Curs 5

Cosmogonia (κοσμογονία) şi Geogonia biblică

κόσμος = univers, goneo = a face (γί(γ)νομαι / γέγονα = a aduce la viaţă, la o nouă stare
de existenţă), geogonia (γῆ - pământ) = crearea lumii.
Lumea, cosmosul sau universul material au un început şi vor avea şi un sfârşit,
lumea nu există din veci, ci are un început.
Numai Dumnezeu este veşnic, adică fără de început şi fără de sfârşit.
Lumea a apărut în timp, nu în afara timpului.
Dumnezeu este în afara timpului şi spaţiului, adică infinit, absolut şi veşnic.
Timpul şi spaţiul sunt însuşiri ale materiei, sau dimensiuni ale acesteia.
Timpul şi spaţiul sunt legate strâns de materie, pentru că acestea există deodată cu
lumea.
Înainte de a fi lumea creată, nu exista nici timp nici spaţiu pentru că Dumnezeu
este în afara timpului şi spaţiului.
Adică, sunt strâns legate de acesta, dar El nu depinde de creaţie ci este mai presus
de lumea creată.
Dumnezeu penetrează lumea, timpul şi spaţiul, dar nu depinde de ele, ci e mai
presus de acestea sau în afara lor.
Omul face parte din lume, este în timp şi spaţiu, de aceea este mai greu să-l
înţeleagă pe Dumnezeu, spirit infinit şi veşnic.
„finitum non capax infinitum”
Lumea are un început, ea nu a apărut accidental nici haotic, nu este un produs al
haosului, al întâmplării sau al evoluţiei, ci este opera sau creaţia lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu a creat lumea dintr-o materie preexistentă.
Înainte de existenţa lumii exista numai Dumnezeu şi nimic în afară de El.
Dumnezeu a adus lumea în existenţă nu din necesitate ci din iubire.
Lumea este opera libertăţii şi iubirii divine care a voit să aducă şi altceva la
existenţă în afară de sine, ca şi acestea să se bucure de fericire.
Dumnezeu a creat lumea din nimic, a zis şi s-a făcut, a voit şi s-a înfăptuit (Ps.
XXXII, 6,9).
Lumea este expresia puterii şi înţelepciunii dumnezeieşti, conform (Ps. XVIII,1)
,,cât sunt de minunate lucrurile tale Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut” (Ps.
CIII,24).
Lumea a fost făcută cu un scop, iar centrul acestui scop este omul.
Capitolele din Geneză care relatează actul creaţiei, nu reprezintă un folclor
demodat ci sunt relatări minunate şi revelate cu privire la apariţia universului şi a vieţii.
 Întâmplările acelor zile sunt miraculoase, ele nu au avut loc conform legilor firii,
ce guvernează lumea de astăzi, de aceea nu le putem înţelege.
Proiectând asupra lor experienţa şi posibilitatea noastră de înţelegere prezentă,
naşterea lumii şi a vieţii, spunea Alexis Karrel, savant, laureat la premiul Nobel, s-a
petrecut fără martori. De aceea nu vom şti niciodată exact cum a fost.
Crearea lumii s-a efectuat într-o succesiune temporală, sau în mod gradat, de la
simplu la compus, de la particular la general, de la anorganic la organic, de la regnul
vegetal la regnul animal şi în sfârşit la om.
Gradaţia în realizarea creaţiei corespunde firii lucrurilor, fiind necesară în ordinea
acestora.
Lumea şi universul este un cosmos, ceea ce în limba greacă înseamnă o rânduială,
o creaţie armonioasă, sistematică, nu haotică, ceea ce denotă înţelepciunea Creatorului.
Aceasta nu înseamnă că cele superioare îşi au originea în cele inferioare, sau că
acestea ar fi cauzele producătoare ale celor superioare.
Creaţia progresivă nu înseamnă evoluţie, creaţionismul exclude evoluţionismul.
Lumea în întregime şi în fiecare parte a ei este raţiune.
Lumea este un cosmos şi nu un haos, pentru că nimic nu are vreo existenţă în sine
şi nu-şi poate fi propriul său principiu, deci aceasta nu este veşnică şi neschimbătoare.
În acest sens Sfântul Ioan Gură de Aur spunea celor din timpul său care nu
credeau în Sf. Scriptură că: Pentru noi, piatra cea tare sau temelia învăţăturii stă în aceste
cuvine: ,,La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” (Fc. I,1); ce poate fi mai ticălos
şi mai nesocotit decât a încerca să spui şi să susţii că toate cele ce există s-au făcut de la
sine, şi gândind aşa să lipseşti creaţia de purtarea de grijă a lui Dumnezeu”.
Referatul biblic al Genezei reprezintă enunţul sau tema generală, la început a făcut
Dumnezeu cerul şi pământul (Fc. I,1).
În centru atenţiei sau creaţiei stă aşadar pământul (geocentrismul), care va avea pe
el existenţa cea mai de preţ, adică omul.
Acesta, departe de a fi fost creat, deodată, în toată splendoarea şi măreţia lui, a fost
creat treptat, versetele 1 şi 2 ne fac o prezentare generală a temei, sau enunţul despre ceea
ce se va relata pe secţiuni, adică în continuare.
Creaţia este prezentată pe etape sau pe zile, începând cu versetul al treilea.
Ziua I ,,SĂ FIE LUMINĂ”, este prima formă de manifestare a creaţiei divine. Sf.
Părinţi spun că este vorba despre energia spirituală care stă la baza creaţiei. Ştiinţa
contemporană a ajuns la concluzia că întreaga materie se reduce la energie, deci poate fi
vorba şi despre energia primordială sau primară a universului.
Ziua a II-a: este vorba despre fixarea limitelor universului în cadrul căruia este
plasat pământul. Termenul „ape” se referă la ceva încă neclar.
 Ziua a III-a relatează despre crearea pământului sau a materiei terestre sub cele
trei forme: solidă, lichidă şi gazoasă: (litosfera – solidă, hidrosfera – lichidă şi atmosfera -
aerul.
Ziua a IV-a descrie crearea şi fixarea astrelor (astrosfera).
Ziua a V-a cuprinde crearea vieţii în hidrosferă şi atmosferă.
Ziua a VI-a înfăţişează crearea vieţii pentru litosferă, biosferă, adică animalele
terestre, mamiferele şi pe urmă omul.
Cele 7 enigme ale universului (la care savanţii nu pot răspunde):
1. Fiinţa materiei, originea ei, ce-i materia? De unde provine?
2. Originea mişcării, cine a pus-o în mişcare? Care e motorul universului?
3. Apariţia vieţii în univers?
4. Organizarea materiei şi a naturii?
5. Conştiinţa, cugetarea raţională?
6. Originea graiului?
7. Libertatea voinţei?

BIBLIOGRAFIE

1. „BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ”, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată
de Bartolomeu Valeriu Anania, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 2001.
2. ATTIAS Jean-Christophe, BENBASSA Esther, „Luna şi Soarele” în „Dicţionar de civilizaţie
iudaică: autori, opere, noţiuni”, trad. Şerban Velescu, Ed. Univers Enciclopedic, Buc., 1998, p. 217.
3. BÂRZU Vasile, Ierom. Lect. Univ. Dr., „Modele şi teorii cosmologice în antichitate şi în
Hexaimeronul Sfântului Vasile cel Mare”, în Anuarul Academic, IX (XXXIV) 2008-2009, Ed. Universităţii
„Lucian Blaga”, Sibiu, pp. 92-139.
4. BORCA Vasile, „Omul, încununarea operei de creaţie. Natura şi destinul său în lumina Revelaţiei
biblice a Vechiului Testament”, Ed. Universităţii de Nord, Baia Mare, 2007.
5. BORCA Vasile, „Creaţia – darul lui Dumnezeu oferit omului spre progres şi înnobilare, nu
exploatare şi abandonare!”, în rev. O.MM., nr. 12/2007, pp. 93-118.
6. CHIRILĂ Ioan, „Cuvânt înainte. În căutarea înţelegerii uitate a creaţiei sau despre o altfel de
înţelegere a globalizării”, în Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj, nr. X/2006-2007, pp. 7-12.
7. CIUDIN Nicolae, Pr. Prof., „Studiul Vechiului Testament. Manual pentru seminariile teologice”,
Ed. I.B.M.B.O.R., Buc., 1978, p. 64.
8. CIUDIN Nicolae, Pr. Prof., „Studiul Vechiului Testament”, Ed. Credinţa Noastră, Buc., 1997, p. 55.
9. MATSOUKAS Nikolaos, „Cărţile Bibliei”, trad. Lect. Dr., Sabin Preda, Ed. Bizantină, Buc.,
2017, pp. ...
10. NEAGA Nicolae, „Integritatea creaţiei pe baza referatului biblic”, în rev. M.A., nr. 4/1986, pp. 10-
19.
11. OANCEA Constantin, „Concepţia liturgică asupra creaţiei şi a destinului ei în Pentateuh”, în „Ale
Tale dintru ale Tale”. Liturghie – Pastoraţie – Mărturisire. Prinos de cinstire adus de Î.P.S. dr. Laurenţiu
Streza la împlinirea vârstei de 60 de ani, Ed. Andreiană, Sibiu, 2007, pp. 209-218.