Anatomia plamanilor

Figure
23–7
Greutatea medie a plămânilor la copilul care nu a respirat
este de 50 g şi de circa 90 g pentru copilul care a respirat.
La adult cei doi plămâni cântăresc aproximativ 1200 g;
cel drept este cu ceva mai greu decât cel stâng.
La un adult normal, în starea intermediară dintre expiraţie
şi inspiraţie, plămânii au în medie următoarele
dimensiuni:
diametrul vertical de 25-cm
diametrul sagital nivelul bazei de 15 cm
diametrul transversal la nivelul bazei de 10 cm
Consistenţa şi culoarea
La naştere plămânii au culoare roşie, iar după primele respiraţii roză.
La nou-născutul care nu a respirat, plămânii sunt gri-albicioşi
La adulţi culoarea plămânilor devine cenuşie şi prezintă depozite
negricioase, deoarece în mediile viciate cu particule de cărbune,
siliciu, fier etc, ţesutul reticuloendotelial al plămânilor se încarcă cu
aceste particule (pneumoconioze: antracoza, silicoza, sideroza).
Capacitatea totală, adică cantitatea maximă de aer pe care o conţin
cei doi plămâni, este în medie de 4500-5000 cmc.
Capacitatea vitală reprezintă volumele de aer care pot fi utilizate în
procesul de ventilaţie pulmonară şi exprimă valoarea funcţiei
respiratorii. Ea reprezintă, în condiţii obişnuite 3500-4000 cmc .
 Vârful (Apex
pulmonis).

Rotunjit, situat superior

de inletul toracic
Depaseste superior cu 3-4
cm prima coasta
Limita superioara este la
2,5 cm deasupra 1/3
mediale a claviculei
Varful - raporturi:
Anterior
A. subclaviculara
Posterior
ganglionul simpatic
cervicotoracic
Ramura ventrala a
primului nerv spinal
toracic
Trunchiul arterial
intercostal superior;
Medial : traheea
Lateral dreapta
V.brahiocefalica dr.
Lateral stanga

A.subclaviculara stg.
V. brahiocefalica stg.
 Baza plamanului

Semilunara si
concava; concavitate
mai accentuata pe
dreapta;
Situata pe fata
superioara a
disfragmului:
Dreapta: lobul drept al
ficatului
Stanga: lobul stg
hepatic, fornixul
gastric, splina
Posterolateral:
margine ascutita ce
proemina in sinusul
costodiafragmatic
Fata costala:

convexa;
Raport cu coastele, spatiile intercostale si
pleura;
Fata mediala:
1. Posterior, segment
vertebral:
Vertebrele toracice
Discurile
intervertebrale
Vasele intercostale
posterioare
2. Anterior, segment
mediastinal:
Portiunea mediastinală a plămânului drept
1/3 superioara (zona prehilara si retrohilara) se află hilul pulmonar cu
bronhia situată postero-superior, artera anterior, venele pulmonare inferior

1. Impresiunea
retrohilara a
venei azygos
2. Prehilar –
VCS
3. Impresiunea
inimii
4. Esofag
5. Traheea
6. nervi vag
7. Nervii frenici
8. timusul
Porţiunea mediastinală a plămânului stâng
1. 1/3 superioară(zona prehilara si retrohilara) se află hilul pulmonar la

nivelul căruia artera este dispuisă superior, bronhia inferior , iar venele
pulmonare anterior de bronhie;

Raporturi:
1. Impresiunea arcului
aortic( superior)
2. Impresiunea aortei
descendente
(retrohilar)
3. Impresiunea
cardiacă
Plamanul drept

3 lobi:
superior, mijlociu si
inferior
Separati prin fisurile
orizontala si oblica
Scizurile plămânului drept:
Scizura oblică
separă lobii superior şi mijlociu
de cel inferior
Intersectează marginea inferioara
la 7,5 cm posterior de
extremitatea sa anterioară
Pe marginea posterioară
corspunde T4
Coboară prin spaţiul intercostal
V
Urmează coasta a VI până la
joncţiunea costocondrală VI.
Scizurile plămânului drept:
Scizura orizontală

Separă lobii superior şi mijlociu

De la fisura oblică, se îndreaptă
orizontal, anterior, spre marginea
anterioară a plămânului, la acelaşi
nivel cu extremitatea sternală a
cartilajului IV costal
La nivelul feţei mediastinale,
trece spre hil;
Plamanul stang

2 lobi:
superior si
inferior
Separati de
fisura oblica
 Scizura plămânului stâng
Scizura oblică
Se situează între feţele costală şi medială a
plămânului
Superficial, începe pe faţa medială a părţii
posterosuperioare a hilului pulmonar, urcă
oblic, posterior, încrucişând marginea
posterioară a plămânului, la 6 cm inferior
de apex
Coboară anterior, încrucişând faţa costală,
pînâ la nivelul marginii inferioare, aproape
de extremitatea sa anterioară
Urcă pe faţa medială spre partea inferoară a
hilului
Fisura urmează spaţiul V intercostal
Este mai mai verticală decât cea dreaptă
Marginea inferioară
Subţire şi ascuţită
Separă baza de faţa costală
Uşor rotunjită în porţiunea medială
în inspir, corespunde unei linii duse de la punctul cel mai inferior al
marginii anterioare, la coasta a VI pe lmc, la coasta VIII pe lmc,
continuată posterior, medial şi uşor superior, spre un punct situat la 2 cm
lateral de T10.
Marginea posterioară
Separă faţa costală de cea mediastinală
Corespunde capului coastelor
Marginea anterioară
Se suprapune peste pericard
La dreapta - verticală, corespunde liniei costomediastinale a reflexiei
pleurale
La stânga – se apropie de aceeaşi linie, dar inferior de al patrulea cartilaj
costal, unde descrie o incizură cardiacă
Relationship between Lungs and Heart

Figure
23–8
Generalităţi
Duce sânge neoxigenat de la
ventriculul drept la plămâni.
Dimensiuni:
lungime – 5 cm
diametru -3 cm.
cel mai anterior dintre vasele
cardiace;
Origine: la baza ventriculului drept
din annulus pulmonar (prelungirea
superioară a conus arteriosus),
deasupra şi la stânga crestei
supraventriculare. Se orientează
superior şi posterior, trecând iniţial
anterior şi apoi la stânga aortei
ascendente.
Sub arcul aortic, corespunzător T5 şi
la stg liniei mediene se divide în
arterele pulmonare dreaptă şi stângă.
Bifurcaţia trunchiului pulmonar se
află inferior, anterior şi la stânga
bifurcaţiei traheei, nodulilor traheo-
bronhici şi plexului cardiac profund.
Raporturi
Anterior: pericard, pleura şi
plămânul stâng, extremitatea
sternală a sp.II ic stg.
Posterior: aorta descendentă, a.
coronară stg, atriul stg.
Lateral: de fiecare parte a
originii, auriculele şi artera
coronară.
Între bifurcaţia
pulmonarei şi arcul aortic se află
plexul cardiac superficial.
Fiecare artera
pulmonară este însoţită de două
vene pulmonare şi de bronhia
principală corespunzătoare.
Artera pulmonară dreaptă
este mai lungă şi mai subţire decât controlaterala;
are un traiect orizontal, la dreapta, anterior de aorta descendentă,posterior de VCS şi vena
pulmonară dreaptă, apoi anterior şi inferior de bifurcaţia traheală, anterior de esofag şi bronhia
principală dreaptă, abordând hilul pulmonar.
Posterior de VCS se împarte în două ramuri, superior şi inferior, la nivelul bifurcaţiei aflându-
se un nod limfatic.
Ramuri:
Ramul superior, mai mic, abordează lobul superior şi se va împărţi în două ramuri.
Ramul inferior dă un ram recurent pentru lobul superior, un ram anterior pentru lobul
mijlociu şi un ram posterior pentru segmentul superior al lobului inferior, ulterior împărţindu-
se în ramuri mici pentru celelalte segmente ale lobului inferior.
 Artera pulmonară stângă
este mai scurtă şi mai mică decât cea dreaptă;
trece orizontal, posterior de aorta ascendentă şi bronhia principală stângă spre hilul pulmonar;
emerge prin concavitatea arcului aortic, de care este unită prin ligamentul arterial, rest al
ductului lui Botalo;
coboară anterior de aorta descendentă.
Ramuri:
Ram (cel mai voluminos) pentru segmentul anterior al lobului superior stâng; intrând în fisura
oblică dă un ram pentru segmentul superior al lobului inferior.
Ramuri lingulare în număr variabil.
Venele pulmonare
4 vene pulmonare care aduc sânge oxigenat de la plămân
la atriul stâng;
Venele pulmonare
Avalvulare;
Originea în reţeaua capilară a pereţilor alveolari;
Formează prin joncţiuni succesive ale venelor tributare câte
un trunchi în fiecare lob pulmonar, deci trei pentru plămânul
drept, şi două pentru plămânul stâng;
Venele lobare drepte mijlocii şi superioare fuzionează într-un
trunchi comun;
Perforează pericardul fibros;
Se deschid, separat, pe faţa posterosuperioară a atriului stâng;
Venele pulmonare
În hilul pulmonar:
Vena pulmonară superioară este situată antero-inferior de artera
pulmonară;
Vena pulmonară inferioară este structura hilară situată cel mai
inferior, orientată uşor posterior;

Pe dreapta: VPS trece posterior de vena cavă superioară,

infero-posterior de atriul drept;
Pe stânga: ambele vene pulmonare trec anterior de aorta
descendentă;
La nivelul pericardului sunt parţial acoperite de pericardul
seros.
The Respiratory Muscles

Figure 23–16a,
b
The Respiratory Muscles

Figure 23–16c,
d