Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Masterand:
Faur Mălina- Ioana
Conducător științific:
Prof. dr. Maria CANTOR
Cuprins
CAPITOLUL I
1. Definiție
2. Origine şi istoric
3. Curiozităţi
CAPITOLUL II
2. Tehnologia de producere a materialului săditor
CAPITOLUL I
1.1. Definiție
Genul Dianthus aparține familiei de garoafe, Caryophyllaceae.
Dianthus înseamnă în limba greacă Floarea Zeilor sau Floarea Divină. Numele genului
provine de la denumirea grecească (dianthus) a florii lui Zeus (sau floare divină): Dios = Zeus și
antos = floare.
Dianthus este garofița colorată ce poate fi folosită la decorarea spațiilor verzi, a grădinilor,
jardinierelor sau ghivecelor. Oriunde le plantezi, garofițele vor fi o pată de culoare ce-ți
înveselește ziua. Există peste 300 de specii de Dianthus, majoritatea erbacee perene și numai
câteva sunt anuale sau bienale. Cresc sub diverse forme de tufe, prezintă frunziș bogat, un sistem
radicular adânc. Sunt cultivate pentru decorarea parcurilor și grădinilor, jardinierelor, ghivecelor,
dar și pentru a fi tăiate pentru buchete și aranjamente florale. Garoafele rămân cele mai populare
flori tăiate și mulți oameni vor să afle cum să le cultive. Aceste flori parfumate și-au făcut
debutul în Statele Unite în 1852, iar de atunci oamenii au învățat cum să aibă grijă de garoafe.
1
MĂLINA – IOANA FAUR TEHNOLOGIA DE DE PRODUCERE A
SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR LA GAROAFĂ
În secolul al XII- lea a fost descoperit un document prin care se atestau capacitățile curative
ale garoafei. Garoafa putea vindeca rănile deschise, de aceea se folosea intr-un amestec de
garoafe si vin pentru a trata cruciații.
Între timp, garoafa a devenit floarea emblemă a unei sărbători importante la nivel
internațional – Ziua Mamei. În Coreea, unde nu există Ziua Mamei, ci Ziua Părinților, garoafa
rămâne floarea simbol a acestei sărbători, fiind una din puținele flori care-și păstrează
semnificația dincolo de barierele geografice și culturale.
1.3. Curiozități.
Garoafele sunt flori ale sentimentelor puternice, sunt alese pentru cadourile ocaziilor fericite,
dar și în împrejurări mai puțin fericite. Tot garoafele sunt și florile amintirii celor dispăruți.
În funcție de culoare, aceasta capătă și înțelesuri mai profunde, astfel:
- garoafă albă – inocență, dragoste pură, un cadou norocos pentru o femeie
- garoafă roșu deschis – admirație
- garoafă roșu intens – dragoste, afecțiune puternică
- garoafă roz – nu te voi uita niciodată, dragoste maternă
- garoafă mov – încăpățânare
- garoafă galbenă – dezamăgire, refuz
- garoafă dungată – nu, refuz, nu pot fi cu tine, regret
Garoafa este floarea națională a Spaniei , Monaco și Slovenia și floarea provincială a
comunității autonome din Insulele Baleare . Floare de stat din Ohio este o garoafă cărămizie,
alegerea a fost făcută pentru a-l onora pe William McKinley , guvernatorul Ohio și președintele
SUA.
Capitolul II
2
MĂLINA – IOANA FAUR TEHNOLOGIA DE DE PRODUCERE A
SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR LA GAROAFĂ
3
MĂLINA – IOANA FAUR TEHNOLOGIA DE DE PRODUCERE A
SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR LA GAROAFĂ
Calitatea florilor, însuşire complexă, depinde de mai multe elemente a căror armonie trebuie
să fie perfectă.
Mărimea florilor poate depăşi 15 cm diametru, totuşi trebuie să existe un echilibru între
lungimea şi grosimea tijei florale şi mărimea florii ; nu întotdeauna florile uriaşe sunt şi cele mai
frumoase.
Florile bătute, cum întîlnim frecvent la soiurile pentru flori tăiate, susţinute de tije lungi şi
rezistente, trebuie să se deschidă lent, iar caliciul şă fie rezistent, să nu crape, ca să nu se strice
simetria florii.
Coloritul va trebui să prezinte nuanţe vii, plăcute. Sunt preferate florile unicolore albe, roze,
roşii, bordo ; cele pestriţe sunt apreciate numai dacă există o foarte bună armonie între diferitele
culori şi nuanţe. Soiurile de garoafe mediteraneene pot fi folosite ca o adevărată sursă de culori şi
nuanţe pentru obţinerea soiurilor noi.
Calitatea ridicată a florilor tăiate mai este caracterizată de o rezistenţă accentuată la transport
şi manipulare şi de o păstrare în vas cu apă de cel puţin 10 zile, fără ca în acest timp culorile să
devină mai palide.
Ritmul accelerat de creştere şi înflorirea rapidă este un obiectiv important pentru sporirea
eficienţei economice a culturilor. înfloritul la 4—5 luni de la semănat sau plantare se consideră o
precocitate suficientă, dacă se menţine vigoarea şi frumuseţea florilor.
Rezistenţa la frig se urmăreşte la soiurile de grădină, care în mod obişnuit iernează afară. în
general, acestea posedă rezistenţa la frig. Va trebui însă ca soiurile nou. create să suporte fără
vătămări temperaturi de —20—25°C, întâlnite în ţara noastră în anotimpul rece.
Rezistenţa la boli.
Garoafele sunt afectate de boli vasculare produse de ciuperci, ca:
• Phialophora cinerascens Van Beyma,
• Fusarium oxysporium ssp. Dianthi Snyd et Hans,
• Rhizoctonia solani Kiihl
• boli produse de bacterii, ca : Pseudomonas cariophylli Star et Burkh, Erioinia
chrisanthemi Burkh. sau boli produse de rugini.
4
MĂLINA – IOANA FAUR TEHNOLOGIA DE DE PRODUCERE A
SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR LA GAROAFĂ
5
MĂLINA – IOANA FAUR TEHNOLOGIA DE DE PRODUCERE A
SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR LA GAROAFĂ
Garoafa cultivată în seră se înmulţeşte prin butaşi de vârf de lăstari produşi în culturi
speciale de plante mamă; acestea se cultivă în vase sau cel mult pe bacuri înălţate, asigurându-se
o densitate a culturii de 160.000 plante/ha. Durata plantaţiei mamă este de 10–12 luni; o plantă
mamă poate produce în acest interval 15–20 butaşi. Înfiinţarea plantaţiei mamă se face prin
plantarea de butaşi obţinuţi prin culturi de ţesuturi in vitro şi termoterapie. Aceştia se plantează
cât mai superficial (doar atât cât să se acopere rădăcinile cu pământ) şi se susţin individual, cu
inele de sârmă. La 8–15 zile după plantare plantele se ciupesc la 5–6 noduri pentru ramificare.
Temperatura se menţine în intervalul 14–16 °C
ziua şi 12–14 °C noaptea. Menţinerea
substratului permanent reavăn, fertilizarea lunară
cu soluţii de îngrăşăminte NPK în raportul 1:
0,2 : 0,8 şi tratamentele fitosanitare preventive şi
curative sunt principalele lucrări de îngrijire a
plantelor mamă. Recoltarea butaşilor se face în
momentul când aceştia au 6–8 perechi de frunze
6
MĂLINA – IOANA FAUR TEHNOLOGIA DE DE PRODUCERE A
SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR LA GAROAFĂ
şi 10–15 cm lungime prin rupere laterală sau tăiere deasupra a 2–3 noduri de la bază. După
recoltare butaşii se leagă în pachete de 25–50 bucăţi, se prăfuiesc cu Captadin sau Merpan şi se
aşează în pungi de polietilenă perforată; acestea se pun în cutii de carton perforat în care butaşii
pot fi stocaţi la temperatura de 0–1 °C, timp de 2–3 luni. Înrădăcinarea butaşilor se face în
substrat de turbă fibroasă sau perlit, singure sau în amestec; acesta trebuie să aibă grosimea de 5–
6 cm şi se aşează fie în lădiţe fie direct pe parapeţi. Distanţele dintre butaşii puşi la înrădăcinat
sunt de 4–5 cm, ceea ce asigură o densitate de 400–600 butaşi/mp; adâncimea de plantare este de
2,5 cm iar în momentul plantării substratul de înrădăcinare trebuie să fie bine umezit.
Pulverizarea repetată a butaşilor sau asigurarea ceţii artificiale, udarea moderată dar constantă a
substratului şi menţinerea unei temperaturi de 16–18 °C în atmosferă şi 18–20 °C în substrat sunt
condiţiile necesare pentru înrădăcinarea butaşilor. În aceste condiţii înrădăcinarea se realizează
în circa 3 săptămâni calitatea înrădăcinării fiind superioară atunci când butaşii prezintă rădăcini
mai scurte dar în număr mare. După scoatere butaşii înrădăcinaţi se pun în pungi de polietilenă
fin perforată, în pachete de câte 50 , după care se aşează în cutii de carton perforate şi fie se
livrează la destinatari fie pot fi stocaţi maxim 15 zile înainte de livrare, la temperatura de 5–7 °C.
2.3. Înmulțirea in vitro
Reprezentată la Dianthus caryophyllous prin formarea lăstarilor, înmulțirea și
înrădăcinarea lor. Pentru formarea lăstarilor se pot utiliza atât meristeme apicale, cât și
intercalare. Mediul de cultură folosit este mediul MS(salin) care conține BAP singur sau în
combinație cu kinetină. Cel mai bun răspuns la formarea lăstarilor a fost obținut după 6 zile de
inoculare din meristem apical și după 7 zile de inoculare din meristem intercalar pe mediu MS
suplimentat cu 4,0 mg / l BAP.
Lăstarii obținuți prin meristeme apicale au fost mai bine dezvoltați decât cei obținuți din
meristemele intercalare. Lăstarii bine dezvoltați au fost folosiți în continuare pentru multiplicare.
Numărul maxim de lăstari multiplicați a fost obținut pe mediu MS conținând 1,0 mg / l BAP.
După ce lăstarii noi multiplicați ating dimensiuniea de 5 cm vor fi mutate pe alt mediu pentru
înrădăcinare. Cel mai bun răspuns de înrădăcinare a fost obținut pe mediu MS care conține 1,0
mg / l NAA. Plantele bine înrădăcinate au fost mutate în recipiente mai mari din sitclă pentru
întărire și aclimatizare iar apoi au fost mutate în condiții climatice naturale.
7
MĂLINA – IOANA FAUR TEHNOLOGIA DE DE PRODUCERE A
SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR LA GAROAFĂ
8
MĂLINA – IOANA FAUR TEHNOLOGIA DE DE PRODUCERE A
SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR LA GAROAFĂ
9
MĂLINA – IOANA FAUR TEHNOLOGIA DE DE PRODUCERE A
SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR LA GAROAFĂ
Bibliografia
1. Băla Maria, 2007. Floricultură generală şi specială. Ed de Vest, Timişoara.
4. Toma Fl., 2003. Floricultură şi gazon. Vol. I, Ed. Cris Book Universal Bucureşti.
5. Toma Fl., 2009. Floricultură și Artă florală. Vol. I și III. Ed. InvelMultimedia
București.
6. *** -https://sites.google.com/site/imaginifloriro/categori/garoafe
7. *** - https://www.libertateapentrufemei.ro/articol/cum-ingrijesti-dianthus-garofita-o-
planta-de-gradina-si-apartament-134800
8. *** -https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/agronomie/dianthus-383645.html
9. *** -https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/2861-cum-poti-infiinta-o-cultura-de-
garofite.html
15 ***- https://www.ishs.org/ishs-article/937_52
16.*** https://www.researchgate.net/figure/A-Six-parental-cultivars-used-as-initial-breeding-
materials-B-Frequency_fig1_323232039
10