FLORICULTURĂ

Referat nr. 1

Înmulţirea sexuatã (prin seminţe) a plantelor floricole

Înmulţirea sexuatã este unul din procedeele cele mai rãspândite, pentru unele
plante decorative fiind şi singurul mijloc de perpetuare a speciei.
Deoarece urmaşii obţinuţi prin înmulţire sexuatã nu reproduc fidel caracterele
şi însuşirile pãrinţilor decât la plante ce se polenizeazã cu polen propriu, înmulţirea
sexuatã se practicã în lucrãri de selecţie, pentru obţinerea de noi soiuri sau la plante ce
se încrucişeazã uşor: crãiţe (Tagetes erecta), cârciumãrese (Zinnia elegans), gura
leului (Antirrhinum majus), luându-se însã mãsurile necesare de izolare.
Înmulţirea prin seminţe se utilizeazã la majoritatea plantelor anuale, bienale, la
unele plante perene și la unele plante ornamentale la ghiveci, aparținând genurilor
Asparagus, Begonia, Cineraria, Primula. Existã numeroase plante decorative care pot
fi înmulţite atât pe cale sexuatã, cât şi pe cale vegetativã (Ageratum, Begonia, Lilium
regale, etc).
Avantajele înmulţirii sexuate sunt:
- obţinerea unui numãr mare de seminţe, deci urmaşi de la o singurã plantã;
- cerinţe mici în ceea ce priveşte suprafaţa de pãstrare peste iarnã;
- îngrijiri puţin costisitoare în timpul pãstrãrii;
- durata mare de menţinere a puterii de încolţire (2-8 ani, chiar mai mult).

Înainte de semãnat se face un control riguros asupra autenticitãţii, puritãţii,

facultãţii germinative precum şi valorii culturale a seminţelor.
Puritatea fízicã exprimã procentul de seminţe dintr-un anumit soi, dintr-un lot
oarecare. Sãmânţa va fi cu atât mai bunã cu cât acest procent va fi mai apropiat de
100.
Facultatea germinativã exprimã procentul de seminţe care germineazã la o
puritate fizicã de 100%.
Energia germinativã exprimã timpul scurs de la punerea la germinat a
seminţelor şi pânã la încolţirea lor. Se exprimã în procentul de seminţe încolţite
într-un anumit timp.
Sãmânţa utilã se determinã împãrţind produsul dintre puritatea fízicã şi
facultatea germinativã la 100 (SU= PxG/100).
Pregãtirea seminţelor pentru semãnat constã în condiţionarea, sortarea, tratarea
împotriva bolilor şi dãunãtorilor.
Pentru grãbirea şi uşurarea germinãrii seminţelor sau sâmburilor, în special a
celor cu tegumentul tare, se folosesc procedeele:
- stratificarea;
- umectarea;
- tratarea seminţelor cu substanţe stimulatoare;
- tratarea cu substanţe chimice;
- degradarea tegumentului tare.
Plantele floricole în funcţie de specie, soi şi scopul culturii se pot semãna:
- la loc definitiv (în câmp sau în serã);
- în pepinierã, în rãsadniţe sau în spații ptotejate, în scopul producerii de rãsad
sau puieți.

1
 În funcție de biologia speciei și de momentul de decor, semãnatul se poate realiza
în toate anotimpurile.
Plantele perene se cresc timp de 1-3 ani şi numai dupã aceea se folosesc ca
material sãditor, la înfiinţarea culturilor în câmp pentru flori tãiate sau în cadrul
amenajãrilor peisagistice.

Metode clasice de semănat

Semănatul se executã cel mai adesea în lãdiţe din lemn sau plastic (50-60/30-
35/5-7) sau în ghivece prevãzute la fund cu orificii de scurgere a apei şi care se
dezinfecteazã în prealabil cu apã clocotitã, cu soluţie de formalinã 2-5 %, la flacãrã
sau cu Cu SO4 în soluţie de 2-3 %.
Lãdiţele şi ghivecele se pregãtesc în vederea semãnatului în felul urmãtor:
orificiile de scurgere a apei se acoperã cu cioburi de ghivece aşezate cu partea
bombatã în sus; pe fundul lãdiţei şi a ghiveciului se aşeazã apoi un strat de nisip sau
pãmânt grosier peste care se adaugã amestecul de pãmânt cernut în care vor fi
semãnate seminţele. Atât lãdiţele, cât şi ghivecele se umplu uniform cu amestec de
pãmânt, lãsându-se goale pe circa 2 cm, spaţiu care va primi apa de udat. Atunci când
se seamãnã în rânduri sunt necesare nivelarea şi tasarea uşoarã, iar când semãnãm prin
împrãştiere se face nivelare fãrã tasare (la seminţele mici şi foarte mici). Marcarea
rândurilor se face prin efectuarea unor şãnţuleţe perpendiculare pe lungimea lãdiţei,
distanţa între rânduri şi a şãnţuleţului apreciindu-se în funcţie de mãrimea seminţelor.

Distanţa şi adâncimea pentru semãnat în lãdiţe

Distanţa Adâncimea Mãrimea Exemple
între rânduri şãnţuleţului seminţelor
1-2 cm 0.5-1 mm mici petunie,
gura leului
2-2.5 cm 1-2 mm mijlocii flox,
mixandrã
2.5-3 cm 2-3 mm mari verbine,
albăstrele

Dupã semãnat, seminţele foarte mici de begonie, gloxinie se taseazã fãrã a fi

acoperite, peste celelalte cernându-se un strat subţire de mraniţã, pãmânt de frunze sau
nisip.
Udatul se recomandã sã fie fãcut prin infiltraţie, în cazul seminţelor foarte mici
şi mici, sau cufundându-se lãdiţele sau ghivecele pânã la 1/2 în bazinele cu apã din
cadrul serelor, pânã când se umezeşte pãmântul de la suprafaţã. Pentru seminţele
mijlocii şi mari se preferã udatul prin pulverizare cu sitã foarte finã avându-se grijã ca
pornirea şi oprirea jetului de apã sã nu se facã deasupra semãnãturii, deoarece
picãturile mai mari de apã depreciazã calitatea lucrãrii. Pânã la rãsãrire semãnãturile
se ţin umbrite, acoperindu-se cu o bucatã de sticlã sau cu folie de polietilenã. Dupã
rãsãrire nu se mai umbreşte şi se udã cu regularitate.
În ghivece se seamãnã îndeosebi plantele care nu suportã transplantatul sau la
care urmãrim o înflorire timpurie (Lathyrus, Ipomea, Papaver etc.), precum şi unele
plante de interior (palmieri) punându-se 3-5 seminţe într-un ghiveci.
Pentru a nu se produce confuzii, speciile, soiurile sau hibrizii se eticheteazã,
notându-se genul, specia, soiul sau hibridul şi data efectuãrii lucrãrii.