SFINŢII SUNT PRIETENII LUI DUMNEZEU ŞI AI COPIILOR

(sfinţii sunt oameni care L-au iubit pe Dumnezeu;

exemple de minuni ale sfinţilor etc.)
 SFÂNTUL STELIAN, OCROTITORUL COPIILOR

 Pentru Mihai şi Gabriel, prima zi de şcoală din acest an va fi cu totul

deosebită: Mihai a fost admis la un liceu teologic, iar Gabriel, fratele lui,
a intrat în clasa pregătitoare. Ajunşi acasă, fiecare ardea de nerăbdare să
îi relateze fratelui său despre prima zi de şcoală. După ce Gabriel le-a
spus despre emoţiile cu care a intrat pe poarta şcolii şi a clasei, a venit
rândul lui Mihai. El este la o şcoală mai specială, care îl va ajuta să îşi
urmeze visul de a deveni preot. Iată ce i-a spus fratelui său mai mic:
 Astăzi a fost o zi importantă pentru clasa noastră. La noi în şcoală este
un obicei foarte frumos. Fiecare clasă are un sfânt ocrotitor, căruia se
roagă la începutul şi la sfârşitul orelor, cu o rugăciune simplă. Noi l-am
ales ca ocrotitor pe Sfântul Stelian, iar rugăciunea pe care o vom rosti
este: Sfinte Stelian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Amin.
 - De ce l-aţi ales pe Sfântul Stelian, şi nu un alt sfânt sau sfântă?
 - Cât a trăit pe pământ, Sfântul Stelian a fost un călugăr mai puţin
obişnuit. El nu locuia în mănăstire, ci într-o peşteră. De acolo, mergea
prin sate şi oraşe şi îi îndruma pe copii, pe tineri şi pe toţi cei care îi
cereau sfatul. Faima lui a crescut după ce a vindecat un copil.
 SFÂNTUL STELIAN, OCROTITORUL COPIILOR

 Mamele veneau cu copiii bolnavi la peştera sfântului, unde, prin

rugăciunile lui, Dumnezeu îi vindeca. Ba, mai mult, când femeile care locuiau
în satul din apropiere aveau treabă multă şi nu găseau pe cineva cu care să îşi
lase copiii, îi duceau la Sfântul Stelian, iar el avea grijă de ei şi îi învăţa
lucruri bune.
 Erau ca la şcoală. Şi acum să-ţi răspund de ce l-am ales ca sfânt ocrotitor. Uite,
eu locuiesc în acelaşi oraş unde este şi şcoala mea. Cei mai mulţi dintre colegii
mei însă sunt din alte localităţi şi stau în cămin. Este ca şi cum aceşti colegi ai
mei ar fi aduşi la Sfântul Stelian să aibă grijă de ei în locul părinţilor. - De
aceea în icoană este pictat cu un copil în braţe?
 - Da, el este ocrotitorul tuturor copiilor!
 - Înseamnă că este şi ocrotitorul meu şi că pot şi eu rosti rugăciunea pe care o
rostiţi voi!, a spus Gabriel.
 - Da!
 - Ce fericit sunt că mi-ai spus aceste lucruri! Mă laşi să le povestesc eu părinţilor
ce mi-ai spus despre Sfântul Stelian?
 Cu mare drag!

Ce înseamnă numele?
 Stelian – stâlp. Sfântul Stelian este sărbătorit în 26 noiembrie.
 SFÂNTUL NICOLAE - UN PRIETEN MAI PUŢIN OBIŞNUIT

 Victor a citit într-o carte că sfinţii au fost oameni ca şi noi, care au trăit pe
pământ. Uimirea lui a crescut când şi-a dat seama că darnicul Moş Nicolae este
de fapt Sfântul Nicolae, care a trăit cu mult timp înainte şi pe care oamenii l-au
iubit pentru că îi ajuta pe toţi cei necăjiţi.
 Încă de când era mic, Sfântul Nicolae era foarte ascultător de părinţii săi şi
a început să înveţe rugăciuni de la mama lui, aşa încât, atunci când a sosit
vremea să meargă la şcoală, toţi colegii lui de clasă au rămas surprinşi cât de
frumos rostea cu voce tare rugăciunile pe care le spunea acasă dimineaţa şi
seara.
 Era îndrăgit la şcoală şi pentru faptul că se străduia să înveţe cât mai bine,
iar atunci când ştia bine toate literele a început să citească unele texte din
Biblie, pe care apoi le povestea şi celorlalţi copii.
 Rând pe rând, învăţăturile pe care le afla din Biblie deveneau pentru
Sfântul Nicolae ca nişte reguli noi de comportament.
 Copiii de vârsta lui îl vedeau tot mai atent la cuvintele pe care le rostea faţă de
cei din jur şi la felul în care avea grijă să-i ajute pe cei care îi cereau sprijinul.
 Când a mai crescut, Sfântul Nicolae era mereu prezent la biserică atunci
când erau slujbe, motiv pentru care încă înainte să termine şcoala învăţase
cântările şi rugăciunile pe care le auzea acolo.
 SFÂNTUL NICOLAE, PRIETENUL COPIILOR

 Pentru credinţa lui, Sfântul Nicolae a fost ales preot, iar apoi episcop într-o
localitate aflată astăzi în Turcia. După puţin timp, a săvârşit o faptă bună, despre
care se vorbeşte şi în zilele noastre. Iată ce s-a întâmplat! În oraşul lui trăiau trei
fete foarte sărace, orfane de mamă. Ele nu se puteau căsători pentru că nu
aveau zestre. Ştiind acest lucru, Sfântul Nicolae a aruncat în casă o pungă cu
bani de aur, pentru prima fată, fără ca cineva să-l vadă. Întâmplarea s-a
repetat şi pentru a doua fată. Tatăl lor dorea să-i mulţumească
binefăcătorului, dar nu ştia cine este. De aceea, atunci când şi fata cea mică a
ajuns la vârsta căsătoriei, a stat noaptea de veghe. A rămas foarte uimit când
l-a văzut pe episcopul Nicolae, pregătit să dăruiască banii şi pentru ultima
fată. Acesta l-a rugat să păstreze taina însă, de bucurie, după un timp, tatăl
fetelor a vorbit tuturor despre dărnicia episcopului lor.
 În amintirea acestei întâmplări, copiii primesc daruri la sărbătoarea
Sfântului Nicolae. Acest mare sfânt este prietenul copiilor

Ce înseamnă numele?

 Nicolae – victoria poporului. Sfântul Ierarh Nicolae este sărbătorit în 6

decembrie.
 Victor – cel care este victorios. Sfântul Victor este sărbătorit în 11 noiembrie.
SFINŢII SUNT PRIETENII LUI DUMNEZEU ŞI AI COPIILOR
SFINŢII SUNT PRIETENII LUI DUMNEZEU ŞI AI COPIILOR

Minunea Sfântului Nicolae

https://www.youtube.com/watch?v=LYy1LmWv02U
SFINŢII SUNT PRIETENII LUI DUMNEZEU ŞI AI COPIILOR

De obicei, când ne gândim la sfinţi, ne gândim la oameni care au trăit acum multe sute de ani. Iată
însă că pe data de 9 noiembrie sărbătorim un sfânt care a trăit în secolul XX. Sfântul Nectarie s-
a născut în 1846 în Silivria, care se află astăzi pe teritoriul Turciei.
După ce a lucrat mai mulţi ani ca să îşi ajute familia săracă, la 20 de ani a intrat în mănăstire.
Mai târziu a studiat teologia şi a fost chemat de Patriarhul Sofronie la Alexandria, în Egipt, unde
a fost făcut episcop. Aici Sfântul era foarte iubit de oameni, datorită bunătăţii şi dragostei
lui pentru ceilalţi.
Sfinţii însă nu devin sfinţi fără greutăţi şi ispite. Aşa s-a întâmplat şi cu Sfântul Nectarie. Unii
oameni, pentru că erau invidioşi, au început să împrăştie despre el zvonuri care nu erau
adevărate. Ajungând acestea şi la urechile patriarhului, Sfântul Nectarie a fost dat afară din
Alexandria.
Iubindu-l mai presus de orice pe Dumnezeu, Sfântul a îndeplinit porunca pe care ne-a lăsat-o
Hristos şi i-a iertat pe toţi cei care i-au făcut rău, răspunzând la toate răutăţile cu dragoste
şi rugăciune pentru duşmanii lui.
Sfântul Nectarie s-a întors în Grecia, unde Dumnezeu a rânduit să fie predicator la diverse
biserici, iar apoi directorul unui seminar unde învăţau viitorii preoţi. A fost foarte iubit şi aici,
pentru că toţi vedeau ce mult Îl iubeşte pe Dumnezeu şi cât de bun este cu toţi oamenii.
Mai târziu, Sfântul Nectarie a întemeiat o mănăstire de călugăriţe pe insula Eghina, unde şi-a
petrecut ultimii ani din viaţă.
Pentru că nu i-a urât pe duşmanii lui, deşi aceştia i-au făcut mult rău, şi s-a rugat mereu pentru ei,
iubindu-i pe toţi, Dumnezeu i-a dat Sfântului Nectarie darul facerii de minuni. După moartea
sa, în 1920, foarte mulţi bolnavi care mergeau la mormântul lui au fost vindecaţi.
Sfântul Nectarie face multe minuni şi astăzi. El are grijă mai ales de copiii necăjiţi, însă
răspunde şi îi ajută pe toţi cei care se roagă lui cu credinţă.
 SFÂNTUL GHEORGHE PURTĂTORUL DE BIRUINȚĂ
– AJUTORUL COPIILOR
 Se mai spune ca la locul Paflagoniei, este o biserica vestita a Sfantului Marelui Mucenic Gheorghe, careia, cei de
acolo, ii zic Fratrinom. Deci, acea biserica vestita a Sfantului, din vremea cea de demult, a fost mica si invechita,
iar acum sta sa cada si nu era cine sa zideasca alta noua, sau pe cea veche sa o innoiasca, din lipsa locuitorilor. Si,
asa, biserica aceea, nefiind ingrijita, s-a pustiit.
 Si s-a intamplat intr-insa o minune ca aceasta: Niste copii, adunandu-se acolo, se jucau: si era intre dansii
un copil, totdeauna biruit si ocarat de catre toti ceilalti. Dar copilul acela, suparandu-se de ocarile cele
multe, si-a intors ochii spre biserica Sfantului Gheorghe si a zis: "Sfinte Gheorghe, ajuta-mi sa biruiesc si
eu, si-ti voi aduce in biserica o placinta". Si indata copilul acela a biruit pe ceilalti copii, in jocurile lor
copilaresti si, inca, nu numai o data, ci, de doua si de mai multe ori, a facut aceasta, mai mult decat ceilalti.
Deci, ducandu-se la maica sa, i-a spus ca a fagaduit Sfantului, sa-i daruiasca o placinta si o cerea de la
dansa, ca sa-si implineasca fagaduinta sa catre Sfantul Gheorghe. Iar maica sa, iubitoare de fiu si, mai ales,
iubind pe Mucenic, a facut degraba, dupa rugamintea copilului, si i-a dat placinta buna si calda. Iar el,
ducandu-se la biserica, a pus-o inaintea altarului si, inchinandu-se, s-a dus.
 La vremea aceea, trecand pe acolo, patru negustori au intrat in biserica, ca sa se inchine Sfantului si au aflat
placinta buna, ca era calda si cu aburi bine mirositori. Si au zis negustorii in sinea lor: "De aceasta nu are
trebuinta Sfantul; s-o mancam noi, si, in locul ei, sa punem tamaie". Iar, dupa ce au mancat-o si voiau sa iasa din
biserica, nu nimereau usile bisericii, pentru ca usile li se pareau lor a fi ca zidul si nu puteau sa iasa. Deci, au pus
cate un ban de argint si n-au iesit, apoi au pus toti un galben si s-au rugat Sfantului, sa-i lase sa iasa si n-au putut,
fiind cuprinsi de orbire. Atunci au pus toti cei patru, cate un galben fiecare, si s-au rugat cu caldura si, asa, li s-a
dat lor iesirea, ca au gasit usile bisericii deschise si au iesit fara de oprire. Acesti galbeni si bani de argint au fost
inceputul adunarii banilor, ca sa se innoiasca biserica aceea. Ca a strabatut stirea despre acea minune in toata
partea aceea si multi oameni dreptcredinciosi, dand de la ei mult aur si argint, au zidit o biserica noua si mare de
piatra, au infrumusetat-o cu toate podoabele si au indestulat-o cu lucrurile cele de trebuinta. Si se savarsesc intr-
acea biserica semne si minuni preaslavite, intru marirea lui Hristos Dumnezeu si intru lauda Sfantului mare
Mucenic Gheorghe.