Ieremia Valahul

Despre viața lui petrecută în Valahia Minor (Moldova de astăzi) nu se cunosc prea multe amănunte.
Se presupune că s-a născut în apropierea localitatii Sascut ,de langa orasul Bacau. La vârsta de 18 ani,
Ion(numele care la primit la botez) pleacă de acasă fără voia părinților, Margareta Bărbat și Stoica
Costist, trece pasul Oituz și se oprește la Alba Iulia, de unde pleacă spre Italia.Drumul nu a fost
usor,deoarece in acele vremuri,mai exact in secolul la 16-lea ,mijloacele de transport in comun erau
greu accesibile ,iar cele care existau fiind foarte costisitoare.In final ajunge la Napoli unde il vor
astepta mari schimbari.

La 8 mai 1579 intră în mănăstirea Efrem cel vechi din Napoli în ordinul călugărilor capucini unde va
începe slujirea plină de dăruire ,compasiune si credinta a acelui „Domn mare” .

Până la sfârșitul vieții se va dedica lui Dumnezeu si rugaciunii profunde, săracilor și bolnavilor,
distingându-se printr-o caritate care va constitui trăsătura de bază a vieții sale slujind în spitalele din
jur care erau pline de bolnavi in stare grava,oameni ai strazi si leprosi.
Ascultarea, ca înfrângere a voinței proprii în fața voinței divine, a fost izvorul unei tării și dăruiri de
sine care i-au caracterizat viața de călugăr 40 de ani, trăind într-o simplitate si curatie fără margini
uneori dusă până la extrem ,prin posture lungi si negre,prin fapte de milostenie trupeasca si
sufleteasca.
El nu cunoștea învățătura sfântului Augustin care spunea că „ascultarea este mama fericirii” , dar a
practicat-o cu smerenie și umilință toată viața, fiind convins că face voia lui Dumnezeu, ceea ce îi
dădea o liniște sufletească inexplicabilă. Renunțarea la orice posesiune materială l-a făcut ca timp de
40 de ani să poarte aceeași haină călugărească.
A fost un exemplu in manastire,lucru obervat in lucrarile care au fost scrise dupa moartea lui de catre
colegii sai calugari,de anumiti prieteni sip e cei care I –a ajutat in nevoi.
Totodaata in anul 1585 a fost transferat la biserica Sfânta Zămislire situată în Napoli, unde a lucrat ca
infirmier toată viața lui dedicandu-se bolnavilor si ajutandu-I pe cei care ii cereau ajutorul.
Se dedica întru totul meseriei, iar pentru el, bolnavii erau parți suferinde ale lui Isus, și se aproprie de
ei ca de Isus însuși.
Rugându-se neîncetat, Dumnezeu a rodit în el prin mirocole. Faima lui s-a năpustit peste toți, iar
minunile se manifestau prin el într-un mod pe care îi surprindea pe toți.
Moare in Italia,dar va fi adus inapoi in Romania ,unde isi va dormi somnul de veci la Institutul
frenciscan din Onesti.
Fercite Ieremia,roaga-te pentru noi!!!

Cpmpletari-site viata sfintilor