SFÂNTUL GRIGORIE DE NYSSA

A fost fratele cel mai mic al Sfântului Vasile cel Mare. S-a născut în
Cezareea Capadociei la anul 335. El s-a supus cu blândeţe voinţei fratelui său
mai mare. A fost educat în Cezareea unde a fost hirotesit citeţ. S-a căsătorit,
după care aprofesat ca retor în şcoala din Cezareea. Îndemnat de fratele său
Vasile şi de Grigorie de Nazianz se va retrage pe malul râului Iris la mănăstire.
În 371 Sfântul Vasile l-a numit pe fratele său episcop la Nyssa. Ca episcop nu
a fost capabil să rezolve toate problemele din episcopie. A fost un apărător al
ortodoxiei în lupta împotriva arienilor. Astfel că un sinod arian de la Nyssa din
376 l-a socotit depus şi a trebuit să aştepte moartea lui Valens pentru a se
reântoarce în episcopia sa.
În 379 îl găsim la un sinod din Antiohia unde vorbeşte despre situaţia
Bisericii în general. Datorită calităţilor sale sinodul l-a însărcinat cu
restaurarea liniştii din Palestina şi Arabia.
În 381 îl găsim la Sinodul II Ecumenic unde datorită contribuţiilor sale
pentru apărarea ortodoxiei e numit „stâlp al ortodoxiei”. Împăratul Teodosie
cel Mare a dat un edict în 381 declarându-i eretici pe toţi cei care nu erau în
comuniune cu Grigorie de Nyssa bucurându-se astfel de respectul curţii
imperiale. În 394 îl întâlnim la Constantinopol participând la un sinod unde
rosteşte un cuvânt la moartea principesei Pulheria şi a mamei sale Flacilo ( în
jurul anului 395).
Dacă Vasile este numit “braţul care lucrează” iar Grigorie de Nazianz este
“gura care vorbeşte”, Grigorie de Nyssa poate fi numit “capul care cugetă”.
Grigorie nu a fost un orator de talia lui Grigorie de Nazianz însă e un adânc
cugetător şi un mare apărător al ortodoxieiOPERA:
Prin scrierile sale atinge toate genurile literare creştine existente atunci.
Lucrări exegetice: „Despre facerea omului” -lucrare scrisă în jurul anului 379
după moartea Sfântului Vasile cel Mare (scrisă la cerea fratelui lor Petru de
Sevasta). În această lucrare dovedeşte cu citate din Sfânta Scriptură şi cu
raţiunea că starea omului înainte de păcat a fost una de perfecţiune relativă.
Aici combate învăţătura lui Origen despre preexistenţa sufletelor, însă menţine
ideea de apocatastază.
„Apologie pentru hexaimeron” dovedeşte crearea lumii în şase zile.
„Viaţa lui Moise” scrisă în 390 şi are un subtitlu “despre perfecţionarea în
virtute”. Lucrarea este adresată unui tânăr pe nume Cezar ce dorea să ducă o
viaţă perfectă. Autorul arată că o astfel de viaţă poate fi dusă doar în virtute;
deosebeşte păcatul de virtute; vorbeşte şi despre viaţă şi despre moarte.
Prezintă viaţa lui Moise dar în explicarea unor evenimente foloseşte alegoria.
„Despre pitonisă” sau “despre preotese” explicaţie a textului din Cartea
II Regi 28. 12. Vorbeşte despre învingerea duşmanului şi îşi pune întrebarea
de ce oamenii mai merg la vrăjitori şi profetese păgâne..
„Despre titlurile Psalmilor” împarte psalmi în 5 cărţi ce corespund celor cinci
trepte ale perfecţiunii creştine. Fiecare titlu de psalm are un sens moral; La
psalmul 6 e adăugată şi o omilie.
„Opt omilii la Eclesiast”; „15 omilii la Cântarea Cântărilor”; „5 cuvântări la
Rugăciunea Domnească”; „ 9 cuvântări despre Fericiri”; „Cuvânt împotriva
arienilor” .
Lucrări dogmatico-polemice: o lucrare importantă „Contra lui Eunomiu” e o
lucrare împotriva arienilor în 12 cărţi scrisă în 381. Eunomiu a scris o lucrare
împotriva Sfântului Vasile cel Mare, la care Grigorie răspunde lucrării lui
Eunomiu. Datorită lui Grigorie de Nyssa s-a putut reconstitui opera lui
Eunomiu. El întâi aşează textul lui Eunomiu apoi îl combate (aşa cum a făcut
Origen cu Cels).
Două scrisori împotriva lui Apolinarie –cea mai bună combatere a
acestei erezii;
„Cuvânt despre Sfântul Duh”,
„Despre Sfânta Treime” se foloseşte de filozofia greacă pentru a dovedi
existenţa Ei;.
„Marele cuvânt catehetic” lucrare alcătuită în 40 de capitole scrisă după 381; e
cea completă expunere a doctrinei creştine de atunci; în argumentare foloseşte
mult Scriptură dar aduce şi argumente raţionale. Prin ea a reuşit să combată
învăţăturile politeiste şi iudaice dovedind existenţa Sf. Treimi..
„Dialogul despre suflet şi înviere” lucrare în care prin gura Macrinei
(soara sa) îşi expune propriile idei despre moarte şi înviere; combate învăţătura
despre apocatastază.
„Despre copiii care mor prea devreme” –vorbeşte despre lucrarea
providenţei privind moartea timpurie a copiilor.
Lucrări ascetice: „Despre feciorie” scrisă între 370-371 prezintă propria
învăţătură despre votul fecioriei; el arată că cel ce acceptă fecioria de bună
voie pătrunde toate ale sufletului. Cel bogat se teme de moarte, iar săracul de
viaţă şi nici unul nu e fericit.
„Despre fericirea celui ce renunţă la lume”; „O viaţă a Sfintei Macrina”
comentariu despre viaţa Macrinei, un exemplu de sfinţenie.
-Cuvântări dogmatice, morale, panegirice şi funebre.
Scrisori peste 250.
-Pe seama Sfântului Grigorie de Nyssa e pus şi un testament ce s-a dovedit a fi
neautentic.

Lucrări ascetice: „Despre feciorie” scrisă între 370-371 prezintă propria

învăţătură despre votul fecioriei; el arată că cel ce acceptă fecioria de bună
voie pătrunde toate ale sufletului. Cel bogat se teme de moarte, iar săracul de
viaţă şi nici unul nu e fericit.
„Despre fericirea celui ce renunţă la lume”; „O viaţă a Sfintei Macrina”
comentariu despre viaţa Macrinei, un exemplu de sfinţenie.
-Cuvântări dogmatice, morale, panegirice şi funebre.
 Scrisori peste 250.
-Pe seama Sfântului Grigorie de Nyssa e pus şi un testament ce s-a dovedit a fi
neautentic.