Definitia Lwoff Virusurile agenti intracelulari potentiali patogeni pentru care e carcateristica dezvoltarea procesului de infectie ,

care: -contin doar un tip de acid nucleic; -se reproduc sub forma de material genetic;-nu cresc si nu se dividSunt lipsite de Lipman
(sistem de enzime ce produc energie).
Definitia medicilor: Virusurile sunt organisme ultrastructurale ,agenti infectiosi ,cauza unor afectiuni grave la toate organismele ,
indiferent de pozitia lor taxonomica.
Definitia Luria: Virusurile element al materialului genetic care , aflndu-se n celulele n care ele se reproduc determin biosinteza
aparatului sintetic ,ce asigur montarea i ptrunderea lor n alte celule.
Definiia comun Virusurile sunt obiecte microscopice ,capabile s ptrund n anumite celule vii i s se reproduc n asemenea
celule.-Sunt obiecte biologice la care genomul const din acizi nucleici se reproduc doar n celulele vii ,folosind aparatul lor sintetic
i sunt capabile s transmit genomul viral n alte celule.Toate indic la:-Parazitismul intracellular; Parazitismul la nivel genetic
Virusul ca organism viu?
Din momentul descoperiiri (1892), virusurile erau considerate organsimele vii.
Din 1935 , cnd Stanely obine virusurile n stare de cristal , sunt considerate substane(otrav , toxin)
Dup anii 69(sec XX) se argumenteaz noiunea de Virus ca entitate vie, prin urmtoarele:
Este o unitate structural independent, care manifest unitatea funcional prin reproducerea particulelor virale
Reprezint uniti independente cu dezvoltare evoluionist i continuitate istoric
Posed capaciti de adaptare ,
Este caracteristic noiunea de individ.
Natura virusurilor
Virusurile sunt elemente ale materialului genetic cu dezvoltare evolu ionist proprie, deoarece ele con in toate cele
necesare pentru transmiterea informaiei genetice de a o gazd la alta.
o Virusurile sunt sisteme genetice independente i nu reprezint fragmente ale genomului despr ite ntmpltor de la
genomul unor celule.
o Virusurile au continuitate genetic i capacitatea de a suferi muta ii.Setul de gene virale asigur apari ia particulelor
noi, iar virusurile au istoria sa evoluionist.
o Dar istoria evoluionist a Virusuriloe nu este desprit de istoria evoluionist acelulelor i organismelor gazd.
o Independena genetic a virusurilor este supus modificaiilor fagii modera i pot fi n 3 forme : virusuri normale ,
profagi i virusuri defectate.
Originea virusurilor
1)Teoria originii regresive:
o -V. Paraziii regresivi (Celulele heterotrofe n condiiile deficitului de substan e organice se transform n organisme
parazite).ns nu se cunosc forme tranzitive dintre virusuri i protozoarele parazite intracelulare (Rikketsiile,
Chlamidozoa, Micoplasmele, L-formele de bacterii) , iar V. Nu se nmulesc i nu conin particule celulare.
2V. Ca elemente genetice ale celulelor:
o -ADN crozomial
o -ADN din organite celulare (mitocondrii i cloroplaste)
o -ADN plasmidic
3)V. ca etap de dezvoltare a vieii pe Pmnt :
o -origine monofiletc ,
o -calea polifiletic.
4)V= ca produs al asamblrii diferitor moduli moleculari gata pregtite (ADN,ARN;proteine).
Caracteristicile generale
o Dimensiunea redus (20-30 nm) ,care le permite s traverseze filtrele bacteriologice.
o Genomul posed un singur tip de acid nucleic , fie ARN , fie ADN
o Sunt total dependente de celula vie , fie eucariot ,fie procarioot ,pentru replicare si existen
o Nu posed ribozomi sau aparat propriu de sintez a proteinelor , mitocondrii sau surs proprie de energie.
o Dei unele virusuri posed enzime.proprii ca ARN sau AND polimeraza, ele nu pot amplifica si reproduce
informatia in propriul genom, in absenta celulei gazda.
Istoria descoperirilor viruilor.reflecta istoria dezvoltarii civilizatiei umane.
o Hipocrates of Cos ll(460BCE-370BCE)aer , apa si locuri-presupune agentii patogeni.
o Girlamo Fracastorao Sacharia Jansen-(1575-1632)-desc microscopul
o Robert Hooke- 1635o A Von Lewenhok(1632-1723)
o Carolus Linnaeus( 1707-1778)
o Edward Jener- (1749-1823)parintele vaccinarii, practici primare
o

Louis Pasteur-(1822-1895)tatal microbiologiei

Joseph Meister
R Charles Darwin(1809-1882)
Robert Koch(1843-1910)Bacilul Koch
I I Mechinikov- 1845- 1916
Adolf Mayer 1843-1942- a descries simptomele v.mozaicului tutunului
Dmitrii Ivanovskii 1864-1920- 2 boli ale tutunului, a descoperit v tutunului
Martinus Willem Beijerink-1851-1931- desc mozaicul tutunului
Diversitate virusurilor ca form
Virusurile ca fiine ubiquitare , infecteaz toate organsimele vii ,deci exist virusuri ale : -plantelor; -omului i animalelor;
-microorganismelor
Sistematizareea virusurilor poate fi:
o -simpl (simptome)
o -complex
o -raional
o -istoric
Taxonomia virusurilor:
Regnul Vira include: 3 Ordine;73 familii ; 9 subfamilii; 287 genuri; 1938 speciiNumeroase grupri
intraspecifice
(Su(tulpin),Serovar, Patovar...)
Nomenclatura i clasificarea Virusurilor
Scopul clasificrii ntrunirea virusurilor n categorii raionale , lund n considera ie rela iile de rudenie dintre ele . In caz
ideal e necesar o clasificare ce ar reflecta relaiile filogenetice i evoluioniste.
o Sistemul binomial C.Linne Cucumis virus 1
o Clasificarea bacteriofagilor prin litere
o Clasificarea serologic, morfologica
o Dup caracterizarea acizilor nucleici (Baltimore D.)
o
o
o
o
o
o
o
o

Caracteristici ale Criptgramelor , Ghibbis , Harrisson , 1976

1)Tipul AN(R,D)
-numarul de catene a acizilor ucleici
o 2) masa moleculara a acizilor nucleici (daltoi),
-continutul % a acizilor nucleici in compoenta particulelor virale
o 3) Forma particulelor virale(C-sferica, E-alungita),
Forma nucleocapsizilor
o 4)Gazda (S- plante cu seminte ,I- nevertebrate),
-Vectorul (Ap-afide , An-cicade , B-coleoptere).
Clasificarea virusurilor
Conform consiliului international de clasificare a v se evidentiaza:73 familii de familii de virusuri, din compoenta carora
fac parte genuri si specii.Denumirea genului se fomreaza din:
o Denumirea engleza a gazdei
o Caracterul simptomelor sau alte caractere
o Terminatia virus, iar a familiei viridae exemple :
TobacoMosaicVirus = Familia Tobamovirusurilor
Cucumovirus, carlavirus,tobravirus,retroviridae
o

Metode de cercetare:
Indeplinirea postulatelor tridaei Koch:
o -demonstrarea prezentei permanente a particulelor virale in organismul bolnav.
o -obtinerea culturii pure a patogenului pe mediul de cultura
o -reproducerea simptomelr similare prin infectarea artificiala experimentala a organismlor sanatoase cu cultura pura a
patogenului.
Aceasta regula generala pentru toti patogeii capata un aspect deosebit pentru virusuri.(V.Rivers ,1954)
1)Izolarea virusului din organismul bolnav
2)cultivarea virusului im celule sau organisme indicatoare
3)demonstrarea caracterului de ultramicroorganism la ultrafiltrare.
4)reproducerea bolii cu simptome similare la organismele sanatoase
5)izolarea repetata a aceluiasi virus
2. Simptomatologia
3. Cloii negative pe medii agarizate de cultura
4. colonii negative pe fibroblastii embrionilor de gaina
1.

5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.

Lezarea membranelor horioalantoice de catre virusul mixomei,encefalitei.

Metoda organismelor(plantelor) indicatoare
metodele de cercetare mcroscopica optica ( microscopie optica simpla. Cu contrast de faza, cu fundal intunecat, luminescent)
metodele de cercetare electrono-microscopica( cu transmisie , cu balliaj, cu tunel )
metode serologice de analiza
analiza imunofermentativa
analiza restrictionala
reactia polimerazica in lant
analiza roentgheno-structurala.

Tema -2 Structura si proprietatile virusurilor

Esenta patogenezei virale
Actiunea toxica a produselor translarii genelor virale asupra metabolismului celulelor infectate
Reactia gazdei la expresia genelor virale in celulele infectate
Modificarea expresiei genelor gazed ca raspuns al interactiunii lor cu materialul genetic al virusului .
Procesul de patogeneza se caracterizeaza prin : patogenitate, virulenta, agresivitatea.
Titrarea virusurilor
Activitatea v se masoara prin cantitatea materialului genetic viral necesar pentru manifestarea reactiei specific in organismul
gazda.
Reactia are loc dupa principiul totul sau nimic
Determinarea activitatii v- titrarea
Cantitatea minima a v capabila sa induca reactia specifica unitate de infectie a v (UV)
Daca la bacteria o celula genereaza o colonie, apoi la v, aparitia unei colonii negative este conditionata de mai multi v.
Dependent exponential : doza-efect
Purificarea virusurilor:
Preparatul pur al v, reprezinta suspensie sau cristale de virioni liberi de impuritati de natura nevirala.
De regula populatia de virioni inzestrati cu membrane , este mai putin omogena decit cele cu virioni golasi.
Cel mai fregvent populatiile de virusuri st foarte heterogene
Purificarea se face cu imbinarea diferitor metode fizico-chimice de analiza(sedimentare, centrifugare, solubilizare,
ultracentrifugare)
Heterogenitatea populatiilor de virusuri
Purifcarea virusirilor in gradientul densitatii zaharozei.
Particularitatile morfologice ale virusurilor
Dimensiuni:Virusurile 14-100nm(picornaviridae)pina la 300 nm(poxiviridae, tabamovirusurile) dar se intilnesc si v gigante
500 nm (bacteriofagii) pina la 2500nm.
Forme: prin examinare la ME, virionii prezinta o diversitate de forme:
Sferica( v gripale, v paragripale, adevovirusurile)
Paralelipipedica(poxivirusurile)
De spermatozoid( bacteriofagii)
De bastonas(v mozaicului tutunului)
Filiforme( closterovirusurile)
Structura de baza obligatorie a virionului o reprezinta nucleocapsida constituita din: miez de acid nucleic, genomul viral
,protejat de un invelis proteic ,numit capsida.
Vursurile formate numai din nucleocapsida se numesc virusuri neanvelopate.Virusurile care prezinta pe linga nucleocapsida
si un invelis extern lipoproteic derivat din sistemul membranar al celulei gazda(peplos sau anvelope),se numesc virusuri
anvelopate.
Compozitia chimica a virionilor
Genomul viral este constituit din acid nucleic ADN sau ARN , niciodata ambele in acelasi virus,
-este purtatorul infectivitatii virale
-este identic cu genomul uman ,singura diferenta este ca virusurile nu au introni.
Genomul viral
Este constituit dintr-un singur tip de acidnucleic : ADN sau ARN. ,care contine intreaga informatie genetica necesara
replicarii virusului si care reprezinta suportul infectiozitatii acestuia.
-Molecula acidului nucleic poate fi:
a)simpla spiralata (ss) sau dublu spiralata(ds)
b)liniara sau circulara
c)continua sau segmentata.(v satelit)

Anvelopele virale.
-sunt codificate de acidul nucleic viral in ciclul de reproducere al virusurilor si au un invelis proteic=capsida alcatuita din mai
multe unitati identice ce poarta numele de capsomere ce se asambleaza intre ele dupa o anumita simetrie.
-simetric icosaiedrica(sferica),care asigura volum maxim pentru o suprafata cit mai mica.
-simetrie helicoidala(petala de floare).
-Anvelopa virala are structura mult mai complexa-glicolipidoproteica,care seamana cu membrana celulara prin care trec o
serie de prelungiri glicoproteice.Lipidele provin din celula gazda.
-Glicoproteinele servesc la atasarea de diferitele structuri ale celulei gazda.
-Anvelopa este dublu codificata(Virus si celula gazda).
Peplosul
reprezinta formatiuni virale specifice ,codificate de genomul viral.
1)spiculi de natura glicoproteica:
-hemaglutinina(HA) , cu rol in atasarea virusului de celula gazda.
-neuraminidaza(N),faciliteaza patrunderea virusului in celula.
2)Factori de fuziune cu functie de initiere a infectiei.
3)Proteina M(matrix) care captuseste fata interna a anvelopei.
Proprietatile fizico-chimice
1)virusurile pot fi sedimentate .Virusurile se caracterizeaza cu constante de gravitatie : g=N(tur/min) * 1(cm).Se masoara in
unitati Swedberg .Se aplica gradientul linear , Gradientul in trepte.
2) Proprietatile virusurilor de a difuza echilibrul de sedimentare masura difuziei virusurilor.
Proprietatile serologice ale virusurilor
In compozitia capsizilor externi ai virusurilor se intilnesc proteine ce poseda determinanti antigenici corespunzatori care
conditioneaza formarea anticorpilor specifici.Astfel pot fi obtinute diverse seruri specifice ,numite si antiseruri.
Diversitatea reactiilor serologice :
-Precipitarea in picatura (Dunin si Popova , 1937)
-Sedimentarea in eprubete
-Difuzia radiara simpla
-Difuzia dubla in geloza
-Metoda imunofermentativa(Elisa)
-Microscopia imunofermentativa(Imunoscopia).
Proprietatile biochimice
-Din compozitia multor virusuri se intilnesc doar AN si proteine
-Virusurile complexe mai contin :Lipide,glicide , fermenti
Proteine-50-90%; AN1-40%; Glucide 0-22%; Lipide 0-50%
Cercetarile proprietatilor biochimice a V. A fost efectuata in legatura cu elaborarea legilor fundamentale ale biologiei:
-Colinearitatea dintre gene si proteine
-m-ARN purtator intermediar de informative genetic
Codul genetic
Reglarea sintezei m-ARN

Biochimia acizilor nucleic

In compozitia v se intilneste doar un tip de ADN sau ARN. VMT este alcatuit dintr-un polinucleotid in forma de spirala cu
6000 nucleotide , ADN fagilor contin 2 catene cu 200000 de nucleotide , iar v complexe contin de 2-3 ori mai multe
nucleotide.
A nucleici a v se deosebesc dupa bazele azotate
Citozina este inlocuita de 5- oximetil citozina
Timina este inlocuita de oximetiluracil
ADN unor specii de fagi dezoxiriboza este inlocuit de glucoza
Cea mai esentiala deosebire a AN de origine virala este caracterul infectios al lor.
PCR- reactia de polimerizare in lant
Mullis et Faloona- 1987
Mullis premiul nobel , chimie 1993

 Amplificarea cu ajutorul unei enzime( ADN polimeraza) a nr de copii ale unei regiuni specific dintr-um lant de AND.
Biochimia proteinelor virale
Dupa compozitia aminoproteinelor , proteinele virale nu se deosebesc de cele ale altor organism. Fac parte din clasa
globulinelor constituite din 16-18 aminoacizi, (ph 3,5- 6,0).
In compozitia v se contin cca20 de proteine.
La v gripei -5 proteine ( protein structural, s- antigenul , hemaglutinina, neuraminidaza)
V contin diverse enzime (activitate lizozimica , ATFaza.)
Tema -3 Relatiile v cu celula gazda
Starea virusurilor
Virionii n afara celulei nu se reproduc i n ei nu se nregistreaz careva procese metabolice.
Toate procesele dinamice se ncep doar atunci, cnd virionul nimerete n spaiul celular.
La ptrunderea V. n celul se formeaz un nou sistem, numit virus-celul, care i determin relaiile dintre funciile
celulare i cele ale virusului.
Ptrunderea V. n celul nu nseamn c n ea se va nregistra imediat reproducerea virionilor i acumularea lor.
Infectarea celulelor receptive poate fi:
- productiv reproducere n celule receptive,
- limitat - se iniiaz, dar se stopeaz,
- avortiv cnd infectarea are loc n celule nepermisive,
sau cu virusuri defectate.
Replicarea viral. Iniierea
Relaia dintre un virus i o celul int = ciclu de reproducere, sau ciclu replicativ viral, are lor n etapele urmtoare:
Perioada de pregtire (iniiere),
Medie (latent),
Final (de ncheere).
Fiecare etap e constituit din mai multe faze.
o Include mai multe faze:
Adsorbia V. pe suprafaa celulei gazd, reprezint adeziunea specific a proteinelor V. (antireceptori) cu centrele active ale
suprafeei celulare (receptori).
Penetrarea n celul este un proces dependent de energie i are loc aproape momentan n urma a 3 evenimente (trecerea V.
prin membrana plasmatic, pinocitoza particolelor i formarea vacuolelor citoplasmatice.
Adsorbia/ataarea
Reprezint legarea virionilor prin structuri de ataare la receptorii celulari:
Structuri de legare virale
capsidale la v. neanvelopate (adenov.: fibre i baze pentonice)
glicoproteine de suprafa (spiculi) la v. anvelopate
(v. gripal, glicoproteina 120 la HIV)
Receptori celulari
Constituieni membranari celulari cu afiniti pentru virusuri
unii au activiti specifice: CD4 (limfocit T helper) pentru HIV, CD21 pentru v. Eptein-Barr
Absena receptorilor = celule nepermisive pt. V.
Exprimarea receptorilor pe anumite celule = tropism viral
3. Relaii virus-receptor:
receptor comun pentru mai multe virusuri:
din aceeai familie: CD4 pentru HIV si HIV2
din familii diferite: acid acetil neuraminic
o pentru coronavirusuri i virusul gripal C.
virusuri din aceeai familie pot recunoate receptori diferii: rhinovirusuri
un virus poate recunoate mai muli recptori: HIV (CD4, glicosil-ceramida)
4. Adsorbia propriu-zis:
forme: reversibil (atracie ionic), ireversibil (legturi ntre receptori i ligani virali).
Influenat de: temperatur, pH, cationi, numrul de virioni.
Moduri de patrundere a virusurilor:
Patrunderea v prin translocare
Patrunderea v prin fuziune

 Patrunderea v prin endocitoza

Replicarea viral. Iniierea II
Deproteinizarea (decapsidarea, dezbrcarea) virusurilor.
Nucleocapsidul se elibereaz de membrana extern i se deplaseaz din vacuol n citiplasm, unde se termin faza de
dezbrcare. Se ncepe faza de eclips, n care virionul nu poate fi observat din punct de vedere morfologic.
Replicarea viral. Etapa medie
Faza de eclips: Virionul parental ptrunde n interiorul celulei int. n timp ce are loc penetrarea, infectivitatea viral
este abolit tranzitoriu. Odat ptruns n celula gazd ncepe multiplicarea.
Dei nu poate fi monitorizat morfologic la aceast faz au lor procese fiziologo-biochimice foarte importante:
Sinteza proteinelor timpurii:
proteinele inhibatoare ce stopeaz metabolismul celulelor gazd, - sinteza polimerazelor ce asigur replicarea
moleculelor de AN virali,
sinteza componenilor structurali ai virusului: replicarea AN ai virusului, sinteza proteinelor structurale ale virusului.

Genomul viral (ADN sau A

(acid nucleic parental

Acid nucleic (ADN

sau ARN) progen

ARN m
Sinteza de
proteine virale

Transcrierea genomului viral

Transmiterea informaiei se face prin:
a)Transcriere i sinteza de ARNm pe matria genomului viral:
- are loc n nucleu sau citoplasma (cnd celula nu are enzime)
b)ARNm este matria pentru translaie i sinteza de proteine virale
enzime: ARN polimeraza dependent de ARN/ADN
v. ADN sintetizeaz ARNm n nucleu cu polimeraze celulare; unele v. ARN (orthomyxov) au transcriptaze dar
folosesc n nucleu i polimeraza II celular.
v. ARN au enzime i sintetizeaza ARNm n citoplasm; poxv. (ADN) au enzime proprii i sintetizeaz ARNm n
citoplasm.
Translaia i sinteza proteinelor
Informaia coninut n secvenele nucleotidice ale ARNm se transform n secvene de aminoacizi din
structura proteinelor.
Sinteza este realizat de: ARNm, ARNt (transfer), enzime catalizatoare, ribozomi.
- ARNm are nucleotizii grupai cte 3 (codoni) care corespund n translaie unui a.a.
ARNt are rol de adaptor ntre codonul ARNm i a.a., secvena lui nucleotidic fiind complementar
(anticodon).
enzime catalizatoare: aminoacetil sintetaza cupleaz a.a. cu ARNt; peptidil-transferaza leag captul carboxil
al unui a.a. la captul amino al urmtorului.
ribozomii = complexe ARNr i proteine care poziioneaz complexul codon-anticodon i induce formarea de
polipeptide; au dou subuniti: mic (de legare de ARNm i ARNt) i mare (catalizeaz legturile peptidice).
Replicarea viral. Etapa medie II
Creterea logaritmic: dintr-un virion parental iau natere componentele ctorva sute i mii de virioni noi, ce
poart numele progeni. ine 6-8 ore.
Faza de platou: replicarea viral nceteaz, are loc asamblarea componentelor virusurilor pentru crearea
virionilor progeni, complet identici cu cei parentali, ei fiind eliminai treptat. Platoul ine 4-6 ore.
Asamblarea - Maturarea viral
Maturarea viral = procesul prin care genomul viral progen i proteinele capsidale sunt asamblate n
nucleocapsid.
v. ARN: asamblare n citoplasm, excepie v.gripale (nucleocapsida se asambleaz n nucleu)

v. ADN: asamblare n nucleu (proteinele sintetizate n citoplasm migreaz n nucleu); excepie poxv.:
asamblare n citoplasm.
Etapele morfogenezei virale:
formarea precapsidelor i capsidelor.
intrarea genomului n capsid i formarea nucleocapsidei.
Formarea nveliului i invelirea nucleocapsidei (la v. anvelopate)

Etapa final
Include formarea virionilor maturi infecioi i ieirea virionilor din celul.
Formarea V. are loc cu participarea organitelor celulare (adenovirusuile se reproduc n nucleu, iar a
poliomielitei i herpesvirusurilor n citoplasm). V. complexe se asambleaz cu proteinele, proteidele i
fermenii celulei gazd. Dureaz 2-3 ore la ARN-virusuri i 6-14 ore la ADN-virusuri.
Etapa final II
Ieirea virionilor din celule are loc n 2 moduri:
Litic (exploziv) virionii iese aproape momentan, pentru ARN-virusuri.
Lent celule nu se lezeaz, iar V. se elibereaz treptat. Doar 75-90% dintre virioni se elibereaz spontan n
lichidul tisular.
Eliberarea V. din celul
o Mecanisme:
lizarea celulei cu eliberare de virioni progeni (v. neanvelopate)
nmugurire: nucleocapsidele virale se mbrac cu poriuni de membran celular (proeminene) cu
inserii de proteine virale.
o Tipuri:
tip I: dependena de capside i proteine nveli (alphav., hepdnav.)
tip II: dependena de proteine capsidale (retrov. - proteine gag)
- tip III: dependena de proteine nveli (coronav. -proteine M i S)
tip IV: dependena de proteinele M i nveli (HA si NA) i de RNP
(ribonucleoproteide) la rhabdov., ortho si paramyxov. Proteina M se ataeaz de stratul bilipidic.
o Eliberarea propriu-zis: formarea porului de nmugurire i reorganizarea membranelor cu eliberarea
virusului
c. exocitoza: v. Herpetice nmuguresc i se nvelesc cu membrana nucleara, flavivirusuri.
V. se nmuguresc n reticulul endoplasmatic, coronav. n aparatul Golgi acestea sunt inglobate n vacuole care
fuzioneaz cu membrana citoplasmatic i apoi eliberate.

Aciunea virusurilor asupra celulei

Se deosebesc 4 tipuri de aciune a virionilor :

Destructiv (citolitic) se nregistreaz afeciuni profunde asupra diferitor organite celulare.

Macromoleculele induc destrucii primare, care condiioneaz un lan de destrucii secundare n care particip
produsele metabolice a celulei.
Transformarea celulelor se nregistreaz capacitatea celulelor de a ie i adeseori de sub controlul
mecanismelor de reglare a diviziunii celulare.
Infecia persistent - celula infectat mai continu creterea i deviderea, producnd particule virale.
Aciune inductiv pe parcursul reproducerii V. n celula infectat se sintetizeaz proteine codificate nu de
genomul viral, ci de cel al celulei.

Relaia virus-organism gazd

Interaciunile dintre virus i celula gazd au o importan deosebit , n sensul c ele pot influena 3 aspecte eseniale:
producerea infeciei,
tipul de infecie,
efectul final asupra gazdei.
Diversitatea entitilor n funcie de structura componentelor lor structurale
Virusuri defective sunt virusuri care nu se pot replica autonom, necesitnd prezena unui aa numit virus
helper, pentru a putea infecta i a se putea replica n organismul infectat.
Viroizii afecteaz celulele vegetale i ei sunt compui dintr-o molecul nenvelit de ARN circular,
monocatenar, covalent nchis cu lungimi reduse.
Prionii difer att de virusuri, ct i de viroizi prin faptul c nu conin acizi nucleici.
Virusurile defective
Reprezint virusuri care nu se pot replica autonom, necesitnd prezen a unui a a-numit virus helper pentru a
putea infecta i a se putea replica n organismul infectat.
Uneori infecia asociat virus helper virus defectiv poate fi deosebit de sever. n aceste cazuri ac iunea
virusului helper este amplificat de prezena virusului defectiv.
Viroizii - sisteme genetice independente, cu proprieti determinate de secven a nucleotidic a acizilor ribonucleici
Sunt entiti infecioase, asemntoare virusului, ns mai mic ca dimensiuni, (prezint doar un genom viral),
care infecteaz plantele superioare, cauznd deformri i chiar moartea. Reprezint un singur lan de ARN, cu
220-340 de nucleotide, form circular i fr capsida proteinic, prevzut la viru suri. Se transmit prin
intermediul polenului i seminelor.
Denumirea de viroid (cu aspect de virus) este neadecvat, deoarece genomul lor nu este niciodat protejat de un
inveli proteic.
Ce sunt prionii?
Sunt proteine infecioase cu diametrul de 50 nm ce nu conin nici un fel de material genetic (ADN sau ARN).
Reprezint izomorfe ale unei proteine normale ce se gsesc la om i la unele animale. La om, gena care
codific proteina prionic normal (PrP) se gsete pe cromozomul 20. Funcia acestei proteine nu se
cunoate, dar izomorfa patogen produce bolile prionice.
Bolilele prionice care afecteaz animalele sunt scrapia, encefalopatia transmisibil a nurcilor i encefalopatia
spongiform bovin (boala vacii nebune).
La om se ntlnete boala Kuru, boala Creutzfeld-Jacob, sindromul Gerstmann-Straussler-Scheincker,
insomnia fatal familial i boala Alzheimer.
Doar n 1988 Stanley Prusiner pune capt controverselor prin descoperirea scrapiei.
Particularitile prionilor

Rezist la autoclavarea pn la 90 de minute la 134C.

Transmiterea bolii vacii nebune la om a fost posibil prin consumul de carne de la vitele infectate, dei fusese
prelucrat termic.
Leziunile determinate de izomorfa proteinei prionice se manifest doar n esuturile unde acestea realizeaz
concentraii mai mari - creier, mduva spinal i ochi.
INTERACIUNE VIRUS -MACROORGANISM
Ci de patrundere:
aparatul respirator:
v. ptrunde prin aerosoli (nucleosoli, picturi) elimina i de bolnav prin tuse, strnut. Virusuri: gripale,
paragripale , rujeola, rhinov., v. coxsackie.
aparatul digestiv:
nivel superior (mucozitatea bucal, orofaringe) : v. citomegalic, v. Epstein-Barr;
nivel inferior (intestin): localizare exclusiva (rotav., coronav., parvov., v.hepatitei A);
tegumente i mucoase:
V. ptrund prin dereglarea tegumentelor (zgreturi, plgi, manevre medicale, n epturi): papilomav.
Prin inepturi insecte vectori (alfav., flaviv., bunyav., encefalit.)
mucoasa genital i anal: v.papilome, v. herpetic, v. hepatitei B, HIV.
aparatul genito-urinar: eroziuni (leziuni) epiteliu (vaginal, uretral) pot favoriza infectia cu v.herpetic.
b.Raspindirea in organism
1. Virusuri care dau infecii localizate (poarta de intrare, zone apropiate) - diseminarea se face prin contact: ap. respirator
(v.gripale, reov.), tract intestinal (rotav.), tegument (v.papilomav.); foarte rar afectarea ganglionilor regionali.
2. Virusuri care disemineaz prin tropisme pe diferite ci:
hematogen: direct prin nepturi de vectori, traumatisme, manevre medicale (injectii, transfuzii). Virusul se
multiplic local, difuzeaz la ganglionii limfatici regionali apoi n canalul toracic i, n final, n snge cu
invadarea sistemului reticuloendotelial. Este frecvent la bolile eruptive n care se nregistreaz apari ia febrei.
Diseminarea viral se face prin: limfocite T/B (v.rujeolei, v. rubeolei, v. Ep tein-Barr), macrofage (HIV),
endotelii.
nervoas: cu/fr multiplicare extra neural;
(v.poliomielitei: infecie vizualizat la m.e. n axoni/culturi cel: v.rabic. v.herpetic); viteza de diseminare (2-3mm/zi:
v.polio si v.rabic; 8-16 mm/zi: v. herpetic).
hematogen/nervoas: v. Varicela-Zoster: diseminare sanguin la tegumente (erup ie) i nervoas (neuroni
senzoriali cu infecie latent (Zona Zoster).
c. Tropism
afinitate selectiv pentru: organ, esut, tip de celule.
clasificare:
- dermotrope: poxv. , papiloma v.
- neurotrope: v.rabic, v. encefalitice
- dermoneurotrope: v. herpetic
- organotrope: v. hepatitelor, v. febrei galbene
- pantrope: filovirusuri.
conditii:
- gazda: varsta, sex, factori genetici, receptori cel.
- virus: determinare genetic (v.Eptein-Barr: domeniu A favorizeaz infec ia celular epitelial i fibroblaste;
domeniu B favorizeaz infecia limfocite)
tropism pentru esuturi embrionare:
- majoritatea virusurilor se cultiv pe esuturi embrionare,
infecia mamei determin: avort, malformaii congenitale, infecii neonatale,
- v. teratogene: v. rubeolei (n 12-14 sptmni de
sarcin) determin anomalii oculare, cardiovasculare, retard mintal;
alte v. cu efecte teratogene: v.coxsackie, v.herpetice, c.citomegalic.
Cile de ptrundere a virusurilor n organism
Zoovirusurile
Calea aerogen (Virusurile gripale i paragripale, Ebola)

Aparatul gastro-intestinal (Virusul poliomielitic, virusul hepatitei A)

Aparatul genito-urinar (Virusul hepatitei B, HIV)
Calea cutaneo-mucoas (virusul herpes simplex)
Calea iatrogen, chirurgical (virusul hepatitei B, HIV, virus citomegalic)
Cu ajutorul vectorilor (cpue-encefalit).
Fitovirusurile
Mecanic - prin contact direct.
Prin elementele mediului nconjurtor (ap, particole de sol).
Cu ajutorul vectorilor (artropode, insecte, acarieni, ciuperci, nematozi, psri, mamifere).

Tema 4- Bazele geneticii virusurilor

Notiuni generale:
Cercetariel GV erau stopate de absenta metodelor de cercetare.Solutia a fost gasita de Dulbecco(1952)prin elaborarea
metodei coloniilor negative pt v citocide. Studierea mutatiilor a stat la baza elaborarii hartilor genetice. Analiza
restrictionala. PCR.
Genetica virusurilor
Genomul viral-(ADN sau ARN)este depozitarul informatiei privind caracterele specific vitale.
Fenotipul viral- rep. totalitatea caracterelor care sunt codificate de genomul viral.
Caractere fenotipice-spectru de gazde , tropism tisular , caractere de cultivabilitate,(particularitati simptomatice, efecte
citopatice, plaje) patogenitate(om, animal) morfologie.
Transfectia
AN viral este infectant la majoritatea v (exceptie v cu AN m, c, cu sens negative=myxov, reov)
Transfectia initierea infectiei cu AN izolat si purificat care difera de v integru prin :
Randamentul redus
Spectru de gazde mare (inclusive cellule nepermisive )nu este afectata de anticorpi.
Este limitat de nucleon si favorizata de primeri bazici, (protectori.)
Aplicatii :
Prepararea de clone (populatii virale omogene)
Manipulari genetice(recombinari)
Mutatiile la virusuri:
Mutatia este alterarea stabile transmisa la descendent unuia sau mai multor gene . Pt descrierea mutatiilor ca
schimbari in structura genomului sau a genelor aparte , care conditioneaza variabilitatea ereditara a unui caracter
sau proprietate se aplica termenul de tip salbatic.
Tip salbatic-rep. notiunea conventional care arata la starea initiala a unei anumite populatii si de regula se aplica
doar in raport cu mutatia concreta.Din aceasta cauza v sau gena indicate ca salbatica nu obligatoriu corespunde cu
cea obtinuta din natura.
Mutatiile trebuie sa aiba o penetrare totala , sa se vizualizeze bine, sa fie stabile sis a fie monotrope(urmare a unei
singure mutatii.
Diversitatea mutatiilor virale:
M coloniilor negative (metoda amprentelor)
M dupa tipul organismelor gazda
Ts mutatiile ( care asigura termosensibilitatea la temperature inalte)
Cs mutatiile (temp negative)
Deletii- pierderea unui segment de baze azotate
Clasificarea mutatiilor dupa caracterele genetice pe care le modifica:
M termosensibile (ts) si rezistente la frig (cs), v cu protein modificate imunogene dar cu virulent atenuata.
M dependente de gazda multiplicarea in celulele nepermisive, v adeno in cellule de origine umana.
M morfologice- se gasesc in culture celulare modificate cu disparitia efectelor, modif plajelor de embrionul de
gaina, pox v.
M rezistenti la inhibitorii mulriplicarii : guanidine, ( v , polio) amantadina( v gripal)

M cu patogenitate atenuata: actiune combinata: cultivare la temperature suboptimal sip e specii departate( 30-50
pasaje la v polio, rujeolei, rubeolei) tehnologii de inginerie genetic: deletie ( SV 40- v polio .
Reversia mutatiilor- apare prin suprimarea determinate de alta mutatie. : intragenica ( apropiata) ; intergenica( la
distant ).

Tipuri de variatii antigenetice a virusurilor.

Var antigenic: minora si majora.
Relatiile genetice dintre virusuri:
La infectarea mixta a celulei se inregistreaza 2 tipuri de relatii : complementarea si recombinarea.
Complementarea- relatia dintre produsele v care asigura marirea masei si productivitatii unuia sau ambilor
parteneri , se bazeaza pe faptul ca unul sau ambele v prezinta celuilalt produse proteice la care acesta este
defectat. Poate servi pt despartirea v dupa grupele functionale.
Recombinarea interactiunea fizica dintre genomurile virale la infectare mixta. Apar genomuri noi care contin in
ansamblu informatia genetic ce lipsea la formele parentale.
Complementarea:
Apare cind 2 v cu genomi incomplet cultivate simultan isi completeaza produsele codificate de genele lipsa
Este o interactiune fenotipica
Alternative
V defecte in regiuni diferite( trans) genele nemutante sintetizeaza anumite protein.
V defective in aceiasi regiune ( cis) nu sintetizeaza aceste protein.
Recombinarea :
Modificarea structurii a nucleic prin aport de material genetic si schimburi de segmente genomice omoloage intre v
diferite. Mecanisme 2 tipuri:
Recombinarea intramoleculara- v ADN (adenov, herpes,pox v )intre perechi de mutant ts, ruperi si reasocieri in catenele
de a nucleic parentali prin incrucisare reciproca( crossing-over)Intervin enzime celulare.
V ARN cu genom nesegmentat( v polio, coronav, ) recombinarea se face prin copier alternative.
Reasortarea genomica v cu genom segmentat (myxov, reov)recombinantii au genom cu segmente recombinate
intimplator( v gripale au o fregventa de recombinare de 50 %)
Relatiile genetice similare hibridarii :
La infectarea mixta se mai inregistreaza si alte tipuri de relatii:
Hibridare bifactoriala
Hibridare trifactoriala
Hibridare polifactoriala
Reactivarea genetica rep un tip de recombinare cind unul sau ambii parteneri nu sunt infectiosi, iar la imbinarea mixta
se formeaza urmasi cu caractere ale procesului pathogen.
Relatii intervirale negenice :
Apar prin infectie mixta
Se exprima doar fenotipic
Nu sunt stabile
Se cunosc urm tipuri :
Mixaj fenotipic intre v inrudite
Poliploidia la v anveopate (mixov, paramyxov)mai multe nucleocapside au acelasi invelis.
Transcapsidarea patogenii se maturizeaza defectuos prin asamblarea inversa a capsidelor parentalilor.(la picorna
v)
Relatiile negenetice dintre virusuri:
La infectarea mixta a celulelor se inregistreaza diferite tipuri de relatii negenetice care cauzeaza mascarea
genotipului v adevarat.
Caracterul heterozigot- al organismelor din natura si proprietatilor homozygote ale virusurilor.
Interferenta reducerea activitatii biologice a v care se caracterizeaza cu indici similari.
Supresia rep , relatia de inhibare fenotipica a unui v mutant cu indici similari.
Sinergismul- interactiunea dintre produsele virale la infectarea mixta , in care se inregistreaza sporirea indicilor
de productivitate.

Obtinerea hartilor genomice:

Metode genetice- plasarea caracterelor specific genetice (markeri )liniari prin :
Recombinare- depinde de distant dintre gene
Reasociere- detectarea segmentelor parentale progeni.
Metode fizice si biochimice
La v ARN :endonucleaze de restrictive : cliveaza cateda de ADN la o segventa nucleotidica specifica. Analiza si clonarea
genelor cu aplicarea antibioticului Pactamicina , care inhiba sinteza proteinelor.
Hartile genetice ale virusurilor:
Este reprezentarea schematic a mutatiilor v , dispuse in ordine linear cu indicarea distantelor dintre ele. Se obtin in baza
analizelor recombinationale.
Harti :
Recombinationale
De schimb al segmentelor
Restrictionale
Fizice( heteroduplexe)
Transcriptionale
Translationale
Tema 4 Virusurile oncogene
Cancerul intruneste boli caracteristice printr-o proliferare dezordonata , necontrolata si continua a celulelor. Cancerului
i se asociaza , in general , numele organului , pe care-l afecteaza( de ficat, etc).
Cancerogeneza rep ansamblu de mecanisme care conduc la transformarea unei cellule normale in una canceroasa,
permitind proliferarea anarhica si necontrolata a acestora precum si diseminarea lor in organism(metastaze), formind
tumori maligne.
Tumorile maligne si v oncogene
Se deosebesc tumori benigne si maligne . Tumorile ocupa locul 3 dupa cazurile de mortalitate. (catastrophe,
afectiuni cardiovasculare).
Diversitatea tumorilor
Henry Pitot (1986) tumora- o dezvoltare alterata ereditara relative autonoma a unui tesut.
Sunt identificate 171 de forme histologice de tumori ale tesuturilor din care 111 benigne, 52 maligne si 8
intermediare.
Diversitatea tumorilor maligne este determinate de tipul tesutului si a organelor afectate.
Clasificarea tumorilor
1) Tumorile celulelor epiteliale( cele mai fregvente)
a) Tumorile epiteliale benigne ( pot proveni din glande, adenoame)
Structurile epiteliale superficiale:
Polip o tumora in forma de ciomag , ce i-a nastere prin intermediul unui penducul
Polip sesil- lipsit de penducul
Polip adenomatos- contine si o component glandular
Papilom o excrescenta a suprafetei epiteliale, dar care prezinta ramuri lungi si subtiri.
b) Tumorile epiteliale maligne ( carcinoame, adenocarcinoame)
Carcinoamele celulelor bazale
Carcenoamele cel scuamoase
Citoadenocarcenoamele (ce prezinta cavitati)
Carcinoame secretoare de mucus
2) Tumori a diferitor tesuturi conjunctive
a) Tumori benigne
Fibrom, lipom
Hemangion, limfangiom
Osteon, condrom
Mielom
Mixon ( tumori ale fibroblastelor embrionare ce produc o substanta fundamental de tip mucus- mixoio)
b)Tumorile maligne ale tes, conjunctiv ( sarcoame)


3)

4)

5)

6)

Fibrosarcom, condrosarcom, liposarcom , etc.

Tumori ale organelor limfoide
Limfom ( limfosarcom)
Leucemiile (singurele tumori lichide)
Tumori ale tes muscular
Leimioame( tumori ale cel musculare netede )
Rabolomioame ( tumori ale c m striate )
Tumori de origine neurala
Neuroblastom
Glioblastom
Tumori mixte
Deriva din celule immature care pot sa diferentieze in citeva directii:
Fibroadenoamele sinilor:- glandele proliferante sunt inconjurate de o manta de tesut conjunctiv
Teratoamele -deriva dintr-n tip cleular atit de primitive incit produc cellule fiice ce prezinta toate cele trei foite
embrionare:un ovar care contine o masa de sebum, tesut protector ,tesut osos, bucati de creier si foliculi tioridieni
complet functionali care pot genera un hipertiroidism.
7) Tumori nodulare:
Choristomul reprezentata de nodule foarte micide tesut normal dar care nu apartine organului in care
sunt prezenti (o masa mica de tesut pancreatic prezenta in mucoasa duodenala,ce este denumita incluziune
pancreatica.)
Tipologia si rata transmiterii tumorilor maligne la om :
Esofag 5 %
Stomac 60-70 %
Celom 5- 15 %
Intestin 20-40 %
Rect 5-15 %
Oncogeneza process complex cu participarea virusurilor oncologene
Din momentul descoperirii si cercetarii sarcomei la pasari de catre Rous (1911),studierea VO ocupa un loc de
frunte:
VO reprezinta modele adecvate pentru cercetarea biologiei molecular si a proceselor de transformare a celulelor.
Diversitatea V O
1)ARN-Oncovirinae
-retroviridae,
-Papovaviridiae Papiloma HPV. Papilomavirusurile determina cancer la persoanele imunocompromise in
cazul transplantului de organe; recent si la persoanele HIV+.
-y herpesvirusirile(EBV)
2 ) ADN-Oncovirinae
-Hepadnavirusurile HVB
HTLV 1 si 2 leucemii.
Retrovirusurile
Agenti patogeni ai animalelor si omului;larg raspinditi ;manifestari diverse (asimptomatice boli grave )cu
evolutii acute sau lente.
Clasificare
a)Subfamilia Oncornavirinae:afectiuni neoplazice (leucemii ,limfoame umane de tip T ) = HTLV (human T
limphotropic virus)
I si II
b)Subfamilia Lentivirinae: boli cu evolutie lenta cu afectare neurologica sau pulmonara = HIV I si HIV II
,agenti etiologici ai SIDA
c)Subfamilia Spumavirinae : boli la om si animale,vacuolizari cellule in culture celulare ( aspect spumos).
Particularitati morfologice ale oncovirusurilor
Transformarea celulei
Celulele transformatoare pot fi obtinute la infectarea celulelor normale cu VO.Au urmatoarele proprietati :
1).Schimbari morfologice si etologice a celulelor:

 -celulele devin mai rotunde si mai slab se fixeaza de substrat.

-se deregleaza orientarea celulelor pe substrat
-celulele se dispun in mai multe straturi
-celulele cresc necontrolat in mediul lichid
-cresterea necontrolata a densitatii celulelor
-cresterea celulelor nu depinde de continutul serului in mediu
-celulele capata capacitatea de invazie.
2)schimbari ale suprafetei celulelor:
-se inregistreaza cresterea continutului de acid hialuronic
-scade continutul acidului sialic
-creste intensitatea transportului de glucide
-dispar fibrele actinice si se scindeaza microtubusoarele
-pe suprafata celulelor apar antigeni specifici embrionilor
-Pe suprafata celulelor apar antigeni de transplant specifici virusurilor
3)Schimbarea proprietatilor biochimice ne legate de suprafata celulelor
-eliminarea proteazelor
-transcriptia genelor embrionare
Cum are loc transformarea celulei
La faza initierii replicarii AND are loc expresia genelor ,ce nu duc la moartea celulelor.Includerea genelor tirzii
duce la stoparea functiilor celulelor si ea moare.
Transformarea celulelor de catre ABN virali e posibila ,iar cind se include genele tirzii se declanseaza
mecanismele de stopare sau blocare a transformarii.
Se inregistreaza la:
-inocularea VO in celulele nepermisive
-la inocularea celulelor semipermisive si virusurile se reproduce in cantitati atit de mici incit nu cauzeaza moartea
cceluelor
-infectarea celulelor permissive cu virusuri defectate
In practica transformarea are loc la infectarea celulelor semipermisive cu cantitati mari de VO.
La aceasta faza celulele contin nu tot genomul celular,ci doar fragmente de AND ,deci este vorba de 2 factori:
-continutul fragmentelor de genom
-blocarea partiala a sistemei
Retrovirusurile - duc la transformarea celulelor din cauza virionilor defectati.La patrunderea lor in celule, ea se
transforma , iar virusurile nu se formeaza.Doar aplicare V. nedefectate in calitate de ajutor duce la salvarea
V.transformator defectat.
Rolul oncoproteinelor
Un interes deosebit prezinta produsele genelor, care induc modificari molecular cu urmari grave in viata
celulei , pe care o paraziteaza.
Proteinele produse timpuriu , cu rol bine stabilit in ciclul viral sunt cele cu efecte in transformarea celulelor in
conditiile in care ele nu actioneaza in ciclul litic.
Genele E timpurii (early)si dintre acestea E1 (cu E1A si E1B) sunt cele cu importante doluri in initierea
replicarii virale sau in cancerizare.
Generarea unei tumori
Tumora este produsa intotdeauna de la o singura celula capabila sa se divida (monoclonala )
VO induc aparitia unei cellule modificate in tesut ,
celula tumorala initiala se divide , desi celulele din jur nu ,rezultind o tumora localizata;aceasta tumora este inca
benigna
in cursul progresiei spre malignizare,tumora invadeaza membrane bazala
celulele tumorale invadeaza vasele sangvine diseminind astfel la distanta
Oncogeneza
1)Initierea modificari genetice determinate de dozele unor agenti transformanti
-agenti fizici :radiatii ,raze UV
-agenti chimici :aditivi alimentary ,compusi chimici

 -biologici: virusurile
2)Promovarea indispensabila dezvoltarii ulterioare a tumorilor
-factori necancerogeni ce cresc frecventa sau scad latent aparitiei tumorilor
-agentii transformanti induc modificari genetice care pot evolua spre cancer sau spre alte afectiuni ,care initiaza
cancerul
-cofactori promoveaza dezvoltarea canceroasa
3) Progresia actiunea persistent sau expunerea la gentii transformanti pierderea controlului ciclului de diviziune
celulara.
Caracteristica invaziva a celulelor tumorale
tumorile maligne trec granite in spatial vital al altor teusuturi prin 2 mecanisme:
-infiltrarea in tesuturile din vecinatae(infiltrare locala)
-migrarea in vasele sangvine sau limfatice dind nastere la metastaza.
Mecanismul de invazie si metastazarea celulelor maligne
Invazia si metastazarea celulelor maligne preuspun capacitatea acestora de a depasi o serie de obstacole ce constituie
cascada metastazica.
metastazarea pe cale hematogena:
O celula se poate desprinde din masa tumorala si se deplaseaza digerind calea sa prin matricea extracelulara si apoi prin
membrane bazala pentru a penetra in lumenul unui vas.La acest nivel , ea trebuie sa scape de diferitele sisteme de
protective din singe , inclusiv : anticorpi , macrofagi, cellule chileri ( de diferite origini) limfocite T.
Ajungind la un vas suficient de mic pentru a fi embolizat ,celula trebuie sa supravietuieasca impactului si presiunii
mecanice , dupace ea :
-penetreaza endoteliul
-extravazeaza din vas
-se multiplica la locul nou
-induce oncogeneaza
-instaureaza tumora secundara.
Etapele cascade metastazice
1)desprinderea celulelor din tumora primara
2)invazia locala a celulelor maligne
3) penetrarea celuleor maligne in vasele sangvine
4)transporul celulelor maligne prin vasele sangvine
5) embolizarea vaselor de catre celulele tumorale urmata de moartea lor ,sau
6)embolizarea vaselor de catre celulele tumorale urmata de dezvoltarea lor.
Factori epidemologici ai cancerelor umane
-Predispozitia genetica
factori fizici-factori chimici
-factori biologici:virali , bacterieni si parazitari
-alimentatia
Factori ambientali ; ocupationali si asociati stilului de viata
1)Substantele chimice carcinogene-tutunul,alcoolul,negrul de fum ,gudronul si derivatii sai ,fenolul ,derivati ai anilinei.
2)Alimentatia - -nitrozaminele ,nitritul de sodium(aditiv alimentar in procesul de conservare a carnii)au rol carcenogen.
Totusi ,trebuie avut in vedere ca hrana vegetala contine nitrati care sunt redusi la nitriti de catre bacteriile din
cavitatea bucala a vegetarienilor ,care astfel nu sunt protejati de cancerele cauzate de dieta.Dar vegetarienii se
bucura de o rata mai scazuta a cancerilor de sin , colon si prostate datorita efectului protector al anumitor seminte:
de griu,soia,porumb,fasole.(avind rol anticancerogen)
3)Cancerogene de natura hormonala
Hormonii nu sunt genotoxici ,deoarece nu se comporta ca agenti de modificare a AND ,dar starea hormonala a
organismului indeplineste un rol major in carcinogeneza.
Exemple:
Sarcina si nasterea(cu lactatie) au un effect protector fata de cancerul mamar(prin lactatie glanda mamara este
diferentiata)
Tratamentul de substitutie cu estrogeni la femeiele aflate in post-menopauza creste riscul cancerului , in timp ce
dozele contraceptive la femeile aflate in perioada pre- menopauzala pot induce,

4)cancerogene ocupationale
-gudronul determina cancerul scrotal
-nichelul si cromul au fost asociati cu cancerul de plamini
5)Radiatiile ionizante si UV
Determina aproape 3% din decesele datorate cancerului.Radiatiile UV modifica AND prin formare de dimeri,Sunt
associate cu cancerele de piele (carcinoame ale celulelor bazale)
Radiatiile ionizante
O singura expunere la radiatiile ionizante este suficienta pentru a genera cancere (diferentiere de radiatiile UV)
EX: supravietuitorii bombei atomice
Masuri pentru reducerea v oncogene
Depistarea precoce a t v
Starea sanitaro-igienica a localitatilor
Comportamentul

Origine tumorilor maligne

Aciunea factorilor mediului nconjurtori.
Aciunea mutaiilor.
Absena ereditar a antioncogenilor, care explic predispoziiile familiale pentru unele cancere.
Teoria viro-genetic (acad. Zilber L.A).
Teoria epigenetic bazat de aciunea factorilor mediului extern, care provoac dereglri n fiecare celul, ce
uneori poate deveni canceroas. Deci celula devine modificat epigenetic, pstrndu-i capacitatea de a reveni
la starea iniial.
Antioncogenii
Antioncogenii celulari gene supresoare ale tumorilor i care acioneaz la anumite puncte de control
ale ciclului celular. Determin inhibarea ciclului celular a celulelor care prezint modificri de ADN.
Receptori pentru hormoni ce inhib proliferarea celular.
Proteine ce acioneaz la puncte de control ale ciclului celular.
Proteine ce promoveaz apoptoza moartea celulei infectate.
Enzime ce particip la repararea ADN lezat - asigur stabilitatea genic.
Antioncogeni:
TSG tumor suppresor genes.
Rb gena retinoblastului, funcii reglatorii normale. Inactivarea implic n retinoblastom, carcinom
pulmonar, cancer de sn.
PS3 regiuni hipermutabile, inactivate prin deleii, mutaii punctiforme, implicate n cancer colorectal, cancer
de prostat
Prevenirea primar
- Educarea unui stil activ de via, alimentaie corect fr abuz de alcool, ievitnd fumatul, etc.
- Reducerea expunerii la diferii factori de risk, cum sunt bunoar aplicarea drogurilor, hormonilor,
radiaiilor.
- Aplicarea permanent a msurilor de prevenire.
- Monitorizarea diferitor tipuri de cancer.
Diagnosticarea baza combaterii tumorilor
- Mamogragia, Tehnicile imagistice moderne: radiografia, tomografia computerizat, rezonana
magnetic, arterio-grafia, scintigrafiile osoase. Microscopia electronic, histiochimia.
Fitoterapia afeciunilor canceroase
Dei cancerul nu poate fi tratat integral, exist vindecri individuale care atest c aceast boal poate fi
nvins prin mijloace naturiste.
Tratament cu ierburi, care dureaz 6 luni, perioad care se mparte n 3 reprize a cte 2 luni fiecare. Cura
se poate repeta dup 1-2 luni de pauz. O repriz terapeutic se compune din 3 etape.
TERAPIA GENIC N CANCER

 Terapia genic "ex vivo" - transferul unor gene clonate n prealabil n culturi de celule, prezint
posibilitatea seleciei celulelor n care transfecia s-a realizat cu succes i care exprim gena i
amplificarea ei n cultur nainte de transfer.
Terapia genic "in vivo" - reprezint un vehicul de tip lipozomic sau vectori virali recombinai, care
produc i transfer gena n celulele nvecinate. Eficiena transferului i expresiei genei fr
posibilitatea seleciei i amplificrii celulelor ce preiau i expreseaz gena de interes.
Gena transferat, ca o gen punctual artificial, reprezint o secven de ADN complementar celei de
interes i se poate integra n cromozomii celulei.
VIROTERAPIA - ONCOLIZA VIRAL
Genele de oncoliz, prin transfecie, se replic i lizeaz doar celulele tumorale i nu se replic n celule
normale ale organismului.
Determin cel mult simpomatologie limitat i stau la baza medicamentelor antivirale specifice
eficiente.
Sunt stabile din punct de vedere genetic, dar nu se integreaz n genomul celular.
Pot fi produse n concentraii mari dup protocoale GMP recunoscute.
CAPACITATE CITOTOXIC FOCALIZAT NUMAI ASUPRA CELULELOR CANCEROASE
Deleia structurilor care leag receptorul natural i redirecionarea adsorbiei ctre proteine biosintetizate
de celulele canceroase- Adenovirus delta -24 RDG.
Reprezint mutaii virale cu gene timpurii deletate. Astfel au fost selectate mutaii virale, care se replic
numai n celulele tumorale ce au alterat expresia unor antioncogene.
Sunt dependente de promotori activi doar intra-tumorali (Adenovirus reglat de PS la adeno si
herpesvirusuri).
Companii ce dezvolt terapii genice n cancer Cell Genesis - www.cellgenesys.com Crusadehttp://www.crusadelabs.com/cancer Medigene-www.medigene.com Oncolyticswww.oncolyticsbiotech.com
Intervenii chirurgicale
Tratamentul chirurgical - excizii cu margini de securitate.
Bisturiul laser cu bioxid de carbon.
Terapia adjuvant prin bararea micrometastazrii i reducerea edemului postoperator.
Aplicarea radiaiilor---Tehnici de iradiere: - curiterapie interstiiala, - iradiere cu neutroni rapizi,
- iradierea profilactic pulmonar pentru metastaze subclinice.
CHIMIOTERAPIA ANTIVIRAL
Mijloacele chimioterapeutice antivirale utilizate acioneaz la unul sau mai multe niveluri ale reproducerii
virale:
Inhibitori ai iniierii infeciei virale previn ataarea de celula gazd i decapsidarea virusurilor
(Amantadina i Remantadina).
Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici (Adenin-arabinozid (Vidarabina).
Inhibitorii polimerazelor (Acyclovir, Gancyclovir, Famcyclovir, Ribavirin).
Inhibitori ai ARNm (Fascarnet).
Inhibitori ai reverstranscriptazei
(Zidovudin, Retrovir)

Tema 5- Imunitatea antivirala

Patogenitatea infectiilor virale
Inalt patogeni
Conditionat patogeni
Nepatogeni
Conceptul de iceberg( infectie subclinica, asimptomatica)

Antigene- L Deutsch 1899, orice substanta care este recunoscuta ca straina de organism si este capabila sa declanseze
reactii imune specifice si sa interactioneze cu produsele acestor reactii
Imunitatea- proprietatea generala a organismelor vii
Sistemul imunitar rep un produs complex al evolutiei milenare constituit dintr-o retea de celule , tesuturi si
organe care functioneaza impreuna si au ca scop principal protectia organismului impotriva agentului patogen si
toxielor
Imunitate- nereceptivitatea organismelor la orice agent strain dpdv genetic inclusiv la m/o si toxinele lor
Imunitate- capacitatea de aparare specifica a organismului fata de agresorii externi ( v, bacterii, ciuperci, etc) cit
si fata de propriile molecule si unele celule degradate sau modoficate.
Sarcina fundamentala- a imunitatii distinctia dintre moleculele si celulele proprii sefl si cele straine- nonself
Ce este imunitatea antivirala Imunitatea antivirala este determinata de totalitatea de proprietati ereditare si dobindite pe parcursul
dezvoltarii organismului care excul patruderea si reproducerea v in celula. Aceste proprietati num. factori ai
imunitatii se deosebesc dupa origine si mecanismele de actiune evidentiiin: imunitatea umorala si mediata celular
Tipurile de imunitate
1-Ereditara- naturala , de specie- poate fi absoluta (lipsa tintei) sau relativa
2-Dobindita achizitionata, poate fi
1-Activa- naturala (postinfectioasa), si artificiala(in urma vaccinarii)
2-Pasiva- naturala ( transplacentara , prin laptele matern)si artificiala( administrarea Ac/seruri imune sa a limfocitelor)
Imunitatea dobindita se caracterizeaza prin:
Dezvoltare lenta si manifestare tardiva- citeva zile, saptamini dupa contactul cu un antigen.
Specificitate fata de antigen- capacitattea de a recunoaste si raspunde specific la numeroase substante straine ,
inclusiv la agenti infectiosi.
Memorie imunologica- capacitatea de a elabora raspuns mai rapid , mai intens si eficace la intilniri repetate cu
antigen.
Lipsa reactivitatii (toleranta) fata de antigenele proprii.
Imunitatea dobindita poate fi:
Imunitate antibacteriana, antivirala, antimicotica, antitumorala.
In functie de mecanismele reactiilor imune :
Imunitate umorala- exercitata prin intermediul unor proteine numite anticorpi ( Ac, Ig), produse de limfocitele
B, fiind secretate in singe si lichide biologice neutralizeaza si elimina v extracelulare si toxinele lor.
Imunitate celulara- eficienta in eliminarea parazitilor intracelulari sau a celulelor tumorale, este exercitata prin
intermediul limfocitelor T ( citixicitatea directa, activarea macrofagelor)

In dependenta de persistenta patigenului:

Imunitate sterila- se manifesta dupa eliminarea agentilor patogeni din organism(rujeola)
Imunitate nesterila- nereceptivitatea se pastreaza doar in perioada aflarii m/org. in organism (tuberculoza ,
sifilis)

Organele sistemului imunitar la om, circulatia limfocitelor( imagine)

Imunitatea umorala :
Raspunsul imun umoral consta in producerea de catre limfocitele b a Ac specifici si intervine in:
Distrugerea patogenilor extracelulari
Neutralizarea v
Inhibarea toxinelor
Raspunsul umoral asigura eliminarea Ag exogeni si se caracterizeaza prin productia crescinda de Ig specifice pt Ag care
au declansat generarea de Ig
Structura IgG
Imunoglobulinele se clasifica in functie de lanturile pe care le contin in 5 clase: IgG, IgM, IgA, IgD, IgE.

CONFIGURAIA ANTICORPILOR
Stadiile de dezvoltare ale Limfocitelor B
Fiecare stadiu de dezvoltare este determinat de rearanjamentul genelor lanurilor grele i uoare ale Ig,
expresia moleculelor de adeziune i a receptorilor citokinici.

Rolul Ac in imunitate
Coninutul Ac n snge determin gradul de rezisten a organismelor la V. Uneori aceast legitate nu se
manifest, demonstrnd c Ac acioneaz doar n mediul intern deosebit de complex al organismului, aflndu-se
n legtur strns cu ali factori ai imunitii (interferon, inhibatori).
La infeciile virale neurotrope e necesar ca Ac s ptrund nu doar n serul sanguin, ci i n sistemul nervos
central.
Ac nu acioneaz la ptrunderea direct a V. n esutul receptibil, deoarece n el Ac sau lipsesc, sau se afl n
concentraii mici.
Ac antivirali se conin n globulinele serului sanguin, iar cea mai mare concentraie se afl n gama globuline.
Imunizarea

300 iH- Egipt cruste variolice

2000 iH- china- cruste variolice
1500 DH- turcii introduc variolizarea
1700 dH- introducerea variolizarii in Anglia
1780 DH- Edward Jenner descopera vaccinul
1885- Pasteur descopera vaccinul antirabic
atenuat.

 Edward Jenner- parintele vaccinarii antivariolic

Prod anticorpilor monoclonali

Factori nespecifici ai imunitatiiDintre factorii nespecifici ai imunitatii fac parte:

Rezistenta specifica a celulelor
Receptivitatea- determinata de virsta
Actiunea inhibatorilor nespecifici,
Fagocitoza
Temperatura corpului
Interferonul
Receptivitatea determinata de virsta
Este determinata de particularitatile metabolice :
Sinteza unor substante ce stipuleaza reproducerea v la copii ( stimuloni);
Sinteza substantelor ce inhibeaza reproducerea v ( interferoni)
Actiunea hormonilor- gonadotropici stimuleaza I, iar castrarea o reduce, insa inocularea cortizonului ai a
hormonului gonadocorticotropic o reduce, deoarece se stopeaza sinteza Ac.
Inhibatorii antivirali
Reprezinta substante de natura lipo- si mucoproteica , care se contin in ser, saliva si in tes omului si animalelor si
pot inhiba reproducerea v. Dupa rezistenta la temperatura pot fi :
Termolabili- se descompun la 62-65 grade
Termomoderati 66-75 grade
Termostabili 75-100 grade
Functia de protectie a temperaturii
Temperatura inalta inactiveaza v, iar cea joasa reduce rezistenta corpului.
Temp actioneaza indirect prin schimbarea metabolismului . Se explica prin reducerea pH-ului Are loc inavtivarea
v extracelulare inhibarea reproducerii v in celula , intensificarea sintezei interferonului, activizarea proceselor
metabolice, reducerea pH mediului.
Interferon- factor nespecific al imunitatii ( I)
Reprezint proteine sintetizate in mod normal in unele celule din organism, avand rolul de protecie impotriva
infectiilor bacteriene, virale si parazitare, precum i a celor canceroase.
Isaacs A., Lindenmann J. (1957) - la inhibarea V. gripei inactivat termic cu membrana corioalantoic a
embrionului de gin cu scopul de a cerceta capacitatea lui de a interfera cu virusul omolog, infecios.

 Ei considerau c particulele V. care cauzau interferena vor fi eliminate pe calea adsorbiei, ns spre mirarea
lor ei au constatat, c capacitatea mediului de a stopa reproducerea V nu numai c nu se reduce, ci din contra,
se amplific. S-a demonstrat c aceast interferen este condiionat de un nou inhibator, numit Interferon.
Diversitatea interferonilor
-IFN alfa 1, 2 si 4 fiind cele mai utilizate in tratament;
- IFN-beta 2 larg utilizat in tratament;
- IFN-delta;
- IFN-epsilon;
- IFN-gamma -utilizat in tratament in unele situatii;
- IFN-kappa;
- IFN-lambda-1, 2, 3;
- IFN-omega;
- IFN-tau;
- IFN-zeta.
Interferonul alfa, beta i omega sunt incadrate n tipul I de interferoni, iar interferonul gamma n tipul II, fiind i
cele mai utilizate n tratamentul curent al unor boli.
Particularitati de producere si aplicare
Cele mai importante forme de interferon se produc in:
- Leucocite - interferonul alfa;
- Fibroblati - interferonul beta;
- Limfocite - interferonul gamma;
E.coli Genoingineric .
Efectele interferonului pentru tratament
Cele mai importante aciuni fiziologice sunt:
- Antiviral/antimicrobian/antiparazitar;
- Antiproliferativ (anticanceroas);
- Imunomodulatoare (de control al mecanismelor imune de aprare a organismului).
SINTEZA INTERFERONULUI
Se formeaz in vivo i in vitro la interaciunea cu V. nativ sau inactivat cu UV. Se sintetizeaz la inocularea
virusurilor, microorganismelor, endotoxinelor, polizaharidelor i lipopolizaharidelor.
Se depisteaz dup 1-2 ore de la inocularea V.
Se conine n snge, urin, lichidul intracefalic, coninutul nazofaringelui, organele interne.
Intensitatea producerii I. depinde de specia i vrsta animalului, crescnd odat cu vrsta. n organismele
imunizate I. se sintetizeaz mai lent.
La ptrunderea virusului n celul se pot forma i diferii stimulatori i antagoniti ai I.:
Blocheri,
- Stimuloni.
PROPRIETILE INTERFERONILOR
Indiferent de condiiile de sintez (specie, tipul celulelor, temperatura de cultivare, originea i proprietile
inductorilor) I. au proprieti comune:
o proteine simple cu masa molecular mic (20000 30000),
se inactiveaz la congelare i decongelare, la aciunea UV, se descompun la aciunea tripsinului i pepsinei, dar nu
se descompun la aciunea ribonucleazei, dezoxiribonucleazei,
rmne rezistent la aciunea temperaturilor nalte (60-80 grade timp de o or),
acioneaz att n mediu acid (pH2), ct i bazic (pH10).
Specificitatea I. protejeaz mai efectiv organismele din specia n care a fost sintetizat i de specia de V., care la
indus. Spre deosebire de Ac au un spectru mai larg de aciune.
nu este toxic i are aciune antigenic slab, ceea ce permite inocularea multipl n doze mari.

MECANISMELE DE FORMARE A INTERFERONILOR

Formarea I. este indus de AN viral. AN bicatenari sunt mai activi dect cei monocatenari.
Informaia despre sinteza I. este codificat n ADN celular. n celulele neinfectate funciile genelor
responsabile de sinteza I. sunt blocate.

La ptrunderea V. n celul, AN virali depreseaz funcia genelor structurale corespunztoare i n rezultat

celula sintetizeaz I. (Teoria Jacob i Monot, 1961).
Cum acioneaza interferonul ?
Interferonul nu are aciune direct, asupra virusurilor, ci particip la blocarea reproducerii lor. Astfel, virusurile
deja existente n organism sunt controlate de mijloacele de protecie a organismului, si altele noi nu se mai
produc, infecia stopndu-se.
MECANISMELE DE ACIUNE A INTERFERONILOR
Aciunea I. se manifest doar la ptrunderea virusului in celul. I. nu stopeaz adsorbia V. pe celul, iar pentru
aciune lui e necesar integritatea celulei.
acioneaz ca inhibator a sintezei polimerazelor. I. derepreseaz sinteza altor proteine celulare, care posed
activitate antiviral.
Ca inductor al altor proteine cu aciune antiviral,
blocheaz formarea polizomilor,
inactiveaz funcionalitatea ribozomilor,
eliberat ptrunde n alte celule i induce sinteza proteinelor represoare.
Schema aciunii Interferonului

APLICAREA INTERFERONILOR
Profilaxia i tratarea virozelor pe calea inoculrii exogene a I. sau a stimulatorilor de formare a lor, numii
Interferonogeni.
Se folosesc vaccinuri vii sau inactivate i interferonogeni sintetici, aplicnd 2 metode posibile de tratament:
- monoterapia (Interferon pegylat alfa),
- terapia combinat (Interferon pegylat alfa i Ribavirina).
Se nregistreaz un ir de avantaje fa de imunizarea cu vaccinuri.
Rezistena organismelor se nregistreaz repede dup inoculare i se inhib toate virusurile.
o se elimin rapid din organism i se cere inocularea dup 7-10 zile.
efecte secundare ale interferonului
Dei este o substan a organismului i ar trebui s fie bine tolerat, interferonul are numeroase efecte
secundare.
Cu toate acestea, efectele secundare nu sunt att de severe nct s se ntrerup tratamentul.

Cele mai importante efecte secundare

Manifestri asemntoare virozelor (subfebra, dureri de muchi, secreie nazal);
- Depresie, uneori sever;
Scdere n greutate, reducerea apetitului;
- Cderea parului (alopecie);
- Diaree;
- Dureri abdominale;
Scderea numrului de leucocite, globule roii i trombocite;
- Edeme (umflarea gambelor);

- Insomnie;
- Greuri;
- Dureri la locul de injectare;
- Tulburri ale funciei tiroidei;
Dureri osoase;
- Eruptii cutanate;
Scderea capacitii de munc.