Sunteți pe pagina 1din 9

Aparatul respirator 2 Marius Pentea

LARINGELE

Larigele (Larinx) este un conduct cartilaginos care face leg tura între faringe i
trahee, fiind situat sub plan eul craniului i formeaz baza anatomic a regiunii gâtului.
La ecvine i rumeg toare este plasat în spa iul intermandibular, iar la celelalte specii este
situat în regiunea cervical cranial fiind sus inut de hioid.
Controleaz cre terea sau reducerea debitului tranzitului de aer între faringe i
trahee, intervine în fona ie i respira ie.
Laringele este alc tuit din articularea cartilajelor laringiene între ele i este c ptu it
la interior cu mucoas de tip respirator i consolidat de ac iunea mu chilor laringieni.
Cartilajele laringelui (Cartilagines laryngis) sunt: epiglota, tiroidul, aritenoidele,
cricoidul. La unele specii pot exista i cartilaje accesorii: cuneiform, corniculate,
interaritenoide.
Epiglota (Epiglottis) este plasat rostro-ventral la nivelul laringelui, având aspectul
unei frunze cu vârful mai mult sau mai pu in ascu it. Prezint o fa lingual (Facies
lingualis) situat rostro-ventral, c ptu it cu mucoas de tip digestiv i o fa a laringian
(Facies laryngea), orientat caudo-dorsal i c ptu it cu mucoas de tip respirator.
Mucoasa de pe fa a lingual este cutat i se continu cu mucoas lingual la
nivelul valeculei epiglotice i a pliurilor glosoepligotice.
Marginile stâng i dreapt ale epiglotei sunt convexe, neregulate, fiind consolidate
caudo-dorsal de cartilajele aritenoide prin câte un pliu mucos ariepligotic (Plica
aryepiglottica).
Baza (Bazis) epiglotei este situat ventral i se ata eaz de cartilajul tiroid,
prezentând median pe iolul epligotei (Petiolus epiglottidis). La ecvine, baza cartilajului
epiglotic se anexeaz prin dou cartilaje cuneiforme i care vor participa la formarea
proceselor cuneiforme (Procesus cuneiformis). Apexul epiglotei este liber, mobil i
orientat rostro-ventral, ascu it la ecvine, carnivore i caprine, rotunjit la bovine, ovine i
suine, excavat median la leporide.
Cartilajul tiroid (Cartilago thyroidea) este impar i simetric, constituit din dou
lame, stâng i dreapt , unite ventral la nivelul proeminen ei laringiene (Proeminentia
laryngea) sau "m rul lui Adam", absent la ecvine. Rostral i caudal de proeminen a
laringian sunt situate, mai mult sau mai profunde, incizura tiroidian rostral
(Incisura thyroidea rostralis) i incizura tiroidian caudal (Incisura thyroidea
caudalis). Acestea lipsesc la suine.
Fiecare lam tiroidian prezint , o fa intern i o fa extern , pe care se reliefeaz
linia oblic (Linea obliqua) locul de inser ie pentru mu chii laringelui.
Marginea dorsal a fiec rei lame tiroidiene va prezenta dorso-rostral i dorso-caudal
câte o proeminen , cornul rostral (Cornu rostrale) i cornul caudal (Cornu caudale).
Între cornul rostral i lama tiroidului se realizeaz fisura tiroidian (Fissura thyroidea)
care va participa la formarea g urii tiroidiene (Foramen thyroideum), prin care va trece
nervul laringian cranial.
Cartilajul aritenoid (Cartilago arytenoidea) este par, asimetric i articulat la
nivelul marginii dorsale a lamei cricoidului, fiind acoperit par ial de lama tiroidului. Are
form piramidal , descriindu-i-se o baz i un apex.
Baza (Basis) este l it , cu aspect triunghiular i realizeaz dorso-lateral un proces
muscular (Processus muscularis) de care se inser mu chiul crico-aritenoid, dorso-
Aparatul respirator 2 Marius Pentea

medial prezint o suprafa articular pentru cartilajul cricoid, iar ventral prezint
procesul vocal (Processus vocalis) de care se prinde ligamentul vocal.
Fa a lateral (Facies lateralis) este l it i parcurs de creasta arcuat (Crista
arcuata), care o delimiteaz de fa a dorso-cranial . Fa a medial (Facies medialis) este
neted i c ptu it cu mucoas respiratorie. Extremitatea sa caudal formeaz baza
por iunii intercartilaginoase a glotei. Fa a dorsal (Facies dorsalis) este neted i
concav , fiind acoperit de mu chiul aritenoidian transvers. Apexul (Apex cartilago
arythenoidea) este recurbat dorsal i împreun cu omologul formeaz un relief evident pe
plan eul faringelui unde ocup extremitatea dorsal a intr rii laringelui. Cranio-dorsal se
prelunge te cu procesul corniculat (Processus corniculatus). Numai la canide i suine,
ata at de apexul aritenoidelor sunt procesele cuneiforme (Processus cuneiformis).
Cartilajul cricoid (Cartilago cricoidea) are aspectul unui "inel cu pecete", fiind
ata at de primul inel traheal. Este alc tuit dintr-un arc (Arcus cartilago cricoidea) situat
ventral i o lam (Lamina cartilago cricoidea) situat dorsal.
Cartilajul cricoid prezint dou fe e i dou margini. Fa a intern este neted i
c ptu it de mucoasa laringelui. Fa a extern este neted la nivelul arcului, iar pe fe ele
laterale se inser mu chiului cricoaritenoidian. Pe lama cricoidului se reliefeaz creasta
median (Crista mediana), care desparte suprafa a pe care se inser mu chiul crico-
tiroidian dorsal de simetricul.
Rostro-dorsal, cricoidul se articuleaz cu cartilajele aritenoide, iar latero-dorsal cu
cornul caudal al tiroidului.
Cartilajele laringelui sunt fie articulate, fie unite între ele printr-o serie de ligamente
i membrane, fiind legate de hiod, faringe i trahee.
Ligamentul tiroepiglotic (Lig. thiroepigloticum) leag baza epiglotei de tiroid, iar
ligamentul hioepiglotic (Lig. hyoepigloticum) leag epiglota de hioid.
Între cornul rostral al cartilajului tiroid i tirohialul osului hioid se realizeaz
articula ia tirohioidian (Art. thyrohyoidea), iar membrana tiroidian leag marginea
rostral a lamei cartilajului tiroid de tirohialul corespondent al osului hiod. Cele dou
cartilaje aritenoide sunt legate între ele prin ligamentul aritenoidian transvers (Lig.
arytenoideum transversum), de procesul corniculat prin ligamentul aricorniculat (Lig.
arycorniculatul), iar de cricoid prin articula ia cricoaritenoidian (Art.
cricoarytenoidea) i prin ligamentul criocoaritenoid (Lig. criocoarytenoideum).
Cornul caudal al cartilajului tiroid se mai articuleaz cu cricoidul i se leag de
marginea caudal a acestuia prin ligamentul cricotiroidian (Lig. cricothyroidem).
Ligamentul cricotraheal (Lig. cricotracheale) se întinde între marginea caudal a
arcului cartilajului cricoid i primul inel traheal.
Leg tura dintre epiglot , cartilajul tiroid i cartilajele aritenoide este realizat de
ligamentele vocale (Lig. vocale) i de ligamentul vestibular (Lig. vestibulare), acoperite
medial de mucoasa laringian .
Laringele este ac ionat i consolidat de o musculatur complex i puternic
format din mu chi extrinseci, care î i au originea pe o forma iune osoas învecinat
laringelui i termina ia pe cartilajele laringiene i mu chi intrinseci care- i au originea i
termina ia pe cartilajele laringelui. Mu chi extrinseci sunt: mu chiul sternotiroidian,
mu chiul tirohioidian, mu chiul hioepligotic.
Aparatul respirator 2 Marius Pentea

Mu chiul sternotiroidian (M. sternotiroideus) cu originea pe stern i termina ia pe


cartilajul tiroid, trage osul hioid i laringele în direc ie caudal i este antagonist al
mu chilor ridic tori ai laringelui.
Mu chiul tirohioidian (M. thyrohioideus) are originea pe fa a lateral a cornului
hioidului i pe corpul osului hioid, terminându-se ventral pe fa a lateral a cartilajului
tiroid. Trage laringele în sens rostro-dorsal i îl apropie de hioid.
Mu chiul hioepligotic (M. hyoepyglotticus) cu originea pe fa a dorsal a corpului
hioidului i termina ia pe fa a ventral a epiglotei. Rolul s u este de a trac iona epiglota
înainte i de a întinde pliurile ari-epiglotice.
Mu chii intrinseci sunt: cricotiroidian, cricoaritenoidian dorsal, cricoaritenoidian
lateral, tiroaritenoidian, aritenoidian transvers. Primele patru perechi sunt pare, iar ultimul
mu chi este impar.
Mu chiul cricotiroidian (M. cricothyroideus) are originea pe arcul cricoidului i
termina ia pe lama tiroidului, ac ioneaz asupra corzilor vocale, tensionându-le i
alungind glota.
Mu chiul cricoaritenoid dorsal (M. cricoarytenoideus dorsalis) are originea pe
lama cartilajului cricoid i termina ia pe procesul muscular al cartilajului aritenoid. Este
tensor al corzilor vocale i dilatator al glotei.
Mu chiul cricoaritenoidian lateral (M. cricoarytenoideus lateralis) are originea
pe arcul cartilajului cricoid i termina ia pe procesul muscular al cartilajului aritenoid.
Este constrictor al glotei.
Mu chiul tiroaritenoidian (M. tiroarytenoideus) are originea pe epiglot i pe
cartilajul tiroid, iar termina ia pe creasta arcuat , pe procesul muscular i pe procesul
vocal al cartilajului aritenoid. Este constrictor al glotei i al corzilor vocale.
Mu chiul aritenoidian transvers (M. arytenoideus transversus) are originea pe
creasta arcuat a cartilajului aritenoid i termina ia pe rafeul tendinos median. Este
constrictor al por iunii intercartilaginoase a glotei.

CAVITATEA LARINGIAN

Cavitatea laringian (Cavum laryngis) este neregulat i comunic prin orificii


largi cu faringele i trahea, fiind sistematizat în trei por iuni: vestibulul laringian, glota i
cavitatea infraglotic .
Vestibulul laringelui (Vestibulum laryngis) comunic cu faringele prin intrarea
laringelui (Aditus laryngis), prezint median o r sfrângere a mucoasei formând câte un
tubercul corniculat (Tuberculum corniculatum), desp r i i de incizura interaritenoidian .
Bilateral în peretele vestibulului laringian sunt situate pliurile vestibulare (Plica
vestibularis). Aceste pliuri nu vin niciodat în contact unul cu celel lalt dar vor delimita
fanta vestibular (Rima vestibuli).
Între pliurile vestibulare i corzile vocale se formeaz un orificiu mic care permite
accesul în ventriculul laringian (Ventriculus laryngis). Numai la ecvine i suine
mucoasa vestibulului laringian va forma un fund de sac, ventro-median, sub baza
epligotei numit recesul median al laringelui (Recessus medianus laryngis).
Glota (Glottis) este por iunea cea mai îngust a laringelui, fiind delimitat de
corzile vocale i de baza cartilajelor aritenoide.
Aparatul respirator 2 Marius Pentea

Corzile vocale sau pliurile vocale (Plica vocalis) se întind între cartilajul tiroid i
procesul vocal al cartilajului aritenoid, delimitând fanta glotic (Rima glottidis) care este
divizat într-o por iune dorsal , delimitat de baza cartilajelor aritenoide care va forma
por iunea intercartilaginoas (Pars intercartilaginea) cunoscut ca i "glota
respiratorie" i o por iune ventral , situat între corzile vocale, mai îngust i care
formeaz por iunea intermembranoas (Pars intermembranacea) sau "glota vocal ".
Cavitatea infraglotic (Cavum infraglotticum) reprezint por iunea caudal a
cavit ii laringelui, este scurt i larg i se continu cu traheea f r o demarcare exact .
Este delimitat în întregime de cartilajul cricoid i de ligamentul cricotiroidian.
Cavitatea laringian este c ptu it în totalitate cu mucoas laringian , iar de la
nivelul intr rii laringelui se continu cu mucoas faringian . În mucoasa laringian se
g sesc glande laringiene, în mucoasa epiglotei i a vestibulului laringian sunt muguri
gustativi disemina i (excep ie fac ecvinele). La rumeg toare i suine, limfonodulii solitari
formeaz tonsila sau amigdala paraepiglotic .
Vasculariza ia arterial i inerva ia sunt asigurate de: artera laringian caudal ,
înso it de nervul laringian caudal, care p trund în cavitatea laringian dorso-medial de
articula ia cricotiroidian ; de ramura cricotiroidian a arterei tiroidiene craniale; de artera
laringian cranial , înso it de nervul laringial cranial care p trund în cavitatea laringian
prin gaura tiroidian . Venele sunt în general satelite arterelor. Inerva ia laringelui este
asigurat i de ramuri ale nervului vag, de nervul laringian cranial pentru vestibulul
laringelui i glotic i de nervul laringian caudal pentru cavitatea infraglotic .

PARTICULARIT I SPECIFICE ALE LARINGELUI

La ecvine, laringele este foarte pu in mobil i plasat în totalitate în regiunea


intermandibular . Cavitatea laringelui este divizat evident de epiglot . Epiglota are
aspect de frunz , cu apexul ascu it i baza l it , fiind în contact intim cu palatul moale,
ceea ce nu permite cabalinelor respira ia oral .
Cartilajul tiroid este lipsit de incizura rostral , iar incizura caudal este profund ,
delimitând caudal între marginile ventrale ale lamelor cartilajului tiroid un spa iu lung i
larg, obliterat de ligamentul cricotiroidian, prin care se realizeaz incizia în vederea
penetr rii în cavitatea infraglotic . Coarnele rostrale sunt lungi, iar cele caudale scurte.
Proeminen a laringian lipse te.
Pliurile ariepiglotice sunt scurte, ventriculii laringelui sunt largi i profunzi. Pliurile
vestibulare sunt groase, iar corzile vocale sunt oblice în direc ie rostro-ventral .
La bovine, laringele este situat mai dorsal decât la ecvine, plasat în regiunea
intermandibular . Epiglota este scurt i lat , având apexul rotunjit i pe iolul larg.
Cartilajul tiroid prezint lamele unite ventral pe toat lungimea lor i se caracterizeaz
prin prezen a unei proeminen e laringiene evidente.
Coarnele caudale ale cartilajului tiroid sunt mai lungi i mai încurbate ventral decât
cele rostrale.
Cartilajele aritenoide sunt alungite i îngro ate. Cavitatea laringian este larg .
Pliurile vocale i ventriculare sunt extrem de reduse. Ventriculul laringian este redus la o
depresiune mic , situat între pliul vocal i pliul vestibular.
La ovine i caprine. Epiglota este rotunjit la oaie i ascu it la capr . Cartilajul
tiroid este mai dezvoltat în sens dorso-ventral, având cornul rostral evident. Cartilajul
Aparatul respirator 2 Marius Pentea

cricoid este foarte oblic în raport cu axa longitudinal a laringelui. Spre deosebire de
bovine, recesul median al laringelui este evident, iar tonsila paraepiglotic este prezent .
La suine, laringele este foarte lung i mobil, plasat în totalitate în por iunea cranial
a regiunii cervicale ventrale. Epiglota este larg , cu apexul rotunjit, având pe iolul scurt,
larg dar inconstant. Lamele cartilajului tiroid sunt lungi i unite ventral. Cartilajele
aritenoide sunt alungite, neregulate, având procesul corniculat lung, curbat i dublat de un
proces cuneiform. Între cartilajele aritenoide se g se te cartilajul interaritenoidian. Arcul
cartilajului tiroid este aplatizat, având lama dispus oblic.
Cavitatea laringian este vast i foarte alungit . Pliul vestibular este scurt i nu
concur la formarea intr rii laringelui. Recesul median al laringelui este profund.
Cavitatea glotic este situat caudal. Corzile vocale sunt lungi i elastice. Cavitatea
infraglotic este relativ scurt , având plafonul mai îngust.
La canide laringele este l it dar scurt, plasat relativ înalt la nivelul gâtului. Epiglota
are form de "s p lig ", cu vârful ascu it i baza prelungit de un proces median bine
individualizat. Cartilajul cricoid este aproape circular. Cartilajul tiroid este scurt i lat,
având lamele unite pe toat lungimea marginii ventrale. Linia oblic de pe fa a extern a
lamelor este evident . Coarnele rostrale sunt mai scurte i bine individualizate, iar
coarnele caudale sunt mai lungi i ascu ite la vârf. Cartilajele aritenoide sunt scurte,
caracterizate printr-un proces corniculat lung, ascu it i curbat dorso-caudal. Între
cartilajele aritenoide se afl un cartilaj interaritenoidian (Cartilago interarythenoidea).
Cavitatea laringian are un vestibul scurt. Pliul ariepiglotic prezint median un
tubercul cuneiform evident. Pliul vestibular este scurt i bine eviden iat, marcând
marginea rostral a ventriculului laringian. Recesul median al laringelui este absent,
cavitatea glotic fiind dispus aproape dorso-ventral, iar corzile vocale sunt oblice în
direc ie rostro-ventral .
La feline, laringele este lung, epiglota este ascu it , de form triunghiular i lipsit
de pe iolul epiglotei. Cartilajele aritenoide nu prezint proces corniculat i cuneiform.
Pliurile ariepiglotice sunt groase lipsite de tubercul cuneiform i acoperite de o mucoas
bogat în glande. Cartilajul cricoid este mai larg i mai puternic. Lamele cartilajului tiroid
sunt oblice în sens caudal i mai lungi decât înalte. Incizura tiroidian este mai profund
decât la canide. Coarnele rostrale sunt rectilinii i de dou ori mai lungi, iar coarnele
caudale sunt mai scurte. Pliurile vestibulare sunt proeminente, iar corzile vocale late i
groase. Ventriculul laringian este ters, iar tonsila paraepiglotic evident .
La leporide, laringele se întinde pân la extremitatea caudal a axisului. Epiglota
este lung , lat i de form semicircular . Arcul cartilajului cricoid este foarte oblic i
formeaz un spa iu virtual între partea sa ventral i cartilajul tiroid.
Coarnele rostrale ale tiroidului sunt lungi, iar cele caudale foarte scurte. Cartilajele
aritenoide au procesele musculare lungi, iar procesul vocal este scurt i l it. Procesele
corniculate sunt sub iri i l ite.
Glota este dispus oblic ventro-caudal, aproape perpendicular pe axul longitudinal
al laringelui i împarte cavitatea laringian în dou por iuni. Pliurile vestibulare sunt
reduse, corzile vocale l ite, iar ventriculul laringian are aspect de fant .
Aparatul respirator 2 Marius Pentea

TRAHEEA

Traheea (Trachea) este un conduct aerofor, flexibil i cartilaginos. Începe de la


nivelul cartilajului cricoid al laringelui pentru a se termina la bifurca ia traheal
(Bifurcatio tracheae), dorsal de cord, în bronhiile principale stâng i dreapt
(Bronchus principalis sinister et dexter). Are lungime i calibrul variabil în func ie de
specie, calibrul modificându-se în func ie de ciclul respira iei sau inspira iei, la efort i în
caz de tuse.
Dup topografie i traiect, traheea a fost divizat într-o por iune cervical i o
por iune toracic , fiind înso it pe tot traiectul s u de esofag.
Por iunea cervical (Pars cervicalis) a traheei începe la nivelul cartilajului cricoid
i se continu pe axa sagital a gâtului pân la apertura cranial a toracelui (intrarea
pieptului). Este situat ventral de esofag, venind în raport dorso-bilateral cu arterele
carotide comune, cordonul vagosimpatic, bilateral cu venele jugulare externe, nervii
laringieni recuren i, fiind înso it pe acest traiect de c tre limfonodulii cervicali profunzi.
Segmentul cervical este mai lung, fiind clinic accesibil (în caz de injec ii intratraheale,
traheotomie, etc.).
Por iunea toracic (Pars thoracica), mai scurt , începe la intrarea pieptului,
traverseaz mediastinul cranial i mijlociu, terminându-se la nivelul carenei traheale
(Carina traheala).
Pe traiectul s u toracic vine în contact lateral stânga cu esofagul, dorsal cu mu chiul
lungul gâtului, ventral cu arterele carotide comune, nervii vagi i recurent. La tineret,
ventral, vine în contact i cu timusul.
Traheea este constituit dintr-o succesiune, variabil în func ie de specie, de
cartilaje traheale (Cartilagies tracheales), de form inelar i incomplete la cap tul lor
dorsal. Cartilajele traheale sunt legate între ele prin ligamentele inelare (Lig. annularia).
La exterior, traheea este învelit de adventice, care în regiunea toracic este dublat
de pleura mediastinal .
Mu chiul traheal (M. trachealis) este situat la nivelul extremit ilor dorsale ale
inelelor traheale, fiind format din fibre musculare netede. Mu chiul traheal este ata at la
toate mamiferele pe pericondrul de la fa a intern a extremit iilor libere, dorsale, ale
inelelor traheale. Excep ie fac carnivorele la care mu chiul traheal este dispus la fa a
extern a extremit ilor inelelor traheale.
Mucoasa traheal este asem n toare cu cea a por iunii infraglotice a laringelui i cu
a bronhiilor, în ea se g sesc glande traheale (Gl. traheales).
Vasculariza ia arterial este asigurat de: arterele subclaviculare, trunchiul brahio-
cefalic, arterele carotide comune, arterele tiroidiene. Sângele este colectat de vene, care
sunt satelite arterelor i care se dreneaz apoi prin venele jugular i cav cranial .
Inerva ia traheei este asigurat de ramurile motoare provenite din nervii vagi i de
fibre senzitive din simpatic.
La ecvine, traheea are o lungime de 70-80 cm, calibrul de 5-6 cm, fiind alc tuit din
45-60 cartilaje traheale. Segmentul cervical este mai pu in circular decât cel toracic, fiind
aplatizat dorso-ventral. La aproximativ 7-8 cm cranial de bifurca ia traheei, extremit ile
libere ale cartilajelor traheale se dep rteaz i spa iul respectiv este complectat prin pl ci
cartilaginoase. Mu chiul traheal este situat pe fa a intern a cartilajelor.
Aparatul respirator 2 Marius Pentea

La bovine, traheea este lung de 55-65 cm, având calibrul de 4 cm, format din 45-
55 cartilaje traheale. Extremit ile libere ale cartilajelor traheale formeaz o creast
dorsal , mai redus la animalul viu i mai evident la cadavre. Mu chiul traheal este
situat la interiorul extremit ii libere ale cartilajelor traheale. La aproximativ 5-6 cm
înainte de bifurca ie, din trahee se va desprinde, în partea dreapt , bronhia traheal
(Bronchus trachealis) care ventileaz por iunea cranial a lobului drept.
La ovine i caprine, lungimea traheei variaz între 30-38 cm, cu diametrul în jur de
2 cm, format din aproximativ 50 cartilaje traheale. Traheea seam n cu cea de la bovine,
creasta traheal este evident i prezint bronhia traheal .
La suine, traheea m soar 25-30 cm, 2-3 cm în diametru i este alc tuit din 30-36
cartilaje traheale, care au extremit ile libere suprapuse, iar mu chiul traheal este dispus
la fa a lor intern . La 3-4 cm de bifurca ia traheei se desprinde spre dreapta bronhia
traheal .
La carnivore, traheea m soar în jur de 25 cm lungime, 1-2 cm în diametru,
alc tuit din 40-45 cartilaje traheale la canide, în timp ce la feline traheea are aproximativ
8 cm lungime, 1 cm diametru i 37-43 cartilaje traheale. Cartilajele traheale sunt
aplatizate dorso-ventral la canide, având extremit ile libere situate fa în fa i
mu chiul traheal ata at de fa a lor extern . La feline extremit ile libere sunt u or curbate
spre interior, mu chiul traheal plasându-se la exterior.
La leporide, traheea m soar aproximativ 7-15 cm, fiind format din 45-50 cartilaje
traheale, ale c ror extremit i libere se suprapun, iar mu chiul traheal se ata eaz de fa a
lor intern .

BRONHIILE

Bronhiile (Bronchi) sunt conducte aerofore, care se desprind din trahee i care de la
nivelul bifurca iei traheale se ramific , în fiecare pl mân, asigurând astfel circula ia
aerului. Ramificarea bronhiilor va constitui arborele bronhial (Arbor bronhialis).
De la nivelul bifurca iei traheale, în fiecare pl mân va p trunde prin hilul organului,
bronhiile principale stâng i respectiv dreapt (Bronchus principalis sinister et
dexter). Dup ce a p truns în pl mânul corespondent, fiecare bronhie principal se
împarte în bronhii lobare (Bronchi lobares) care deservesc lobii pl mânului respectiv.
Din bronhile lobare se desprind bronhiile segmentare (Bronchi segmentares) care vor
emite ramuri bronhiale segmentare (Rami bronchiales segmentarum) din care se vor
desprinde bronhiolele (Bronchuli) care se vor termina în lobulii pulmonari prin
bronhiole lobulare (Bronchuli lobulares). Fiecare bronhiol lobular emite 50-100 de
bronhiole terminale care se ramific în bronhiole respiratorii (Bronchuli respiratorii)
continuate cu canalul alveolar ce se termin în alveola pulmonar .
Constitu ia structural a bronhiilor este asem n toare cu a traheei, dar se simplific
progresiv dinspre trahee spre bronhiolele terminale. Bronhiile principale, lobare i
segmentare au suport cartilaginos, care lipse te începând cu bronhiolele lobulare. Cu
excep ia bronhiolelor, în mucoasa bronhiilor sunt diseminate glandele bronhiale (Gll.
bronchales).
Aparatul respirator 2 Marius Pentea

PL MÂNII

Pl mânii (Pulmones) sunt organe pare, esen iale în procesul de respira ie,
constituind sediul hematozei, localiza i în cavitatea toracic , fiind înveli i de pleur .
Pl mânii au o colora ie roz-ro ietic , mai mult sau mai pu in intens . Sunt organe
cu o consisten moale i spongioas , având o elasticitate apreciabil .
Fiecare pl mân prezint o baz , un apex, o fa costal , o fa medial , o fa
diafragmatic , o fa interlobular .
Fa a costal (Facies costalis), convex , vine în contact cu peretele costal al
toracelui.
Fa a medial (Facies medialis) este mai redus , desp r it de cea a pulmonului
opus de c tre mediastin i este sistematizat într-o por iune vertebral (Pars
vertebralis) plasat de-a lungul corpului vertebrelor toracice i o por iune mediastinal
(Pars mediastinalis) în contact cu mediastinul. Fa a mediastinal este br zdat de
impresia cardiac (Impressio cardiaca), impresia aortic (Impressio aortica) i
impresia esofagian (Impressio esophagea). Pe fa a medial a fiec rui pl mân se afl
hilul (Hilus pulmonis) sau r d cina pl mânului.
Impresia cardiac este plasat cranio-ventral de hilul pl mânului, impresia aortic
str bate fa a medial delimitând por iunea vertebral de por iunea mediastinal , iar
impresia esofagian este plasat caudal de hilul pl mânului i parcurge fa a mediastinal .
La toate mamiferele domestice, în regiunea ventro-medial a pl mânului drept se
afl situat lobul accesoriu, care se izoleaz de restul pl mânului drept printr-o fisur ,
numit an ul venei cave caudale (Sulcus venae cavae caudalis).
Marginea dorsal (Margo dorsalis) este îngro at , convex i delimiteaz fa a
costal de fa a medial .
Marginea ventral (Margo ventralis) este mult mai scurt i situat în recesul
costo-mediastinal.
Baza (Basis pulmonis), oblic ventro-cranial se muleaz pe diafragm formând fa a
diafragmatic (Facies diaphragmatica).
Vârful sau apexul pl mânului (Apex pulmonis) este plasat cranial i curbat ventral
de trahee.
Pl mânii la mamiferele domestice sunt împ r i i în lobi de c tre fisurile
interlobare, cranial i caudal (Fissura interlobaris cranialis et caudalis), mai mult
sau mai pu in profunde în func ie de specie.
Pl mânul drept, cu excep ia ecvinelor, este mai dezvoltat i prezint patru lobi:
lobul cranial (Lobus cranialis), lobul mijlociu (Lobus medius), lobul caudal (Lobus
caudalis), lobul accesoriu (Lobus accesorius).
Pl mânul stâng are lobii aparent mai redu i i organiza i în, lobul cranial (Lobus
cranialis), care este divizat într-o por iune cranial (Pars cranialis), numit i culmen i
o por iune caudal (Pars caudalis), sau lingula i lobul caudal (Lobus caudalis).
În cavitatea toracic fiecare pl mân este consolidat de diafragm prin ligamentul
pulmonar (Lig. pulmonale) care reprezint de fapt continuarea pleurei mediastinale cu
pleura pulmonar i care leag baza pl mânului de diafragm , inserându-se pe lobul
caudal al pl mânului.
Aparatul respirator 2 Marius Pentea

La ecvine, pl mânii sunt aproape simetrici, masivi i lipsi i de incizuri interlobare,


cu excep ia incizurii dintre pl mânul drept i lobul accesoriu. Lobii craniali sunt mai
redu i, iar lobii caudali sunt foarte volumino i.
Pe sec iune se observ un desen poliedric specific parenchimului pulmonar.
Organul poate fi examinat clinic pornind de la a VI-a coast în sens caudal.
La bovine, pl mânii sunt dezvolta i asimetric. Pl mânul drept este mai voluminos,
având 5 lobi, bine individualiza i de incizurile interlobare: lobul cranial al pl mânului
drept este divizat într-o por iune cranial (Pars cranialis), mai dezvoltat i deviat
ventral pe sub trahee spre stânga i o por iune caudal (Pars caudalis), ambele fiind
ventilate de bronhia traheal ; lobul mijlociu; lobul caudal; lobul accesoriu.
Pl mânul stâng este mai scurt i are doar 3 lobi: por iunea cranial a lobului cranial;
por iunea caudal a lobului cranial; lobul caudal. Desenul poliedric de pe suprafa a
pl mânilor este foarte evident sub pleura pulmonar .
La ovine i caprine, forma, dispozi ia i num rul lobilor sunt asem n tori cu cei de
la bovine. Desenul poliedric subpleural este absent la ovine, iar la caprine este prezent
doar pe lobii craniali i mijlociu. Lobul cranial drept este relativ mai slab dezvoltat decât
omologul s u de la bovine.
Suine. Pl mânii au fisurile interlobare mai profunde decât la rumeg toare, desenul
poliedric subpleural este foarte evident pe toat suprafa a pl mânilor, iar asimetria dintre
lobii craniali este mai redus decât la rumeg toare. Pl mânul drept prezint 4 lobi:
cranial, mijlociu, caudal i accesoriu. Pl mânul stâng are 3 lobi: por iunea cranial i
por iunea caudal a lobului cranial; lobul caudal. Lobul drept cranial nu este divizat, dar
ca i la rumeg toare este ventilat de bronhia traheal .
Canide. Pl mânii prezint o asimetrie evident , pl mânul drept este mai lung i
dep e te mediastinul prin lobul s u cranial i prin lobul accesoriu. Fisurile interlobulare
sunt foarte adânci, ajungând pân la hilul organului, permi ând asfel o mai bun
individualizare a fiec rui lob. Pl mânul drept are 4 lobi, cranial, mijlociu, caudal i
accesoriu, iar pl mânul stâng prezint lobul cranial cu o por iune cranial i o por iune
caudal i lobul caudal.
Lobul cranial drept este mai dezvoltat, l it i cu vârful rotunjit, iar por iunea
cranial a lobului cranial stâng este mai mic i are vârful ascu it.
La feline, pl mânii seam n cu cei de la canide, dar lobul cranial drept i por iunea
cranial a lobului cranial stâng sunt mai ascu i i i seam n cu un "vârf de lance".
La leporide, lobul cranial drept i por iunea cranial a lobului cranial stâng sunt
considerabili mai redu i. Lobii caudali sunt foarte dezvolta i. Conturul pl mânilor este
asem n tor cu un triunghi dreptunghic. Desenul poliedric este vizibil, iar fisurile
interlobare sunt mai pu in profunde decât la canide. Pl mânul drept are 4 lobi, cranial,
mijlociu, caudal i accesoriu. Pl mânul stâng este format din 3 lobi, lobul cranial cu cele
dou por iuni cranial i caudal i lobul caudal.