Mitroi Sorinela Andreea

1J AMG

Virus

În biologie, un virus este un agent patogen

inframicrobian, invizibil la microscopul optic,
care nu are capacitatea de autoreproducere, ci
este multiplicat de celula parazitată. Virusurile
provoacă diverse boli infecțioase numite viroze.

Virusul gripei aviare, văzut la microscopul

electronic
Virusurile reprezintă cea mai simplă formă de
viață acelulară. Virusurile nu sunt considerate
ființe vii, dar cu toate aceste dispun de material
genetic, aflându-se la intersecția dintre viu și
neviu. Spre deosebire de celelalte forme de
viață, nu consuma hrană și nu produc energie.
Ca structură, virusul este o particulă
submicroscopică, alcătuită dintr-o parte
centrală numită genom viral, format din
material genetic, care poate fi ADN sau ARN,
și o teacă sau înveliș protector de
natură proteică, numită capsidă. Capsida și
genomul viral alcătuiesc nucleocapsida. La
virusurile mai complexe mai apare un înveliș
exterior de natură proteică numit pericapsidă,
peplos sau anvelopă virală. Din punct de
vedere al prezenței învelișului pericapsidal,
virusurile se împart în două categorii: nude și
învelite în peplos. Particula virală completă a
unui virus, aflata extracelular, capabilă să
supraviețuiască sub formă cristalină și să
infecteze celule vii se numește virion.

Proprietăți
 Din punct de vedere chimic virusurile sunt
constituite din nucleoproteide. La un înalt
grad de puritate ele pot cristaliza.
 La virusul herpesului capsida este
prevăzută cu prelungiri proteinice
(capsomeri) care acoperă toată suprafața
virionului.
 Deosebiri față de bacterii:
o Virusurile au dimensiuni foarte mici

(de la 8 nm până la 500 nm, astfel că

pot traversa filtrele poroase ce
rețin bacteriile).
o Reproducerea virusurilor este

posibilă numai în interiorul celulelor

vii, în organisme sau în medii de
 cultură care conțin astfel de celule.
o Au rezistență mare la glicerină și la
solvenții lipoidelor, față de care sunt
sensibili majoritatea microbilor.
 Virusurile sunt agenți patogeni ai
unor boli denumite generic viroze.
 În general, virusurile dau imunitate, dar
infecția poate fi determinată și de acizii
nucleici extrași din virusuri; în acest caz
nu se obține imunizare, datorită lipsei
proteinei.
 Exemple: virusul variolei, virusul turbării,
virusul encefalitei, HIV, virusul gripal, etc.
 Există și viroze ale plantelor, cel mai
cunoscut agent fiind Virusul mozaicului
tutunului.
 Alte viroze ale plantelor: mozaicul
castraveților, viroza mozaicului
porumbului, răsucirea frunzelor de cartof,
bășicarea frunzelor de piersic.
 Viroze ale animalelor: febra aftoasă,
turbarea, pesta porcină, aviară, ovină.
 Viroze ale oamenilor: turbarea, gripa,
oreionul, varicela, variola, poliomielita.

Clasificare
 Încrengătura Virophyta cuprinde numai
 ordinul Virales, împărțit în 3 subordine:
o Subordinul Phytophagineae
(virusurile plantelor), cuprinzând
ribovirusuri care produc fitoviroze.
o Subordinul Zoophagineae (virusurile
animalelor), grupând dezoxivirusuri
sau adenovirusuri care parazitează
animalele și omul (virusul gripei,
turbării, poliomelitei, variolei etc.)
o Subordinul Fhagineae (virusuri
bacteriofage), grupează
adenovirusuri parazite în celulele
bacteriene, distruse prin liză.
 După gazda care îi primește, se împart în
patru grupe:
o virusuri patogene pentru bacterii:

bacteriofagi:
o virusuri patogene pentru vegetalele
superioare: virusurile plantelor;
o virusuri patogene pentru
nevertebrate: virusurile insectelor;
o virusuri patogene pentru vertebrate,
cuprinzând cinci grupe:
 virusuri al căror tropism este

marcat pentru ectoderm

(vaccin, variolă),
 virusuri neurotrope pure
 (turbare),
 virusuri endoteliomezodermice
(limfogranulomatoză venerică
la om),
 virusuri septicemice (rujeolă,
rubeolă),
 virusuri proliferative (sarcomul
lui Roux, leucoze și leucemii
transmisibile).
 După proprietățile fizico-chimice:
 După tipul de acid nucleic pe care îl conțin
(clasificarea actuală uzuală)
o Virusuri care conțin în genomul lor

ARN sau ribovirusuri
o Virusuri care conțin în genomul lor

ADN sau deoxiribovirusuri