UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

BUCUREŞTI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
ID

Particularitati ale inmultirii vegetative prin divizarea tufei la diferite specii

cultivate in sera

Disciplina: Floricultura

STEFAN LASCU ADRIANA MARIA

Metoda divizarii se foloseste pentru speciile care cresc sub forma de tufa de lastari sau frunze.
Pot fi inmultite prin divizarea tufei atat specii perene de gradina, cat si plante crescute in
ghivece.
Inmultirea plantelor este un subiect fascinant pentru pasionatii de horticultura. In functie de
specii sau familii botanice, inmultirea plantelor se poate face prin metode foarte diferite

Inmultire vegetativa se bazeaza pe insusirea unor parti sau fragmente de planta de a reface
intreaga planta. Puse in cpnditii optime de inradacinare, acestea formeaza radacini si reproduc
caracterele ereditare ale plantei mama.
Un prim avantaj al inmultirii vegetative este obtinerea unor plante identice cu plantele mama
atat din punct de vedere genotipic cat si fenotipic.
Prezintă însă şi unele dezavantaje: coeficient de multiplicare mai mic; cantitatea de material
pentru înmulţire este mare; păstrarea mai anevoioasă din cauza conţinutului ridicat în apă
(cartof); volumul mare impune spaţii de păstrare corespunzătoare şi cheltuieli mai mari pentru
menţinerea în limitele cerute ale factorilor de mediu(temperatura şi umiditatea); plantarea
mecanizată este mai greu de realizat
Înmultirea prin despartirea tufei se întâlneste la speciile perene la care lastari se formeaza din
muguri aflati în zona coletului. Aceste specii cresc sub forma de tufa a caror parte aeriana este
alcatuita din lastari Chrisanthemum, Delphinium, Aster sp. Rudbekia, sau frunze gerbera,
Peperomia, Saintpaulia. Metoda se aplica la aproape toate speciile perene cultivate în câmp si
se poate realiza toamna la sfârsitul perioadei de vegetatie sau primavara înainte de pornirea în
vegetatie.
Aceasta metoda de inmultire este obligatorie pentru anumite culturi ca: usturoiul, cartoful,
hreanul, ceapa de Egipt, deorece in conditiile din tara noastra nu formeaza seminte. De retinut
ca indivizii obtinuti pe cale vegetativa nu formeaza o generatie noua ca plantele de samanta,
ciclul lor ontogenetic nefiind complet.

Primavara devreme se înmultesc prin despartirea tufei speciile care înfloresc vara si toamna,
Phlox, Dianthus. Speciile cu înflorire timpurie, prumula, Aquilegia, Paeonia se vor diviza dupa
trecerea florilor, când au deja formati mugurii pentru anul viitor, în lunile iunie- august.

Operatia se realizeaza prin fragmentarea cu o cazma sau o unealta taioasa a plantei mama din
portiuni, care trebuie sa posede mai multi muguri, lastari si radacini.
Divizarea tufelor se poate executa anual la plantele floricole cu crestere intensa Aster,
Chrisanthemum, la 2-3 ani Delphinium si la 5-6 ani la cele cu crestere lenta sau sensibile la
separare Paeonia.
Metoda se aplica si la plantele cultivate în ghivece cum sunt Asparagus, Aspidistra, Sansevieria,
Saxifraga. În acest caz plantele se scot din recipienti, se fragmenteaza si se planteaza în ghivece
de marime corespunzatoare.
În cazul inor culturi în solul serei, cum este de exemplu Gerbera, epoca optima de divizare este
în lunile august-septembrie. Se separa prin taiere aportiunile periferice ale plantei mama, care
se scot si se planteaza separat sau se lasa pe loc pâna la cicatrizare si înradacinare, dua care se
scot si se planteaza la loc definitiv.

La Anthurium despartirea tufelor se face în perioada de repaus august- septembrie, plantarea

fragmentelor rezultate din despartirea tufei se face imedeat, cu coletul la 2-3 cm deasupra
solului.

La Straelutzia despartirea tufelor se face când plantele au 10-15 lastari fragmentelen rezultate
la despartrea se planteaza la aceeasi adâncime într-un sol bine pregatit.
Epoca optimă de efectuare a lucrării este toamna (septembrie-octombrie) pentru speciile care
înfloresc primăvara. La speciile care înfloresc vara-toamna, înmulţirea prin despărţirea tufei se
realizează primăvara, în perioada de repaus a plantelor mamă.
Înmulţirea prin despărţirea tufei se poate realiza anual la speciile floricole cu creşteri
rapide, Chrysanthemum, Aster, la 2-3 ani la speciile Viola, Delphinium etc., dar şi la 5-6 chiar 10
ani la speciile cu creştere lentă sau care sunt sensibile la operaţia de despărţire (Paeonia).
Desfăşurarea lucrării. Planta mamă se scoate din pământ sau din ghiveci şi se fragmentează în
mai multe bucăţi, cu mâna sau cu cuţitul. Fiecare porţiune trebuie să posede mai mulţi muguri,
lăstari şi rădăcini . Dacă rădăcinile nu sunt bine dezvoltate, se pot pune porţiunile rezultate din
planta mamă la înrădăcinat şi apoi sunt plantate la locul definitiv. În unele cazuri se poate
proceda la separarea prin tăiere a porţiunilor periferice ale plantei mamă, care sunt scoase şi
plantate separat sau se lasă pe loc până la cicatrizarea şi înrădăcinarea corespunzătoare
(Gerbera).
1. Tufa înainte de diviziune; 2,3,4 - Tufa divizată în 3 părţi.