Anatomie Curs 1

Cavitatea toracică. Mediastinul.

Trunchiul = structură axială de care se atașează membrele și, în

regiunea nucală, extremitatea cefalică.
Cranial – cavitatea toracică, caudal – cavitatea
abdominopelvină.
Între cele două cavități se află diafragma (care le separă).

Cavitatea toracică
o S4 – plicatura discului embrionar
o S7 – cavitatea pericardială embrionară comunică cu
cavitatea peritoneală prin canale perechi
pericardioperitoneale.
o Limită superioară: incizura jugulară
o Prezintă: 1. INLETUL TORACIC (APERTURA
TORACICĂ SUPERIOARĂ) – un orificiu superior și 2.
OUTLETUL TORACIC (APERTURA TORACICĂ
INFERIOARĂ) – orificiu inferior unde se inseră
diafragma.
1. Inletul toracic – ovoidal, orientat anterior și caudal. Este
o linie care începe la incizura manubriului -> clavicula -
> prima coastă și intersectează retrozidul (coloana
osoasă formată din suprapunerea vertebrelor și
discurilor) la T1. Pe aici trec elemente formate în
primele 6 săptămâni de viață embrionară.
2. Outletul toracic – formă ovoidală mai largă, de la vârful
procesului xifoid -> marginea inferioară a art.
condrosternale, marginea inferioară a ultimelor coaste
(posterior), intersectează retrozidul la T12.
 Pereții cutiei toracice: anterolateral – sternul, posterolateral –
arcuri costale.

Linii importante:
1. Linia mediosternală (mediosagitală)
2. Linia medioclaviculară (trece prin ½ claviculei) – șocul
apexian => spațiile 4-5 intercostal.
3. Linia axilară anterioară
4. Linia medioaxilară (trece prin vârful axilei)
5. Linia axilară posterioară
6. Linia interspinoasă (spinală posterioară) – unește unește
vârfurile proceselor spinoase ale vertebrelor toracice
+ linii parasternale, interpectorale, parascapulare.

Stratigrafie
- Planul superficial – pielea, fascia superficială, arterele
subclaviculară, toracică internă, intercostală anterioară, nervii
omonimi, limfonodulii parasternali și paramamali
- Planul profund – plan muscular: m. subclavicular, pectoralii,
dințatul mare, intercostali (acoperiți de o fascie proprie,
solidarizați prin fascia superficială). Stratul profund al fasciei
profunde tapetează endotoracele.
Anatomie clinică:
- Puncția pleurală – în zona de matitate maximă
- Inspecție, palpare, percuție, ascultație

Diafragma
 Mușchi striat, formă de cupolă
 Orizontal între cutia toracică și cavitatea abdominopelvină
 3 porțiuni periferice musculare cu numele inserțiilor:
sternală, costală, vertebrală.
  1 porțiune centrală numita CENTRU TENDINOS (țesut
conjunctiv fibros)
- Puncte slabe: triunghiul lombocostal, triunghiul sternocostal
(potențial de acumulare de colecție)
- Perforat de hiatusuri (orificii):
Hiatusurile:
1. Aortic – caudal, corespunde T12, între pilierii de inserție
lombară a diafragmei, permite pasajul aortei din torace în
abdomen. Din abdomen în torace -> ductul toracic.
2. Esofagian – în porțiunea musculară a diafragmei, corespunde
T10, permite trecerea din torace în abdomen a esofagului
însoțit de nervii vag stâng (anterior) și drept (posterior)
3. Pentru vena cavă inferioară (porțiununea tendinoasă,
corespunde T8)
+ hiatusuri minore dispuse aleatoriu pentru vertebrele
lombare, nervii splanhnici, ggl. simpatici laterovertebrali.

Funcțiile diafragmului:
- Inspir: crește diametrul vertical și anteroposterior prin
contracția m. intercostali externi
- Inspir accesor: se ridică prin m. pectorali, scalen anterior,
sternocleidomastoidian
- Expir: revine în stare de repaus => m. intercostal intern
(crește presiunea abdominală care comprimă diafragma) =>
retracția elastică a plămânilor.
Vascularizație: artera diafragmatică superioară (ram din
toracică) și artera diafragmatică inferioară (ram din epigastrica
superioară)
Inervație: nervul frenic (C3-C5, ram terminal al plexului
cervical)
Lojele pleuropulmonare -> plămânii (acoperiți de pleură). Între
ele – spațiu virtual = mediastin.
 MEDIASTINUL

Mediastinul este delimitat între stern (anterior), coloana

vertebrală (posterior), inletul superior și fața toracică a diafragmei
(inferior).
2 componente: mediastinul superior și mediastinul inferior.

I. MEDIASTINUL SUPERIOR
 Între inlet și planul orizontal care intersectează superior T4
 Conține: piele, țesut celular subcutanat, timusul (sau
vestigiile timice), un plan venos format din trunchiul
brahiocefalic stâng și drept (se unesc și formează vena
cavă superioară), un plan arterial alcătuit din arcul aortic:
trunchiul brahiocefalic drept, carotida stângă,
subclaviculara stângă, un plan nervos – nervul vag și un
plan posterior visceral (traheea, esofagul, ductul toracic).
 Nervii vagi flanchează lateral esofagul până la T8-T9, apoi
se inflectează iar vagul stâng -> anterior și dreptul
posterior.
II. MEDIASTINUL INFERIOR
 Între linia imaginară de intersecție a vertebrei T4 și planul
tangent diafragmei
 Sacul pericardial, cordul și vasele împart mediastinul
inferior în: porțiune anterioară, mijlocie și posterioară.
1. Porțiunea anterioară: între stern și sacul pericardic; m
sternohioidieni, sternotiroidieni și transversul toracic;
conține corpul adipos retrosternal, limfonodulii
mediastinali anteriori și timusul.
2. Porțiunea mijlocie: între fața anterioară și cea
posterioară a sacului pericardic. Conține cordul,
 pericardul (fibros și seros), începutul și terminalitatea
vaselor mari, n. frenici, venele pericardiofrenice,
limfonoduli
3. Porțiunea posterioară: între fața posterioară și planul
prevertebral (fascia endotoracică, m erectori spinali,
etc). Conține esofagul, n vagi, aorta toracică.

Spații importante
a) Spațiul retrosternal: între fața posterioară sternală și fascia
endotoracică (stratul profund al fasciei profunde)
b) Spațiul pretraheal: între trahee, bifurcația traheei și arcul
aortic
c) Spațiul retroesofagian: între fața posterioară esofagiană și fața
anterioară a spațiului prevertebral. Începe la baza craniului, se
continuă cu spațiul retrofaringian.
***Anatomie clinică: aici se realizează abordul chirurgical al
esofagului, situat cel mai posterior. O altă metoda -> prin
abdomen la deschiderea prin cardia.
Structurile bine drenate sunt protejate, dar în cazul unui
proces patologic, odată ce este depășită bariera, difuzia este
rapidă.

Noțiuni de anatomie clinică

1. Mediastinită – acumulare de lichid, se drenează, dureroasă

2. Splina – poate fi interesată în leziunile abdominale,
considerată organ toracoabdominal
3. Pneumomediastin – aer în mediastin
4. Pleurezie – lichid (cu structură necunoscută) ce coboară în
recesurile costomediastinale
5. Pneumotorax – dispnee severă, dureri toracice; poate fi
simplu sau cu supapă (cu valvă).
6. Hemotorax – sânge în torace
 Patologiile toracice sunt a 2-a cauză a mortalității după
cele craniocerebrale.
 Coastele se fracturează cel mai frecvent la nivelul
unghiului.
 „Voletul costal” – insuficiență respiratorie
 Patologiile pulmonare interesează centrii bulbari
respiratori => boli dificile, pacienții – conștienți până în
ultimul moment
 Moartea prin asfixie – șoferi – leziuni create la impactul cu
volanul
 Traume cardiovasculare, contuzie miocardică
 Dezvoltarea sistemului respirator

Funcțiile sistemului respirator: schimbul de gaze (respirație),

fonație (laringele), etc.

Componentele sistemului respirator

1. Tract respirator superior (extratoracic): nasul (piramida
nazală, cavitatea nazală), sinusurile, faringele, laringele
2. Tract respirator inferior (intratoracic): traheea, arborele
traheobronhic

Observație: ORL consideră laringele parte din tractul inferior.

Există 6 structuri de tip arboriform:

1. Arborele bronșic (tractul traheobronhic)
2. Arborele arterial și venos (vascularizează funcțional
plămânul)
3. Arborele pulmonar și venos (drenează membrana
alveolocapilară)
4. Arborele sistemic
5. Arborele venos (4 și 5 se anastomozează între ele)
6. Arborele limfatic

Plămânii
 Descreștere proximodistală
  Se dezvoltă în Z22-Z27 (S4) din mugurele (diverticulul)
respirator care prezintă un epiteliu endodermic
 Prezintă structuri derivate din endoderm (epiteliul traheic
al bronhiilor, alveolelor și glandelor anexate acestor
epitelii) și mezoderm (cartilajele căilor aeriene, fibre
musculare netede, vase de sânge și limfatice și țesut
interstițial).
 Diverticulul este atașat de peretele anterior al intestinului
primitiv prin 2 structuri care converg, fuzionează și
formează septul ezotraheal (pe linia mediană) care
segmentează intestinul anterior în: porțiune anterioară
(mugure traheobronhic) și porțiune posterioară (viitorul
esofag). Mugurele traheobronhic comunică cu intestinul
primitiv printr-un orificu ce va separa laringofaringele de
faringe.
 Stadiul 12 – porțiunea caudală se divide asimetric => 2
muguri bronșici (unul mare = drept, stângul = mai îngust).
Diviziunea se termină la sfârșitul S4.
 Începutul S5 – mugurii se divid în continuare simetric,
dihotomic până în S16 => 23-24 de generații (primele 7
până în luna 6, următoarele se termină după naștere în
primii 8-10 ani).
 S8 – structurile anatomice caracteristice sistemului
respirator adult există deja, iar bronhiile terminale sunt
definitivate până în S16/S28.

Traheea
 Stadiul 14 (S5-S6)
 Începe în proximitatea situsului viitorului esofag, crește
longitudinal, coborând din regiunea cervicală în torace
până la T3-T4.
 Inervația și vascularizația – stabilite deja când traheea și-a
atins poziția definitivă => contracția mușchilor netezi ce
solidarizează cartilajele traheale.
  La nou-născut și copil este mai mică, îngustă și înaltă =>
intubarea se face diferit față de adult.

- Bronhia primară dreaptă – se dezvoltă caudal

- Bronhia primară stângă – transversal

Dimorfismul sexual face ca traheea la femei să fie mai mică.

În S5, mugurii se dezvoltă, pătrund în pereții canalelor

pleuropulmonare care se înfundă => expansiunea cavității pleurale.
Ascensionarea plămânilor în cavitatea pleurală => S8 – capătă
caractere adulte.
Invaginarea în canalul pleuropericardic => o pleură parietală
(somatopleura) și una viscerală (visceropleura).

DEZVOLTAREA PLĂMÂNILOR

1. Stadiul embrionar (Z26-S6)

 Apariția mugurilor pulmonari și arterelor pulmonare
mari
 Z26 – mugurii bronhici primari
 S5 – mugurii secundari
 S6 – mugurii terțiari (se edifică segmentul
bronhopulmonar); în mezenchimul angiogenic din jurul
mugurilor bronhici => o rețea capilară ce primește
sânge din arterele arcului aortic (primordiul viitoarelor
artere pulmonare); venele pulmonare (mezocard dorsal)
2. Stadiul pseudoglandular (S7-S16)
 Dezvoltarea căilor aeriene și a structurilor capilare de la
nivelul membranei respiratorii
 Parenchimul pulmonar – aspect de glandă (numele
stadiului)
 Bronhiolele terminale
 Separarea de intestinul primitiv a plămânilor
 Diferențierea celulelor embrionare (proximodistal) în
celule ciliate, neuroendocrine și neurosecretorii.
Acestea stau pe o membrană bazală ce le solidarizează.
 S10 – cilii celulelor ciliate prezintă primele mișcări
(ritm = 10/s) => arborele bronșic – scăldat în lichid
amniotic.
 Celulele musculare netede <= pereții bronhiolelor
 Dezvoltarea cartilajelor
3. Stadiul canaliculelor (S17-S27)
 Dezvoltarea căilor aeriene și membranei alveolocapilare
 Bronhiolele + primii saci alveolari => acinul – tapetat
de celule cubice: de TIP 1 (pneumocite 1) –
caracterizează epiteliul de rețea vasculară și vor forma
bariera alveolocapilară și de TIP 2 (pneumocite 2) –
care secretă surfactant.
4. Stadiul sacular (S28 – sfârșit)
 Debutul maturării arborelui respirator
 Edificarea formării surfactantului și a barierei
alveolocapilare
 Nr pneumocitelor crește => schimburi gazoase posibile
în S28 (plămânul respiră singur)
5. Stadiul alveolar (terminal, continuă după naștere)
 Dezvoltarea sacilor terminali
 Secreție de surfactant
 Schimburi prin membrana alveolocapilară
 Continuă pe toată perioada primei copilării
 Asigură maturizarea postnatală a plămânilor și arborelui
traheobronșic (sub acțiunea genelor)
S26-S28 – plămânul este teoretic funcțional.