UNIVERSITATEA DE TIINE AGRONOMICE I MEDICIN

VETERINAR BUCURETI
FACULTATEA DE HORTICULTUR
ID

Adaptri ale plantelor originare din zonele cu climat periodic

secetos n privina consumului de ap

Disciplina: Floricultura

Arghir Luca

2017
INTRODUCERE

Cu un numr de peste 4000 specii

cactuii reprezint, fr ndoial, o grup
fascinant de
plante, cu o varietate extraordinar de
forme, mrimi i culori. Fie c este vorba
de speciile pitice, de nici un cm nlime
ale genului Blossfeldia sau de speciile
gigant, nalte de 1520 m ale genului
Carnegia, cactuii strnesc un interes
deosebit, att din partea amatorilor ct
i din parteaspecialitilor.
Considerai de foarte muli autori
adevrate bijuterii vegetale cactuii
impresioneaz att prin aspectul lor de
rzboinici gata de atac ct i prin
gingia i coloritul deosebit al florilor;
este greu de gsit la alte plante un
contrast att de puternic ca ntre spinii neptori i florile delicate ale
cactuilor.
Figur 1: Echinopsis Pachanoi
Pe lng
importana
decorativ muli cactui au o importan medicinal semnificativ, fiind
folosii ca materie prim n realizarea unor produse pentru combaterea
afeciunilor istemului digestiv, cardiovascular i respirator sau chiar pentru
tratarea diferitelor forme de cancer.
Poate de aceea, nici o alt grup de plante nu reunete att de muli
colecionari, din cele mai diverse sfere sociale, aa cum reunesc cactuii.
Zonele de origine ale cactuilor sunt localizate, pentru marea lor
majoritate, n inuturile aride ale continentului american, o parte dintre ei
provenind ns din zonele cu climat subtropical.

Plantele suculente, altele decat cactusii, au spre

deosebire de acestia frunze adevrate. Acestea
sunt ns mult ngroate, adaptate pentru
acumularea de rezerve de ap, cu epiderma
ceroas sau pubescent pentru limitarea
transpiraiei.
Sunt plante la mare mod, att datorit ngrijirii
uoare ct i a calitilor decorative deosebite ale
frunzelor i florilor. Aceste specii fac parte, n
marea lor majoritate, din familia Crassulaceae; un
numr mai restrns de specii aparin ns familiilor
Agavaceae, Aizoaceae, Apocynaceae,
Asclepiadaceae, Euphorbiaceae, Liliaceae,
Portulacaceae.
Pe lng importana decorativ, unele specii (cum
ar fi, de exemplu, specii ale genului Aloe) prezint i o importan
economic, fiind
folosite ca materie prim
Figur 2: Terariu cu plante
suculente
n industria
farmaceutic i
cosmetic.
Zonele de origine din care provin majoritatea plantelor suculente
sunt cele cu climat periodic secetos, unele dintre ele destul de apropiate
geografic de zonele de provenien ale cactuilor.
Aceste particulariti ale condiiilor de mediu din zonele de origine au
imprimat plantelor suculente cu frunze exigene destul de asemntoare
cu cele ale cactuilor n privina exigenelor ecologice. Astfel, plantele
suculente cu frunze sunt foarte pretenioase fa de lumin, multe dintre
ele suportnd soarele direct chiar i n timpul verii.

ADAPTRI ALE PLANTELOR ORIGINARE DIN ZONELE CU

CLIMAT PERIODIC SECETOS
Plantele din zonele periodic secetoase tind sa arate foarte diferit de
plantele din alte regiuni. Ele sunt adesea carnoase, spinoase si au frunze
care sunt foarte rar verde deschis. Aspectul lor ciudat este rezultatul unor
adaptari remarcabile la provocarile mediului.
Plantele din zonele aride si desertice au dezvoltat trei strategii
principale de adaptare: suculenta, toleranta la seceta si evitarea secetei.
Fiecare dintre acestea este o suita diferita dar eficace de adaptari pentru
a face fata unor conditii in care plante din alte regiuni nu ar rezista.

 SUCULENTA:
Plantele suculente depoziteaza apa in frunze, tulpini sau radacini
carnoase. Toti cactusii sunt plante suculente, la fel si agave, aloe si multe
euphorbia. O serie de alte adaptari sunt esentiale pentru ca stocarea apei
sa fie eficienta.
O planta suculenta trebuie sa fie capabila sa absoarba cantitati mari de
apa intr-un timp scurt. Ploile in zonele desertice sunt de obicei slabe si de
scurta durata si solul se usuca rapid sub soarele puternic. Pentru a face
fata acestor conditii, aproappe toate suculentele dezvolta un sistem
radicular putin adanc si extins la suprafata. Radacinile cactusului Saguaro
(Carnegiea gigantea) se extind orizontal cat inaltimea plantei, dar rar
depasesc 10 centimetrii in adancime. Majoritatea radacinilor absorbante
sunt in primii doi centimetrii de la suprafata solului.
Suculentele reusesc sa-si pastreze rezerve de apa intr-un mediu
deshidratant si sa le foloseasca cat mai eficient cu putinta. Tulpinile si
frunzele majoritatii speciilor sunt acoperite cu cuticule. n botanic,
cuticula reprezint un strat care este bogat n cear. Cuticula are
proprieti hidrofobe, adic este impermiabil pentru ap. Datorit cearei,
cuticula micoreaz pierderea apei i reduce posibilitatea intrrii agenilor
patogeni. Principalele componente structurale ale cuticulelor plantelor
sunt polimerii: cutin i/sau cutan, i cear. Cand stomatele sunt inchise
epiderma plantei devine aproape impermeabila. Apa este conservata in
continuare prin reducerea suprafetelor; majoritatea suculentelor au putine
frunze (agave), nici o frunza (cactusi), sau frunze care cad in sezonul
uscat(Encelia farinosa).
Multe suculente si semisuculente (de ex. : yucca, orhidee epifite)
poseda o varianta de fotosinteza cu consum redus de apa numita CAM
(Metabolismului Acid de la Crassulaceae). Plantele CAM isi deschid
stomatele noaptea si stocheaza dioxid de carbon. Datorita temperaturii
scazute si umiditatii mari din timpul noptii, plantele CAM pierd o zecime
din apa per unitate carbohidrat sintetizat fata de plantele obisnuite C3.
Alta insusire a plantelor CAM este capacitatea de a-si intarzia
metabolismul pe timpul secetelor. Cand plantele CAM sunt stresate hidric,
stomatele raman inchise si ziua si noaptea; schimbul de gaze inceteaza
aproape complet. Totusi, planta pastreaza un nivel scazut de metabolism
in tesuturile inca umede. O planta CAM aflata in repaus isi recapata
activitatea completa in doar 24-48 de ore dupa o ploaie. Prin urmare,
suculentele pot sa profite rapid de pe urma umiditatii efemere de
suprafata.
Apa stocata intr-un mediu secetos are nevoie de protectie impotriva
animalelor insetate. Majoritatea plantelor suculente sunt spinoase sau

otravitoare, de multe ori ambele. Exista si plante care se bazeaza pe

camuflaj sau cresc doar in locuri inaccesibile.

TOLERANTA LA SECETA
Toleranta la seceta (sau
dormanta pe timp de seceta) se
refera la abilitatea unei plante de
a rezista deshidratarii fara a
murii. Plantele din aceasta
categorie obisnuiesc ca in
perioadele secetoase sa renunte
la frunze si sa intre intr-o stare de
latenta. Majoritatea apei se
pierde prin suprafata frunzelor,
deci renuntand la frunze acestea
Figur 3: Encelia farinosa
conserva apa in tulpini. Plantele
care nu renunta la frunze au frunzele acoperite cu o substanta rasinoasa
(pruina) care impiedica pierderea apei.
Radacinile arbustilor si arborilor rezistenti la seceta sunt mult mai
extinse pe orizontala in comparatie cu cele ale plantelor din climate mai
umede, acoperind o suprafata de pana la doua ori mai mare decat
coroana. Acestia exploateaza solul la o adancime mult mai mare in
comparatie cu suculentele.
Adancimea inradacinarii determina oportunitatile ciclurilor de crestere.
In contrast cu strategia de inradacinare la suprafata a suculentelor, o
cantitate substantiala de ploaie este necesara pentru a uda radacinile
adanci ale arbustilor si arborilor. Dupa o ploaie abundenta arbustilor aflati
in dormanta le ia cateva saptamani sa-si reia complet cresterea. Diferenta
dintre aceasta strategie si cea a suculentelor este ca din moment ce solul
din adancime este udat el ramane umed mult mai mult decat solul de la
suprafata, sustinand cateva saptamani de crestere.
Suculentele pot absorbi apa doar cand solul este aproape saturat. In
contrast, plantele rezistente la seceta pot absorbi apa cand solul este mult
mai uscat. In mod similar, aceste plante pot face fotosinteza cu o
umiditate in interiorul frunzei care s-ar dovedi fatala pentru majoritatea
plantelor.

EVITAREA SECETEI

Plantele anuale scapa de conditiile

secetoase neexistand. Ele se
matureaza intr-un singur sezon, apoi
mor dupa ce si-au canalizat toata
energia vitala in producerea de
seminte, fara a economisi pentru a-si
continua supravietuirea.
Plantele proaspat incoltite produc
rapid rozete de frunze in timpul
toamnei cu vreme moderata, ele
raman intinse pe pamant in timp ce cresc mai incet in timpul iernii, si
Figur 4: Lupinus sparsiflorus
infloresc puternic in
primavara.
Anualele sunt comune doar in zonele cu sezon secetos, unde spatierea
plantelor perene este determinata de spatiul necesar radacinilor pentru a
obtine suficienta apa in cei mai uscati ani. In anii mai umezi si spatiul si
umezeala sunt disponibile pentru a fi exploatate de o populatie de anuale
cu crestere rapida. Cu cat habitatul este mai secetos, cu atat creste
proportiade plante anuale. In cele mai uscate habitate pana la 90% din
plante sunt anuale.
In concluzie putem spune ca ecosistemul secetos poate parea ostil, dar
este pur si simplu punctul de vedere al unui strain. Adaptarile le permit
plantelor si animalelor indigene nu numai sa supravietuiasca aici, ci si sa
prospere in majoritatea timpului.

Bibliografie:
Conf. Univ. Dr. Florin Toma, 2014. Floricultura Curs pentru invatamantul
la distanta
https://www.desertmuseum.org/programs/succulents_adaptation.php
http://www.scritub.com/biologie/botanica/Fotosinteza-Organitelefotosin12374.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cuticul%C4%83#La_plante
https://en.wikipedia.org/wiki/Saguaro
- Figuri:
https://s-media-cacheak0.pinimg.com/originals/bc/98/35/bc98356f09fe8ddd442510449dedaaff.j
pg (fig. 1)
arhiva personala 2016 (fig. 2)
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/8a/Brittlebush_and_sa
guaro_cacti_cover_this_hillside.jpg (fig. 3)
http://www.chucksweb.net/Trips/2006/BlackCanFeb06/larger/Image00086.j
pg (fig. 4)
6