UNIVERSITATEA DE ȘTIINTE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

Orhideele
1. Introducere
2. Familia Orchidaceae- scurtă descriere
3. Orhidee de cultură
4. Orhidee sălbatice în România
5. În loc de final…
 1. Introducere

Cu greu putem găsi o altă plantă sau floare care să reușească să capteze atenția și
dorința oamenilor așa cum au facut orhideele. În trecut, orhideele au fost „vânate” și colectate
în aproape toate părțile lumii. Astăzi există milioane de oameni care sunt absolut devotați
plantei și frumoaselor sale „fețe”.

Se estimează că există aproape 20 de mii de soiuri de orhidee. Orhideele, splendori ale

lumii plantelor cresc în orice mediu de la cald la rece, de la uscat la foarte umed, au forme și
culori diverse și sunt foarte parfumate. Distribuite pe toate continentele cu excepția Antarcticii,
și deosebit de numeroase și diverse ca epifite în tropicele umede, au fascinat mult timp biologii
prin gama lor remarcabilă de strategii de istorie a vieții, morfologia florală și vegetativă și
sindroamele de polenizare.
Mulți ani a existat o mare controversă cu privire la relațiile lor filogenetice și la clasificarea la
nivel superior. Studiile comparative au devenit astfel extrem de speculative, iar pentru mulți
cercetători acest lucru nu a fost atrăgător, determinându-i să studieze alte grupuri de plante cu
flori. Au existat unele domenii de cercetare care au furnizat unele date despre orhidee (de
exemplu, micropropagarea, ecologia polenizării), dar, în general, din ultima jumătate a secolului
al XIX-lea până în cea mai mare parte a secolului al XX-lea, orhideele au fost studiate mai puțin
în raport cu celelalte familii mari (Asteraceae, Fabaceae , Poaceae, Rubiaceae) și a devenit un
backwater pentru abordările moderne ale studiului biologiei lor evolutive.

2. Familia Orchidaceae

Orchidaceae sunt o familie diversă și răspândită de plante cu flori, adesea colorate și

parfumate, cunoscute în mod obișnuit ca familia orhideelor, o familie de plante din cadrul
monocotiledonatelor. Este cea mai diversificată și răspândită dintre familiile de plante
superioare cu aproximativ 800 de genuri și cel puțin 24 000 de specii (World Checklist of the
Monocotyledons, 2006).
Cele mai mari genuri sunt Bulbophyllum (2.000 de specii), Epidendrum (1.500 de
specii), Dendrobium (1.400 de specii) și Pleurothallis (1.000 de specii). Orhideele includ de
asemenea, Vanilla (genul plantei de vanilie) și multe plante cultivate în mod obișnuit, cum ar fi
Phalaenopsis și Cattleya. Mai mult, de la introducerea speciilor tropicale în cultivare în secolul al
XIX-lea, horticultorii au produs peste 100.000 de hibrizi și soiuri.
Orhideele se disting cu ușurință de alte plante, deoarece împărtășesc unele
caracteristici derivate foarte evidente sau sinapomorfii. Printre acestea se numără: simetria
bilaterală a florii (zigomorfism), multe flori resupinate, o petală aproape întotdeauna foarte
modificată (labellum), stamine și carpeluri topite și semințe extrem de mici.
Aproape toate orhideele sunt perene (sau de lungă durată) și cresc dintr-un rizom sau corm, din
care ies frunzele și lăstarii înfloriți. Multe orhidee sunt veșnic verzi, ceea ce înseamnă că
frunzele și lăstarii lor rămân verzi și funcționale mai mult de un an. Multe altele sunt plante
perene erbacee, ceea ce înseamnă că țesuturile lor supraterane mor periodic, în general la
sfârșitul sezonului de creștere.
Orhideele exploatează două mari tipuri de habitate - terestre și epifite. Orhideele terestre au
țesuturile perene în substratul de suprafață al solului, cum ar fi solul sau podeaua organică a
unei păduri, sau sedimentul de suprafață sau turbă dintr-o pajiște umedă sau mlaștină. În
schimb, orhideele epifite folosesc copacii ca platformă pe care să crească în interiorul
baldachinului. Orhideele epifite nu își obțin umezeala sau nutrienții de la gazda lor - folosesc
copacul doar ca substrat fizic pe care să crească, fie cocoțat pe o ramură, fie ca o plantă
urcătoare, asemănătoare viței de vie.
Aceste plante prezintă atât rădăcini principale cât și rădăcini adventive. Rădăcinile
adventive pot fi atât subterane cât și aeriene. Rădăcinile aeriene prezintă velamen adesea
prevăzute cu micorize endofite. Plantele din această familie au frunzele întregi, alterne, simple
pețiolate sau sesile.
Florile orhideelor sunt bracteate, înalt specializate la polenizarea entomofilă.Dintre
petale, labelul, prin forma sa adesea sofisticată, dă corolei originalitatea, grația și frumusețea,
de multe ori și numele speciei. Florile orhideelor atrag insectele prin parfumul, forma și
culoarea lor. Sunt specii care pot fi polenizate doar de o singură specie de insecte. Fructele sunt
capsule. Semințele sunt mici și exalbuminate. Germinația nu poate avea loc decât în prezența
unor anumite ciuperci cu care în simbioză are loc dezvoltarea plantei până la maturitate.

3. Orhidee de cultură

Speciile genului Phalaenopsis și hibrizii acestora reprezintă, fără niciun dubiu, cele mai
populare dintre varietățile de orhidee crescute de către colecționari, de la nivel amator până la
pasionați profesioniști. Cu atât mai mult, în ultimele decade, datorită interesului deosebit
pentru acest gen au crescut și eforturile crescătorilor și hibridatorilor obținând o multitudine
de forme, culori și parfumuri, care pot satisface orice exigențe. Un alt aspect care face speciile
de Phalaenopsis să fie atât de apreciate este reprezentat și de usurința de a încrucișa aceste
orhidee cu speciile genurilor Ascocentrum, Ascocenda, Vanda, Doritis, Doritaenopsis,
Rhynchostylis, de unde rezultă un complex impresionant de hibrizi spectaculoși.

Printre speciile spectaculoase de orhidee de cultură întâlnim:

 Vanda
Sursa: www.secretgarden.ro
 De o frumusețe rară în rândul orhideelor, atât din punct de vedere
cromatic cât și morfologic, cu nuanțe de violet spre albastru natural, Vanda preferă stațiunile
lignicole, chiar pe bușteni căzuți, fără a necesita ca rădăcinile să penetreze un substrat, întrucât
umiditatea este absorbită din aer și are capacitatea de a fixa în țesutul radicular cantități mari
de apa în timpul ploilor torențiale, pe care ulterior să o elibereze către tesuturile plantei. Deși
majoritatea speciilor și hibrizilor înfloresc de până la 2 – 3 ori pe an, se cunosc cazuri, când
colecționari atenți și preocupați au reușit chiar și 6 înfloriri într-un decurs de 12 luni, la hibrizi
rezistenți precum Vanda Nacha Mandarin, de altfel recunoscută și pentru productivitatea
excepționala de keiki. Creșterea reprezentanților genului nu este dificilă, dacă sunt create
condițiile necesare de mediu, acest aspect asigurând creșteri active și înfloriri regulate.

 Orhidee Zygopetalum

Sursa: www.secretgarden.ro

Speciile genului Zygopetalum sunt remarcate și apreciate în mod deosebit de către colecționari
pentru florile parfumate, cerate și cu remanență îndelungată, ce apar de mai multe ori pe an și
prezintă o cromatică spectaculoasă ce variază de la alb, verde, purpuriu, violet închis, burgund
și roz inchis, cu diverse modele de pete de dimensiuni variabile.

 Orhidee Paphiopedilum

Sursa: www.secretgarden.ro

Numele orhideelor din genul Paphiopedilum, în limba română, și anume "Papucul lui Venus",
este o traducere a denumirii științifice. Orhideea Paphiopedilum este o planta compactă, cu
înflorire relativ frecventă și îndelungată - florile păstrându-se între 6 săptămâni și 3 luni – ușor
de realizat în condiții de creștere în apartament. Înflorește toamna, vara și primăvara, o data
până la de 3 ori pe an.

 Orhidee Cattleya

Sursa: www.secretgarden.ro

Speciile și hibrizii de Cattleya sunt preferate de colecționari și cultivatori pentru culorile

spectaculoase, florile de dimensiuni mari spre foarte mari, sau, dimpotrivă, medii, caz în care
formează ciorchini florali abundenți și pentru parfumul intens, fiind probabil unul din cele mai
intens cultivate genuri la nivel mondial.

Cunoscute pentru perioada de viață îndelungată, exemplarele de Cattleya pot trăi până la 20 –
30 ani, ajungând la dimensiuni impresionante, dacă sunt întrunite condițiile necesare.

 Orhidee Cambria - hibrizi intergenerici

Orhidee "cambria" - Burrageara Nelly Isler "Swiss Beauty" Sursa: www.secretgarden.ro

"Cambria" este denumirea comercială generică a hibrizilor obtinuți din încrucișarea speciilor
botanice de Oncidium, Miltonia, Brassia și Odontoglossum, în diverse formule parentale.
Înflorirea poate să apară în orice sezon, în funcție de condițiile de mediu. Creșterea hibrizilor
notogenului Cambria este în general facilă, fără a ridica probleme deosebite.

 Orhidee Cymbidium
 Speciile genului Cymbidium reprezintă poate cele mai apreciate flori
din punct de vedere al comerțului horticol mondial, în principal datorită productivității ridicate
de tije florale, facilității creșterii, dimensiunilor, persistenței, cromaticii florale și prezenței
parfumului. Speciile considerate clasice provin din regiunile deluroase din Nepal și Sikim, bogate
în soare, unde însă predomină un climat mai degraba rece, iar cultivatorii acestui grup trebuie
sa reproducă aceste condiții, pentru a se putea bucura de succesul înfloririi. Din punct de
vedere al taliei, speciile genului Cymbidium se divid în două grupe: standard / clasice și
miniaturale sau "cymbidium chinezești", deși recent au fost realizate și încrucișări între cele
două porturi. Taxonii cu inflorescențe pendente au fost realizați utilizând, printre altele, specii
ca devonianum și aloifolium. Cymbidium miniaturali sau "de apartament", sunt cunoscuți în
cultură și printre colecționari după acronimul generic HTC (Heat Tolerant Cymbidium). În acest
grup funcțional și geografic sunt incluși taxoni de talie mică (30-50 cm, comparat cu 80+ cm la
speciile clasice), cu flori puternic parfumate, durabile (cel puțin 4 săptămâni), pe tije
numeroase, erecte sau pendente, multiflore (5-60 flori), care cresc și înfloresc în climate
tropicale lipsite de diferențe termice drastice între zi și noapte.

4. Orhidee sălbatice în România

Orhideele sălbatice din România chiar dacă nu sunt spectaculoase ca cele din climatul cald
pentru că sunt plante mici ca înălţime şi cu flori de câțiva milimetri, sunt considerate “podoabe
ale peisajului românesc”. Acestea cresc pe pajiști, în mlaștini, liziere de păduri şi luminișuri.
Unele dintre ele au valoare alimentară şi medicinală sau sunt folosite în ca leacuri “spiritual”.

În România cresc aproximativ 58 de specii de orhidee sălbatice, iar o mare parte dintre
acestea pot fi întâlnite în parcul național Porțile de Fier, dar și în Parcul Național Domogled-
Valea Cernei, pe pajiști cu sol alcalin sau calcaros, tufișuri, liziere de păduri, mlaștini.

Un prim exemplu de orhidee autohtonă este Papucul Doamnei (Cypripedium

calceolus).Floarea este o adevărată bijuterie și pentru că
frumusețea ei și pășunatul au dus planta în pragul extincției,
în 1938 prin Decret Regal ea a fost declarată monument al
naturii și pusă sub paza și protecția legii. Pe teritoriul
României are areale în zona gorunului-etajul molidului.

Sursa:www.casoteca.ro

Gârbița, Limodora Violetă sau Limodora fără Frunze (Limodorum abortivum) este predominantă
în județele Caraș-Severin, Mehedinți și Tulcea.
Sursa:www.casoteca.ro

Cephalanthera rubra, Căpșunica în denumirea populară în limba română, crește sporadic la noi
în țară prin rariști de păduri din etajul stejarului-etajul molidului.

Sursa:www.casoteca.ro

Orhideea–Albină numită și Orhideea Trântor, Ophrys apifera o

întâlnim pe meleagurile românești în județul Caraș-Severin.

Sursa:www.casoteca.ro

Orchis Tridentata se întâlnește pe pajiști, tufișuri, margini de păduri

din etajul pădurilor de stejar-etajul fagului.

Sursa:www.casoteca.ro

Orchis papilionacea , Untișor, Untul Vacii, Gemănarița sau

Gonitoare cum i se spune în popor, se întâlnește pe pășunile
montane și submontane, în județele Mehedinți, Caraș-Severin, Olt și
Tulcea.

Sursa:www.casoteca.ro

Sursa:www.casoteca.ro
Orhideea de Mlaștină crește în plin soare, pe pajiști umede, locuri mlăștinoase, soluri
calcaroase.

Orhideea-Fluture Roz este întâlnită rar, în județele Mehedinți și

Caraș-Severin.

Sursa:www.casoteca.ro

Ploșnițoasa sau Coriophora cu miros de

ploșniță este întâlnită în toată țara dar
este frecventă în județele Mehedinți, Caraș-Severin.

Sursa:www.casoteca.ro

Bozior sau Orhideea-Soc se întâlnește la noi în țară pe pajiști, rariști

și margini de pădure.

Sursa:www.casoteca.ro

Sângele-Voinicului sau Musucel în România crește sporadic pe pajiști cu

substrat calcaros, în munții Penteleu, Bucegi, Cibin, Mehedinți, Godeanu.

Sursa:http://www.montaniarzi.ro
Toate aceste specii de orhidee din România sunt specii terestre, trăiesc pe pământ, în zonele
reci din climat temperat și la altitudini de peste 800m (în medie).

5. În loc de final..
Captivată de flori în general, de orhidee în particular, am început o „semidocumentare”, doar
din dorința de a afla mai multe despre ele, de a înțelege cum le pot crește în apartament.
Treptat am realizat că vreau să știu mai mult despre plante, despre cum le pot cultiva, îngriji,
face să rodească , iar singura modalitate de a face acest lucru în mod corect, era evident
învățatul. Și unde mai bine decât la facultatea de horticultura. 

Biblografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Orhidee

https://blog.secretgarden.ro/specii-rare-si-populare-de-orhidee-in-ghiveci/

https://www.biologydiscussion.com/angiosperm/dicotyledons/orchidaceae-characters-
distribution-and-types/48515

https://en.wikipedia.org/wiki/Orchidaceae

https://www.reed.edu/biology/courses/bio332/PlantFamily/family_info/Orchidaceae.html

https://www.britannica.com/plant/orchid/Characteristic-morphological-features

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2720656/

„Orhideele- Nestemate ale florei spontane din România” Ana Gubandru Tomescu

https://science.jrank.org/pages/4883/Orchid-Family-Orchidaceae-Biology-ecology-orchids.html

https://md.declic13.org/2455-the-origin-of-the-rainbow-flower-where-does-the-orch.html

https://flori-sauvage.ro/povestile-florilor-orhideea/

https://coastlinesurfsystem.com/flori-si-plante/fotografie-si-numele-speciilor-de-orhidee-
exotice/

www.montaniarzi.ro

www.casoteca.ro