Combaterea criticii negative

1) monoteismul din Pentateuh nu este o fază ultimă de evoluţie a concepţiei

religioase. De când apare pe scena istoriei, inclusiv strămoşii poporului Israel
(Avraam, Isaac şi Iacov) au o credinţă monoteistă. Afirmarea contrariului este
ignorarea totală a tuturor datelor istorice şi biblice. Într-adevăr, o formă de evoluţie
întâlnim în cultul mozaic ca formă externă de manifestare, dar nu ca fond.
2) compunerea pretinselor documente: I, E, D, P, nu este concludentă. Nu se
poate dovedi că Deuteronomul s-a alcătuit în timpul regelui Iosia. Acesta a
întreprins doar o reformă religioasă.
3) nici pe baza numirilor deosebite ale lui Dumnezeu nu se poate face
constatarea că la baza Pentateuhului stau documente deosebite: iahvistic şi
elohistic. Acestea nu sunt sigurele nume cu care este numit Dumnezeu. Afară de
Iahve şi Elohim, întâlnim şi alte nume, ca de exemplu: Haelohim, El, Hael, El
Elion, El Roi, El Șadai, El Olam, Adonai etc.
Nu se pot separa în mod riguros porţiunile iahvistice de cele elohiste. În
Facere şi Exod sunt 34 de pericope, dintre ele, doar 5 sunt pur iahviste, şi 6 pur
elohiste. în celelalte numele apar în amestec.
Traducerea alexandrină sau Septuaginta a tradus de obicei pe Elohim cu
Theos sau Deus în latină, iar pe Iahve cu Kirios, Dominus în latină şi Domnul în
română. Comparând textul Septuagintei cu textul ebraic observăm că în 20 de
locuri, unde traducătorii au citit Elohim, azi întâlnim Iahve, prin urmare ipoteza
iahvistă şi elohistă nu are temei.
4) în privinţa sărbătorilor, că la început aveau doar un caracter agricol şi
numai mai târziu au avut caracter istorico-religios, nu se poate dovedi. Întrucât,
îndată după ocuparea Canaanului, evreii pun în aplicare legea mozaică cu privire la
Paşti, sărbătorindu-le, şi aceasta are un caracter religios, deoarece nu aveau roade
să strângă în urma călătoriei. De asemenea, sărbătoarea Cincizecimii este amintită
şi sărbătorită în timpul lui Solomon, după prescripţiile legii. Se observă şi din
Epistola către Evrei, cap. 9, unde se spune că sărbătoarea ispăşirii a fost ţinută din
timpuri vechi. Prin urmare, intenţia criticii negative de a defalca cele 2 caractere
ale sărbătorilor e o fantezie.
5) nici obiecţia că în textele Pentateuhului ar exista defecte, că unele lucruri
se repetă şi că ar fi o pluralitate de autori nu se confirmă, ci dimpotrivă, dacă într-
un loc un anumit eveniment este redat succint, asupra acestuia se revine în altă
parte unde este prezentat în detaliu, şi unde personajele sunt privite cu atenţie. De
aceea, în prima parte apare doar un nume şi apoi mai multe. Aceasta nu înseamnă
contradicţie, ci completare, prezentare cu mai mare lux de amănunte.
6) nici dificultăţile istorice nu sunt reale. Dacă în Facere XII,6 se spune
despre Avraam că a trecut prin teritoriile în care mai târziu vor locui canaanenii, nu
trebuie luat ca perfect istoric, ci ca perfect sincronic, în sensul că pe vremea lui
Moise, locuiau canaanenii.
Aceste diferenţe se pot explica prin faptul că referirile la anumite localităţi
se fac după un centru de orientare sau o tradiţie şi că aceste formule intră în
lexiconul limbii ca termeni tehnici.
La baza teoriei lui Wellhausen stă evoluţionismul. Cercetând conţinutul
Pentateuhului vom putea constata că acest critic, ca şi toţi care îi promovează
ipoteza, nu pornesc de la realităţile istorice. El inventează teorii fictive, niciodată
nu indică unde anume începe şi se sfârşeşte în Pentateuh documentele propuse de
el. De altfel, nici nu se poate face acest lucru, întrucât nu se găsesc nicăieri
paragrafe din care să rezulte că Dumnezeu nu există sau că nu ar fi fost numai
unul, ci mai mulţi. Nu reiese de nicăieri nici cea mai vagă nuanţă de politeism, ci
monoteismul este afirmat cu certitudine de la prima şi până la ultima frază.

BIBLIOGRAFIE
1. „BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ”, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de
Bartolomeu Valeriu Anania, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 2001.
2. BABA Teodor, Pr. Dr., „Introducere în Studiul Vechiului Testament (aspecte generale)”, Arad, 2007, pp.
72-73.
3. MUNTEANU Liviu Galaction, „Pentateuhul în faţa criticii moderne”, Tipografia Eparhiei, Cluj, 1937,
pp. ...
4. MUNTEANU G.L., Prof., „Generalităţi asupra Sfintei Scripturi”, în „Renaşterea”, organ naţional-
bisericesc săptămânal, anul XII, nr. 33-34, 35, 36, 38, 40, Cluj, 1934,
http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/renasterea/1934.html.
5. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., „Studiul Vechiul Testament”,
manual pentru Institutele teologice, Buc., 1955, pp. 78-84.
6. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr. Prof.,
„Studiul Vechiul Testament”, manual pentru Institutele teologice, ediţia a II-a, Buc., 1985, pp. 128-138.
7. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr. Prof.,
„Studiul Vechiului Testament”, Manual pentru Facultăţile de Teologie, ediţia a III-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan
Chirilă, Cluj-Napoca, 2003, pp. 117-125.
8. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr. Prof.,
„Studiul Vechiului Testament”, Manual pentru Facultăţile de Teologie, ediţia a IV-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan
Chirilă, Cluj-Napoca, 2006, pp. 117-125.
MIHĂILĂ pp., OANCEA, pp. .