Iubiți credincioși ,

Sfantul Ierarh Nicolae s-a nascut pe la anul 270, in orasul Patara, din vestita provincie a
Asiei Mici, Licia. Parintii sai, Teofan si Nona, se bucurau de o aleasa faima inaintea intregului
tinut, prin bogatia lor, dar mai ales prin credinta lor crestina si ravna de a ajuta pe saraci. Pe
acesti buni crestini, Dumnezeu ii rasplati cu binecuvantarea Sa, implinindu-le dorinta de a avea
si ei un copil, caruia prin botez i-au dat numele de Nicolae, care inseamna, biruitor de popoare.
Sfantul Nicolae a fost un copil care a fost crescut in chip minunat de parintii sai, indrumat de ei.
El traia in familie ca si intr-o scoala a credintei, in care invata, mai presus de toate, sa slujeasca
lui Dumnezeu si sa traiasca in frica de El, caci aceasta este si inceputul intelepciunii, ne spune
Sf. Carte.

Tineretea si-o trai intr-o alta minunata gradina duhovniceasca, fiind ucenic al vestitului episcop
de Patara, Metodie. Acestă , “stralucea - in ochii tuturor - printr-o indoita aureola de sfintenie
si stiinta”. Metodie, prin tot traiul sau, era o oglinda de sfintenie pentru poporul sau: cuvantul
sau era lumina credinciosilor; Si asa crescu Sfantul Nicolae, in scoala unor astfel de parinti, dar
mai ales a unui astfel de ierarh, intr-o atmosfera cereasca de credinta Dumnezeiasca, pentru ca
mai apoi sa ajunga si el placut lui Dumnezeu si oamenilor. Invatatura Bisericii patrundea in
mintea sa si-i incalzea inima, iar virtutile crestine ii luminau intreaga sa viata.

Dar si cu faptele milosteniei, tanarul preot Nicolae stralucea cu deosebire, caci pilda buna avea
pe parintele sau duhovnicesc. In acest oras Patara, era un om ce avea trei fete si care, din
pricini nestiute de noi, ajunsese din bogat un om foarte sarac. Incoltit de nevoi, el se gandea sa
le dea pe ele desfranarii ca astfel si ele si el sa poata trai. Dar iata ca Dumnezeu, ca unul ce
voieste ca toti sa se mantuiasca, descoperi toate acestea aceluia ce stia ca are iubire de oameni,
Sfantului Nicolae. Acesta, fara sa-l fi mustrat pe acel om pentru gandul lui necurat, se hotari ca
pe ascuns sa-l ajute, iar nu la aratare, pentru ca asa spune Mantuitorul: “Sa nu faceti milostenia
voastra inaintea oamenilor”. Iar in al doilea rand, mai gandi el, sa faca asa si pentru ca sa nu
rusineze pe acela ce odinioara a fost bogat, iar acuma era sarac. Si asa, luand o punga cu
galbeni, in toiul noptii, nevazut de nimeni, se duse si o arunca pe o fereastra dosnica in casa
celui sarman. Cu acest ajutor, nestiut de la cine, acel parinte isi marita fata cea mare. Vazand Sf.
Nicolae ca chibzuit om este acel tata, nu mult dupa aceea, arunca o a doua punga la fel, dar cand
dorea sa o arunce si pe a treia, pentru ca sa se marite si ultima fata, acel om ce statea la panda de
saptamani si luni de zile, l-a vazut pe marele lui binefacator, care era Sf. Nicolae. Si cu lacrami
multumindu-i, el nu primi de la sfant decat rugarea ca nimanui sa nu spuna acestea.

Episcopul Metodie, fericit de a avea un astfel de ucenic, dorea sa-l aiba totdeauna langa el si
la vreme sa-l aiba urmas la pastorire, iar pana atuncea sa-i fie toiag al batranetelor sale. Dar Sf.
Nicolae era calauzit, mai presus de voia oamenilor, de mana lui Dumnezeu... Si iata, voind el sa
se inchine la Sf. Mormant, pleca la Ierusalim pe mare. Si pe cand calatorea, starnindu-se o
mare furtuna pe care tanarul preot Nicolae o prevesti, aceasta nu se potoli decat prin rugaciunea
acestui pelerin, pentru care toti au cunoscut ca el este un om ales al lui Dumnezeu. Dupa ce cu
multa evlavie a umblat prin Locurile Sfinte, intorcandu-se inapoi in patria sa Licia, se opri in
orasul Mira, pentru a trai intr-o manastire de acolo, care se numea Sinai. Dar iata ca
tocmai atuncea episcopii intregului tinut erau adunati sa aleaga mitropolit pentru Mira, in locul
celui care de curand murise. Si rugandu-se ei, ca Dumnezeu sa le descopere pe cine sa aleaga
mitropolit al Mirei, Dumnezeu a facut cunoscuta voia Sa printr-o viziune de noapte, celui mai
batran dintre episcopi.

“Mergeti”, a spus El, “la biserica, si pe acel pe care-l veti gasi ajungand cel dintai si care se
numeste Nicolae, luati-l si-l asezati pe tronul arhiepiscopal”. In acea dimineata, ca de obicei, Sf.
Nicolae se duse cel dintai la biserica. Dar in pridvor, intampinandu-l batranul episcop, il
intreba: “Fiul meu, cum te numesti?” - “Eu ma numesc Nicolae, smeritul slujitor al Domnului”.
Si luandu-l si infatisandu-l soborului de episcopi si multimii credinciosilor, zise: “Acesta este
ales de Domnul pentru a fi arhiepiscop al Mirelor”. Zadarnic se opuse Sfantul Nicolae, caci in
cele din urma trebui sa ia loc pe tronul arhiepiscopal.

Ca pastor de suflete, Sfantul Nicolae a avut de indurat rautatea toata de la paganii imparati
Diocletian si Maximian: schingiuiri si inchisoare. Atuncea a murit si parintele sau sufletesc,
episcopul Metodie, iar el prin minune Dumnezeiasca a fost pastrat sa duca si alte lupte cu
ereticii. Caci tocmai atunci se ivi erezia lui Arie, care spunea ca Domnul nostru Iisus Hristos nu
este Dumnezeu deplin, ci e o faptura a Parintelui din ceruri.

Cu venirea ca imparat a Sfantului Constantin cel Mare, Sfantul Nicolae fiind eliberat cu toti
crestinii din temnita, incepu lupta cea sfanta, nu numai contra paganestii credinte, dar si cu
acea erezie a lui Arie.
Dar la Sf. Sinod din Niceea, cat s-a zbuciumat Sf. Ierarh Nicolae, sa lumineze pe ereticul Arie,
si cu toti cei 318 parinti la un loc, sa hotarasca drept si sfant, crezul credintei ortodoxe! Caci
atuncea s-a alcatuit Crezul, cea mai sfanta marturisire de credinta cu privire la Dumnezeirea
Domnului nostru Iisus Hristos.

Nenumarate sunt minunile Sfantului Nicolae prin care tuturor bine le facea si din primejdii ii
scapa, pentru care i se si spune: “Sf. Ierarh Nicolae, facatorul de minuni”. Astfel, el ascultand
rugaciunile celor invaluiti de furtuni pe mare, potolea mania valurilor, pentru care el este socotit
patronul marinarilor. Iar pe cei napastuiti pe nedrept el ii apara, mustrand prin vedenie pe
prigonitorii lor. La fel pe cei infometati ii ajuta, trimitand indemn negustorilor sa vina in patria
cu lipsa. Pe Sfântul Nicolae, pastorul cel milostiv, nu-l putem praznui mai cu cinste decat prin
aceea de a-i urma pilda iubirii sale de oameni. Asa unul pe altul ajutandu-ne, sa ne bucuram de
binecuvantarea cea cereasca a lui Dumnezeu, traind zile de pace si fericire, pe pamant ca si in
ceruri. Amin.