Sfanta Iuliana din Lazarevo, ocrotitorea

familiei
Crestinortodox.ro
- autor Radu Alexandru

Mareste imaginea.
Sfanta Iuliana din Lazarevo (Lazarevskaia) a trait in sec. al XVI-lea, in Rusia, ducand viata de
familie. Pentru dragostea sa jertfelnica mai este cunoscuta si sub numele Sfanta Iuliana cea
Milostiva. Prin rabdarea, rugaciunea, credinta si smerenia ei, aceasta femeie simpla s-a ridicat
la inaltimea marilor Sfinti ai Ortodoxiei. Este praznuita de Biserica Ortodoxa in ziua de 2
ianuarie.
Locul Sfintei Iuliana din Lazarevo in aghiografia moscovita este intrucatva unic. Nu a fost
nici printesa, nici ctitor de manastiri, ci o femeie simpla, casatorita , mama a 13 copii (6 i-au
murit de mici, iar 2 ca adulti). De altfel, viata Sfintei Iuliana a fost scrisa chiar de catre unul
dintre fiii sai, Droujina Ossorguine. Redactat in slavona bisericeasca, acest text pastrat in doua
versiuni una extinsa si una prescurtata - depaseste modelul stilizat, traditional, al "vietilor
sfintilor. Scrierea sa anticipeaza, mai degraba, arta si tehnica biografiei moderne.

Sfanta Iuliana s-a nascut in timpul domniei tarului Ioan al IV cel Groaznic, intr-o familie de
nobili rusi. Tatal Sfintei Iuliana, Iustin, este descris de fiul sau ca un "barbat credincios si
milostiv de la curtea imparateasca" - facand parte din mica boierime. Mama sa, Stefania este
si ea descrisa ca "iubitoare de Dumnezeu si de saraci". Au avut mai multi copii si erau destul
de instariti, insa aceasta nu i facea sa se abata de la singurul lucru care trebuie - caci traiau in
mare virtute.
Viata Sfintei Iuliana, ca a multor copii din vremea sa, a fost marcata cu numeroase incercari.
Ccand Iuliana avea 6 ani, mama ei a murit, iar ea s-a dus sa locuiasca la bunica ei. Acolo,
vreme de 6 ani, a fost crescuta in credinta si virtute. Murind si bunica, ea s-a dus la matusa ei,
care fusese insarcinata de bunica sa o creasca pe Iuliana cum se cuvine si intru evlavie.
Matusa avea si ea 8 fiice si un fiu, deci Iuliana a ajuns din nou intr-o familie numeroasa.
Inca de mica, Sfanta Iuliana era foarte credincioasa, indragind rugaciunea si linistea. Se pare
ca matusa ei, desi era o femeie de treaba, nu era la fel de credincioasa ca mama si bunica sa.
De pilda, obisnuia sa o dojeneasca pe Iuliana pentru postul ei, caci fata nu voia sa manance
dimineata. Si verii ei radeau de ea. Matusa ei locuia destul de departe de biserica, astfel ca

Iuliana avea putine prilejuri sa auda cuvantul lui Dumnezeu ori invataturile despre mantuire.
Fiul ei ne spune ca ea a invatat cele ale credintei urmand cu sarguinta poruncile Evangheliei.
A ajuns inteleapta prin virtute, chiar daca nu avea carte.
La varsta de 16 ani, s-a casatorit cu George Ossorguine, un nobil din regiunea Mourom. Fiul
ei ne spune ca au fost cununati in satul sotului, de catre preotul Patapie - care pentru virtutea
sa a fost mai tarziu facut arhimandrit intr-o manastire din imprejurimi. Acest preot virtuos i-a
invatat despre credinta - invataturile Apostolilor si ale Sfintilor Parinti.
Obiceiurile ei bune, de a coase noaptea pentru a ajuta orfani si vaduve, de a se ruga indelung
cu metanii, dimineata si seara, nu au fost descoperite altora decat intamplator si nu i-au afectat
viata de familie, intr-o gospodarie extinsa ea locuind impreuna cu socrii, instariti, si cu
multime de slujitori. Gasea timp atat pentru a-si implini toate datoriile cerute, caci socrii ii
incredintasera administrarea gospodariei, cat si pentru nevointele ei in cinstea lui Dumnezeu
si in slujba aproapelui.
Nu certa slugile obraznice sau lenese, smerindu-se inaintea lor si implinind personal treaba pe
care ele nu o faceau, desi socrii si chiar sotul o certau pentru atitudinea ei. Cand a fost atacata
intr-o noapte de diavoli, furiosi pe ea pentru rugaciunile indelungate, a cerut ajutorul Sfantului
Mare Ierarh Nicolae, care s-a aratat si i-a promis ca o va apara mereu de cel viclean si de
oamenii rai.
Cata vreme i-au trait socrii, ea si-a ascuns cu tarie faptele de milostenie, iar dupa moartea
acestora, le-a inmultit, ajutand pe saraci si orfani, ca pomana pentru cei raposati. Spre
batranete, Iuliana a dorit sa se retraga la manastire si a cerut voie sotului ei. insa acesta i-a citit
din scrieri sfinte ca este posibil sa se roage si sa inainteze spre sfintenie si in cadrul casatoriei,
si a rugat-o sa ramana alaturi de el pana la sfarsit, vietuind de atunci ca frate si sora. Iuliana a
urmat sfatul sotului, sporind facerile de bine pentru cei din jur.
Dupa moartea sotului, in vreme de foamete, a cheltuit toata averea pentru familie, slugi si cei
veniti dupa ajutor, iar cand nu a mai avut nimic, a pregatit paine din talpa-gastii si scoarta de
plop, care i-a ajutat pe multi localnici sa reziste foametei, vreme de 2 ani, si care era dulce la
gust, prin rugaciunile ei.
S-a pregatit cu osardie inaintea sfarsitului vietii pamantesti, din 2 ianuarie 1604. La moarte,
deasupra capului ei a stralucit o coroana si o lumina alba.
Fiul ei povesteste ca, ani mai tarziu, cand s-a sapat un mormant pentru unul dintre fii ei alaturi
de al sau, groparii au dat de moastele ei din care se revarsa mir binemirositor. El spune ca
aceasta e pricina pentru care a pus pe hartie viata ei. Mai tarziu, prin mijlocirile ei, s-au facut
si minuni.
In Rusia, in cinstea modelului de viata oferit de Sfanta Iuliana, s-a instituit Sarbatoarea
nationala a milei, in 21 august, pe langa pomenirea ei, din 2 ianuarie.
Este considerata taumaturga si ocrotitoare a familiei, savarsind numeroase minuni.

Prin "hotararea ce buna si "dorinta de mantuire pe care le-a dobandit inca din copilarie si lea pastrat intreaga viata, Sfanta Iuliana din Lazarevo s-a asemanat celor doua femei cu viata
sfanta pe care Dumnezeu i le-a randuit spre pilda Sfantului Macarie Egipteanul, dupa cum
aflam din Pateric:
"Rugandu-se oarecand Cuviosul catre Dumnezeu, s-a facut un glas catre dansul, zicandu-i:
Macarie, inca n-ai ajuns la masura celor doua femei, care vietuiesc impreuna in cetatea cea
de aproape.
Deci, auzind aceasta batranul, si-a luat toiagul sau si a mers in Cetatea aceea si, afland casa
lor, a batut in usa si indata una dintre dansele a iesit cu mare bucurie si l-a primit pe el. Apoi,
chemand batranul pe amandoua, a zis catre dansele asa: Pentru voi atata osteneala am
indurat, venind din pustia cea departata, ca sa inteleg lucrurile voastre, pe care spuneti-mi-le
mie, netainuindu-le. Si au raspuns femeile catre batranul: Crede-ne pe noi, Sfinte Parinte, ca
nici in noaptea trecuta de patul barbatilor nostri n-am fost libere, deci, ce fel de lucruri cauti
de la noi?

Iar batranul staruia, rugandu-le pe ele, sa-i arate randuiala vietii lor.
Iar ele, silite fiind, au zis: Noi nici un fel de rudenie intre noi nu aveam si s-a intamplat ca sau insotit cu noi doi frati si, cu dansii, cinsprezece ani petrecand in aceeasi casa, nici un
cuvant rau sau spurcat n-am zis una catra alta, nici nu ne-am sfadit candva, ci in pace pana
acum vietuim. Si ne sfatuiam cu un gand, ca, lasand pe sotii cei trupesti, sa mergem in ceata
sfintelor fecioare, celor ce slujesc lui Dumnezeu, dar n-am putut sa-i induplecam pe barbatii
nostri, ca sa ne lase pe noi, macar ca foarte cu multe lacrimi si rugaminti i-am rugat pe dansii.
Drept aceea, necastigandu-ne dorirea, am pus asezamant intre Dumnezeu si intre noi ca nici
un fel de cuvant nesocotit sa nu zicem pana la moartea noastra.
Acestea, auzindu-le, Sfantul Macarie a zis: Cu adevarat, nici fecioare, nici maritate, nici
monah, nici mirean, ci hotararea cea buna o cauta Dumnezeu, primind-o pe ea ca pe insasi
fapta, si fiecaruia, dupa alegerea cea de buna voie, ii da pe Duhul Sfant, Cel ce indrepteaza
viata tuturor celor ce vor sa se mantuiasca.
Radu Alexandru