul nou apărut, sângerări anormale,
tuse prelungită, pierdere în greutate fără explicație și modificări ale scaunelor. În timp ce aceste
simptome pot indica existența cancerului, acestea pot apărea și din cauza altor probleme. Există
peste 100 de tipuri diferite de cancer care afectează corpul uman.

Aproximativ fiecare organ poate fi afectat de boală, începând de la piele, cap, gât,

muşchi, stomac, ficat, intestine, rinichi, vezică, aparatele reproducătoare masculine şi

feminine, glande şi nu în ultimul rând, plămânii şi glandele mamare..

În ordinea descrescătoare a frecvenţei pe glob, cele mai frecvente localizări ale

cancerului sunt : plămânii (ambele sexe), sânul, colonul şi rectul (ambele sexe),

prostata la bărbaţi şi cancerul gastric / de stomac (ambele sexe).

Virusurile sunt organisme mici formate dintr-un numar de gene sub forma de ADN sau

ARN inconjurate de un invelis proteic. Nu orice virus este legat de cancer. Exista unele

tipuri care pot afecta unele celule din organism. Virusul ajunge intr-o celule sanatoasa

si se ataseaza de ADN-ul celulei incercand sa schimbe codul genetic si instruind modul

in care corpul este dezvoltat si mentinut. Astfel, celula respectiva ajunge sa se

comporte anormal. Unele celule anormale incep sa se reproduca necontrolat, formand

o tumora canceroasa. Virusurile legate de cancer au genom diferit, cicluri de viata

diferite si calea de infectare este lenta. Dezvoltarea cancerului NU tine doar de

infectare in sine, ci si de factori de tin de stilul de viata, sanatatea generala a persoanei,

imunosupresia, mutatii somatice, predispozitie genetica sau expunere la cancerigeni.

Este dificil sa spunem ca un virus cauzeaza direct cancer. Este mai corect sa spunem

ca virusurile pot fi un factor care contribuie la dezvoltarea cancerului.

Sunt un grup de mai mult de 150 de virusuri inrudite. Unele tipuri de HPV cresc doar in

piele, in timp ce altele cresc in mucoase, cum ar fi gura, gatul sau vaginul. Peste 40 de

tipuri de HPV pot fi transmise prin contact sexual. Majoritatea persoanelor active sexual

sunt infectate cu unul sau mai multe dintre aceste tipuri de HPV la un moment dat in

viata.