Tiroida este o glanda endocrina, nepereche, mediana, avand forma literei „H” sau „de fluture”

situata in regiunea cervicala anterioara, subhioidian, in loja tiroidiana, care este delimitata astfel:

a. anterior – musculatura subhioidiana („invelita” in aponevroza cervicala superficiala si

mijlocie) dispusa in doua planuri: superficial reprezentat de muschii sterno-cleido-hioidian si
omohioidian – aflati in dedublarea aponevrozei cervicale superficiale si planul profund cu
muschii sterno-tiroidian si tiro-hioidian aflati in dedublarea aponevrozei cervicale mijlocii;

b. lateral – muschii omohioidian si sterno-cleido-mastoidian;

c. posterior – traheea si esofagul, coloana vertebrala cu musculatura adiacenta si pachetul

vasculo-nervos al gatului.

Stratigrafic, la acest nivel, se descriu de la suprafata in profunzime, urmatoarele planuri:

piele, tesut celular subcutanat, muschiul pielosul gatului, aponevroza cervicala superficiala cu
muschii omohioidian si sterno-cleido- hioidian, aponevroza cervicala mijlocie cu muschii
sternotiroidian si tirohioidian, capsula peritiroidiana si capsula fibroasa proprie a glandei.
Importante pentru abordul chirurgical al glandei sunt venele jugulare anterioare cu arcada lor
anastomotica situate superficial, imediat sub pielosul gatului intr-o expansiune a aponevrozei
cervicale superficiale si care la nevoie pot fi ligaturate si sectionate.

Tiroida este alcatuita din doi lobi uniti printr-o punte de tesut glandular – istmul; lobii tiroidieni
au forma unei piramide triunghiulare cu varful cranial prezentand o fata interna in raport intim cu
laringele, traheea si esofagul, o fata externa acoperita de muschii subhioidieni si sterno- cleido-
mastoidian si o fata posterioara in raport cu pachetul vasculo- nervos al gatului. Dintre cele trei
margini, cea mai importanta din punct de vedere chirurgical este cea postero- interna datorita
raporturilor stranse cu nervul recurent si glandele paratiroide.

La nivelul istmului poate exista o prelungire superioara, piramida lui Lalouette. Pe sectiune
transversala, glanda are forma unei potcoave orientate cu concavitatea posterior, mulata pe
laringe si trahee.

Tiroidei i se descrie o capsula proprie, fibroasa, extrem de aderenta de parenchimul propriu-zis

si capsula peritiroidiana (Charpy) alcatuita din tesut conjunctiv lax care permite gasirea unui plan
de clivaj pentru izolarea si mobilizarea glandei in timpul interventiei chirurgicale. Capsula
peritiroidiana este bine reprezentata anterior, iar posterior se transforma intr-o condensare
fibroasa in care sunt situate paratiroidele si recurentii.

Mijloacele de fixare ale glandei tiroide sunt reprezentate de ligamentele tirotraheale si

tirolaringiene, mediane si laterale, (Gruber si Sapey) prin care adera la laringe si trahee. De
asemenea, arterele tiroidiene superioare au rol important in sustinerea glandei, iar capsula
peritiroidiana, datorita tesutului conjunctiv lax permite mobilizarea tiroidei cu deglutitia in sens
cranio- caudal, sinergic cu conductul aero-digestiv.
Vascularizatie

Debitul sanguin la nivelul tiroidei este in medie de 80 ml/ min, de 3 – 4 ori mai mare decat la
nivelul creierului; de aceea putem „incadra” chirurgia tiroidei in chirurgia vasculara.

Vascularizatia arteriala este asigurata de:

a. artera tiroidiana superioara este ram colateral al arterei carotide externe. De la origine se
orienteaza caudal spre polul superior al glandei distribuindu-se prin 3-4 ramuri (de obicei, unul
anterior, altul posterior si unul extern). Artera tiroidiana superioara este in raport intim cu ramul
extern al nervului laringeu superior care se insinueaza printre ramurile arteriale distribuindu-se
muschiului crico-tiroidian. Între cele doua artere tiroidiene superioare (dreapta si stanga) poate
exista o anastomoza supraistmica care poate fi lezata in timpul disectiei chirurgicale.

b. artera tiroidiana inferioara ia nastere din artera subclaviculara prin trunchiul

tirobicervicoscapular; i se descriu mai multe portiuni:

verticala – imediat dupa emergenta, in care artera are raport cu marginea interna a muschiului
scalen anterior, fiind situata intre carotida comuna si artera vertebrala;

orizontala – intersectand lantul simpatic cervical;

ascendenta – descriind o curba cu concavitatea superior, abordand polul inferior al glandei

tiroide prin trei ramuri: inferioara, superioara si profunda. La acest nivel este in raport cu nervul
recurent care poate trece inaintea, inapoia sau printre ramurile arterei. Pentru a evita leziunile
recurentului se recomanda ligatura arterei la 1 – 2 cm de tuberculul carotic (Chassaignac) sau
ligatura ramurilor tiroidiene la intrarea lor in capsula proprie a tiroidei. La nivelul marginii
postero-interne a glandei poate exista o artera anastomotica ce vascularizeaza glandele
paratiroide inferioare.

c. artera Neubauer – inconstanta, este descrisa in 10% din cazuri, avand origine variabila: din
crosa aortei, carotida comuna dreapta, trunchiul brahio- cefalic si foarte rar, din subclavie sau
din mamara interna. Artera are un traiect ascendent pe fata anterioara a traheei abordand glanda
la nivelul marginei inferioare a istmului.

Venele tiroidiene iau nastere din retelele perifoliculare care formeaza un plex peritiroidian la
suprafata glandei. De la acest nivel, se formeaza venele: tiroidiene superioare (care prin
trunchiurile tirolingofaciale se varsa in jugulara interna), tiroidiene mijlocii (care contribuie la
formarea jugularei interne) si tiroidienele inferioare care se varsa in subclavie.