3.

Anatomia și fiziologia laringelui

Manual ORL Zainea – pag 251

Manual Eurpoean – pag 461

Carte Gârbea – pag 313

Contents
1. Anatomia laringelui .............................................................................................................. 1
1.1 Embriologie și noțiuni generale ...................................................................................... 1
1.2 Scheletul laringelui .......................................................................................................... 2
Cartilajele laringiene ............................................................................................................... 2
Articulațiile și ligamentele laringelui ....................................................................................... 5
Mușchii laringelui..................................................................................................................... 6
1.3 Conformația endolaringelui............................................................................................. 7
1.4 Vascularizația și inervația laringelui ............................................................................... 9
2. Fiziologia laringelui ............................................................................................................ 11

1. Anatomia laringelui

1.1 Embriologie și noțiuni generale

- Laringele are o dublă origine:

o Regiunea supraglotică se dezvoltă din mugurele bucofaringian (din
arcul branhial 4)
o Regiunea glotică + subglotică se dezvoltă din mugurele traheobronșic
(arcul branhial 5 și 6)
- Acest lucru are un impact major în practica oncologică, unde glota reprezintă
o barieră între drenajul limfatic superior și inferior

1
Generalități:

- Organ esențial al fonației

- Așezat în porțiunea anterioară și mijlocie a gâtului, în dreptul ultimelor 4
vertebre cervicale, fiind puțin mai ridicat la femei și copii
- Este menținut în poziție prin continuitatea cu traheea în jos, cu faringele în
sus și printr-o serie de mușchi și ligamente inserate pe hioid și pe regiunea
sterno-claviculară
- Dimensiunile variază foarte mult, în funcție de sex, vârstă
- În primul an de viață are o creștere rapidă, ca apoi să fie lent progresivă până
la pubertate → dezvoltarea continuă până la 25-30 ani → apoi începe
osificarea cartilajelor
- Formă de piramidă triunghiulară cu baza în sus → 3 fețe, 3 margini, o bază,
1 vârf

1.2 Scheletul laringelui

Cartilajele laringiene

 Cartilaje hialine: tiroid, cricoid, aritenoizi

 Cartilaj elastic: epiglota
 Cartilaje fibro-elastice: cartilajele accesorii ale lui Santorini (corniculate) și
Wrisberg

a. Cartilajul tiroid

- Este cel mai mare dintre cartilajele laringelui

- Este format din 2 lame patrulatere, unite la nivelul celor 2/3 ale lor, în partea
anterioară printr-un unghi diedru (aproximativ 90° la bărbații adulți, 120 ° la
femei și copii)
 Fața exterioară/superficială → la nivelul unghiului este mai
proeminentă, mai accentuată în partea superioară → mărul lui Adam
o Pe lamele laterale → apare o linie proeminentă de sus în jos,
postero-anterior:
o Posterior de linie → m. sterno-tiroidian, m. constrictor inferior
faringian
o Anterior de linie → m. tiro-hioidian
 Fața interioară/profundă → pe linia mediană se inseră:
o Pețiolul epiglotei
o Benzile ventriculare

2
 o Corzile vocale
o Mm. tiro-aritenoidieni
→ de fiecare parte a liniei mediane, suprafața interioară
corespunde ventriculilor laringelui
 Marginea inferioară → se inseră mb. crico-tiroidiană , mm. crico-
tiroidieni
 Marginea superioară → prezintă anterior incizura tiroidiană, se inseră
membrana tiro-hioidiană
 Marginile posterioare (dreapta și stânga) →
o De ele se prind: aponevroza faringiană, mm. constrictori,
stilofaringian și faringo-stafilin
o Se prelungesc superiori cu → coarnele mari → 15-20 mm →
se unesc cu coarnele mari ale hioidului printr-un cordon fibros
(ligamentul tiro-hioidian lateral)
 La joncțiunea fiecărui corn superior cu respectivul său există
o proeminență cartilaginoasă = tuberculul superior →
marchează punctul de 1 cm inferior față de locul unde artera
și nervul laringeu superior traversează lamina și pătrund în
membrana tiro-hoidiană
o Se prelungesc inferior cu coarnele mici → 5-8 mm → se
articulează sinovial cu cricoidul (articulația crico-tiroidiană)

b. Cartilajul cricoid
- Are forma unui inel cu pecetea posterioară de 20-30 mm înalțime și partea
inferioară forma inelară de 5-7 mm
 fața interioară → delimitează porțiunea subglotică, acoperită de muco-
pericondru
 fața exterioară → anterior: mm. crico-tiroidieni (tensori ai CV)
→ posterior: mm. crico-aritenoidieni posteriori
(abductor)
 fețele laterale → suprafețele articulare pentru micul corn al tiroidului
 marginea inferioară → se prinde de primul inel traheal printr-o
membrană fibroasă
 marginea superioară → dă inserție membranei crico-tiroidiene,
posterior prezintă 2 suprafețe articulare eliptice pentru articulația cu
cartilajul aritenoid

c. cartilajele aritenoide
- pereche
- formă de piramidă triunghiulară cu axa mare verticală

3
 Baza → prezintă o suprafață articulară ce se articulează cu cea de pe
marginea superioară a cricoidului
→ prezintă 2 apofize, anterior și posterior de suprafața articulară
→ apofiza vocală → de care se prinde coarda vocală prin ligamentul
vocal (este acoperită doar de mucoasă → poate fi traumatizată ușor ) + mm.
tiro-aritenoidieni
→ apofiza musculară → mai scurtă și mai voluminoasă → se inseră m.
crico-aritenoidian posterior și m. crico-aritenoidian lateral
 Vârful → de care aderă cartilajul corniculat
 Fața internă, netedă → delimitează glota respiratorie
 Fața posterioară → se inseră m. inter-aritenoidian
 Fața antero-externă → o fosetă superioară pentru inserția benzii ventriculare
+ o fosetă inferioară pentru inserția m. tiro-aritenoidian

d. Cartilajele lui Santorini (cartilajele corniculate)

- Sunt așezate în vârful cartilajelor aritenoide (4-6 mm) și au formă de corn
încurbat

e. Cartilajele lui Wrisberg

- Inconstante
- În grosimea plicii ariteno-epiglotice
- Lungime de 8-10 mm, 2 mm grosime

f. Epiglota
- Cartilaj fibro-elastic, situat posterior de baza limbii și anterior de orificiul
superior al laringelui
- Are formă de pană sau lamă ovalară, cu axul mare vertical
- În ½ superioară este acoperită de mucoasă care trece spre baza limbii,
formând 3 plici gloso-epiglotice → 1 mediană și 2 laterale → între plici – 2
fosete glosoepiglotice (valecule)
- Este atașată anterior (imediat sub marginea ei liberă) de osul hioid →
ligamentul hio-epiglotic
- Inferior se atașează de fața internă a tiroidului → pețiolul epiglotei → prin
ligamentul tiro-epiglotic, deasupra CV
- Fața posterioară este liberă pe toată suprafața ei
- Marginea epiglotei este netedă și dă naștere la cele 2 plici: faringo-epiglotică
și ariteno-epiglotică

4
Articulațiile și ligamentele laringelui

 Articulația crico-aritenoidiană
- Cea mai importantă → pe ea se execută deschiderea și închiderea glotei
- Funcțional → aritenoidul prezintă 2 mișcări:
o Una de rotație în jurul unei axe verticale ce trece prin
suprafețele articulare prin:
→ spre interior → muschiul crico-aritenoidian lateral (mușchi
adductor)

→ spre exterior → mușchiul crico-aritenoidian posterior (mușchi

abductor)

o Una de alunecare înapoi prin acțiunea m. inter-aritenoidian

(adductor)

 Articulația crico-tiroidiană
- Articulația prezintă mișcări de alunecare înainte, spre lateral dar și antero-
posterior

 Ligamentul tiro-hioidian median

- Formă de membrană patrulaterală, lată de 4-5 cm și înaltă de 2-3 cm
- Inserția: marginea superioară a tiroidului și marginea posterioară și pe
coarnele mari ale hioidului
- Membrana este întărită lateral de ligamentele tiro-hioidiene laterale
- Anterior: vine în raport cu bursa seroasă mediană a lui Boyer și mai
superficial cu aponevroza și pielea
- Lateral: acoperită de mm. hioidieni (tiro-, sterno- și homohioidieni)
- Posterior: vine în contact cu spațiul pre-epiglotic, plin cu țesut celulo-grăsos
- Pe margini vine în raport cu șanțurile faringo-laringiene = sinusurile piriforme

 Ligamentul/membrana crico-tiroidiană
- Formă de triunghi cu baza pe marginea superioară a cricoidului

 Ligamentul tiro-epiglotic
- Formă de pețiol, median, impar

 Ligamentul hio-epiglotic

5
  Ligamentele tiro-aritenoidiene superioare

- Cuprinse în grosimea benzilor ventriculare (CV superioare/false)

 Ligamentele ariteno-epiglotice
- În grosimea plicilor ariteno-epiglotice

 Ligamentele tiro-aritenoidiene inferioare

- În grosimea CV
- Marginea internă liberă – delimitează glota
- Marginea externă descinde până la marginea superioară a cricoidului

Mușchii laringelui

A. Musculatura intrinsecă
- 11 mușchi în total, 5 perechi și 1 nepereche

 Deschizător al glotei
→ m. crico-aritenoidian posterior (posticus) = mușchi abductor

 Închizători ai glotei:
→ m. crico-aritenoidian lateral = mușchi constrictor, adductor
→ m. interaritenoidian (ari-aritenoidian)
→ m. tiro-aritenoidian (fasciculul extern)

 Tensori ai corzilor vocale:

→ m. crico-tiroidian (inervat de n. laringeu superior)
→ m. tiro-aritenoidian (fascicul intern) = mușchiul vocal

+ Mușchiul ariteno-epiglotic

B. Musculatura extrinsecă
- M. sterno-tiroidian → coboară laringele, contribuie la deschiderea glotei
- M. tiro-hioidian → ridică laringele
- M. constrictor inferior al faringelui →
- M. faringostafilin, m. stilo-faringian → ridică laringele și apără CRS
- M. sterno-cleido-hioidian, m. omohioidian → rol în fiziologia laringelui

6
Mucoasa laringiană:

- De tip cilindric ciliat respirator, cu excepția feței laringiene a epiglotei, bezilor

ventriculare și corzilor vocale → de tip pavimentos stratificat mucos
- Pe toată întinderea ligamentului vocal → un spațiu virtual între ligament și
mucoasă → spațiul lui Reinke → explică predominanța edemului glotic la
acest nivel și decolarea cu ușurință a mucoasei edemațiate în laringita
pseudomixomatoasă

1.3 Conformația endolaringelui

- Acoperită de tunică mucoasă

- 2 pâlnii unite la vârf, sau formă de clepsidră
- Benzile ventriculare și corzile vocale împart canalul laringian în 3 etaje:
o Superior: etajul supraglotic
o Mijlociu: etajul glotic
o Inferior: etajul subglotic

a. Etajul supraglotic
- Epilaringe + vestibulul laringian = aditusul laringelui

Epilaringele:

- Fața laringiană a epiglotei

- Repliul ari-epiglotic
- Aritenoizi

Vestibulul laringian (până la marginea superioară a corzilor vocale):

- Piciorul epiglotei
- Benzile ventriculare
- Ventriculii lui Morgagni

Aditusul laringian = formă ovalară, cu axul mare antero-posterior și oblic de sus în

jos, fiind delimitat astfel:

- Anterior:
 Marginea superioară a epiglotei
 Între epiglotă și baza limbii → o fantă cu 3 plici sagitale → plicile
gloso-epiglotice, între ele → valeculele glosoepiglotice
 De la E spre peretele lateral al faringelui → plicile faringo-epiglotice
-

7
 - Posterior:
 Cartilajele aritenoide și corniculate
 Între aritenoizi → incizura interaritenoidiană
- Lateral:
 Plicile ariepiglotice

Benzile ventriculare:

- Plici vestibulare sau false corzi vocale: suprind ligamentul tiro-aritenoidian

superior
- 2 benzi cu direcție antero-posterioară, situate deasupra corzilor vocale
- Între unghiul cartilajului tiroid și fața antero-laterală a cartilajelor aritenoide
- O margine laterală → aderentă de plica ariepiglotică
- O margine medială liberă spre cavitatea laringelui
- Între benzile ventricule (superior) și corzile vocale (inferior) se delimitează un
spațiu îngust → ventriculul laringian Morgagni (plin cu aer, rol în
modelarea timbrului vocal)

b. Etajul glotic

- Fantă mediană antero-posterioară care face să comunice porțiunea glotică cu

cea subglotică
- Lateral + anterior: marginile libere ale corzilor vocale → glota propriu-zisă →
glota fonatorie
- Posterior: fețele mediale ale aritenoizilor → glota respiratorie

Corzile vocale:

- Sunt repliuri musculo-ligamentare, cu direcție antero-posterioară

- Ajung până la 25 mm
- Conțin: ligamentul tiro-aritenoidian inferior și mușchiul vocal (fasciculul intern
al m. tiro-aritenoidian)

c. Etajul subglotic

- Format dintr-o membrană fibro-elastică ce unește marginea superioară a

cricoidului de marginea inferioară a tiroidului → conul elastic

8
1.4 Vascularizația și inervația laringelui

A. Vascularizația laringelui
 Arterială:
- A. laringiană superioară (din a. tiroidiană superioară ← ACE)
 Regiunea supraglotică
 Nervul laringeu superior este deasupra arterei
 Dă numeroase colaterale ascendente și descendente
 O ramură descendentă se anastomozează cu o ramură din a.
laringiană inferioară șu cu o ramură din a. laringiană posterioară
- A. laringiană inferioară (din a. tiroidiană superioară)
 Regiunea subglotică
- A. laringiană posterioară (din a. tiroidiană inferioară ← trunchiul
tireocervical← a. subclavie)
 Alături de nervul recurent urcă vertical între lobul tiroidian și trahee
 Împreună cu nervul se angajează sub m. constrictor inferior faringian și
ajunge la laringe sub aripa cartilajului tiroid
 Se termină în mm. crico-aritenoidian posterior (abductor) și m. inter-
aritenoidian

 Venele:
- Urmează traiectul arterelor, 3 pe o parte și 1 pe linia mediană:
- V. laringee superioară → v. tiroidiană superioară → VJI
- V. laringee mijlocie → v. tiroidiană superioară → VJI
- V. laringee posterioară → v. tiroidiană inferioară → trunchiul brahiocefalics

 Limfaticele
- Drenajul limfatic are mare importanță clinică → glota constituie o barieră
embriologică între teritoriile limfatice supra- și subglotic
- Coarda vocală nu are practic capilare limfatice
- Rețeaua glotică: FOARTE SĂRACĂ
- Rețeaua supraglotică:
o Are o bogată rețea limfatică
o Înconjoară epiglota, se continuă cu rețeaua limbii și cu rețeaua de
partea opusă
o În partea posterioară, la nivelul aritenoizilor, se continuă cu rețeaua
faringiană
o → gg subdigastrici
o → gg trunchiului tiro-lingo-facial

9
 o → gg jugulari interni
o Drenează în gg din ariile II A – III dupaia în gg medistinali VI
- Rețeaua subglotică:
o Mai puțin dezvoltată
o În sus se întrerupe la nivelul CV
o În jos se continuă cu rețeaua traheei
o → gg jugulari și gg prelaringieni
o → gg pretraheali
o → gg recurențiali → gg jugulari, gg supraclaviculari
o Gg din ariile III-IV, VI

B. Inervația laringelui
 Nervul laringeu superior
- Nerv senzitiv și accesor motor
- Inervația senzitivă a mucoasei supraglotice
- Inervează motor mușchiul crico-tiroidian
- Iese din nervul X
- Înapoia osului hioid se divide în:
 Ram intern – senzitiv → laringeu superior/intern
- Perforează membrana tiro-hioidiană + a + v + gg
- La baza plicii ariteno-epiglotice se divide în filetele terminale:
→ unele anterioare : ambele fețe ale epiglotei, iar la baza limbii
se anastomozează cu n. IX
→ posterioare: mucoasa supraglotică, fața superioară a CV
→ 1 filet se anastomozează cu un ram din nervul recurent →
Ansa lui Galien
 Ram extern, inferior – motor → laringeu extern
- Coboară până la marginea inferioară a tiroidului, unde trimite
filete pentru mușchiul crico-tiroidian
- Apoi perforează membrana crito-tiroidiană și se distribuie
mucoasei subglotice

 Nervul laringeu recurent / inferior

- Are traiect diferit pe stânga față de dreapta
- Se desprinde din n X la partea superioară a toracelui
- Nervul recurent drept înconjoară artera subclaviculară dreapta
- Nervul recurent stâng înconjoară crosa aortei
- Apoi, traiect ascendent vertical între trahee și esofag: nervul
drept pe partea dreapta a esofagului, nervul stâng pe fața
anterioară a esofagului, în șanțul esofago-traheal
- Ajuns în zona posterioară a laringelui → dă 5 ramuri

10
  1 ram se anastomozează cu ramul din nervul
laringeu superior (ansa lui Galien)
 1 ram pentru mușchiul crico-aritenoidian posterior
 1 ram pentru mușchiul interaritenoidian
 1 ram pentru mușchiul cricoaritenoidian lateral
 1 ram pentru mușchiul tiro-aritenoidian
- Toate ramurile sunt motorii, înafară de ansa lui Galien care este
senzitivă

 Simpaticul cervical
- Trimite ramuri la laringe prin 2 căi:
- Calea nervoasă prin nervul laringeu superior, care primește
ramuri din ganglionulsimpatic cervical superior sau din plexul
carotidan sau faringian
- Calea arterială → filete simpatice provenite din gg superior și
din corpusculul retrocarotidian → se grupează în plexuri
periarteriale, urmând arterele laringiene până în interiorul
laringelui

2. Fiziologia laringelui

2.1 Funcția respiratorie

- Închiderea și deschiderea corzilor vocale → mișcare prin care se reglează

automat debitul de aer care pătrunde în plămâni → mecanism conștient dar
și reflex
- Dependentă de schimbul gazos și echilibrul acido-bazic

2.2 Funcția de protecție a CRS

- cuprinde:

 închiderea glotei în cursul deglutiției → prin contracția mușchilor

adductori (tiro-aritenoidian fascicul extern, crico-aritenoidian posterior)
care formează un fel de sfincter
→ prin contracția mușchiului faringelui, laringele se ridică și se
ascunde sub baza limbii → astfel alimentele trec pe părțile laterale,
ajung în sinusurile piriforme și apoi în esofag
 închiderea additusului,

11
  oprirea reflexă a respirației,
 reflexul de tuse → după o inspirație profundă glota se închide →
compresiunea aerului intratoracic deschide apoi brusc glota → cu
expulzia bruscă a aerului ce antrenează cu el secrețiile patologice

2.3 Funcția de fixare toracică

- are loc prin închiderea glotei, blocarea reflexă a sistemului respirator → rigidizarea
cutiei toracice → coborârea diafragmului → creșterea presiunii abdominale → în
actul defecației, de micțiune, expulzia fătului, ridicarea de greutăți, etc

2.4 Funcția reflexă

- laringele este sediul unor reflexe vaso-vagale

- Iritația mecanică sau chimică a endolaringelui poate produce aritmie, bradicardie,
stop cardiac
- este puternic la fumători, poate fi blocat cu atropină

2.5 Funcția fonatorie

- cuprinde 3 mecanisme prin care laringele contribuie la emisiunea vocală

a. sunetul de bază

- presiunea coloanei de aer subglotică, produsă de mușchii expiratori toracici și

abdominali → corzile vocale în adducție cedează presiunii aerului care trece printre
ele → le pune în vibrație → se produce sunetul de bază

b. – fragmentarea ritmică a coloanei de aer prin mișcările CV sub impulsurile

neurologice sau un fenomen pasiv, produce sunetele

- CV în adducție fac o mișcare de rotație în sus și în afară, un fel de pronație-

supinație ritmică, alipirea făcându-se de jos în sus

c. timbrul și rezonanța

- modificarea timbrului și rezonanței se face prin traversarea cavităților de rezonanță

– faringele, cavitatea buccală, fosele nazale, buze

12