II.

Argumentele interne cu privire la originea mozaica a Pentateuhului:

Din cercetarea atentă a Pentateuhului se poate deduce cu multă claritate că acesta a

fost scris în timpul dintre ieşirea din Egipt, şi intrarea în pământul Canaanului. Faptul acesta
este dovedit pe baza mai multor indicii:
1. Consideraţii de ordin geografic: Se constată din lecturarea Pentateuhului că
autorului îi este foarte bine cunoscută ţara Egiptului şi localităţile din Egipt, ca de exemplul
Goşenul, Pithonul, Ramsesul, Succotul, Ethamul şi celelalte, deoarece aceste localităţi erau
familiare autorului şi israeliţilor spre deosebire de localităţi din Canaan, ca de exemplu:
Hebronul, Sichemul, care nu sunt bine cunoscute şi trebuie să li se dea anumite repere
geografice în faţa cititorilor. Din aceste consideraţii putem constata că israeliţii încă n-au
ajuns în Canaan, pentru că altfel nu ar fi fost nevoie să li se ofere indicii despre acele
localităţi, prin urmare pentru ei sunt binecunoscute cetăţile Egiptului, întrucât vin de acolo,
iar celelalte localităţi sunt necunoscute întrucât urmau să le cucerească.
2. Legile cuprinse în Pentateuh nu sunt redate într-o ordine sistematică ci în legătură
cu evenimentele în care au fost promulgate. Dacă aceste legi ar fi fost scrise mai târziu,
autorul respectiv ar fi avut în vedere o sistematizare a lor, ceea ce nu se poate spune în cazul
legislaţiei mozaice, întrucât aceasta a fost promulgată în timpul peregrinării prin deşert.
3. În prima carte a Pentateuhului, în Facere, sunt relatate numai evenimentele mai
importante şi fără lux de amănunte, spre deosebire de cele relatate în următoarele cărţi la care
autorul a fost martor şi îşi permite să le relateze detaliat (în Iş. XV, sunt indicaţi numărul
palmierilor şi izvoarelor din Elim, la Lv. X sunt numiţi cei care au scos cadavrele lui Nadav
şi Abiud, la Iş. XXVIII se arată amănunţit lista darurilor aduse la Cortul Sfânt, aşadar
amănunte de genul acesta nu se pot păstra prin tradiţie ca să se scrie ulterior ci ele au fost
consemnate odată cu petrecerea lor).
4. Întâlnim foarte multe dispoziţii, cu privire la petrecerea populaţiei din timpul
peregrinării în corturi şi anumite practici legate de acest lucru. Ceea ce indică cu claritate că
israeliţii erau ieşiţi din Egipt şi îşi continuau traseul spre Ţara Făgăduinţei dar încă nu
ajunseseră deoarece locuiau în corturi.
5. În timpul scrierii Pentateuhului israeliţii nu erau aşezaţi în Canaan ci numai în drum
spre acesta: ,,Iată poruncile, hotărârile şi rânduielile pe care Domnul Dumnezeul vostru mi-a
poruncit să vă învăţ pentru ca voi aşa să faceţi când veţi ajunge în Ţara în care mergeţi să o
moşteniţi” (Dt. VI,1); ,,Când Domnul Dumnezeul tău te va face să intri în Ţara pe care vei
intra să o moşteneşti, va şterge dinaintea ta toate neamurile mari şi numeroase …” (Dt.
VII,1).
În cele afirmate mai sus se confirmă şi dovezile externe, reiese clar că Pentateuhul s-a
scris în timpul dintre ieşirea poporului israelit din Egipt şi intrarea în Canaan şi că această
operă n-a putut fi alcătuită de altcineva decât de bărbatul cel mai competent pe care
Dumnezeu l-a desemnat la conducerea poporului şi cu care a colaborat cel mai aproape,
adică Moise.
Se obiectează de unii critici că uneori se vorbeşte despre Moise la pers a III-a şi că,
prin urmare, nu poate fi el autorul. Aceasta este o obiecţie minoră, deoarece în alte multe
scrieri antice găsim astfel de metode când în aceeaşi operă autorul se exprimă la pers. I, iar in
altă împrejurare la pers. a III-a.
În conformitate cu cele afirmate mai sus, Moise este autorul Pentateuhului, la
alcătuirea căruia probabil a folosit şi unele izvoare orale sau scrise anterioare, sau
contemporane lui, în ceea ce priveşte istoria potopului, lista genealogiilor patriarhale. De
fapt, în cartea Nm. XXI,14, chiar este indicat un astfel de izvor şi anume cartea ,,Războiul
Domnului”. Să avem în vedere şi că Moise a crescut şi la curtea Faraonului, unde şi-a însuşit
cele mai înalte culturi şi învăţături, având acces la toate cărţile.
Într-adevăr nu putem susţine identitatea perfectă a textului Pentateuhului de astăzi cu
cel al autorului, posibil să fi intervenit mici schimbări de ordin literar, formal, fie din
neglijenţa copiştilor, prin traducere, intenţionat, sau adăugându-se anumite note explicative.

BIBLIOGRAFIE
1. „BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ”, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de
Bartolomeu Valeriu Anania, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 2001.
2. BORCA Eusebiu, „Autorul Pentateuhului. Originea mozaică a lucrării (dovezi interne şi externe), în rev,
„Studia Universitatis Septentrionis Theologia – Orthodoxa”, nr. 2/2010,
http://teologie.cunbm.utcluj.ro/pdf/SU_cuprins/studia_2_2010.pdf, pp. 22-28.
3. CIUDIN Nicolae, Pr. Prof. Dr., „Studiul Vechiului Testament. Manual pentru seminariile teologice”,
E.I.B.M.B.O.R., Buc., 1978, pp. 53-55.
4. CIUDIN Nicolae, Pr. Prof., „Studiul Vechiului Testament. Manual pentru seminariile teologice”, Ed.
Credinţa Noastră, Buc., 1997, pp. 48-50.
5. MUNTEANU Liviu Galaction, „Pentateuhul în faţa criticii moderne”, Tipografia Eparhiei, Cluj, 1937,
pp. 3-5.
6. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., „Studiul Vechiul Testament”,
manual pentru Institutele teologice, Buc., 1955, pp. 71-73.
7. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr. Prof.,
„Studiul Vechiul Testament”, manual pentru Institutele teologice, ediţia a II-a, Buc., 1985, pp. 118-121.
8. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr. Prof.,
„Studiul Vechiului Testament”, Manual pentru Facultăţile de Teologie, ediţia a III-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan
Chirilă, Cluj-Napoca, 2003, pp. 109-111.
9. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr. Prof.,
„Studiul Vechiului Testament”, Manual pentru Facultăţile de Teologie, ediţia a IV-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan
Chirilă, Cluj-Napoca, 2006, pp. 109-111.
10. SEMEN Petre, Pr. Prof., „Introducere în teologia biblică a Vechiului Testament”, Ed. Trinitas, Iași,
2008, pp. 150-154.
11. SZMIGELSKI Victoru, Dr., „Introducerea specială în Cărțile Vechiului Testament”, Tipografia
Seminariulu archidiecesanu, Blasiu, 1889, pp. 6-7.