Nikolai Lossky – Condițiile Binelui Absolut

Recenzie capitolul III - Răul si Binele si capitolul VI - Răul

Satanic
Biografie Autor

Nikolay Onufriyevich Lossky a fost filosof rus, reprezentant al idealismului rusesc,

personalismului, liberarismului, eticii si axiologiei. S-a născut in Kraslava, Letonia. Tatăl său
avea rădăcini bieloruse si era creștin ortodox, mama sa a fost poloneză si romano-catolică. El
a fost exmatriculat din scoală deoarece propaga ateismul. Loskky a efectuat studii
postuniversitare in Germania avandu-i profesori pe Wilhelm Windelband, Wilhelm Wundt și
George Elias Müller, obținand o diplomă de masterat în 1903 și diploma de doctorat în 1907.

S-a întors in Rusia, unde a devenit lector in filosofie si apoi asistent universitar in
Sankt Petersburg. Lossky a cerut pentru religia si spiritualitatea rusă o revizurie subliniind
excesele post-revolutionare. În acelasi timp, Lossky a supraviețuit unui accident de ascensor
care aproape l-a ucis, ceea ce l-a determinat să se întoarcă înapoi la Biserica Ortodoxa Rusă,
sub îndrumarea Părintelui Pavel Florensky. Toate criticile l-au costat pe Lossky profesia sa de
filosofie și l-au condus spre exilul său în străinatate, pe faimoasa navă Philosophers’ ship din
partea Uniunii Sovietice ca contrarevolutie.

Lossky a fost invitat la Praga de Tomas Masaryk și a devenit profesor la Universitatea

Rusa din Praga la Bratislava, in Cehoslovacia. Fiind parte al unui grup de foști marxiști,
împreuna cu Nikolai Berdyaev, Serghei Bulgakov, Gershenzon, Peter Berngardovich Struve,
Semyon Frank.

În 1947 Nikolay Lossky a luat funcția de profesor de teologie la Seminarul Teologic

Ortodox Sfântul Vladimir din Crestwood, New York. In 1961 după moartea faimosului său
fiu, teologul Vladimir Lossky, Nikolay Lossky a plecat in Franța. Ultimii patru ani ai vieții
sale au fost petrecuți acolo.1

În lucrarea "Condițiile Binelui Absolut", N.O. Lossky analizează varietățile

reprezentate de hedonism, eudemonism, biologism și evoluționismul natural în raport cu
iubirea. Lossky a dezvoltat o teorie complet originală a originii și formării iubirii. Conform lui
Lossky, bazat pe sentimentul iubirii, al adevăratei simpatii, "înseamnă contopirea tuturor
ființelor unul cu celălalt" (LOSSKIJ, 1991). Această consubstanțialitate este condiția apariției
intuiției. Intuiția înseamnă pătrunderea unei persoane în conștiința nevoilor și suferințelor
celorlalți, ceea ce duce la preluarea totală a suferințelor sale (LOSSKIJ, 1991, p. 96). Cu toate
acestea, apariția compasiunii intuitive este necesară, dar nu este o condiție suficientă pentru

1
https://en.wikipedia.org/wiki/Nikolay_Lossky , 15.01.2018 13:30
generarea și dezvoltarea iubirii. Iubirea presupune transferul de valori, obiective și sentimente
obiective de la o persoană la alta.2

Capitolul III – Răul si Binele

1. Răul fundamental și răul derivat

Nikolai Lossky încadrează răul în două categorii: răul fundamental și răul derivat.

Răul fundamental se definește ca un rău moral care rezida in nerespectarea de către

agent a rangului valorilor, iubirea de sine fiind mai mare decât dragostea față de Dumnezeu și
de alte ființe, în timp ce raportul corect al valorilor pretinde o mai mare iubire de Dumnezeu
decat de sine și o iubire față de toate animalele egala cu iubirea de sine.

În schimb diferitele modalitați ale răului derivat sunt formate din fenomenele de
descompunere si ruptură, destramarea unitatii lumii, cauzată de desprinderea de Dumnezeu.
Închistarea egoistă a ființei duce la sărăcia vieții acesteia. Împlinirea desăvârșită a vieții
rămâne neatinsă dacă faptele săvârșite au la bază interese egoiste.

Domeniul existenței, desprins de Dumnezeu, poate fi desemnat prin expresia împarația

psihomateriala. În Împarația lui Dumnezeu nu există respingere reciprocă și deci nu există
procese materiale. Deschiderea către o viață mai complexă poate fi realizată exclusiv pe calea
conjugării forțelor unui agent cu forțele celorlalți agenți. Aceasta conjugare iși atinge scopul
numai în cazul în care capătă un caracter de uniune durabilă.

Evoluția care se desfășoară conform normelor planului divin al lumii, care duce la
sporirea binelui si tinde spre Împaratia lui Dumnezeu, poate fi considerata normala. Când
această evoluție se desfasoară în sens invers, prin amplificarea răului este o evoluție satanică.

În cadrul evoluției normale, eliberarea de egoism se face cu greu și se obține prin lupta
cu multe ispite. Indiferent de nivelul de dezvoltare, viața agentului rămâne imperfectă cât
timp nu este în Împarația lui Dumnezeu. Moartea fizică îi apare omului drept răul suprem.
Totuși acesta este un rău derivat, consecința răului principal, care constă în iubirea de sine și
lepădarea de Dumnezeu. Orice rău derivat reprezintă efectul necesar al dezorganizării
ierarhiei valorilor.

2. Etica teonomă normativă

Idealul Împarației lui Dumnezeu se păstrează în mod înconștient în existența-pentru-

sine a fiecarui agent, indiferent de starea de decădere. În toate acțunile sale fiecare agent este
călăuzit de această idee in dublu sens:

2
http://www.periodicos.ufc.br/argumentos/article/viewFile/19134/29852, 15.01.2018 14:00
 a) În condiţiile unui exclusivism egoist, o latură a aspiraţiei spre plenitudinea
absolută rămâne scopul principal in subconşient

b) Ideea influentează evaluarea tuturor faptelor

Experienţa nu creează formele superioare ale comportamentului, ci doar

impulsionează procesul eliberării conştiinţei de patimile care îi îngustează orizontul. Losski
exemplifică rolul experienţei printr-o comparaţie cu o fresca frumoasă acoperită de stuc pe
suprafata căruia este pictat un tablou nu prea promiţător si este scoasă la lumină prin decojirea
cu grija a bucăţilor de stuc. Această idee este redată in poezia „Renastere” de Puşkin.

Losski lansează o teorie pe care o numeşte etica iubirii crestine teonome prin care
spune ca experienţa cuprinde numai ocazii de conştientizare a valorii obiective, proprii
obiectelor. În cazul conştientizării valorilor superioare apar formele superioare de
comportament, respectiv conştiinţa datoriei de a le realiza si libra respectare sau
neîndeplinirea acestei datorii. In cazul din urma apar mustrările de conştiinta.

Atare etica se numeşte teonoma pe motiv că normele ei corespund voinţei divine şi

râduielii lumii create de Dumnezeu. Losski susţine că sistemul etic corect elaborat poate fi
numai teonom, adică angajat in căutarea drumului care corespunde vointei lui Dumnezeu.

Potrivit eticii teonome normative, conştiinta morală reprezintă o trasatură primordială

originară a omului, trezita în om datorită calitaţilor lui fundamentale. Rolul experienţei se
reduce la un pretext pentru ridicarea la nivelul conştiintei si ştiintei a laturilor acestui concept.

Lipsită de plenitudinea absolută a existenţei, viaţa biologica nu oferă niciunei fiinţe o

satisfacţie deplină.

Capitolul VI – Despre natura satanica

1. Răul satanic

În expunerea teoriei privind caracterul satanic- natura fiinţei care a ajuns la limita
răului, Losski se foloseste de imagini artistice luate din opera lui Dostoievski si de unele reale
vizate de acelasi scriitor.

Fiinţa aflată la limita răului nutreste ură faţa de Dumnezeu si Împaraţia Domnului. Ea
luptă împotriva lui Dumnezeu şi a tuturor celor ce-L urmeaza. Răutatea este imparţită în
gratuită şi interesata.

a) În primul caz este vorba despre o fiinţă care seamnă în jurul său răul în
mod gratuit, se delectează văzând cum moare şi suferă tot ce este viu, adică
se bucură de suferinţa altuia, fara motiv.
 b) În al doilea caz este vorba despre cineva care săvârseşte fapte rele în
vederea obţinerii pentru sine a unui bun.

Dacă fiinţa care se împotriveşte lui Dumnezeu sub un interes este un Satan, atunci
fiinţa care îl urăşte pur si simplu fară motiv este un Suprasatan. In mod concret, Satan
pretinde ca este mai presus de Dumnezeu, din dorinţa de a fi ca El, de aici intervenind ura faţă
de Dumnezeu şi de creaţia Lui ca fenomen derivat. Iar fiinţa suprasatanică este inexistentă,
deoarece ura nemijlocită faţă de Dumnezeu si faţă de existenţa în sine, creată de El, s-ar
suprapune urii directe faţă de propria existenţă, fiind imposibil sa te negi pe tine insuţi in mod
nemijlocit. Ura faţă de propria persoană apare ca urmare a unui fenomen derivat.

Ura a fost dintotdeauna un fenomen derivat, determinat de goana dupa un bun

personal care poate fi şi unul mai subtil de ordin sufletesc. Nici macar căderea satanei nu se
prezintă ca o manifestare primordială. În opinia Sfântului Grigorie Teologul „ cea dintâi
dintre luminile cereşti s-a stins şi şi-a pierdut slava din cauza propriei sale trufii, voind să
devină ca Dumnezeu, ea s-a prefacut în întuneric.” Satan cunoaste desăvârşirea lui
Dumnezeu. În loc sa Îl iubeasca pe Dumnezeu mai presus de sine, Satan îndrageşte ideea
divinitatii si încearcă să îşi atribuie această demnitate, dacă ar fi posibil sa îl umilească pentru
satisfacerea propriei trufii primare. El s-ar fi împacăt cu Dumnezeu dacă ar fi acceptat cerinţa,
cănd a arătat spre întreaga împaratie pământească şi a zis : „ Acestea toate ţi le voi da Ţie,
dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie” (Matei 4, 9)

Un spirit ca acesta se lasă fascinat de supremaţia irezistibilă a lui Dumnezeu şi a

fiinţelor contopite într-o iubire armonioasa faţă de El, dar nu ajunge să-I consacre adoraţia sa.
Drumul iadului este pavat cu intenţii bune. Diavolul respinge pe Dumnezeu si Împărăţia
Domnului spunând că o face din motive înalte, cum ar fi iubirea mai mare decât a Creatorului.

Părintele minciunii va născoci pentru om o ispitire rafinată, un pseudozeu şi o

pseudoreligie bazate pe toleranţa poftelor pământeşti ale omului, dar in asa fel încat conştiinţa
lui sa fie adormita de un acord aparent cu poruncile lui Dumnezeu.

Soloviov ni-l prezintă pe Antihrist ca pe un „spiritualist, ascet si filantrop”. Ales drept

împarat roman si universal, el se straduieşte sa fie binefacătorul lumii, oferind o rânduială
statală care asigură oricarui cetatean „painea si circul”. Dar mobilul întregii activităţi nu era
iubirea de om, ci iubirea de sine fara margini care l-a facut, in final, să se proclame drept
„unica adevarată intrupare a supremei divinităţi”

A fi vesnic in preajma răului pare neînţeles unui om normal. Probabil este firesc că,
după ce se ajunge la consecinţele scandaloase ale răului, să vina momentul trezirii, al ruşinii
de propria decădere si al căinţei. Datorită libertăţii de voinţă orice fiinţa are posibilitatea
depaşirii de sine. Dar tocmai datorită libertăţii de voinţă unele fiinţe nu se depăşesc pe sine si
vor ramane vesnic despărţite de Dumnezeu.
 Smerenia este necesară şi credinţei in Dumnezeu, căci un om trufaş este gata să-l
înfrunte pe Dumnezeu. Când aduce argumente şi observi intonaţiile, expresia feţei iţi dai
seama că necredinţa lui ascunde în subconştient invidia faţă de Dumnezeu si aversiunea
provocată de gandul că ar putea exista o fiinţă infinit superioară lui. Oamenii cu o asemena
structură sufletească încep să-L înfrunte pe Dumnezeu invocând motive nobile.

O asemenea fiinţă poate nutri la nesfârşit ură faţă de Dumnezeu si chiar dacă posedă
forta necesară autodepaşirii, nu va apela la ea niciodată. Această ură îi sfâşie fără încetare
sufletul si îl umple de chinuri infernale.

2. Evolutia satanica si unitatea mortalitatii

Nu exista o fiinta suprasatanică, iar în ceea ce-l priveste pe satan, ca orice fiinţă,
nazuieşte spre plenitudinea absolută a vieţii. Lupta împotriva lui Dumnezeu si răul adus de el
în lume sunt rezultatul trufiei sale şi al păşirii pe un drum care îi contrazice idealul final. De
aceea viaţa lui Satan este plina de eşecuri, decepţii şi tot felul de nemulţumiri.

În concluzie, chiar şi un Satan îşi va învinge la un moment trufia şi va păsi pe făgaşul

binelui.
 Universitatea din Bucureşti
Facultatea de Teologie Ortodoxă – Program de Licenţă „Teologie
Pastorală”

Nikolay Lossky – „Conditiile Binelui Absolut”

„Binele si raul” si „Despre natura satanica”

LUCRARE DE SEMINAR

Student:

Octavian-Gabriel Stan
 Bibliografie

 Lossky Nikolay – „Conditiile binelui absolut” , ed. Humanitas, Bucuresti, 1997

 https://en.wikipedia.org/wiki/Nikolay_Lossky

 http://www.periodicos.ufc.br/argumentos/article/viewFile/19134/29852