Laringe

LARINGELE

 Definitie – parte din aparatul respirator si organ essential al vorbirii

 Localizare: in partea mediana si anterioasa a gatului, anterior de faringe,
sub osul hioid si deasupra traheei.
La adult extremitatea inferioara a laringelui ajunge in dreptul vertebrei C 6, iar la
copii si la femei fiind intr-o pozitie mai inalta decat la barbati.
Laringele este foarte mobil. Impreuna cu faringele el se ridica in timpul deglutitiei.
In functie de tonalitatea sunetelor, laringele se ridica la sunete inalte si se
coboara la cele grave.
 Dimensiunile: Variaza cu varsta, sexul si individul. Laringe mic se observa
la persoane care au vocea cu tonalitate inalta, iar laringe de dimensiuni
mari la cei care produc sunete grave.
 Structura:
I. Scheletul cartilaginos – sunt 11 cartilaje ale laringelui
1. cartilajul cricoid
 localizat in partea inferioara a laringelui
 forma de inel cu pecetea anterior
 inelul (arcul cricoidian) are:
 posterior pe linia mediana tuberculul cricoidian
 anterior – fata articulara cu cartilajul tiroid (coarnele mici)
 superior – se insera membrana cricotiroidiana si muschii
crico-aritenoidieni laterali
 inferior – se continua cu primul inel al traheei
 membrana cricotiroidiana este strabatuta de ramura externa a
nervului laringe superior (din nervul X) si de artera cricotiroidiana (din
A tiroidiana superioara
 pecetea cricoidului:
 cu inaltime de 2 cm
 pe fata posterioara o creasta verticala o imparte in 2 zone
unde se insera muschii crico-aritenoidieni posteriori
2. cartilajul tiroid
 localizat deasupra arcului cricoidian
 format din 2 lame laterale patrulatere unite anterior, unde
formeaza un unghi diedru „marul lui Adam”
 fata anterioara prezinta spre marginea posterioara Creasta Oblica
cu 2 tuberculi superior si inferior pe care se insera muschii tirohiodian
si sternul tiroidian, iar posterior fasciculul tiroidian al muschiului
constrictor al faringelui
 marginea superioara are Incizura tiroidiana superioara pe toata
marginea superioara a cartilajului tiroid se insera membrana
tirohiodiana strabatuta de ramura interna a nervului laringelui superior
si de artera laringiana superioara (ramura din artera tiroidiana
superioara)

1
Laringe

 marginea posterioara a cartilajului tiroid se continua cu 2 coarne

superioare mai lungi pe care se inssera lig. tirohioidiane laterale si 2
coarne inferioare mai scurte care se articuleaza cu cricoidul
3. cartilajul epiglotic
 localizat la partea antero-superioara a laringelui
 posterior de cartilajul tiroid
 forma de lamela ovalara, supla, elastica ca o frunza
 fata posterioara este acoperita de mucoasele laringelui
 fata anterioara au raporturi cu fata posterioara a cartilajului tiroid,
os-hioid si baza limbii
 in partea superioara este fixata de radacina limbii prin placile
glosepiglotice laterale si una mediana care delimiteaza intre ele
vareculele
 extremitatea inferioara este unita cu cartilajul tiroid printr-un
ligament
4. cartilajele aritenoide
 localizate la margine superioara a pecetei cartilajului cricoidian
 forma piramidala cu baza inferioara, fiind mica ca dimensiune
 fata interna acoperita de mucoasa laringiana fata posterioara
concava pentru insertia mushiului interoritenoidian
 fata antero-laterala are foseta hemisferica in raport cu corzile
vocale. In foseta se insera muschiul tiro-aritenoidian
 baza prezinta 3 unghiuri:
 unghiul anterior – apofiza vocala; se insera ligamentul elastic
al corzii vocale inferioare
 unghiul postero-lateral – apofiza musculara; se insera
mushiul cricoaritenoidian posterior
 unghiul postero-medial – pentru muschiul cricoaritenoidian
lateral
5. cartilajele corniculate (Santorini)
 localizate pe varful cartilajelor aritenoide
 forma de mici noduli conici sau cilindrici
6. cartilaje Morgagni (cuneiforme)
 localizate in pliurile mucoase ariteno-epiglotice situate anterior si
lateral de cartilajele corniculate
 forma: alungite sau cilindrice

II. Articulatiile si ligamentele

1. Articulatii si ligamente care unesc intre ele cartilajele laringelui
 articulatiile cricotiroidiene (artrodii)
 unesc coarnele mici ale cartilajului tiroid cu cartilajul cricoid
 fete articulare plane de forma circulara
 capsula articulara intarita de 4 lig
 sinoviala articulara
 miscari de alunecare prin basculare in jurul unui ax
transversal care trece prin cele 2 articulatii

2
Laringe

 Membrana crico-tiroidiana
 localizata intre arcul cricoidului si cartilajul tiroid
 groasa rezistenta si elastica
 se continua cu membrana elastica a laringelui
 articulatie cricoaritenoidiene (trohoide)
 intre cartilajele aritenoide si pecetea cricoidului
 fetele articulare sunt eliptice:
o convexa la cricoid – priveste superior si lateral
o concava la aritenoide – priveste in jos si medial
 capsula articulara intarita de un ligament
 sinoviala articulara
 menisc intraarticular, semilunar, dubleaza partea posterioara
a cavitatii articulare
 miscarile:
o prin alunecarea aritenoidelor pe cricoid ajung fie infero-
medial, fie supero-lateral si aproprie sau departeaza
corzile vocale
o de rotatie in jurul unui ax vertical care trece prin centrul
suprafetelor articulare – aproprie sau departeaza corzile
vocale
 articulatiile ari-corniculate (amfiartroze)
 cartilajele corniculate sunt unite de cartilajele aritenoide prin
tesut fibro-artilaginos
 ligamentul crico-corniculat (Luschke)
 este o bandeleta groasa care se ataseaza la mijlocul
marginii superioare pecetei cricoidului
 merge vertical si se divide in 2 fascicole la varful cartilajelor
cricoide
 lig tiro-epiglotic
 fibro-elastic, uneste extremitatile exterioare ale cartilajului
epiglotic la fata interna a unghiului cartilajului tiroidian
 membrana elastica a laringelui
 dubleaza mucoasa laringelui
 cu ingrosari numite:
o lig tiro-aritenoidian superior intins intre corzile vocale
superioare, de la cartilajul tiroid la foseta hemisferica a
aritenoidelor
o lig tiro-aritenoidian inferior se insera intre cartilajul tiroid si
procesul vocal al aritenoidelor; in grosimea lig se afla
cartilajele sesamoide anterioare
o lig ariteno-epiglotice sunt 2 lamele elastice mici, inserate
de fetele laterale ale epligotei si pana la cartilajele
aritenoide

3
Laringe

2. Lig care unesc laringele de oraganele vecine

 membrana tiro-hioidiana si lig tiro-hioidiene laterale
 membrana tiro-hioidiana este o lama fibroelastica si se
intinde intre marginea inferioara a cartilajului Tioroid pana la
corpul si coarnele mari ale hioidului, intarite de 3 lig tiro-
hioidiene; 1 mediana si 2 laterale
o lig tiro-hioidian median – este despartit de fata posterioara
a hioidului printr-un tesut conuctiv lax in care se afla bursa
seroasa descrisa de Boyer, iar posterior vine in raport cu
spatiul tiro-hio-epiglotic
o lig tiro-hioidiene laterale aflate pe marginile laterale ale
membranei tiro-hioidiene unesc intre ele coarnele mari
mari ale cartilajului tiroid si ale osului hioid
 membrana hio-epiglotica – este o lama subtire, discontinua, intinsa
de la fata anterioara a epiglotei la marginea superioara a hioidului
participa la delimitarea spatiului tiro-hio-epiglotic umplut cu tesut
celulo-adipos
 lig gloso-epiglotice – sunt tracturi fibroelastice unul median si 2
laterale care leaga epiglota de mucoasa limbii. Sunt cele care ridica
plicile glos-epiglotice ale laringo-faringelui
 lig faringo-epiglotice – sunt mici fascicule fibroelastice care leaga
marginile laterale ale cartilajului epiglotic de mucoasa faringiana
laterala. Ele formeaza de fiecare parte, impreuna cu muschiul
stilofaringian plicile faringo-epiglotice
 membrana crico-traheala uneste marginea inferioara a cartilajului
cricoid de primul inel al traheei

III. Muschii intrinseci ai laringelui

Dupa actiunea lor asupra corzilor vocale si a glotei (spatiul dintre marginile
libere ale corzilor vocale inferioare) muschiul intrinseci ai laringelui se clasifica
in:
1. muschiul tensor al corzilor vocale – muschiul crico-tiroidian
2. muschiul dilatator al glotei – muschiul crico-aritenoidian posterior
3. muschii constructori ai glotei – muschii crico-aritenoidieni laterali
– muschii tiro-aritenoidieni inferiori si
superiori
– muschiul interaritenoidian

 Muschiul cricotiroidian – se intinde intre arcul cricoidului si cornul

mic al cartilajului tiroid.
Actiune:
 Sunt tensori ai crozilor vocale
 Cand iau punct fix pe cricoid – basculeaza cartilajul tiroid in
jos si inainte

4
Laringe

 Cand ia punct fix pe cartilajul tiroid – trage in spate si in jos

pecetea criocoidului

Efectul:
 Corzile vocale sunt alungite si puse in tensiune

 Muschii cricoidieni posteriori

Origine: pe pectea cartilajului cricoid
Insertie: pe apofiza musculara a cartilajului aritenoidian
Actiune: realizeaza miscarea de rotatie a aritenoidelor apofizele
musculare ajung medial si cele vocale lateral.Astfel acesti muschi
indeparteaza corzile vocale inferioare una de alta si dilata glota.
 Muschii crico aritenoidieni laterali
Sunt localizati deasupra partii laterale a arcului cricoidian si median de
lamele cartielajului tiroid
Origine: arcul cartilajului cricoid (marginea superioara)
Insertie: apofiza musculara a cartilajului aritenoid
Actiune: trage anterior si lateral apofizele musculare iar apofizele
vocale ajung anterior si medial. Astfel corzile vocale se aproprie si
glota se inchide

 Muschii aritenoidiani inferiori – sunt localizati sub muschiul crico-

aritenoidian lateral si ocupa peretii laterali ai partii glotice si subglotice
a laringelui
Origine: pe cartilajul tiroid, de o parte si de alta a liniei mediane
care formeaza unghiul anterior
Insertie: prin 2 fascicule:
 Fascicul extern – se prinde pe cartilajul aritenoid pe pliul
ariepiglotic (muschiul tiro membranos)
 Fascicul intern – intra in grosimea corzilor vocale inferioare
 Fascicul posterior – pe apofiza vocala a aritenoidelor
Actiune: - fascicolul intern micsoreaza glota prin cresterea
volumului corzilor vocale inferioare
- fascicolul extern actioneaza pe epiglota pe care o treage in
spate si pe plica ariteno-epiglotica ajuta la inchiderea orificiului
superior al laringelui

 Muschii tiroaritenoidiani superiori – sunt localizati pe fata externa a

muschilor tinoaritenoidieni inferiori
Origine: partea superioara a unghiului anterior al cartilajului tiroid
Insertia: apofiza musculara a cartilajului aritenoid
Actiune: constrictor al glotei
 Muschiul interaritenoidian – muschiul impar si median are 2 parti
 Fascicolul transvers – intins intre fetele posterioare ale
cartilajului aritenoide

5
Laringe

 Fascicolul oblic – dispus mai posterior, se intinde intre

apofiza musculara a unui cartilaj aritenoid la varful celulalt
cartilajului aritenoid. Astfel cele 2 fascicule oblice se
incruciseaza.
 Uneori un al 3-lea se reflecta de pe varful catilajului aritenoid
in plica ariteno-epiglotica si ajunge sa se fixeze pe marginea
laterala a cartilajului epiglotic fiind numit muschi ariteno-
epiglotic
Actiune:
- aproprie cartilajele aritenoidiene si astfel si corzile vocale,
fiind constrictor al glotei
- fascicolul ariteno-epiglotic ajuta la coborarea epiglotei si
inchide orificiul superior al laringelui.

IV. Mucoase

 Configuratia externa a laringelui

 Fata anterioara prezinta de jos in sus
 Arcul cricoidian
 Spatiul cricoteroidian umplut de membrana si muschii
omonimi
 Fata anterioara a cartilajului tiroid cu insertia muschilor
sternotiroidieni si tiro-hioidieni pe liniile oblice ale mlamelor
cartilajului tiroid.
 Fata anterioara a epiglotei care depaseste superior cartilajul
tiroid. Epiglota este unita de limba prin plicile glos-epiglotice si
de osul hioid prin membrana hio-epiglotica
Epiglota este separata de membrana tiro-hioidiana prin spatiul
hio-tiro-epiglotic umplut cu tesut adipos.
Partea superioara a epiglotei este libera, oblica, incilanata
deasupra orificiului superior al laringelui
 Fata posterioara formeaza peretele anterior al laringo faringelui
Orificiul superior al laringelui prin care laringele comunica cu
faringele este delimitat:
- anterior: epiglota
- posterior: cartilajele aritenoide si corniculate
- lateral – plicile ariteno-epiglotice in care se afla cartilajele
corniculate si cuneiforme
Fata posterioara a laringelui este formata din fetele posterioare ale:
aritenoidului pecetea cricoidului se afla recesurile piriforme (santul
suptului), unde se poate observa plica ridicala prin anastomoza
nervilor laringei superioare si inferioare.

 Configuratia interna a laringelui

 Coarda vocala superioara

6
Laringe

- se intinde de la unghiul anterior al cartilajului tiroid la

cartilajul aritenoid
- este mai subtire de sus in jos si dinspre medial spre lateral
- cele doua fete, superioara si inferioara, sunt acoperite de
mucoasa
- marginea externa adera la perete, marginea interna este
libera
- contin in grosimea lor lig tiroaritenoidian superior si cateva
fascicule musculare

 coarda vocala inferioara

- se afla sub coarda vocala superioara
- se intinde intre unghiul anterior al cartilajului tiroid pana la
apofiza vocala a cartilajului aritenoid
- are forma prismatic-triunghiulara
- are 3 fete: - o fata externa care se confunda cu peretele
- 2 fete libere: superioara orizontala si infero-
mediala
- cuprinde in grosimea sa lig tiroaritenoidian inferior si
muschiul tiroaritenoidian inferior (parte mediala)
- examenul laringo-scopic permite vizualizarea impreuna a
corzilor vocale superioare si inferioare, cele superioare fiind
mai laterale decat cele inferioare
Corzile vocale impart cavitatea laringelui in 3 etape:
1. etajul superior (vestibulul) – deasupra corzilor vocale superioare
2. etajul mijlociu – intre marginile libere ale corzilor vocale
3. etajul inferior – intre coarda vocala inferioara si trahee

1. Etajul superior sau vestibulul prezinta 4 pereti:

 Peretele anterior – epiglota si lig tiroepiglotic. Epiglota are inferior o
proeminenta: Tuberculul epiglotic
 Peretii laterali
– fetele mediale ale plicilor ariepiglotice in partea superioara
– fata supero – mediala a corzilor vocale superioare in partea
inferioara
 peretele posterior este incizura interaritenoidiana

2. Etajul mijlociu sau glotic – este format in: - partea mediala de marginile
libere ale corzilor vocale
- partea latera;a doua prelungiri
numite Ventriculii Morgagni
 Glota este numai acea parte a etajului mijlociu al laringelui cuprinsa
intre mariginile libere ale corzilor vocale inferioare si de asemenea,
posterior, intre apofizele vocale ale cartilajelor aritenoide
Glota are 2 segmente:

7
Laringe

- anterior: Glota membranoasa sau vocala – corespunzand

marginii libere a corzilor vocale inferioare
- posterior : Glota cartilaginoasa – aflata intre procesele
vocale
 Ventriculii Morgagni drept si stand – sunt prelungiri ale cavitatii
laringelui intre corzile vocale.
Fiecare ventricul comunica cu cavitatea laringelui printr-un orificiu
eliptic delimitat de corzile vocale de aceiasi parte.

3. Etajul inferior sau infraglotic

Cavitatea laringelui se largeste de sus in jos:
- superior – ajunge la corzile vocale inferioare
- inferior – ajunge la membrana cricotiroidiana si cartilajul
cricoid

 Vascularizatia laringelui – asigurata de 3 suerse arteriale:

1) Artera laringiana superioara
– ramura din artera tiroidiana superioara
– principala sursa de vascularizare a laringelui
– merge cu ramura interna a nervului laringelui superior si ajunge in
mucoasa recesurilor piriforme
– vascularizarea laringelui, mucoasa etajului superior al laringelui si
recesul faringo-laringian (piriform)
– ramura profunda iriga plicurile vocale

2) Artera cricotiroidiana
– ramura subtire din artera tiroidiana superioara
– merge cu ramura externa a nervului laringeu superior si perforeaza
cricotiroidiana
– vascularizeaza mucoasa etajului inferior al laringelui
3) Artera laringiana inferioara
– ramura din artera tiroidiana inferioara
– merge ascendent, initial intre lobul glandei tiroide si esofag,
impreuna cu nervul laringeu recurent apoi strabate muschiul
constrictor inferior al faringelui
– se anastomozeaza in submucoasa faringelui cu artera laringiana
superioara
– vascularizarea muschiului de pe fata posterioara a laringelui
(muschiul cricoaritenoidian posterior si interaritemoidian si fata
posterioara laringelui
Venele au traseu comun cu cel al arterelor si se varsa in venele tiroidiene
superioare si inferioare

8
Laringe

Limfaticele – au originea intr-o retea foarte bogata a limfaticelor din zona

supra si subglotica si redusa pe corzile vocale inferioare. In final ajung in
limfaticele din ganglionii cervicali profunzi.

 Nervii – provin din 2 surse: nervul vag (X) si nervul accesor (XI)
 Nervii laringeu superior, ramura din nervul vag (XI) in apropierea
cornului mare al hioidului se imparte intr-o ramura superioara (ramura
interna) si o ramura inferioara (ramura externa)
- ramura superioara interna merge cu artera laringiana
superioara, strabate membrana tirohioidiana si se ramifica
in regiunea supraglotica
- ramura inferioara (externa) merge cu artera cricotiroidiana,
strabate membrana cricotiroidiana si inerveaza muschiul
cricotiroidian si mucoasa regiunii infraglotice
 Nervii laringeu reccurent care provine din radacina bulbana
(craniana) a nervului accesor (XI) patrunde in ganglionul inferior al
nervului vag imediat la iesirea lui idn craniu. Apoi prin ramura varfului
numita laringeu recrutat merge initial intre trahee si esofag, cand
ajunge in spatele lobului glandei tiroide este incrucisat de artera
tiroidiana inferioara si se va numi ulterior nervul laringeu inferior
 Merge impreuna cu artera laringiana inferioara pe sub muschiul
constrictor inferior al laringelui
 Se divide in numeroase ramuri care inerveaza toti muschii laringelui
cu exceptia muschiului cricoteroidian
 Se anastomozeaza cu nervul laringeu superior la nivelul recesului
piriform al laringo-faringelui formand ansa anastomotica a lui Galien in
aceasta au loc treceri de fibre senzitive din teritoriul unuia in a
celuilalt.
 Unele din fasciculul nervului laringeu inferior inverveaza mucoasa
fetei posterioare a laringelui
Fibrele senzitive ajung in nucleul tractului solitar din bulb, iar cele motorii
vin din nucleul ambiguu (pentru muschii laringelui) si din nervul dorsal al vagului
pentru secretia glandulara
Inervatia simpatica regleaza vasomotricitatea organului – fibrele nervoase
simpatice sunt post ganglion si provin din ganglionul simpatic cervical superior
sau direct din lantul simpatic cervical si vin pe calea arterelor.

Functiile laringelui:

I. Respiratoric si de protectie a cailor respiratorii inferioare se realizeaza in

principal prin inchiderea orificiului inferior al laringelui la care participa in
principal:
1. ridicarea osului hioid prin actiunea muschilor supra hioidieni

9
Laringe

2. flexia anterioara a epiglotei

3. miscarea de inchidere sfincteriana a cartilajelor aritenoidelor prin
actiunea muschiului aritenoidian transvers, tiroarienoidian,
cricoaritenoidieini posterior si laterali.
Prin acest mecanism fata anterioara a epiglotei se lipeste de fata
posterioara a radacinii limbii formadu-se santul pt trecerea prin faringe a bolului
alimentar.
II. Fonatoric se realizeaza cu ajutorul unui mecanism nervos complex.
Contractia ritmica a muschiului vocal al glotei imprima vibratii coloanei de aer
dand nastere tonusului vocal sau sunetului laringian
Sunt 4 tipuri de miscari (dupa Hasson):
1. Miscarile vibratorii ale plirilor vocale, esentiale pentru fonatie
2. Miscarea de abductie a corzilor vocale realizata de muschilor crioco-
aritenoidiani posteriori
3. Miscarea de abductie a corzilor vocale prin contractie – muschii
aritenoidieni (transvers si oblic) pentru partea posterioara a glotei –
muschii crico aritenoidieni pe partea anterioara a glotei.
4. Intinderea plicilor vocale prin contractia muschiului cricotiroidieni, care
realizeaza bascularea cartilajului tiroid sau a peretilor cricoidului.
Controlul vorbirii articulate si a cantecului se afla in cortexul motor frontal aria
4, aria 44 (Broca) si 45 din emisfera dominanta
In mecanismul fonatiei, presiunea coloanei de aer din spatiu infraglotic are
mare importanta fiind intre 10 ml apa la vocea inceata si pana la 200 ml apa
vocea finala. Aceasta presiune stimuleaza receptorii din muschiul vocal si
influenteaza astfel durata contractiei lor; ritmul contractiilor fiind determinat de
influxul nervos pornit de la scoarta cerebrala.
Formarea vocii se realizeaza prin 3 mecanisme:
1. forta de punere in miscare a aparatului fonatic este cresterea presiunii
aerului intrepulmonari realizata prin contractia muschilor abdomenului si
toracelui, cu expulzarea coloanei de aer din plamani
2. aparatul de producere a vibratiilor sonore (glota) care se inchide si se
deschide periodic prin contractie muschiul vocal, imprima vibratie
coloanei de aer expulzata din plaman. Apare un ton fundamental peste
care se suprapun tonuri armonice (ton vocal)
3. aparatul de rezonanta format din:
 vestibulul laringian
 cavitatea bucala
 cavitatea nazala
 vacitatea toracelui
- are rol de a intari tonul vocal laringian si in formarea vocalelor si
consoanelor si a timbrului individual
- intensitatea vocii este proportionaal cu amplitudinea vibratiilor
plicilor vocale si se masoara in decibeli
- tonul (inaltimea) vocii este proportionala cu frecventa vibratiilor
vocale

10
Laringe

- timbrul vocii individual depinde de numarul si calitatea tonurilor

armonice supraadaugate tonului laringian fundamental, la nivelul
aparatului de rezonanta caracteristic fiecarei persoane.
In fonatie, complexul hioid-laringe este ridicat sub actiunea muschilui
suprahioidiei, in timpul emisiei sunetelor inalte si a cantatului si coborat prin
contractia muschilor infrahioidieni la emisia sunetelor joase. De aceea muschiul
care se insera pe hioid poarta si numele de muschi extrinseci ai laringelui.

11