Martirii credintei in inchisorile comuniste

Cele mai vii pilde care amintesc de sacrificiul Mantuitorului pot fi regasite in istoria recenta a Romaniei In Saptamana Patimilor, crestinii de azi incearca sa gaseasca exemple de urmat in Vietile Sfintilor, carti care povestesc diferite intamplari miraculoase petrecute cu secole in urma. Cu toate acestea, cele mai vii pilde sunt tocmai cele din istoria recenta a Romaniei. Sunt exemplele de sacrificiu personal ale celor care au platit cu viata pentru ca nu au renuntat la crezul lor si au refuzat sa faca pactul cu regimul comunist.

Sute de martiri ai credintei si-au purtat crucea in inchisorile comunist

Unii dintre ei au reusit sa vada sfarsitul regimului ateu. Altii au murit cu gandul la clipa prabusirii acestuia. Ortodocsi, catolici sau protestanti, martirii secolului XX au avut in comun credinta nestramutata in Iisus Christos. Exista persoane care au refuzat, cu demnitate, sa incheie compromisuri cu regimul comunist. Una dintre aceste persoane este parintele Nicolae Steinhardt, unul dintre cei mai cunoscuti intelectuali ortodocsi.

Nicolae Steinhardt s-a nascut in anul

1912, intr-o familie evreiasca ce locuia in comuna Pantelimon de la periferia Bucurestiului. Printre colegii sai de generatie si de scoala s-au numarat Mircea Eliade, Dinu Pillat sau Constantin Noica. Nicolae Steinhardt a frecventat Cenaclul literar "Sburatorul" al lui Eugen Lovinescu, unde si-a descoperit talentul literar.

El si-a luat licenta in Drept si in Litere. A devenit avocat si si-a luat doctoratul in Drept constitutional la Universitatea din Bucuresti. In paralel, si-a inceput activitatea literara. Preocupat de conceptia crestinilor asupra evreilor, Nicolae Steinhardt a publicat volumul in limba franceza "Essai sur la conception catholique du Judaisme". In anul 1944, el incepe sa lucreze ca redactor la Revista Fundatiilor Regale. In anul 1947, incepe prigoana comunista impotriva sa. Nicolae Steinhardt este concediat de la revista si dat afara din Barou. El a devenit un marunt slujbas.

ARESTAREA LUI NICOLAE STEINHARDT

In anul 1958, a fost arestat, alaturi de prietenii sai Constantin Noica si Vladimir Streinu. Desi era evreu, el a fost acuzat, paradoxal, in lotul unor presupusi legionari. Nicolae Steinhardt a fost condamnat la 13 ani de munca silnica. In inchisoarea Jilava, in anul 1960, a a decis sa se converteasca la crestinism. Intelectualul evreu a fost botezat clandestin in celula transformata in capela de ierarhul ortodox basarabean Mina Dobzeu, un alt martir al prigoanei comuniste. Nasul sau de botez a fost Emanuel Vidrascu, fostul sef de cabinet al maresalului Ion Antonescu. La ceremonie au asistat si doi preoti romano-catolici, doi greco-catolici si un pastor protestant. A fost purtat prin inchisorile din Gherla si din Aiud, unele dintre cele mai infioratoare temnite comuniste.

In anul 1964, el a fost eliberat, ca urmare a gratierii detinutilor politici, gest prin care conducatorii comunisti incercau sa castige bunavointa Occidentului. Nicolae Steinhardt, imediat dupa eliberare, a intrat in schitul Darvari de langa Bucuresti, unde a fost cuminecat prima data. Nicolae Steinhardt a inceput sa scrie "Jurnalul fericirii", testamentul sau literar, nascut din experienta suferintei in inchisoare. Manuscrisul i-a fost confiscat de Securitate, insa, dupa interventii repetate, i-a fost restituit. O parte a manuscrisului sau a ajuns la Paris, la sectia romaneasca a Radio Europa Libera, unde a fost radiodifuzat de Monica Lovinescu si de Virgil Ierunca. In Romania, "Jurnalul fericirii" a fost publicat in anul 1991 si a primit premiul criticii literare in anul 1992. Pana atunci, Nicolae Steinhardt a intrat in Manastirea Rohia din Tara Lapusului. Aici, el a devenit calugar in data de 16 august 1980, la o zi dupa ce participase la liturghia de Sfanta Maria Mare. In data de 30 martie 1989, inainte sa apuce sa vada sfarsitul comunismului, a murit in spitalul din Baia Mare. Cel care il botezase, colegul sau de celula, parintele Mina Dobzeu, i-a fost alaturi in ultimele zile.

ELIBERAREA LUI NICOLAE STEINHARDT

Nicolae Steinhardt este inmormantat intr-un cimitir modest, la marginea unei paduri seculare ce strajuieste Manastirea Rohia

VALERIU GAFENCU

Valeriu Gafencu este unul din tinerii martiri care au murit n nchisorile regimului comunist, numit de Nicolae Steinhardt "Sfntul nchisorilor". S-a nscut la 24 ianuarie 1921 n localitatea Sngerei, judeul Bli.

n anul 1941, pe cnd era student in anul al II-lea la Facultatea de Drept i Filosofie din Iai i totodat conductor al unui grup al Friilor de Cruce, a fost arestat i condamnat la 25 de ani de munc silnic. Reputatul profesor de drept civil Constantin Angelescu l-a aprat la proces pe Gafencu, declarnd c acesta este "unul dintre cei mai buni studeni pe care i-am avut de-a lungul ntregii mele cariere didactice". Aceast ncercare s-a dovedit ns a fi inutila. Astfel, i-a svrit sentina la nchisorile de la Aiud , Piteti i Trgu Ocna , unde a fost un adevrat tritor al Ortodoxiei, regimul dur al deteniei, torturile i bolile contactate aici ntrindu-l duhovnicete. n 1949 este dus la sanatoriul-nchisoare de la Trgu Ocna ntr-o stare foarte grav: TBC pulmonar, osos, ganglionar, reumatism, lips de hran.

La data de 2 februarie 1952 le-a cerut colegilor de suferin s-i procure o lumnare, o cruciuli i o cma alb pe care s i le pregteasc pentru ziua de 18 februarie. Cu o zi nainte de moarte, i-a spus lui Ioan Ianolide: "Mine voi muri. Vreau s-mi iau rmas bun de la cei mai apropiai prieteni. F tu aa fel nct s vin pe rnd la mine, n linite.". A doua zi, pe 18 februarie, n jurul orelor 14:00-15:00, Valeriu Gafencu rostete ultimele sale cuvinte: "Doamne, d-mi robia care elibereaz sufletul i ia-mi libertatea care-mi robete sufletul.", dup care trece la cele venice.

SF. ILIE LCTUSU O VIAT DE MARTIR

Printele Ilie s-a nscut pe 6 Decembrie 1909 n satul Crpturile, judetul Vlcea. Isi doreste de mic copil s-i slujeasc lui Dumnezeu si astfel, n 1934, absolv Facultatea de teologie din Bucuresti, si la putin timp dup aceea este hirotonit. Slujirea preoteasc i-a adus multe satisfactii duhovnicesti. Pentru mrturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut si, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a mpiedicat deloc n propovduirea Cuvntului Adevrului, cci el mai mult se temea de Dumnezeu dect de oameni. A suferit pentru biserica si neamul su, pe care l-a iubit, ducndu-si crucea grea prin nchisori.

A fost arestat n anul 1952 si dus n judetul Constanta, la coloniile Gales si Peninsula. n 1954 este eliberat, iar din 1959 pn n 1964,este arestat si condamnat la munc silnic n Delt, la Periprava, unde-l ntlneste pe printele Iustin Prvu. Acolo s-au petrecut fapte demne de vietile sfintilor. Dup ce a fost eliberat, se stabileste fortat la Bolintin, unde lucreaz ca zidar.

Suferintele din timpul vietii I-au afectat foarte mult sntatea si din acest motiv si petrece sfrsitul vietii n spital, unde a spus c, daca nu va muri pn la 22 Iulie, va mai tri nc 2 ani. Dup cum a spus, printele Ilie trece la cele vesnice exact la 22 Iulie, acelasi an (1983).Tot atunci, a mai spus c, dac sotia sa va nceta din viat peste 15 ani, s fie ngropat lng el, ceea ce s-a mplinit. Pe 22 Septembrie 1998, la nmormntarea sotiei printelui Ilie, cei prezenti sau aflat n fata unui fapt neasteptat: trupul printelui era neputrezit, uscat si plcut mirositor.

DOVADA DE DINCOLO DE MORMNT

Moastele printelui Ilie Lctusu au fost descoperite n data de 29 Septembrie 1998. Trupul neputred al sfntului, n greutate de 7-8 kg, a fost gsit la 15 ani dup moartea sa, n conditiile corespunztoare sfintelor moaste: nestriccios, frumos mirositor, uscat si usor, pielea de culoarea alunului, pstrndu-si dimensiunile si aspectul, pe care privind-ul nu provoac spaim, ci bucurie duhovniceasc, dnd impresia unui om care doarme.

INCHIS, DAR LIBER

Printele Ilie era un om al rugciunii. Indiferent de ce se ntmpla n jurul su, era mereu cu mintea la Dumnezeu. Rugciunea lui era profund si nencetat, ceea ce-l fcea s vad lucrurile mai clare, n profunzimea lor, mai aproape de Adevr. Era un bun sftuitor si nu se implica dect n probleme de ordin duhovnicesc. Foamea si suferinta atinseser culmi maxime. n aceste mprejurri, printele Lctusu pe multi i mbrbta, altora le era alinare, fcnd ca sfaturile sale s fie un bun leac pentru cei nchisi mpreun cu el. Cu toate presiunile ce se fceau asupra lor, rugciunea si rbdarea, iubirea, ndejdea sau mai ales credinta, l ajutau pe printele Ilie s-si mentin pacea interioar, rmnnd astfel neclintit n fata urii si a ruttii, a violentei si a tuturor lucrrilor cu adevrat demonice ce se exercitau asupra celor ntemnitati.

Parintele Gheorghe Calciu

Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, unul dintre cei mai curajosi si mai cunoscuti opozanti ai regimului comunist, a trecut la cele vesnice. Bolnav de cancer la pancreas, Parintele Calciu a venit n Romnia pe 20 septembrie, ca sa-si vada, pentru ultima oara, prietenii, rudele si locurile dragi. Pe 14 octombrie, cu trei zile nainte de a sustine n Bucuresti o conferinta despre dimensiunea duhovniceasca a suferintei, a fost internat de urgenta la Spitalul Militar Central. Medicii l-au operat imediat si au constatat ca boala era n ultima faza. Timp de o luna, ct a fost ngrijit n Sectia Reanimare, la patul Parintelui a fost un adevarat pelerinaj.

nmormntat la Petru Voda

La dorinta familiei, care spera ca va avea parte de un tratament mai eficient n SUA, pe 16 noiembrie, Parintele Calciu a fost transportat la un spital din Washington. nsa, marti, 21 noiembrie, la ora 19.00 a Romniei, la praznicul Intrarii n Biserica a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, Parintele Calciu a trecut din Biserica Luptatoare n Biserica Biruitoare. Cu doua zile nainte de a mplini 81 de ani.

La ora cnd scriam acest articol, trupul sau nensufletit urma sa fie adus n tara, sa fie depus, pentru o zi, la biserica Radu Voda, a Seminarului Ortodox din Capitala, si apoi sa fie nmormntat la manastirea Petru Voda Neamt. A cerut asta prin testament, dupa ce primise ncuviintarea Parintelui Staret Iustin Prvu.

21 de ani de temnita
n timpul regimului comunist, Parintele Calciu a ndurat peste 21 de ani n nchisoare . A doua condamnare a primit-o pentru ca, ntr-o serie de sapte predici, tinute n Postul Pastelui lui 1979, a criticat virulent regimul comunist si a protestat mpotriva darmarii bisericilor. Eliberat la presiunile SUA, determinate de interventile unor Comitete pentru salvarea sa conduse de Mircea Eliade si Eugen Ionescu, n 1985 i s-a impus sa paraseasca definitiv tara. A emigrat n SUA, unde i se acordase cetatenia de onoare, si a devenit parohul bisericii ortodoxe romnesti "Sfnta Cruce" din Washington.

n exil, si-a continuat lupta pentru apararea credintei ortodoxe si a intereselor romnilor, fiind, ntre altele, fondator si presedinte al Romfest Congresul Romnilor de Pretutideni. Singurul gnd binefacator este acela ca Parintele Gheorghe Calciu este acum n mparatia Cerurilor, n slava lui Dumnezeu cel n Treime, unde se va ruga n continuare pentru iertarea pacatelor noastre. Dumnezeu sa-l odihneasca n ceata dreptilor sai!

Ioan Ianolide
Ioan Ianolide era pna nu demult un nume cunoscut doar de fostii detinuti politici si de initiatii n istoria recenta a Romniei. Ioan Ianolide a fost membru al "grupului mistic" din temnita Aiudului si apoi din cea de la Tg. Ocna.

Ioan Ianolide s-a nascut n anul 1919, la Dobrotesti Teleorman, ntr-o familie foarte bogata si credincioasa Din liceu, Ianolide a fost preocupat de soarta tarii si s-a nscris n Fratiile de Cruce, organizatie de tineret de pe lnga Miscarea Legionara.

n anul 1941, dupa asa-zisa "rebeliune legionara", el a fost arestat alaturi de zeci de mii de tineri din toata tara, sub motivul apartenentei la Miscarea Legionara. Era n anul doi la Facultatea de Drept din Bucuresti. A fost condamnat la 25 de ani de nchisoare fara nici o vina. n puscarie l-a cunoscut pe Valeriu Gafencu, cu care s-a mprietenit din prima clipa. Au fost nchisi la Aiud.

Grupele au fost organizate pe afinitati personale, iar Ianolide si Gafencu au mers la Galda de Jos - Alba, la ngrijitul podgoriei, unde aveau un regim de semilibertate. Adica munceau la cmp, dar se gospodareau singuri, erau lasati sa mearga n sat, aveau voie sa scrie acasa, sa primeasca vizite, sa citeasca.

Valeriu Gafencu era vizitat destul de des de mama si de surorile sale. "Valentina era mai mare, avea 24 de ani si i scria mai des lui Valeriu. Cred ca Valeriu i citea scrisorile lui Ioan si astfel acesta s-a ndragostit de sora noastra", ne-a povestit doamna Eleonora Colgiu. n 1946, Ioan s-a logodit cu Valentina Gafencu, la conacul viei din Galda. Camarazii lui Ioan au organizat o ceremonie speciala, cu preot si covor de flori de cmp. Cei doi si-au fagaduit sa se casatoreasca si sa fie unul lnga celalalt pna ce moartea i va desparti. "Chiar daca Ioan mai avea de ispasit 20 de ani de nchisoare, cu totii speram sa fie eliberat mai repede", explica domana Colgiu.

n 1948, studentii de la Aiud, ntre care si Ianolide si Gafencu, au fost mutati la Pitesti, unde se pregatea "reeducarea" un sistem sinistru de dezumanizare prin tortura. Din acel moment, Valentina Gafencu n-a mai stiut nimic de ei. Detinutilor le-a fost interzis orice ocntact cu exteriorul, nu aveau voie sa scrie familiilor, nici sa primeasca vreo scrisoare, pachet sau vizita. Din fericire pentru ei, Ianolide si Gafencu au scapat de "reeducare", fiindca ntre timp se mbolnavisera de TBC. Dumnezeu i-a ocrotit probabil tocmai pentru a face din ei pilda de credinta.

Despartirea de Gafencu

Au fost transferati la Vacaresti, n 1949, unde nu li s-a dat nici o ngrijire, iar dupa un an, la Tg. Ocna ntr-un spital-penitenciar unde erau dusi cei care trebuiau sa moara. Hrana era ceva mai buna si aerul respirabil, mai putine paturi n celula, iar, cel mai important, detinutii nu erau schingiuiti. Asistenta medicala tot nu li se acorda, dar uneori mai puteau fi introduse n penitenciar, pe ascuns, medicamente.

Gafencu a murit n nchisoare, pe 18 februarie 1952. Ianolide descrie n cartea sa trecerea lui Gafencu la cele vesnice ca pe moartea unui sfnt, la care Cerul si-a aratat semnele. Ianolide a supravietuit bolii si detentiei si a fost eliberat n anul 1964, cu decretul de amnistie generala.

Era ntr-o vara care parea rupta din rai. Vedea cerul limpede, fara zabrele, pentru prima oara dupa 23 de ani de ani. A cobort n Gara de Nord din Bucuresti si a cautat-o din priviri pe Valentina lui. i trimisese vorba printr-o cunostinta ca se elibereaza. A asteptat mult pe peronul garii, cu sufletul din ce n ce mai umbrit. La nceput a crezut ca ntrzie, apoi, ncet, ncet n sufletul lui s-a instalat durerea. A mers pe jos pna la locuinta unor rude, care l-au primit omeneste. Acolo a aflat ca Valentina se maritase, cu un an mai nainte. L-a asteptat 18 ani, fara sa stie daca mai traieste, dar pna la urma a cedat ndemnurilor familiei si s-a casatorit cu Neculai Elefteriu, proaspat eliberat din prizonierat din URSS.

Notorietatea lui Ianolide a nceput sa creasca abia de la sfrsitul lui 2006, la 20 de ani de la moartea sa, cnd, prin stradania obstii de maici de la Manastirea Diaconesti Bacau si a Editurii "Christiana", i-a fost tiparita cartea ntoarcerea la Hristos. Si totusi, ntoarcerea la Hristos este cea care fascineaza, iar legenda sa a aparut nainte ca volumul sa fie tiparit. n aceste conditii, multi dintre cei interesati de literatura de detentie s-au ntrebat cine a fost Ioan Ianolide. El este zgrcit cu datele personale n cartea sa. Prin bunavointa doamnei Eleonora Colgiu, sora a lui Valeriu Gafencu, si prietena apropita a lui Ianolide pna la moartea acestuia, am aflat o parte din biografia celui care a scris ntoarcerea la Hristos.