28-03-2008

ferma pentru cresterea pasarilor - gaini ouatoare

Tema prezentului studiu o constituie o microferma pentru cresterea gainilor ouatoare, in scopul realizarii si valorificarii productiei
de oua obtinute. Necesitatea investitiei: in Romania, conform legislatiei in vigoare, se preconizeaza infiintarea de exploatatii
agricole, menite sa inlocuiasca treptat gospodariile taranesti de subzistenta, cu autoconsumul produselor agricole realizate.
Analizand actualul sistem de producere a oualor comerciale, de consum, trebuie sa relevam ca producerea oualor in gospodariile
taranesti se mentine de sute de ani intr-un proces de productie anacronic: se cresc rase locale de pasari, cu potential genetic si
productiv foarte scazut; cresterea se realizeaza in adaposturi (cotete) necorespunzatoare, sau chiar in aer liber, sistem total
contraindicat la pasari, care au un metabolism foarte ridicat si nu-si exprima nici potentialul productiv cu care sunt inzestrate,
datorita frigului excesiv din timpul iernii si caldurilor toride din cursul verii; in plus, hranirea pasarilor este deficitara, constituita
exclusiv din cereale, neasigurand necesarul nutritiv energo-proteic, pentru realizarea de curbe economice de ouat. 
Din statisticile existente, o gaina crescuta in aceste conditii extreme produce pe an circa 120 oua, exclusiv in timpul verii, dar
consuma pe zi 120 g graunte, sau pe an 43,8 kg, ceea ce revine la cca. 365 g furaje pe ou, fata de 280 - 300 oua pe an in sistemul
intensiv de crestere, cu un consum de 140 -1 50 g pe ou. Asadar, o gaina crescuta in sistem intensiv produce de 2,3 - 2,5 ori mai
multe oua pe an, cu un consum de furaje pe ou de 2,4 - 2,6 ori mai mic. 
In lume, acest sistem extensiv, neeconomic, de crestere a fost abandonat de foarte mult timp in tarile cu avicultura dezvoltata, el mai
existand abia in tarile subdezvoltate. Romania, care are deja o avicultura de tip industrial foarte performanta, cu o traditie de
aproape 50 de ani, trebuie sa restranga, in perioada urmatoare, acest tip de crestere, care, din pacate, realizeaza in prezent cca. 80 %
din productia autohtona de oua, iar cele cca.5,5 miliarde de oua pe care le produce anual, cu un consum neeconomic de cca. 200
grame de furaj in plus pe ou, realizeaza un consum suplimentar anual de cca.: 5,5 mld. oua x 200 g/ou = 1,1 mld. tone cereale sau
productia de pe cca. 200 mi ha teren arabil. 
Mai avem in vedere si influenta negativa a productiei taranesti de oua. Cele 5,5 miliarde de oua se realizeaza doar in cca. 7 luni din
an (aprilie - septembrie), iar impreuna cu cele 0,6 miliarde produse de sectorul industrial in aceiasi perioada asigura populatiei tarii
cca. 1 miliard de oua pe luna, adica aproape 40 oua lunar pe locuitor. In celelalte cinci luni ale anului, exista pe piata interna
aproape numai ouale produse de sectorul industrial (cca. 0,5 miliarde), asigurand doar 10 milioane oua pe luna, sau doar 4,5 oua pe
locuitor. Aceasta neasigurare a pietii determina cresterea excesiva a pretului oualor in timpul anotimpului rece, ca si masive
importuri de oua, care destabilizeaza piata interna, ce nu mai poate fi controlata cu cantitatea foarte mica de oua autohtone. 
Oportunitatea investitiei este, asadar, destul de evidenta. Pe de-o parte, pentru ca, aplicand sistemul intensiv de crestere, in locul
celui extensiv actual, crescatoria, prin investitia la care ne referim va produce oua in conditiile economice ale actualelor ferme
industriale, si in tot timpul anului. Pe de alta parte, o microferma de gaini ouatoare are avantajule de a folosi doar forta de munca a
familiei, precum si cereale din productia proprie, cu mult mai ieftine decat cele de pe piata, putand, deci, produce mai economic
chiar decat fermele avicole industriale. 
Si, intrucat statul sprijina infiintarea exploatatiilor agricole (avicole), inclusiv pe fondul recomandarilor si reglementarilor UE - in
care Romania aspira sa intre, oportunitatea de a infiinta acum astfel de ferme familiare este evidenta. 
Prezentul studiu are in vedere construirea si punerea in functiune a unei hale cu o suprafata de 1000 mp. Alegerea acestui tip de hala
are in vedere experienta mondiala si romaneasca in domeniu. Hala poate fi utilizata fie pentru cresterea pe asternut permanent, cat si
in baterii conventionale, insa cu posibilitatea tehnica de a fi transferate dupa anul 2012 in baterii alternative, asa cum sunt admise de
reglementarile in materie ale UE. Cum, insa, tipul de crestere in baterii este mai costisitor si mai dificil in exploatare, se recomanda
cresterea la sol, pe asternut permanent, caz in care hala se populeaza cu 8000 puicute de 16 saptamani, care sunt mentinute in
productie pana la varsta de 77 - 80 saptamani, dupa care se sacrifica si se inlocuiesc, dupa dezinfectia halei, cu o noua
 serie de 8000 puicute. 
Hala de 1000 mp avuta in vedere in studiu poate fi redusa la jumatate (500 mp), cu 4000 puicute la populare. Terenul pe care este
amplasata constructia (de 500 sau 1000 mp) trebuie, insa, sa aiba dimensiuni care sa permita dezvoltarea ulterioara, prin construirea
de noi hale de aceleasi dimensiuni, in ideea ca orice afacere trebuie sa aiba in vedere posibilitatea de extindere, reinvestind profitul
realizat in perioada de debut a afacerii. Prezentul studiu are, insa, in vedere o microferma (ferma familiara) compusa dintr-un
adapost de 1000 mp, cu crestere pe asternut permanent, precum si anexele - necesare sau optionale - ale activitatii de productie
(filtru sanitar, depozite de furaje, materiale, produse, eventual o instalatie proprie de producere a necesarului de furaje combinate). 
In esenta, se are in vedere producerea de oua pentru consum in sistemul de crestere pe asternut permanent, care impune: construirea
unei hale inchise, fara ferestre, prevazuta cu un sistem de ventilatie care sa asigure un microclimat corespunzator atat in timpul
verii, cat si al iernii. In plus, hala inchisa permite un program de lumina conform tehnologiei de crestere si asigura o foarte buna
biosecuritate, datorita limitarii contaminarii pasarilor cu germeni patogeni, in comparatie cu cresterea in aer liber sau chiar in hale
prevazute cu ferestre. Sistemul de hranire este prevazut din hranitoare tronconice, in care furajele sunt distribuite printr-un sistem
care extrage furajele combinate dintr-un buncar (siloz) central, exterior sau interior, si le transporta mecanic in hranitoarele
tronconice, accesibile pasarilor, dar care elimina risipa. 
Sistemul de adapare este compus dintr-o sursa (proprie sau reteaua comunala), din conducta de alimentare a halei, un sistem de
reglare a presiunii, si din conducte interioare pe care sunt fixate adapatorile automate de tip picurator. Sistemul de iluminat este
reprezentat dintr-o retea electrica interioara, pe care sunt dispuse, sub tavan, lampi electrice, preferabil fluorescente, pentru
economisirea curentului electric. Pardoseala adapostului este constituita in proportie relativ egala din paturi de dormit si asternut
permanent. De-a lungul halei, longitudinal, sunt amplasate cuibarele de ouat, cu recoltare manuala sau mecanizata a oualor. 
Ferma realizeaza cinci feluri de productie, din care doua se autoconsuma iar alte trei se livreaza ca productie marfa. Produse care se
autoconsuma: nutreturile combinate: se realizeaza 292 tone nutreturi combinate intr-un micro-FNC, cantitatea medie zilnica produsa
in cele 5 zile lucratoare ale saptamanii fiind de 1,2 tone si maximum 1,4 tone. Zilnic, doi muncitori deservesc timp de 3 ore acest
micro-FNC, pentru macinarea, dozarea, malaxarea si depozitarea furajului combinat rezultat. Lucerna masa verde: terenul din
incinta fermei (cca. 3000 mp) va fi insamantat cu lucerna, din care se va obtine cca. 6000 kg masa verde in timpul verii. Se va
administra, sub forma de manunchiuri, zilnic, mici cantitati de lucerna (5 -10 g pe gaina si zi), atat pentru completarea necesarului
vitaminic si proteic, cat si pentru a da o preocupare pasarilor. 
Produse care se vind: oua pentru consum: din cele 1.825 mii oua produse ajung pe piata cca. 1.815 mii, restul de 10 mii (0,5 %)
fiind perisabilitati. Din cele 1.815 mii oua livrabile, 90 mii (circa 5 %) reprezinta oua nevalorificabile in coaja, care pot fi
transformate in pasta (circa 250 oua pe zi sau cca. 12 kg pasta). Se sparg intr-un spatiu steril, se pun in bidoane si se depoziteaza
intre-un congelator, pentru a fi livrate unor unitati de industrie alimentara sau alimentatie publica. Restul de 1.725 mii oua se
sorteaza, marcheaza si ambaleaza conform prevederilor HG 415/2004 si se livreaza pe baza de contract unor unitati comerciale, fie
pe cofraje deschise de 30 oua, fie in cofraje inchise, conform conditiilor impuse de beneficiar. 
Din exploatare rezulta si 7.500 gaini reforma, din cele 8000 introduse la crestere (pierderi 500 capete - 6 %). La o greutate medie de
2,2 kg/gaina, rezulta 16.500 kg pasari vii. Cu precizarea ca ciclul de productie este de 64 saptamani (4 saptamani ca puicuta, 57
saptamani ca ouatoare si 3 saptamani vid sanitar) si doar la acest interval rezulta o serie de gaini reformate. 
In medie, pentru un an se obtin: 52/64 = 81,2 %,16.500 x 80 % = 13.200 kg pasari vii in medie pe an. Tot dupa o perioada de 65
saptamani rezulta din exploatare un foarte valoros ingrasamant natural
. Cantitatea de gunoi de pasare, pe ciclu de productie, este de 1,5 ori fata de furajul consumat, adica cca. 50 kg gunoi de pasare, sau
de cca. 380 tone pe un ciclu de productie. Acest gunoi poate fertiliza anual 38 ha teren arabil, administrand cate 10 tone pe ha. 
In Romania sunt produse in prezent numai 1,2 miliarde oua in conditii industriale, care sa poata fi comercializate conform HG
415/2004, adica sa fie sortate, marcate, ambalate, pastrate la temperatura de maximum 14°C si comercializate corespunzator. Cele
cca. 5,5 miliarde oua produse in micile gospodarii taranesti nu pot fi comercializate in conformitate cu HG 415/2004, neindeplinind
nici una din conditiile prevazute de reglementarile UE. De aceea, dupa ce o parte dintre aceste oua sunt utilizate pentru clocire si
scoatere de pui de o zi, restul se autoconsuma sau se ofera ocazional la rudele si cunostintele din mediul urban al producatorilor
agricoli. 
Odata cu infiintarea exploatatiilor agricole, sunt incurajate microferme ca cea care face obiectul prezentului studiu, iar exploatatiile
agricole vor inlocui treptat productia de oua a micilor producatori agricoli, al caror numar si activitate vor scadea treptat in perioada
urmatoare. Sa admitem ca, totusi, mici producatori agricoli vor continua sa-si produca ouale pentru autoconsum, iar populatia
urbana – in numar de 11,9 milioane in prezent, dar care va creste treptat – se va aproviziona numai de la producatorii industriali
actuali, la care se vor adauga producatorii cu exploatatii agricole (avicole). 
Dar producatorii avicoli actuali risca sa-si reduca productia la jumatate in urmatorii ani, ca urmare a interzicerii bateriilor actuale in
care se cresc ouatoarele, adica sa ajunga la cca. 600 milioane de oua, care n-ar asigura decat cca. 50 oua pe locuitor urban, fata de
250 oua cat sunt necesare pentru o hranire rationala. Probabil ca se vor infiinta cateva complexe avicole de ouatoare, sau se vor
introduce baterii alternative, admise de UE, in unele din complexele avicole actuale, insa aceste cresteri de capacitate vor fi
nesemnificative intr-o perioada in care avicultura industriala poate sa ofere doar 20 % din productia de oua necesara populatiei.
Infiintarea de exploatatii avicole nu este numai in interesul noilor producatori avicoli din Romania, ci - mai ales - este de interes
national.
Lipsa oualor de pe piata interna va conduce in mod normal la cresterea masiva a cererii fata de oferta, cresterea excesiva a pretului
la oua si interesul de export din tarile cu excedent de oua catre piata romaneasca. Acest lucru este de neacceptat, pentru ca Romania
este o tara puternic cerealiera, are conditii pedo-climatice favorabile de crestere a pasarilor si o experienta bogata in cresterea
pasarilor si - mai ales - in producerea oualor pentru consum care - practic - este activitatea cea mai usoara, mai accesibila, din
avicultura. Acesta este si unul din motivele pentru care autoritatile de decizie din Romania incurajeaza in mod particular infiintarea
de exploatatii agricole specializate in producerea oualor pentru consum. 
Pe aceasta perioada, pretul oualor pe piata romaneasca este de 1500 lei vechi in timpul verii si de 3000 lei in timpul iernii, fara
TVA, adica de 4,1 eurocenti in timpul verii si 8,2 eurocenti in timpul iernii. Datorita pietii insuficient controlate, pe piata existand
trei categorii de oua (oua de complex, oua taranesti si oua de import), se constata urmatoarele diferente de pret
 de la o luna la alta sau de la un judet la altul: vara: intre 1200 lei (3,2 eurocenti) si 2200 lei (6 eurocenti) facand o medie ponderata,
intre anotimpuri si judete, rezulta un pret anual de 2200 lei (6 eurocenti) pe ou vandut de la poarta fermei, fara TVA, iarna intre
2500 lei (6,8 eurocenti) si 3600 lei (9,8 eurocenti). 
Consumatorii urbani pot consuma anual 2,9 miliarde oua (11,9 milioane x 250 oua). in prezent se produc industrial numai 1,2
miliarde, cu perspective ca acest numar de oua sa scada in perioada urmatoare. Este, deci, normal ca pretul mediu al oualor sa
ramana la cel actual (2200 lei, sau 6 eurocenti). Aceste date confirma potentialul pietei romane a oualor de a suporta cresterea pana
la dublare a actualei productii industriale interne, punerea in functiune de exploatatii avicole care aplica principii intensiv -
industriale de crestere, fiind in prezent - si in perioada urmatoare oportuna si de mari perspective. 
Exista inca o problema, legata de amplasarea viitoarelor exploatatii avicole: in prezent, numeroase judete ale tarii nu produc oua sau
le produc in cantitati foarte mici. Doar in urmatoarele judete se produc cantitati semnificative de oua: Bacau, Bihor, Brasov, Braila,
Caras Severin, Cluj, Constanta, Dambovita, Galati, Giurgiu, Hunedoara, Ialomita, Iasi, Maramures, Satu Mare, Sibiu, Vaslui si
Valcea, in total 18 judete. Restul de 24 judete nu produc oua de tip industrial, fiind condamnate la subconsum sau la transportul
acestora din alte judete, operatiune care mareste pretul produsului si se soldeaza cu pierderi, oul fiind usor perisabil si cu pierderea
prospetimii

NORME METODOLOGICE
de aplicare a
Ordonanţei de Urgenţă nr. 34 din 17 aprilie 2000
privind produsele agroalimentare ecologice

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art.1 (1) Prezentele norme metodologice stabilesc cadrul organizatoric şi tehnic de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 34 din 17
aprilie 2000 privind produsele agroalimentare ecologice, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 172/21.IV.2000,
denumită în continuare O.U.G. nr. 34/2000.
(2) Agenţii economici, persoane fizice şi juridice care produc, prelucrează sau/şi comercializează produse agricole şi
alimentare ecologice, numiţi în continuare operatori, sunt obligaţi să respecte prevederile O.U.G. nr. 34/2000 şi să aplice aceste
norme.
(3) Scopul aplicării acestor norme este de a dezvolta producţia agricolă ecologică prin sprijinirea producătorilor şi
comercianţilor de produse agroalimentare ecologice în vederea creşterii  eficienţei muncii lor şi să asigure protejarea consumatorilor
împotriva înşelăciunilor şi fraudelor de falsificare a produselor ca fiind ecologice. Să asigure ca toate activităţile de producţie,
prelucrare, depozitare, transport şi comercializare sunt supuse controlului şi sunt certificate de organisme de inspecţie şi certificare
acreditate. Să promoveze proiecte de cercetare - dezvoltare privind producţia şi produsele ecologice în vederea elaborării normelor
(standardelor) naţionale de agricultură ecologică. Să armonizeze aceste norme naţionale cu cele internaţionale, în vederea facilitării
exportului de produse ecologice. Să stimuleze activităţile de instruire şi asistenţă a producătorilor, comercianţilor şi consumatorilor
de produse ecologice pe toate căile - discipline distincte în învăţământul liceal şi superior agronomic, cursuri de instruire,
consultanţă, publicaţii, dezbateri tematice la radio şi TV.
(4) Termenul "ecologic" utilizat în O.U.G. nr. 34/2000, cât şi în prezentele norme este similar cu "biologic", "organic’’
sau combinaţiile acestora: "organo-biologic", bio-organic", şi, parţial, cu termenii "biodinamic" şi "natural".

Art.2 Autoritatea Naţionala a Produselor Agroalimentare Ecologice denumită în continuare A.N.P.E. - se constituie ca serviciu de
specialitate în cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei, şi Pădurilor, în conformitate cu art.2, alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2000,
cu atribuţii conform art.2, alin.(3) din sus-numita ordonanţă. A.N.P.E şi inspectorii săi teritoriali, supraveghează şi monitorizează
activitatea organismelor de inspecţie şi certificare acreditate, în toate fazele de producţie, preparare şi comercializare, iar pentru
producţia animalieră în toate stadiile de producţie, sacrificare, prelucrare şi până la vânzarea către cumpărătorul final.

CAPITOLUL II
Etichetarea
Art.3 (1) Etichetarea produselor agroalimentare ecologice se face în conformitate cu art.6 al O.U.G. nr. 34/2000.
(2) Etichetarea şi reclama comercială a produselor vegetale primare neprocesate, a animalelor şi a produselor animaliere
neprocesate, face referiri la modul de producţie ecologică în următoarele condiţii:
a) aceste indicaţii arată clar că este vorba de un mod de producţie agricolă;
b) produsul este obţinut în conformitate  cu regulile de producţie ecologică stabilite în art. 4 şi art. 5 din O.U.G. nr.
34/2000 şi Anexa 1 la prezentele norme sau importate din alte ţări cu respectarea art. 9, alin. (1) din prezentele
norme.
c) produsul este obţinut sau importat de un operator care a fost supus controlului de către un organism de inspecţie şi
certificare în conformitate cu art. 7 şi art. 8 al O.U.G. nr. 34/2000 şi Anexa 3 la prezentele norme;
d) etichetarea face referire la denumirea şi/sau numărul de cod al organismului de inspecţie şi certificare care a efectuat
ultima inspecţie. Codurile numerice sunt atribuite organismelor de inspecţie şi certificare de către A.N.P.E. în urma
acreditării.
(3) Etichetarea şi reclama produselor de origine vegetală şi animală procesate destinate consumului uman preparate din
unul sau mai multe ingrediente de origine vegetală şi/sau de origine animală, face referire la modul de producţie ecologică, cu
respectarea următoarelor:
a) cel puţin 95% din ingredientele de origine agricolă ale produsului sunt obţinute sau derivate din produse în
conformitate cu regulile de producţie stabilite în art. 4 şi art. 5  din O.U.G. nr. 34/2000, precum şi în Anexa 1 la
prezentele norme sau sunt importate din alte ţări, cu respectarea art. 9, alin. (1) al prezentelor norme;
b) toate celelalte ingrediente de origine agricolă ale produsului sunt incluse în Anexa 6, Secţiunea C din prezentele
norme sau au fost autorizate provizoriu în alte ţări din Uniunea Europeană;
c) produsul conţine numai substanţele enumerate în Anexa 6, Secţiunea A, ca ingrediente care nu sunt de origine
agricolă;
d) produsul sau ingredientele sale de origine agricolă menţionate la lit. a) nu au fost supuse unor tratamente cu substanţe
care nu sunt  specificate în Anexa 6, Secţiunea B din prezentele norme;
e) produsul sau ingredientele sale nu au fost supuse tratamentelor care implică utilizarea radiaţiilor ionizante;
f) produsul  este preparat sau importat de un operator care s-a supus controlului de către un organism de inspecţie şi
certificare în conformitate cu art. 7 şi art. 8 din O.U.G. nr. 34/2000, precum şi cu prevederile Anexei 3 la prezentele
norme;
g) etichetarea trebuie să facă referire la denumirea şi/sau numărul de cod al organismului de inspecţie şi certificare care a
efectuat ultima inspecţie a operatorului;
h) indicaţiile referitoare la modul de producţie ecologică trebuie să arate clar că reprezintă o metodă de producţie
agricolă şi trebuie să fie însoţite de o menţiune a ingredientelor de origine agricolă în cauză, când o astfel de
menţiune nu figurează clar în lista de ingrediente;
i) produsul  este obţinut fără utilizarea organismelor modificate genetic şi/sau a produselor derivate din astfel de
organisme.
(4) În Anexa 6, Secţiunea C se pot include şi alte ingrediente de origine agricolă numai dacă pe piaţă nu se găsesc
ingrediente suficiente obţinute după regulile de producţie ecologică stabilite în art. 4 şi art. 5 din O.U.G. nr. 34/2000 sau nu pot fi
importate din alte ţări.
(5) Produsele vegetale care fac obiectul etichetării şi reclamei conform alin. (2) şi (3) cuprind menţiuni referitoare la
conversia către modul de producţie ecologică, în următoarele condiţii:
a) cerinţele menţionate în alin. (2) şi alin. (3) sunt complet îndeplinite cu excepţia celor referitoare la durata perioadei de
conversie menţionată în Anexa 1 la prezentele norme, punctul 1;
b) parcurgerea unei perioade de conversie de cel puţin 12 luni înainte de încheierea recoltatului;
c) menţiunile de pe eticheta  produsului în conversie sunt clare, astfel încât cumpărătorul să nu-l confunde cu un produs
 ecologic certificat final. Eticheta menţionează "produs în perioada de conversie la agricultura ecologică". Marcarea
se face cu acelaşi format, culoare şi stil de caractere, ca şi denumirea comercială a produsului; cuvintele
"agricultură ecologică" nu trebuie să fie mai proeminente decât "produs în conversie la";
d) produsul conţine doar un singur ingredient vegetal de origine agricolă;
e) etichetarea trebuie să facă referire la denumirea şi/sau numărul de cod al organismului de inspecţie şi certificare care a
efectuat ultima inspecţie a operatorului;
f) produsul este obţinut fără utilizarea organismelor modificate genetic şi/sau a produselor derivate din astfel de
organisme.
(6) Etichetarea şi reclama produselor de origine vegetală şi animală procesate destinate consumului uman, preparate din
unul sau mai multe ingrediente de origine vegetală şi/sau de origine animală, care nu satisfac cerinţele de la alin.(3), cuprind
indicaţii referitoare la modul de producţie ecologică,  în următoarele condiţii:
a) cel puţin 70 % din ingredientele de origine agricolă sunt obţinute sau sunt derivate din produse  obţinute conform
regulilor de producţie ecologică din art. 4 şi art. 5 din O.U.G.                nr. 34/2000 şi din Anexa 1 la prezentele
norme sau importate din alte ţări, cu respectarea art. 9,  alin.(1) din aceste norme;
b) toate celelalte ingrediente de origine agricolă ale produsului sunt incluse în Anexa 6, Secţiunea C sau au fost
autorizate provizoriu într-o alta ţară;
c) indicaţiile referitoare la modul de producţie ecologică apar în lista de ingrediente, atunci când se arată clar ca au fost
obţinute în conformitate cu regulile de producţie ecologică din art. 4 şi art. 5 din O.U.G. nr. 34/2000 şi din Anexa 1
la prezentele norme sau sunt importate din alte ţări, cu respectarea art. 9, alin.(1) din prezentele norme; ele apar
tipărite în aceeaşi culoare, mărime şi stil de caractere identice cu celelalte indicaţii din lista de ingrediente. Astfel
de indicaţii trebuie să apară distinct şi într-o declaraţie separată aflată în acelaşi câmp vizual cu descrierea
comercială şi care menţionează procentul de ingrediente de origine agricolă sau derivate din acestea, obţinute
conform regulilor de producţie ecologică din art. 4 şi art. 5 din O.U.G. nr. 34/2000 sau importate din alte ţări. 
Declaraţia nu trebuie să apară cu caractere, culoare, mărime, stil, mai proeminente decât descrierea comercială a
produsului şi are următorul cuprins: "X % din ingredientele agricole au fost produse în conformitate cu regulile
producţiei ecologice";
d) produsul conţine numai substanţele enumerate în Anexa 6, Secţiunea A, ca ingrediente care nu sunt de origine
agricolă;
e) produsul sau ingredientele sale de origine agricolă menţionate la lit. a) nu au fost supuse la tratamente care implică
utilizarea de substanţe care nu sunt enumerate în Anexa 6, Secţiunea B din prezentele norme;
f) produsul sau ingredientele sale nu au fost supuse tratamentelor care implică utilizarea radiaţiei ionizante;
g) produsul a fost preparat sau importat de un operator care a fost supus controlului de către un organism   de inspecţie  şi
certificare în conformitate cu art. 7 şi art. 8 din O.U.G. nr. 34/2000, şi cu Anexa 3 la prezentele norme;
h) etichetarea face referire la denumirea şi/sau numărul de cod al organismului de inspecţie şi certificare care a efectuat
ultimul control al operatorului;           
i) produsul este obţinut fără utilizarea organismelor modificate genetic şi/sau a produselor derivate din astfel de
organisme.
(7) În Anexa 6,  Secţiunile A, B, C se stabilesc liste limitative cu substanţele şi produsele menţionate la alin.(3), lit. b), c)
şi d) şi alin.(6), lit. b), d) şi e);
(8) Un ingredient obţinut conform regulilor de producţie stabilite în art. 4 şi art. 5  ale O.U.G. nr. 34/2000, precum şi în
Anexa 1 la prezentele norme, nu poate intra în compoziţia unui produs specificat în art. 2, alin.(1), lit. a) şi b) al OUG nr. 34/2000,
concomitent cu acelaşi ingredient care nu a fost obţinut după aceste reguli.

CAPITOLUL III
Reguli de producţie ecologică

Art.4 (1) Metoda de producţie ecologică folosită pentru obţinerea de produse vegetale neprocesate, animale şi produse animaliere
neprocesate, cu excepţia seminţelor şi a materialului săditor trebuie să respecte următoarele:
a) să îndeplinească cerinţele cuprinse în Anexa 1 la prezentele norme şi după caz şi alte reguli detaliate referitoare la
acestea;
b) numai produsele compuse din substanţele menţionate în Anexa 1 sau enumerate în  Anexa 2 pot fi utilizate ca produse
pentru protecţia plantelor, ca fertilizatori şi amelioratori ai solului, materii prime pentru prepararea furajelor, aditivi
furajeri, produse pentru curăţirea şi dezinfecţia adăposturilor şi instalaţiilor de creştere a animalelor sau în alte
scopuri, în cazurile în care scopurile sunt precizate în Anexa 2 pentru anumite produse. Acestea se utilizează numai
în condiţiile stabilite în Anexa 1 şi 2 şi în măsura în care utilizarea lor corespunzătoare este autorizată în agricultura
generală, conform legislaţiei naţionale;
c) să utilizeze seminţe şi material de înmulţire vegetativ obţinut prin metode de producţie ecologică, conform cu alin.(2),
începând cu data de 1.01.2004;
d) nu se admite utilizarea organismelor modificate genetic şi /sau a produselor derivate din astfel de organisme, cu
excepţia medicamentelor de uz veterinar;
(2) Metoda de producţie ecologică pentru seminţele şi materialul de înmulţire vegetativ,  trebuie să respecte următoarele:
a) să nu utilizeze organisme modificate genetic şi /sau orice produse derivate din astfel de organisme;
b) în conformitate cu alin.(1), lit. a) şi b), pentru o generaţie pentru culturile anuale şi două perioade de vegetaţie pentru
culturile perene;
(3) Prin derogare de la alin.(1), lit. c) şi numai cu aprobarea A.N.P.E., pe timpul unei perioade de tranziţie care expiră la
31 decembrie 2003, operatorii pot folosi seminţe şi material de înmulţire vegetativ care nu a fost obţinut prin metoda de producţie
ecologică dacă:
a) utilizatorii de astfel de materiale de reproducere demonstrează organismului de inspecţie şi certificare că nu pot obţine
de pe piaţă, un material de reproducere pentru un soi corespunzător speciilor in cauza;
 b) îndeplinesc condiţiile cuprinse în alin.(2), iar acest material nu a fost tratat cu produse care nu sunt enumerate în
Anexa 2, Partea B.
(4) "Răsaduri" în contextul prezentului articol, reprezintă plante întregi destinate plantării pentru producţia vegetală.
(5) Metoda de producţie ecologică pentru răsaduri, obligă producătorii să folosească la înfiinţarea culturilor, răsaduri
obţinute în conformitate cu regulile de producţie stabilite în art. 4 şi 5 ale O.U.G. nr. 34/2000 şi în Anexa 1 la prezentele norme.
(6) Prin derogare de la alin.(5), pot fi utilizate răsaduri care nu au fost obţinute după metoda de producţie ecologică, cu
aprobarea A.N.P.E. pe timpul unei  perioade de tranziţie ce expiră la 31 decembrie 2004, cu condiţia să îndeplinească următoarele:
a) utilizatorii de răsaduri să demonstreze organismului de inspecţie şi certificare că nu pot obţine răsaduri de pe piaţă
dintr-un anumit soi, corespunzător speciilor în cauză;
b) răsadurile  nu au fost tratate de la însămânţare, cu alte produse decât cu cele enumerate în Anexa 2, Părţile A şi B;
c) răsadurile provin de la un producător care s-a conformat regulilor de producţie stabilite în art. 4 şi 5 ale O.U.G. nr.
34/2000 şi Anexei 1 la prezentele norme, precum şi restricţiilor de la lit. b);
d) după plantare răsadurile au fost cultivate conform dispoziţiilor art. 4, alin.(1), lit. a) şi b), pe o perioadă minimă de 6
săptămâni înaintea recoltării;
e) etichetarea oricărui  produs care conţine ingrediente derivate din astfel de răsaduri, nu include indicaţiile de la art. 8 al
prezentelor norme.
Art.5 (1) Produsele neautorizate la data adoptării prezentelor norme în scopul indicat în art. 4, alin.(1), lit. b) din prezentele norme,
se includ în Anexa 2 când se utilizează pentru combaterea bolilor sau igienizarea, dezinfectarea şi dezinsectarea adăposturilor,
utilajelor şi a instalaţiilor pentru creşterea animalelor cât şi pentru fertilizarea sau ameliorarea solului, în următoarele condiţii:
a) sunt esenţiale pentru combaterea unui organism dăunător sau a unei anumite boli pentru care nu sunt disponibile alte
alternative biologice, fizice sau tehnologice;
b) condiţiile de utilizare a acestora, exclud orice contact direct cu seminţele, plantele, produsele vegetale, animalele şi
produsele animaliere;
c) pentru plantele perene, contactul direct poate avea loc, numai în afara perioadei de formare a părţilor comestibile cu
condiţia ca aceste produse să nu se regăsească ca reziduuri în părţile comestibile;
d) utilizarea lor nu are efect nociv asupra mediului ambiant şi nu provoacă contaminarea acestuia;
e) sunt esenţiale pentru cerinţele specifice de nutriţie ale plantelor sau în scopul ameliorării specifice a solului şi nu pot fi
realizate prin practicile menţionate în Anexa 1;
(2) Mineralele şi oligoelementele utilizate în alimentaţia animalelor, ca surse suplimentare pentru prepararea furajelor, se
includ în Anexa 2, cu menţiunea că sunt de origine naturală sau dacă nu sintetice similare cu produsele naturale.
(3) Includerea unor produse în Anexa 2 se face cu specificarea următoarelor:
a) descrierea detaliata a produsului;
b) condiţiile de utilizare şi cernitele compoziţionale şi / sau de solubilitate având în vedere necesitatea de a se asigura,
pentru aceste produse, că lasă un minim de reziduuri în părţile comestibile ale plantelor şi au incidenţă minima
asupra mediului;
c) cerinţele speciale de etichetare pentru produsele menţionate în art. 2, alin.(1) al O.U.G.  nr. 34/2000, în cazul în care
astfel de produse sunt obţinute cu ajutorul anumitor produse cuprinse în Anexa 2.

CAPITOLUL IV

Inspecţie şi certificare

Art.6 (1) Inspecţia şi certificarea operatorilor care produc, prelucrează sau /şi comercializează produse agricole şi alimentare
ecologice se face de către persoane fizice şi juridice din sectorul public sau privat acreditate, numite în continuare organisme de
inspecţie şi certificare.
(2) Operatorii care produc, prepară sau  importă produsele specificate în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000 în scopul
comercializării lor trebuie:
a) să-şi înregistreze activitatea lor la A.N.P.E conform art. 7, alin.(2) al O.U.G. nr. 34/2000;
b) să se supună controlului unui organism de inspecţie şi certificare acreditat, conform art. 8, alin.(1) al
O.U.G Nr. 34/2000;
(3) A.N.P.E se asigură că este pusa la dispoziţia celor interesaţi o listă actualizată care să cuprindă denumirile şi adresele
operatorilor supuşi sistemului de inspecţie.
(4) A.N.P.E. adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că un operator care respectă prevederile prezentelor norme
şi care achită contribuţia sa la cheltuielile de inspecţie are acces la sistemul de inspecţie.
 
Art.7 (1) Organismele de inspecţie şi certificare au obligaţia să se conformeze cerinţelor minime de inspecţie şi măsurilor de
precauţie specificate în Anexa 3 a prezentelor norme.
(2) Acreditarea şi monitorizarea organismelor de inspecţie şi certificare se face de către A.N.P.E. în conformitate cu art.
2, alin.(3), lit. f) şi g) al O.U.G. nr. 34/2000.
(3) Condiţiile generale de acreditare pe care trebuie să le îndeplinească un organism de inspecţie şi certificare sunt:
a) să prezinte procedura de inspecţie standard ce este utilizată, care să conţină o descriere detaliată a masurilor de control
pe care acest organism îl impune operatorilor care fac obiectul inspecţiei sale;
b) să prezinte un catalog al sancţiunilor pe care organismul de inspecţie şi certificare urmează să le aplice în caz de
nereguli şi/sau încălcări a prevederilor legale;
c) să dispună de personal calificat, spaţii, echipamente administrative şi tehnice, experienţă  în domeniul agriculturii
ecologice precum şi experienţa în domeniul inspecţiei;
d) să fie credibil;
e) să fie obiectiv faţă de operatorii care fac obiectul inspecţiei sale; 
(4) Fără a prejudicia prevederile de la alin.(3) şi alin.(6), organismele de inspecţie şi certificare acreditate sunt obligate să
satisfacă exigenţele stabilite de Norma Europeana E.N 45011 "Criterii generale pentru organismele de certificare ce realizează
atestarea produselor".
(5) Până la îndeplinirea exigenţelor E.N 45011, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, poate stabili condiţii tranzitorii de
acreditare pentru organismele de inspecţie şi certificare, pentru piaţa internă.
(6) A.N.P.E. şi inspectorii săi teritoriali, conform  art. 2, alin.(3), lit. g) al O.U.G.                nr. 34/2000, îşi exercită atribuţia de
control şi supraveghere a activităţii organismelor de inspecţie şi certificare acreditate, astfel:
a) se asigură că inspecţiile efectuate de organismul de inspecţie şi certificare sunt obiective;
b) verifică eficienţa inspecţiilor efectuate;
c) ia cunoştinţă de orice nereguli şi /sau încălcări ale prevederilor prezentelor norme şi de orice penalităţi aplicate;
d) retrag acreditarea organismului de inspecţie şi certificare în cazul în care acesta nu respectă cerinţele de la lit. a) şi b) şi nu
îndeplineşte condiţiile de la alin. (5), (7), (8), (9) şi (11);  
(7) Organismele de inspecţie şi certificare acreditate menţionate în art. 7, alin.(1) al prezentelor norme au următoarele obligaţii:
a) să se asigure că se aplică cel puţin măsurile de precauţie şi inspecţie specificate în   Anexa 3, activităţilor ce fac
obiectul inspecţiei lor;
b) să nu furnizeze informaţiile şi datele pe care le obţin în cursul activităţii de inspecţie, altor persoane, decât celor
responsabile pentru activitatea lor sau A.N.P.E.-ului;
c) să ofere A.N.P.E.-ului în scopul inspecţiei, acces la birourile şi facilităţile sale, împreună cu orice informaţii şi
asistenţă necesară solicitată de către autoritatea responsabilă;           
d) să transmită la A.N.P.E., până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, o lista a operatorilor supuşi inspecţiei lor la data de
31 decembrie a anului anterior, precum şi un raport  anual privind activitatea desfăşurată;
e) la constatarea de nereguli  privind aplicarea art. 6, art. 7 şi art. 8 din  O.U.G. nr. 34/2000, şi a prezentelor norme, sau
la nerespectarea măsurilor din Anexa 3, să dispună eliminarea indicaţiilor prevăzute în art. 8, alin.(4) al OUG nr.
34/2000, referitoare la metoda de producţie ecologică de pe întregul lot sau de pe o parte a lotului unde s-a produs
neregularitatea;
f) la constatarea de infracţiuni repetate, interzic operatorului comercializarea produselor cu indicaţiile referitoare la
metoda de producţie ecologică, pe o perioadă convenită de comun acord cu A.N.P.E.
(8) a) Pentru producţia de carne, A.N.P.E, fără a prejudicia prevederile Anexei 2, se asigură  că inspecţiile sunt efectuate
pe toata filiera din ferma /unitatea de creştere a animalelor, de la sacrificare, tranşare, procesare, transformare, preparare, etichetare,
până la vânzarea către consumatorul final;
b) pentru alte produse animaliere, în afară de carne, se pot stabili în Anexa 3 şi alte reguli de garantare a caracterului ecologic, în
scopul de a oferi consumatorilor garanţii ca aceste produse au fost obţinute în conformitate cu dispoziţiile din prezentele norme.
(9) Organismele de inspecţie şi certificare din ţările Uniunii Europene, precum şi cele care au echivalenţă în U.E,  care
desfăşoară o activitatea de control şi certificare pe teritoriul României, au obligaţia de a-şi înregistra această activitate la
Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, la A.N.P.E, prin prezentarea unui dosar de autorizare. Acest dosar cuprinde
următoarele:
a) cerere tip;
b) actul de recunoaştere drept organ de control pentru certificarea conformităţii cu normele U.E privind produsele
rezultate din agricultura ecologică;
c) decizia de autorizare pe domenii;
d) acreditarea respectării EN 45011.
Autorizarea provizorie se consideră acceptată, în urma avizării dosarului.  Acreditarea finală se face prin Ordin al Ministrului
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi se publică în Monitorul Oficial.
(10) Toate măsurile cuprinse în acest articol au scopul de a acorda consumatorilor garanţii privind obţinerea de produse în
conformitate cu prezentele norme.

CAPITOLUL V

Indicaţii de conformitate cu regimul de control

Art.8 (1) Indicaţia sau sigla prezentată în Anexa 5 a prezentelor norme, care indică faptul că produsele sunt supuse sistemului de
control, apare pe eticheta produselor menţionate în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000, numai dacă:
a) îndeplinesc cerinţele prevederilor art. 6 al O.U.G. nr. 34/2000 şi art. 3 al prezentelor norme;
b) au fost supuse pe tot parcursul procesului de producţie şi preparare sistemului de control prevăzut în art. 7 al
prezentelor norme;
c) sunt vândute direct de producător sau de procesator consumatorul final în ambalaje închise etanş  sau sunt plasate pe
piaţă ca alimente preambalate; în cazul vânzărilor directe de către producător sau procesator consumatorului final,
nu sunt necesare ambalaje închise etanş, dacă eticheta face posibilă identificarea clară şi neambiguă a produsului
care necesită o astfel de indicaţie;
d) pe eticheta apare numele şi/sau denumirea comerciala a producătorului, al procesatorului sau al comerciantului
împreună cu denumirea şi codul numeric al organismului de inspecţie şi certificare şi orice altă indicaţie cerută de
regulile privind etichetarea produselor agroalimentare în conformitate cu legislaţia naţională şi comunitară.
(2) Nu se admite nici o adăugare pe eticheta sau publicitatea produsului, care să sugereze cumpărătorului că indicaţia care apare în
Anexa 5 la prezentele norme, constituie o garanţie a unei calităţii organoleptice, nutriţională sau sanitară superioară.
(3) A.N.P.E ia toate măsurile necesare pentru a preveni utilizarea frauduloasă a indicaţiilor prevăzute în Anexa 5 la prezentele
norme.

CAPITOLUL VI

Importul din alte tari

Art.9 (1) Fără a prejudicia prevederile art. 5 al  O.U.G. nr. 34/2000 şi art. 3 al prezentelor norme, produsele specificate în art. 2, alin.
(1) din O.U.G. nr. 34/2000, care sunt importate pot fi comercializate în următoarele condiţii:
a) sunt originare dintr-o ţară a Uniunii Europene sau dintr-o ţară care figurează în lista aprobată prin decizia Comisiei
Europene şi sunt produse într-o regiune sau într-o unitate /fermă de producţie controlată de un organism de
inspecţie specificat printr-o decizie privind ţara respectivă;
b) autoritatea sau organismul competent din ţara exportatoare a eliberat un certificat de control atestând că lotul din
certificat a fost obţinut în cadrul unui sistem de producţie care aplică reguli echivalente celor stabilite în art. 4 al
prezentelor norme şi a fost supus unui sistem de inspecţie a cărei echivalenţă a fost recunoscută de Comisia
Europeană.
(2) Certificatul de control de la alin.(1), lit. b) trebuie:
a) să însoţească produsele, cu exemplarul original până la sediul primului destinatar; de aici importatorul trebuie să-l
păstreze la dispoziţia organismelor de inspecţie, cel puţin 2 ani;
b) să fie redactat în conformitate cu procedurile şi după un model stabilit de Comisia Europeană
(3) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor elaborează prin Ordin al Ministrului şi alte reguli detaliate privind acest
capitol.

CAPITOLUL VII

Dispoziţii finale

Art.10 (1) Prezentele norme sunt armonizate cu prevederile Reglementarii Consiliului (CEE)       nr. 2092/91 din 24 iunie 1991
privind modul de producţie ecologică a produselor agricole şi indicaţiile înscrise pe produsele agricole şi produsele alimentare, cu
toate completările până la data de 17 decembrie 1999 şi Reglementarea (CE) nr.1804/1999 din 19 iulie 1999 ce suplimentează
Reglementarea (CEE) nr. 2092/91, pentru a include producţia animalieră.
(2) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor completează şi amendează permanent legislaţia existentă, cu modificările care
apar în legislaţia internă şi comunitară din domeniu.
(3) Producătorii agricoli care intenţionează să treacă prin conversie de la agricultura convenţională la practicarea unei agriculturi
ecologice, cât şi operatorii, pot beneficia de ajutoare acordate prin programe naţionale şi /sau comunitare, atât pentru perioada de
conversie cât şi pentru producţia propriu-zisă, pentru prelucrarea şi marketingul produselor agroalimentare ecologice.
(4) Normele specifice pentru fiecare specie de plante şi animale vor fi elaborate prin Ordin al Ministrului.
(5) Anexele 1 - 8 fac parte integrantă din prezentele norme.
ANEXA 1 la Norme

PRINCIPIILE PRODUCTIEI ECOLOGICE

Partea A. Plante şi produse vegetale

1. Principiile stabilite în prezenta Anexa se aplică parcelelor, pe durata unei perioade de conversie de minim 2 ani înainte de
însămânţare sau plantare sau, în cazul culturilor perene, cu excepţia pajiştilor, minim 3 ani înainte de prima recoltare a produselor
stipulate în art. 2 (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2000. Organismele de inspecţie şi certificare cu aprobarea A.N.P.E. decid ca aceste
perioade să fie mărite sau reduse, având in vedere utilizarea anterioara a parcelelor.
Perioada de conversie se reduce la minim, în cazurile în care parcelele respective au fost tratate cu un produs care nu figurează in
Anexa nr. 2, Partea A, dar acest produs a fost folosit în cadrul unei acţiuni de combatere a unei maladii sau a unui dăunător, iniţiata
de Direcţiile Judeţene Fitosanitare. Această reducere se acordă de către A.N.P.E. pe anumite parcele şi pentru o cultură determinată.
Reducerea perioadei de conversie este condiţionată de respectarea următoarelor condiţii:
a) parcelele erau deja convertite sau erau in curs de conversie la agricultura ecologică;
b) reziduurile de la produsele pentru protecţia plantelor sunt prezente in cantităţi nesemnificative in sol şi in plante, in
cazul plantelor perene;
c) recolta obţinută şi care a fost supusă unui tratament cu produse chimice, nu se comercializează cu specificarea produs
ecologic.
2. Fertilitatea şi activitatea biologică a solului trebuie menţinute şi ameliorate  prin:
a) cultivarea de plante leguminoase, plante pentru îngrăşăminte verzi sau plante cu înrădăcinare adâncă în cadrul unui
asolament corespunzător;
b) încorporarea de substanţe ecologice în sol, sub formă de compost sau nu, provenind de la unităţile producătoare în
conformitate cu regulile de producţie din prezentele norme. Pot fi utilizate produse derivate provenind din fermele
de animale, precum ar fi bălegarul de curte, dacă acestea provin din unităţile de creştere a animalelor care respectă
regulile naţionale existente sau, în absenţa acestora, practicile internaţionale recunoscute referitoare la producţia
animalieră ecologică.
Alte îngrăşăminte ecologice sau minerale, menţionate în Anexa 2, pot fi aplicate numai în măsura în care nu este posibilă nutriţia
corespunzătoare a recoltei supusă rotirii sau ameliorarea solului prin metodele stabilite la lit. a) şi b) ale sub-alineatul anterior.
Pentru activarea composturilor se utilizează microorganisme sau preparate pe bază de plante. "Preparatele biodinamice" obţinute din
făinuri minerale, îngrăşămintele naturale, se utilizează, în scopul menţionat în prezentul alineat.

3. Bolile, dăunătorii şi buruienile vor fi combătute prin îmbinarea următoarelor măsuri: alegerea de specii şi varietăţi tolerante sau
rezistente, un asolament corespunzător, procedee mecanice şi fizice de combatere, protejarea entomofaunei utile prin asigurarea de
condiţii favorabile cum ar fi: garduri vii, locuri pentru cuibare, lansare de prădători, arderea cu flacără a buruienilor.

4. Plantele comestibile sau părţi ale acestora, care cresc natural, colectate din zone agricole şi forestiere, sunt considerate ca fiind
obţinute după metoda de producţie ecologica numai când aceste zone nu au fost tratate cu alte produse decât cu cele menţionate în
Anexa 2 din prezentele norme, pentru o perioada de 3 ani înainte de colectare iar colectarea lor nu afectează echilibrul natural sau 
biodiversitatea din zona respectivă. Numai în caz de ameninţare imediată a recoltei se recurge la produsele menţionate în Anexa 2.
5. În producţia de ciuperci se pot utiliza substraturi, numai dacă acestea sunt compuse din următoarele componente:

5.1. îngrăşământ natural şi excremente de animale obţinute:

a) fie provenind din fermele care aplică metoda de producţie ecologică;
b) fie prin satisfacerea cerinţelor menţionate în Anexa 2, Partea A, punctele de la 1 la 4, sau numai până la 25% din acestea, când
produsele de la litera a) nu sunt disponibile. Acest procent este calculat în funcţie de greutatea tuturor componentelor din substrat
(cu excepţia materialului de acoperire şi a oricărui adaos de apă) înainte de amestecarea acestor componente.
5.2 produsele de origine agricolă, altele decât cele de la punctul 5.1, provenind de la unităţi /ferme care aplică metoda de producţie
ecologică;
5.3 turba netratată chimic;
5.4 lemn netratat cu produse chimice după tăiere;
5.5 produsele minerale enumerate în Anexa 2, Partea A, apa şi sol;

Partea B.
Animale şi produse animaliere obţinute de la următoarele specii: bovine, bubaline, porcine, ovine, caprine, cabaline, păsări

1. Principii generale

1.1 Producţia animalieră formează o parte integranta a unităţilor /fermelor ce practică agricultura ecologică.
1.2 Producţia animalieră trebuie să contribuie la echilibrul sistemelor de producţie agricolă prin respectarea cerinţelor nutritive ale
culturilor şi prin îmbunătăţirea materiei organice a solului. În acest fel poate contribui la stabilirea şi menţinerea
interdependenţei sol-plantă, plantă-animal şi animal-sol. Ca parte a acestui concept, producţia în afara solului nu este în
conformitate cu regulile prezentelor norme.
1.3 Prin utilizarea resurselor naturale care pot fi reînnoite - gunoiul de grajd, culturi de leguminoase şi culturi furajere - sistemul de
culturi /ferme de animale şi sisteme de păşunat, asigură păstrarea fertilităţii solului şi ameliorarea acestuia pe termen lung şi
contribuie la dezvoltarea unei agriculturi durabile.
1.4 Creşterea animalelor în cadrul fermelor ecologice reprezintă o activitate legată de pământ. În afara excepţiilor autorizate în
această Anexă, animalele trebuie să aibă acces la suprafeţe de exerciţiu în aer liber, iar numărul acestora pe unitatea de
suprafaţă, trebuie limitat pentru asigurarea unui sistem integrat între producţia animalieră şi producţia vegetală. În acest mod
se reduce la minim orice forma de poluare a solului, a apelor de suprafaţă şi a celor freatice. Numărul de animale se stabileşte
în funcţie de suprafaţa disponibilă, în scopul evitării păşunatului intensiv şi eroziunii solului. Utilizarea îngrăşămintelor
naturale de la aceste animale nu trebuie să aibă efecte poluante asupra mediului. Regulile detaliate privind utilizarea
îngrăşămintelor animaliere sunt stabilite Partea B, la punctul 7 al prezentei Anexe.
1.5 În fermele ecologice de creştere a animalelor, toate animalele din una şi aceeaşi unitate /fermă de producţie, trebuie crescute
conform regulilor stabilite în prezentele norme.
1.6 Animalele care nu sunt crescute în conformitate cu prevederile prezentelor norme, pot face parte din ferme ecologice, cu
menţiunea că sunt crescute în unităţi unde adăposturile şi parcelele sunt clar separate de unităţile producătoare în conformitate
cu regulile din prezentele norme şi că este vorba de specii diferite.
1.7 Prin derogare, animalele care nu sunt crescute în conformitate cu prevederile prezentelor norme, folosesc pentru o perioadă de
timp limitată, în fiecare an, păşunile fermelor ecologice, cu menţiunea ca aceste animale să provină din creşterea extensivă şi
totodată să nu se afle în acelaşi timp pe aceeaşi păşune cu animalele din ferma ecologică. Încărcătura de animale să nu
depăşească echivalentul a 170 kg N/ha/an conform Anexei 7 din prezentele norme. Această derogare se acordă de către
organismul de inspecţie şi certificare.
1.8 Animalele crescute conform prevederilor prezentelor norme se duc la păşunat pe terenul comun cu următoarele precizări:
a) pământul a fost tratat pe o perioadă de cel puţin 3 ani numai cu produsele cuprinse în  Anexa 2 la prezentele norme;
b) animalele care nu se supun cerinţelor prezentelor norme dar care folosesc terenul comun să provină dintr-o producţie
extensivă. Pentru alte specii sau rase necuprinse în prezenta Anexă, numărul de animale pe hectar să corespundă
încărcăturii maxime echivalente a 170 kg N/ha/an, aşa cum este prevăzut în Anexa 7;
c) orice produse animaliere provenite de la animalele care au fost crescute conform dispoziţiilor prezentelor norme, nu
vor fi considerate ca făcând parte din producţia ecologică, dacă animalele folosesc în comun aceeaşi păşune cu
animalele care nu sunt crescute în conformitate cu prevederile prezentelor norme. Se exceptează cazurile în care
aceste  animale sunt separate de animalele care nu respectă cerinţele prezentelor norme.

2. Conversia

2.1 Perioada de conversie a terenului este asociată cu creşterea ecologică a animalelor.

2.1.1 Atunci când o unitate /fermă de producţie este transformată, întreaga suprafaţa a acesteia destinată furajării animalelor, trebuie
să respecte principiile producţiei ecologice, precum şi perioadele  de conversie stabilite în Partea A din prezenta Anexă cu
privire la plante şi produse din plante.
2.1.2 Prin derogare de la acest principiu, perioada de conversie poate fi redusă la un an pentru păşuni, traseele exterioare şi
suprafeţele de exerciţii în aer liber, utilizate de speciile de animale pentru agrement şi companie. Această perioadă poate fi
redusă la şase luni în cazul în care terenul respectiv nu a suferit recent tratamente cu alte produse în afara celor menţionate în
Anexa 2 la prezentele norme. Această derogare se autorizează de organismele de inspecţie şi certificare.

2.2 Conversia animalelor şi a produselor animaliere.

2.2.1 Dacă produsele animaliere sunt vândute ca produse ecologice, animalele trebuie crescute conform regulilor stabilite în
prezentele norme pe o perioadă de timp de cel puţin:
a) 12 luni pentru cabaline, bovine şi bubaline pentru producţia de carne şi în orice caz nu mai mult de trei sferturi din
durata lor de viaţă;
b) 6 luni pentru rumegătoare mici şi pentru porci;
c) 6 luni in cazul animalelor pentru producţia de lapte;
d) 10 săptămâni pentru păsările destinate producţiei de carne, achiziţionate înainte de a avea vârsta de 3 zile;
e) 6 săptămâni pentru păsările destinate producţiei de ouă.
2.2.2 Fac excepţie de la punctul 2.2.1 viţeii şi rumegătoarele mici pentru producţia de carne, care sunt vândute ca produse ecologice
dacă:
a) provin din producţia extensivă;
b) sunt crescute în unităţi /ferme de producţie ecologică până în momentul vânzării sau sacrificării, pentru o perioadă
minimă de 6 luni pentru viţei şi 2 luni pentru rumegătoare mici;
c) originea lor este în conformitate cu condiţiile de la punctul 3.4, lit. d) şi e).

2.3. Conversia simultană

2.3.1 Prin derogare de la punctele 2.2.1, 4.2 şi 4.4 când există conversie simultană a unităţii de producţie în totalitate, incluzând
animalele, păşunile şi/sau orice teren utilizat pentru furajarea animalelor, perioada totală de conversie combinată pentru animale,
păşuni şi/sau orice teren utilizat pentru furajarea animalelor, poate fi redusă la 24 luni cu respectarea următoarelor condiţii:
a) derogarea se aplică numai animalelor şi descendenţilor lor care existau deja şi terenurilor  utilizate pentru producerea
furajelor, păşunilor, înainte de începerea conversie;
b) furajele provin în principal din aceiaşi unitate de producţie.

3. Originea animalelor

3.1 În alegerea speciilor şi a raselor, se ţine cont de capacitatea animalelor de a se adapta la condiţiile locale, de vitalitatea şi
rezistenţa lor la boli. Rasele de animale sunt selectate cu prioritate din cele indigene pentru evitarea bolilor specifice sau
problemelor de sănătate asociate câtorva rase sau specii utilizate în producţia intensivă.
3.2 Animalele trebuie să provină din unităţi /ferme de producţie care respectă regulile de producţie stabilite în art. 4 şi 5 din O.U.G.
nr. 34/2000 şi în prezenta Anexă, privind diferitele tipuri de creştere a animalelor. Acest sistem de producţie se aplică pe toată
durata de viaţă a acestor animale.
3.3 Prin derogare de la punctul 3.2 animalele existente în unităţile /fermele de producţie animalieră care nu respectă regulile din
prezentele norme, fac obiectul conversiei, cu aprobarea organismelor de inspecţie şi certificare.
3.4 Cu aprobarea organismelor de inspecţie şi certificare, în condiţiile în care o cireadă sau o turmă este formată pentru prima dată,
şi în absenta de animale suficiente crescute după metoda de producţie ecologică, animalele care nu sunt crescute ecologic se
introduc într-o unitate ecologică de creştere a animalelor în următoarele condiţii:
a) puicuţele destinate producţiei de ouă trebuie să aibă vârsta până la 18 săptămâni;
b) puii destinaţi producţiei de carne trebuie să aibă maxim 3 zile în momentul în care părăsesc unitatea de producţie în
care au fost produşi;
c) bivolii trebuie să aibă maxim 6 luni;
d) viţeii şi mânjii crescuţi conform regulilor prezentelor norme imediat ce au fost înţărcaţi şi trebuie să aibă maxim 6
luni;
e) mieii şi iezii crescuţi conform regulilor prezentelor norme, imediat ce sunt înţărcaţi, trebuie să aibă  maxim 45 zile;
f) purceii trebuie crescuţi conform regulilor prezentelor norme imediat ce sunt înţărcaţi, cântărind maxim 25 kg;

3.5 Reînnoirea sau reconstituirea cirezii sau turmei este autorizată de organismul de inspecţie şi certificare atunci când nu sunt
disponibile animale crescute ecologic şi în următoarele condiţii:
a) mortalitatea ridicată a animalelor este cauzată de boli sau catastrofe;
b) puicuţele destinate producţiei de ouă trebuie să aibă vârsta maximă de 18 săptămâni;
c) puii de găină destinaţi producţiei de carne trebuie să aibă maxim 3 zile şi porcii înţărcaţi trebuie să cântărească maxim
25 kg;
3.6 În cazul în care nu sunt disponibile animalele crescute ecologic, reînnoirea sau reconstituirea cirezii sau turmei se face anual cu
animale femele cu un maxim de 10% cabaline, bovine şi bivoliţe adulte şi 20% porcine, ovine şi caprine adulte, cu autorizarea
organismelor de inspecţie şi certificare. 
3.7 Procentele stabilite în derogarea de mai sus, nu se aplică unităţilor /fermelor de producţie care  au un  efectiv mai mic de 10
cabaline sau bovine sau mai puţin de 5 porcine, ovine sau caprine. Pentru aceste unităţi, orice reînnoire de genul celei
menţionate mai sus, este limitată la maxim un animal pe an.
3.8 Aceste procente pot fi mărite până la 40%, cu avizul organismelor de inspecţie şi certificare după o extindere a creşterii
animalelor în cadrul unităţii /fermei, sau după o schimbare a rasei sau  după o noua specializare animalieră;
3.9 Masculii destinaţi reproducerii pentru creştere sunt aduşi din unităţi /ferme de producţie convenţionala cu condiţia ca ulterior
aceştia să fie crescuţi şi hrăniţi conform regulilor stabilite în prezentele norme.
3.10 Animalele provenind din unităţi /ferme care nu respectă prezentele norme, conform  condiţiilor şi restricţiilor stabilite în
punctele de la 3.3 la 3.9 de mai sus, trebuie să respecte perioadele stabilite la punctul 2.2.1, dacă produsele urmează a fi
vândute ca provenind din producţia ecologică; pe durata acestor perioade, toate regulile stabilite în prezentele norme trebuie
respectate.
3.11 Atunci când animalele sunt obţinute în unităţi /ferme care nu respectă prezentele norme, se acordă o atenţie deosebită măsurilor
privind sănătatea animalelor. Organismele de inspecţie, în funcţie de condiţiile locale, pot aplica măsuri speciale cum ar fi
sortarea şi perioadele de carantină.
4. Furajarea

4.1 Furajarea animalelor, este condiţie de calitate a producţiei, respectând cerinţele nutriţionale ale animalelor în diferite stadii ale
dezvoltării lor. Practicile de îngrăşare sunt autorizate în măsura în care  sunt reversibile în orice stadiu al procesului de
creştere. Hrănirea în exces a animalelor este interzisă.
4.2 Animalele se hrănesc cu furaje obţinute din agricultura ecologică.
4.3 Animalele se cresc conform regulilor stabilite în prezenta Anexă, de preferat ele se hrănesc cu  furaje produse în propria ferma
şi, în cazul când acest lucru nu este posibil, se utilizează furaje din alte unităţi /ferme care respectă regulile producţiei
ecologice.
4.4 Furajul în conversie utilizat în raţiile medii este de maxim 30%. Atunci când furajele în conversie provin dintr-o unitate proprie,
acest procent poate fi ridicat până la 60%.
4.5 Furajarea animalelor tinere se realizează pe bază de lapte natural, de preferinţă lapte matern. Toate mamiferele trebuie hrănite cu
lapte natural pe o perioadă de 3 luni pentru bovine, bubaline şi cabaline, 45 zile pentru ovine şi caprine şi 40 zile pentru
porcine.
4.6 Dacă este cazul, A.N.P.E. indică arealele sau regiunile unde se practică transhumanţa, fără a aduce prejudicii prevederilor
privind furajarea animalelor stabilite în această Anexă.
4.7 Pentru erbivore sistemele de creştere se bazează pe utilizarea la maxim a păşunilor în funcţie de disponibilitatea acestora în
diferite perioade ale anului. Minim 60% din materia uscată din raţiile zilnice, trebuie să cuprindă furaje grosiere, proaspete sau
uscate, sau însilozate. Organismele  de inspecţie şi certificare aprobă o reducere cu 50 %, pentru animalele în lactaţie pe o
perioadă maximă de trei luni pentru fiecare lactaţie în parte.
4.8 Prin derogare de la punctul 4.2 procentul maxim de furaje convenţionale aprobat pe an, este de 10% pentru erbivore şi de 20 %
pentru alte specii. Aceste valori sunt calculate anual, în procente din materia uscată a furajelor de provenienţă agricolă.
Procentul maxim aprobat de furaje convenţionale în raţia zilnică, cu excepţia perioadei de transhumanţă, trebuie să fie de 25%,
calculat ca procent din materia uscată.
4.9 Prin derogare de la punctul 4.8, când producţia de furaje este compromisă, ca urmare a condiţiilor meteorologice nefavorabile,
organismele de inspecţie şi certificare aprobă pe o perioadă limitată, pentru o anumită zonă, folosirea unui procent mai mare
de furaje convenţionale.
4.10 Pentru păsări, furajele utilizate în stadiul de îngrăşare trebuie să conţină cel puţin 65% cereale.
4.11 Furajele proaspete, uscate sau însilozate trebuie adăugate la raţia zilnică pentru porci şi păsări.
4.12 Produsele enumerate în Anexa 2, Partea D, punctele 1.5 şi 3.1. se utilizează ca aditivi şi ca auxiliari de fabricaţie pentru
însilozare.
4.13 Materiile prime convenţionale care se utilizează ca furaje de origine vegetală, în furajarea animalelor sunt enumerate în Anexa
2, Partea C, punctul 1, din prezentele norme, sub rezerva limitelor cantitative impuse în prezenta Anexă şi ele sunt pregătite
fără utilizarea de solvenţi chimici.
4.14 Materiile prime furajere de origine animală cuprinse în Anexa 2, Partea C, punctul 2, se utilizează în hrană sub rezerva
limitelor cantitative impuse în prezenta Anexă.
4.15 Pentru satisfacerea cerinţelor nutriţionale ale animalelor, în furajarea animalelor se utilizează produsele enumerate în Anexa 2,
Partea C, punctul 3, Minerale pentru furaje şi Partea D, punctul 1.1, Oligoelemente, şi punctul 1.2, Vitamine, provitamine şi
alte substanţe chimice cu efecte similare.
4.16 Numai produsele enumerate in Anexa 2, Partea D, punctul 1.3, Enzime, punctul 1.4, Microorganisme, punctul 1.6, Lianţi,
agenţi anti-aglutinare şi coagulant, punctul 2, Anumite produse utilizate în alimentaţia animalelor şi punctul 3, Auxiliari de
fabricaţie pentru furaje se utilizează în furajarea animalelor în scopurile indicate pentru categoriile menţionate mai sus.
Antibioticele, coccidiostaticile, medicamentele de uz veterinar, stimulenţii de creştere sau alte substanţe destinate stimulării
creşterii sau producţiei, nu se utilizează în furajarea animalelor.
4.17 Se interzice utilizarea organismelor modificate genetic şi a derivatelor lor în obţinerea de furaje, materii prime, furaje compuse,
aditivi furajeri, auxiliari de fabricaţie pentru furaje şi de alte produse utilizate în furajarea animalelor.

5. Prevenirea bolilor şi tratamentul veterinar

5.1 Prevenirea bolilor în producţia animalieră ecologică se bazează pe următoarele principii:

a) selectarea corespunzătoare a raselor sau speciilor de animale aşa cum este prezentat detaliat la punctul 3 al prezentei
Anexe;
b) aplicarea practicilor de creştere a animalelor corespunzător cerinţelor fiecărei specii, încurajând rezistenţa ridicată la
boli şi prevenirea infecţiilor;
c) utilizarea furajelor de calitate, asigurarea unei mişcări curente şi accesul la păşuni, în scopul stimulării imunităţii
naturale a animalului;
d) asigurarea unei densităţi corespunzătoare a animalelor, evitând astfel supraaglomerarea şi orice alte probleme de
sănătate ce pot rezulta din aceasta;
5.2 Principiile stabilite mai sus trebuie să limiteze problemele de sănătate ale animalelor, astfel încât să se poată controla în
principal prin prevenire.
5.3 Atunci când un animal se îmbolnăveşte sau este rănit, acesta trebuie tratat imediat, şi  izolat în adăposturi corespunzătoare.
5.4 Utilizarea medicamentelor de uz veterinar în creşterea animalelor prin metoda de producţie ecologică se bazează pe respectarea
următoarelor  principii:
a) produsele fitoterapeutice, produsele homeopatice ca şi oligoelementele şi produsele enumerate în Partea C, punctul 3
din Anexa 2,  se  utilizează de preferinţă în locul medicamentelor de uz veterinar alopatice chimice de sinteză sau
antibioticelor, cu condiţia ca ele să aibă un efect terapeutic real pentru speciile de animale cărora li se adresează şi
pentru starea de sănătate căreia îi este destinat tratamentul;
b) atunci când utilizarea produselor de mai sus n este eficientă sau dacă produsele nu sunt eficiente în combaterea unei
boli sau tratarea rănilor şi tratamentul animalelor este indispensabil pentru evitarea suferinţei sau chinului
 animalului, este posibil să se recurgă la medicamentele veterinare alopatice chimice de sinteză sau la antibiotice,
numai sub responsabilitatea medicului veterinar;
c) utilizarea medicamentelor de uz veterinar alopate chimice  de sinteză sau a antibioticelor în tratamentele preventive
este interzisă. 

5.5 În completarea  principiilor de mai sus se aplică următoarele reguli:

a) este interzisă utilizarea substanţelor de stimulare a creşterii sau a producţiei ca şi utilizarea hormonilor sau a altor
substanţe similare pentru controlul reproducerii sau în alte scopuri. Hormonii se administrează numai unui animal
determinat în cadrul unui tratament veterinar curativ;
b) sunt autorizate tratamentele veterinare ale animalelor sau tratarea clădirilor, echipamentelor şi instalaţiilor, conform
legislaţiei naţionale, inclusiv utilizarea de medicamente veterinare imunologice, atunci când o afecţiune a fost
depistată ca prezentă într-o anumită zonă în  care este amplasată unitatea /ferma de producţie.
5.6 Atunci când se utilizează medicamente de uz veterinar, se indică clar tipul produsului, precum şi detaliile privind diagnosticul,
posologia, metoda de administrare, durata tratamentului şi termenul  de retragere legal. Aceste informaţii trebuie comunicate
organismelor de inspecţie şi certificare înainte ca animalele sau produsele animaliere să fie comercializate ca produse
ecologice. Animalele tratate, trebuie să fie clar identificate, individual în cazul animalelor mari, individual sau pe loturi,   în
cazul păsărilor şi a animalelor mici.
5.7 Perioada de aşteptare între ultima administrare, în condiţiile normale de utilizare a medicamentelor veterinare alopatice aplicate
unui animal, şi producţia de produse alimentare  provenind de la acest animal cu referire la modul de producţie ecologică este
dublă faţă de perioada de aşteptare legală sau în cazul în care această perioadă nu este specificată, ea este de minim 48 de ore.
5.8 Dacă un animal sau un grup de animale primeşte într-un an, două sau maxim trei tratamente pe bază de medicamente veterinare
alopatice chimice de sinteză sau de antibiotice, cu excepţia vaccinurilor, tratamentelor pentru paraziţi şi planurilor de eradicare
obligatorii, aceste animale sau produsele obţinute de la acestea, nu se pot vinde ca produse ecologice. Animalele respective
trebuie să parcurgă perioada de conversie conform punctului 2 al acestei Anexe, cu acordul organismului de inspecţie şi
certificare.

6. Managementul creşterii animalelor, transportului şi identificarea produselor animaliere

6.1 Practici de creştere a animalelor.

6.1.1 Reproducerea animalelor crescute ecologic se bazează pe metode naturale. Este permisă inseminarea artificială, dar alte forme
de reproducere artificială sau asistată sunt interzise.
6.1.2 Operaţiile privind aplicarea benzilor elastice la cozile oilor, tăierea cozilor, tăierea dinţilor, retezarea ciocurilor şi a coarnelor,
nu trebuie efectuate sistematic în fermele /unităţile ecologice. O parte din aceste operaţii se autorizează de organismele de
inspecţie şi certificare, din motive de siguranţa sau dacă ele urmăresc îmbunătăţirea stării de sănătate, bunăstarea sau igiena  
animalelor. Aceste operaţii trebuie efectuate la vârsta cea mai potrivită de către personal calificat, astfel încât suferinţa  
animalelor să fie  redusă la minim.
6.1.3 Castrarea fizică este permisă pentru asigurarea calităţii produselor şi menţinerea practicilor tradiţionale de producţie (de
exemplu, porcii pentru  carne, tăuraşi, claponi etc.) şi numai în condiţiile stabilite în ultima frază a punctului 6.1.2.
6.1.4 Este interzisă ţinerea animalelor în stare legată. Prin derogare de la acest principiu, organismele de inspecţie şi certificare
autorizează această practică, pentru animalele individuale, în baza unei motivări făcute de operator privind necesitatea acestei
operaţii din motive de siguranţă sau de bunăstare şi legarea se face numai  pentru o perioadă de timp limitată.
6.1.5 Prin derogare de la prevederile stabilite la punctul 6.1.4 vitele se leagă în adăposturi, cu menţiunea ca sunt prevăzute plimbări
ale acestora, iar creşterea se face respectând cerinţele de bunăstare cu aşternuturi de paie corespunzătoare precum şi
managementul individual. Această derogare se aprobă de organismele de inspecţie şi certificare.
6.1.6 Prin derogare bovinele din fermele mici se leagă atunci când nu este posibilă ţinerea acestora în grupuri, corespunzătoare
cerinţelor comportamentului lor, cu condiţia ca ele să aibă de cel puţin de două ori pe săptămâna acces la păşuni, la traseele
exterioare şi la suprafeţele de exerciţiu în aer liber. Derogarea se aprobă de organismele de inspecţie şi certificare.
6.1.7 Când animalele sunt crescute în grupuri, mărimea grupului se stabileşte în funcţie de stadiul lor de dezvoltare şi de necesităţile
comportamentale ale speciilor respective. Este interzisă ţinerea animalelor în condiţii sau sub diete care le provoacă anemie.
6.1.8 Pentru păsări, vârsta minimă de sacrificare este de: 81 zile pentru găini, 150 zile pentru claponi, 49 zile pentru raţele Peking,
70 zile pentru raţele femele Muscovy, 84 zile pentru raţele masculi Muscovy, 92 zile pentru raţele Mallards, 94 zile pentru
bibilici, 140 zile pentru curcani şi pentru gâştele pentru carne. În cazurile în care, operatorii nu aplică aceste vârste minime de
sacrificare, ei trebuie să recurgă la  rase cu creştere lentă.

6.2 Transportul

6.2.1 Transportul animalelor se efectuează astfel încât să limiteze stresul suferit de acestea. Încărcarea şi descărcarea lor trebuie
efectuate cu grijă şi fără a folosi nici un fel de stimulare electrică pentru a constrânge animalele. Este interzisă utilizarea
oricăror tranchilizante alopatice, înainte şi în timpul transportului.
6.2.2 Până la sacrificare şi în timpul acesteia animalele trebuie manipulate în aşa fel încât stresul lor să fie redus la minimum.
6.3 Identificarea produselor animaliere.
6.3.1 Animalele şi produsele animaliere se identifică în toate stadiile de producţie, prelucrare, transport şi comercializare.

7. Îngrăşămintele provenite de la animale

7.1 Cantitatea totală de îngrăşăminte pe unitate /fermă nu poate depăşi echivalentul a 170 kg azot pe an /hectar de suprafaţa agricolă
utilizată, cantitate specificată în Anexa 2 la prezentele norme. Acolo unde este cazul, densitatea totală a animalelor se reduce
pentru a evita depăşirea limitei de mai sus.
7.2 Pentru determinarea densităţii corespunzătoare a animalelor menţionate mai sus, unităţile de vită mare echivalente cu 170 kg
azot/ha/an pe suprafaţă agricolă utilizată pentru diferite categorii de animale se stabilesc de A.N.P.E. luând ca referinţă datele
din Anexa 7.
7.3 Orice abatere de la aceste valori trebuie justificată. Această cerinţă se referă doar la calcularea numărului maxim de animale în
scopul asigurării nedepăşirii limitei de 170 kg azot de îngrăşământ pe an/hectar. Aceasta fără a aduce prejudicii densităţii
animaliere pentru sănătatea şi bunăstarea acestora, după cum a fost stabilit în Partea B, punctul 8 şi în Anexa 8.
7.4 Unităţile /fermele agricole ecologice stabilesc colaborări cu alte unităţi /ferme, care respectă  prevederile prezentelor norme, în
scopul distribuirii surplusului de îngrăşăminte rezultate din producţia ecologică. Limita maximă de 170 kg azot de
îngrăşăminte pe an/hectar de suprafaţă agricolă utilizată se calculează cu acordul tuturor unităţilor /fermelor de producţie
ecologică implicate într-o astfel de cooperare.
7.5 Se pot stabili limite mai mici decât cele specificate în punctele de la 7.1 la 7.4, luând în considerare caracteristicile suprafeţei
respective, aplicarea altor îngrăşăminte pe bază de azot suprafeţei respective şi preluarea azotului din sol de către culturi.
7.6 Echipamentele destinate depozitării îngrăşămintelor provenite de la animale trebuie să aibă capacitatea de a împiedica  poluarea
apei prin scurgeri directe sau prin scurgeri şi infiltrări în sol.
7.7 Pentru a asigura o buna administrare a îngrăşămintelor, capacitatea echipamentelor destinate depozitării îngrăşămintelor
provenite de la animale trebuie să depăşească capacitatea de depozitare a acestora necesară pentru perioada cea mai lungă a
anului, când se poate întâmpla ca folosirea îngrăşămintelor pentru sol să fie necorespunzătoare, fie când folosirea acestora este
nepotrivită, în cazurile în care unitatea de producţie este amplasată într-o zonă desemnată sensibilă la nitraţi.

8. Zonele de mişcare liberă şi adăposturile animalelor

8.1 Principii generale

8.1.1 Condiţiile de adăpostire a animalelor trebuie să corespundă cerinţelor lor biologice, fiziologice şi etologice. Adăposturile
trebuie să fie bine izolate termic, ventilate natural şi iluminate astfel încât să asigure animalelor un microclimat de confort, cu
temperatură şi umiditate optime, curenţi de aer adecvaţi, iar concentraţia de gaze, nivelul de pulberi şi aeromicroflora să se
încadreze în normele de igienă.
8.1.2 Spaţiile în aer liber, suprafeţele de exerciţii în aer liber sau traseele exterioare trebuie să ofere, în funcţie de condiţiile
meteorologice locale şi de rasele respective, o protecţie suficientă împotriva ploii, vântului, soarelui şi temperaturilor extreme.
8.2 Densitatea de populare a animalelor şi masuri pentru evitarea păşunatului excesiv.
8.2.1 Adăpostirea animalelor nu este obligatorie în zonele unde condiţiile climatice corespunzătoare  permit ca  animalele să fie
ţinute în mediul exterior.
8.2.2 Densitatea animalelor în adăposturi trebuie să garanteze confortul şi bunăstarea animalelor în funcţie de rase şi de vârsta
animalelor. Trebuie avute în vedere nevoile comportamentale ale animalelor, mărimea grupului şi sexul animalelor. Densitatea
optimă trebuie să asigure bunăstarea animalelor punându-le la dispoziţie un spaţiu suficient pentru a sta în picioare natural,
pentru a se aşeza cu uşurinţă, pentru a se întoarce, pentru a-şi face toaleta, pentru a putea sta în toate poziţiile şi a face mişcări
naturale cum ar fi să întindă şi să dea din aripi.
8.2.3 Suprafeţele minime ale adăposturilor şi ale spaţiilor de exerciţiu în aer liber şi alte caracteristici locale de adăpostire destinate  
diferitelor specii şi categorii de animale sunt stabilite în Anexa 8 la prezentele norme.
8.2.4 În aer liber, densitatea de populare a animalelor care se găsesc pe păşuni sau pe alte fâneţe, terenuri umede sau ierboase sau
alte habitate naturale sau seminaturale, trebuie să fie suficient de scăzută pentru a evita erodarea solului şi exploatarea
excesivă a vegetaţiei.
8.2.5 Adăposturile, ţarcurile, echipamentele şi ustensilele trebuie să fie curăţate şi dezinfectate  astfel încât să prevină toate infecţiile
încrucişate şi dezvoltarea organismelor purtătoare de boli. Numai produsele enumerate în Anexa 2, Partea E a prezentelor
norme se utilizează pentru curăţirea şi dezinfecţia clădirilor şi instalaţiilor. Fecalele, urina şi hrana nemâncată sau dispersată
trebuie înlăturate ori de câte ori este necesar pentru a reduce la minim mirosurile şi pentru a evita atragerea insectelor şi a
rozătoarelor.

8.3 Mamiferele

8.3.1 Conform prevederilor de la punctul 5.3, mamiferele trebuie să aibă acces la păşuni, la suprafeţele de exerciţiu sau la traseele
exterioare, care sunt parţial acoperite şi trebuie să utilizeze aceste zone atât timp cât starea fiziologică a animalului, condiţiile
meteorologice şi starea terenului o permit, cu excepţia cazurilor în care cerinţele naţionale privind problemele specifice de
poliţie sanitară le interzice. Erbivorele  au acces la păşuni ori de câte ori condiţiile permit aceasta.
8.3.2 În cazurile în care erbivorele au acces la păşuni în perioada de păşunat iar sistemul de adăpostire pe timp de iarna oferă
libertate de mişcare animalelor, obligaţia de a prevedea suprafeţe  de exerciţiu în aer liber sau de alergare în câmp deschis pe
timpul iernii poate fi amânată.
8.3.3 Fără a obstrucţiona ultima frază a punctului 8.3.1, taurii în vârsta de peste un an trebuie să aibă acces la păşuni sau la
suprafeţele de exerciţiu în aer liber sau la traseele exterioare.
8.3.4 Prin derogare de la punctul 8.3.1, faza finală de îngrăşare a bovinelor, porcinelor, suinelor, şi ovinelor pentru producţia de
carne are loc în stabulaţie cu menţiunea că aceste perioade în care  animalele stau în adăpost să nu fie mai mare de o cincime
din durata lor de viaţă şi nu mai mult de trei luni.
8.3.5 Adăposturile animalelor trebuie să aibă podele netede, dar nu alunecoase. Minim jumătate din suprafaţa totală a podelelor
trebuie să fie solidă şi să nu fie alcătuite din stinghii sau podea tip grătar.
8.3.6 Adăposturile animalelor trebuie să fie prevăzute cu o suprafaţă de culcare şi de odihnă confortabilă, curată şi uscată suficient
de mare, având o alcătuire solidă. Suprafaţa de odihnă este prevăzuta cu suprafeţe de culcare uscate şi acoperite cu aşternut de
paie. Aşternutul poate fi constituit din paie sau din alte materiale naturale corespunzătoare. Aşternutul poate fi ameliorat şi
îmbunătăţit cu produse minerale autorizate ca îngrăşământ în agricultura ecologică conform Anexei 2, Partea A la prezentele
norme.
8.3.7 În creşterea viţeilor, toate exploataţiile fără excepţie trebuie să respecte legislaţia naţională privind protecţia acestora.
 Adăpostirea viţeilor mai mult de o săptămâna în boxe individuale este interzisă.
8.3.8 În ceea ce priveşte creşterea porcilor, toate exploataţiile trebuie să respecte dispoziţiile naţionale, stabilind norme minimale
relative la protecţia porcilor. Scroafele trebuie să fie menţinute în grupuri, cu excepţia ultimei perioade de gestaţie şi pe durata
perioadei de alăptare. Purceii nu se ţin în adăposturi cu  suprafeţe netede sau în cuşti. Suprafeţele de exerciţiu în aer liber,
trebuie să permită animalelor să-şi satisfacă nevoile lor naturale şi de râmat. În scopul acestei ultime activităţi pot fi utilizate
diferite substraturi.

8.4 Păsările

8.4.1 Păsările trebuie crescute pe sol şi nu pot fi ţinute în cuşti.

8.4.2 Păsările de apă trebuie să aibă acces la un pârâu, eleşteu sau lac, de fiecare dată când condiţiile meteorologice permit în scopul
respectării cerinţelor privind bunăstarea animalelor şi condiţiile de igienă.
8.4.3 Adăposturile pentru toate  păsările trebuie să îndeplinească următoarele condiţii minime:
a) minim o treime din suprafaţa podelei trebuie să fie solidă şi nu trebuie să fie alcătuita din stinghii sau podea tip grătar.
Podelele se acoperă cu un aşternut din paie, talaş, nisip sau rumeguş;
b) în adăposturile avicole pentru găinile ouătoare, o parte suficientă a suprafeţei necesare găinilor trebuie să fie destinată
colectării dejecţiilor;
c) ele trebuie să fie prevăzute cu locuri de cocoţat, de lungime corespunzătoare şi în număr corespunzător importanţei 
grupului şi a taliei păsărilor, aşa cum este prevăzut în Anexa 8 la prezentele norme;
d) ele trebuie să dispună de trape de intrare-ieşire, de mărime adecvată şi să aibă o lungime combinată de mai puţin de 4
m pe 100 mp suprafaţă a adăpostului. Fiecare adăpost pentru păsări cuprinde până la: 4800 găini; 3000 găini
ouătoare; 5200 bibilici; 4000 raţe femele Muscovy sau Pekin; 3200 raţe masculi Muscovy sau Pekin sau alte raţe;
2500 claponi, gâşte sau curcani. Suprafaţa totală utilizabilă a adăposturilor pentru păsări, destinate producţiei de
carne pe întreaga unitate de producţie, nu trebuie să depăşească 1600 mp.
8.4.4 Pentru găinile ouătoare, lumina naturală se completează cu lumina artificială pentru a se asigura zilnic un maximum de 16 ore
de luminozitate, cu o perioadă continuă de odihnă nocturnă de cel puţin opt ore.
8.4.5 Păsările trebuie să aibă acces la trasee exterioare, de fiecare dată când vremea permite şi de câte ori este posibil, pentru cel
puţin o treime din durata vieţii lor. Aceste suprafeţe de alergare în aer liber trebuie să fie acoperite cu vegetaţie şi prevăzute cu
instalaţii de protecţie şi să permită păsărilor acces liber la un număr corespunzător de jgheaburi cu apă şi hrană.
8.4.6 Din motive de sănătate, adăposturile trebuie să fie total golite între fiecare ciclu de creştere a păsărilor. În timpul acestei
perioade, adăposturile şi instalaţiile trebuie să fie curăţate şi dezinfectate. La sfârşitul fiecărui ciclu de creştere a unui grup de
păsări, suprafeţele de alergare trebuie să rămână goale pentru a permite refacerea vegetaţiei şi din motive de sănătate. Aceste
cerinţe nu se aplică grupurilor mici de păsări care nu sunt ţinute în ţarcuri şi care sunt libere.

C. Apicultura şi produsele apicole

1. Principii generale

1.1 Apicultura este o activitate importantă care prin acţiunea de polenizare a albinelor contribuie la protecţia mediului ambiant şi la
creşterea  producţiei agro-forestiere.
1.2 Calificarea produselor apicole ca fiind obţinute după metoda de producţie ecologică este strâns legată de tratamentele aplicate
stupilor cât şi de calitatea mediului înconjurător. Această calificare a produsului ca produs ecologic depinde în egală măsură
de condiţiile de extracţie, de prelucrare şi depozitare a produselor apicole.
1.3 În cazurile în care un operator administrează mai multe unităţi apicole aflate în aceeaşi zonă, toate unităţile trebuie să respecte
cerinţele din prezentele norme. Prin derogare de la acest principiu, un operator poate exploata unităţi care nu respectă
dispoziţiile prezentelor norme cu condiţia să fie îndeplinite toate cerinţele, cu excepţia celor stabilite la punctul 4.2 privind
amplasarea  stupilor. În această situaţie însă produsul nu se comercializează ca produs ecologic.

2. Perioada de conversie

2.1 Produsele apicole se vând cu referire la modul de producte ecologică, dacă se respectă regulile de producţie stabilite în art. 4 şi 5
din O.U.G nr.34/2000 şi în prezentele norme, pe o durată de maxim un an. Pe durata perioadei de  conversie, ceara se înlocuieşte
conform prevederilor stabilite la punctul 8.3.

3. Originea albinelor

3.1 În alegerea raselor de albine trebuie să se ţină cont de capacitatea acestora de a se adapta la condiţiile locale, de vitalitatea şi
rezistenţa lor la boli. Se preferă utilizarea soiurilor europene de Apis mellifera şi ecotipurile lor locale.
3.2 Stupii trebuie să fie constituiţi prin divizarea familiilor sau prin achiziţionarea de roiuri sau stupi de la unităţile care respectă
prevederile menţionate în prezentele norme.
3.3 Cu acordul organismelor de inspecţie şi certificare, stupii existenţi în unitatea de producţie şi care nu respectă regulile din
prezentele norme se convertesc.
3.4 Organismele de inspecţie şi certificare acordă derogare pentru reconstituirea stupilor, în absenţa stupilor, sau în cazuri speciale
ca: mortalităţi ridicate cauzate de boli, catastrofe naturale, dar cu condiţia respectării perioadei de conversie.
3.5 Organismele de inspecţie şi certificare acordă derogare pentru renovarea stupilor, la 10% pe an din mătcile şi roiurile care nu
respectă prezentele norme, care sunt încorporate în unitatea de producţie ecologică, cu condiţia ca mătcile şi roiurile respective
să fie aşezate în stupi cu faguri sau cu baza de faguri proveniţi de la unităţile de producţie ecologică. În acest caz, nu se aplică
perioada de conversie.
4. Amplasarea stupilor

4.1 Organismele de inspecţie şi certificare delimitează regiuni sau zone în care activităţile apicole care respectă prezentele norme nu
sunt practicabile. Apicultorul va furniza organismelor de inspecţie şi certificare o harta la o scară corespunzătoare privind
amplasarea stupilor, aşa cum este prevăzut în Anexa 3, Partea A.1, punctul 2, lit. a). Atunci când aceste arii nu sunt identificate,
apicultorul este obligat să furnizeze organismelor de inspecţie şi certificare documentele şi justificările necesare, incluzând şi
analizele care să demonstreze că ariile accesibile coloniilor sale îndeplinesc condiţiile din prezentele norme.

4.2 Amplasarea stupinelor trebuie:

a) să garanteze că albinele dispun de surse naturale  suficiente de nectar, de secreţii dulci, de polen precum şi acces la
apa;
b) să garanteze că pe o rază de 3 km de jur împrejurul amplasamentului stupilor, sursele de polen şi nectar să fie
constituite esenţial din culturi obţinute prin metode ecologice şi /sau din flora spontană, conform art. 4 şi 5 din
O.U.G. nr. 34/2000 şi prezentei Anexe, sau de la culturi care nu respectă prezentele norme, dar sunt supuse la
tratamente ce au incidenţe scăzute asupra mediului.
c) să menţină o distanta suficientă faţă de toate sursele de producţie neagricole care pot produce poluare. Organismele de
inspecţie şi certificare stabilesc măsuri suplimentare pentru asigurarea acestei cerinţe.

5. Alimentaţia albinelor

5.1. La sfârşitul sezonului de producţie, în stupi trebuie lăsate rezerve de miere şi de polen suficiente pentru a supravieţui în timpul
iernii.
5.2. Alimentaţia artificială a coloniilor este permisă în cazurile în care supravieţuirea familiilor de albine este compromisă de
condiţiile climatice nefavorabile. Alimentaţia artificială trebuie să fie constituită din miere obţinută din apicultura ecologică
provenind de preferinţă din aceeaşi unitate /fermă de producţie ecologică.
5.3. Organismele de inspecţie şi certificare, prin derogare de la punctul 5.2. pot autoriza, în hrănirea artificială utilizarea siropului de
zahăr sau a melasei obţinute din agricultura ecologică, în locul mierii produse ecologic, în special în cazul în care condiţiile
climatice provoacă cristalizarea mierii.
5.4. Informaţiile de mai jos vor fi introduse în registrul prisăcilor, în spaţiul destinat hrănirii artificiale: tipul produsului, datele,
cantităţile şi stupii în care se utilizează
5.5. Utilizarea altor produse în afara celor indicate la punctul 5.1. până la punctul 5.3. nu se autorizează în apicultura care respectă
prezentele norme. 
5.6. Alimentaţia artificială a albinelor este permisă pe durata perioadei situată între ultima recoltă de miere şi cu 15 zile înainte de
începutul recoltării mierii din anul următor.

6. Prevenirea bolilor şi tratamentele veterinare

6.1. In apicultură prevenirea bolilor trebuie să corespundă  următoarelor  principii:

a) selectarea de rase rezistente;
b) aplicarea unor practici favorizând o bună rezistenţă la boli şi prevenirea infecţiilor, ca de pildă: înnoirea regulată a
mătcilor, controlul sistematic al stupilor pentru a detecta orice formă de boală, controlul puietului mascul din
familiile de albine, dezinfectarea materialelor şi echipamentelor la intervale regulate, distrugerea materialelor sau a
surselor de contaminare, reînnoirea regulată a cerii de albine şi constituirea unor rezerve suficiente de miere şi
polen în familiile de albine.
6.2. Atunci când s-au luat toate masurile preventive menţionate mai sus, iar coloniile se îmbolnăvesc sau se infectează, ele trebuie
tratate imediat şi, după caz, mutate în stupi de izolare.
6.3. Utilizarea de medicamente veterinare în apicultură conform metodelor de producţie ecologică, trebuie să respecte următoarele
principii:
a) sa fie utilizate în conformitate cu dispoziţiile  naţionale;
b) produsele fitoterapeutice şi homeopatice trebuie să fie utilizate de preferinţa în raport cu produsele alopate sintetizate
chimic, cu condiţia ca ele să aibă un efect terapeutic real asupra bolii la care se aplica tratamentul; 
c) când utilizarea produselor menţionate mai sus, se dovedeşte ineficientă în combaterea unei boli sau a unei infecţii care
riscă să distrugă coloniile, se poate recurge la medicamente  alopatice chimice de sinteză, sub responsabilitatea
medicului veterinar sau a altor persoane autorizate, fără a aduce prejudicii principiilor stabilite la lit. a) şi b) de mai
sus;
d) este interzisă utilizarea medicamentelor veterinare alopatice chimice de sinteză, în tratamentele preventive;
e) prin derogare de la punctul 6.3, lit. a), utilizarea acidului formic, acidului lactic, acidului acetic şi acidului oxalic,
precum şi a următoarelor substanţe: mentolul, timolul, eucaliptolul sau camforul sunt utilizate numai în cazurile de
infestare cu Varroa jacobsoni.

6.4. Organismele de inspecţie şi certificare autorizează şi alte tratamente veterinare sau tratamentele aplicate familiilor de albine,
fagurilor etc., impuse de legislaţia naţională.
6.5. În timpul perioadei de tratament în care se administrează produse alopatice chimice de sinteză, coloniile tratate trebuie să fie
mutate în stupi de izolare şi toată ceara trebuie să fie înlocuită cu ceară care corespunde cu principiile din prezentele norme.
Ulterior, se aplică coloniilor în cauză o perioadă de conversie de un an.
6.6. Cerinţele menţionate la punctul anterior nu se aplică produselor menţionate în punctul 6.3, lit. e).
6.7. Atunci când medicamentele de uz veterinar se folosesc se notează clar tipul produsului ca şi detaliile de diagnostic, de
posologie, modul de administrare, durata tratamentului şi perioada de aşteptare legală. Aceste informaţii se comunică
organismelor de inspecţie şi certificare înainte de comercializarea produselor, ca produse obţinute după metoda de producţie
 ecologică.

7. Practici de management apicol şi identificare

7.1. Se interzice distrugerea albinelor din faguri ca metodă asociată de recoltare a produselor apicole.
7.2. Mutilarea albinelor ca de pildă retezarea aripilor mătcilor este interzisă; 
7.3. Se permite înlocuirea mătcilor prin uciderea mătcii vechi. 
7.4.Distrugerea puietului mascul nu este permisă decât pentru a limita infecţia cu Varroa jacobsoni.
7.5. Este interzisă utilizarea de repulsivi chimici de sinteză în timpul operaţiunilor de extracţie a mierii.
7.6. Zona în care sunt amplasaţi stupii se înregistrează odată cu identificarea stupilor. Organismele de inspecţie şi certificare trebuie
informate de orice deplasare a lor, într-un termen stabilit de comun acord.
7.7. În scopul garantării operaţiunilor se acordă o atenţie deosebită extracţiei, prelucrării şi depozitării produselor apicole. Toate
masurile luate  pentru conformitatea cu prezentele norme vor fi înregistrate.
7.8. Eliminarea straturilor superioare de ceară şi operaţiunile de extracţie a mierii se consemnează în registrul fiecărui stup.

8. Caracteristicile stupilor şi a materialelor utilizate in apicultura

8.1. Stupii se confecţionează din materiale naturale, care nu prezintă risc de contaminare pentru  mediul înconjurător sau pentru
produsele apicole.
8.2. Cu excepţia produselor menţionate la punctul 6.3, lit. e), în interiorul stupilor se folosesc doar produse naturale ca: propolis,
ceară şi uleiuri vegetale .
8.3. Ceara de albine pentru noile rame provine de la unităţile de producţie ecologică. Prin derogare,  în special pentru înfiinţarea de
noi stupi şi pe durata perioadei de conversie, ceara de albine care nu provine din aceste unităţi poate fi permisă, în situaţii
excepţionale, când pe piaţă nu există ceară de albine produsă ecologic şi cu condiţia ca aceasta să provină din opercule, numai
cu aprobarea organismelor de inspecţie şi certificare.
8.4. Este interzisă extracţia mierii din faguri care conţin puiet.
8.5. Pentru protecţia materialelor, împotriva organismelor dăunătoare se utilizează doar produsele enumerate în Anexa 2, Partea B,
secţiunea II.
8.6. Este permisă aplicarea de tratamente fizice, ca de pildă flacăra directă.
8.7. Pentru curăţarea şi dezinfectarea materialului, a clădirilor, a echipamentelor, a ustensilelor şi a tuturor produselor utilizate în
apicultură se folosesc numai produsele enumerate în Anexa 2,    Partea E.

Anexa 2 la Norme
 
PRODUSE PERMISE A SE UTILIZA ÎN AGRICULTURA ECOLOGICA
 
Partea A. Fertilizatori şi amelioratori ai solului
 
Condiţiile generale aplicabile tuturor produselor enumerate mai jos, se utilizează, în conformitate cu dispoziţiile din Anexa 1 şi cu
prevederile legislative naţionale privind fertilizatorii şi amelioratorii solului.
 
Denumirea Descriere, cerinţe privind compoziţia, condiţii de utilizare
Produse compuse sau conţinând numai Produs constituit dintr-un amestec de bălegar şi materii vegetale.
materialele din lista de mai jos: Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare.
Gunoi de grajd de la animale şi păsări Indicarea speciilor de animale
Provenite din creştere extensivă.
Gunoi de grajd uscat  şi gunoi de păsări Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare.
deshidratat Indicarea speciilor de animale.
Provenite din creştere extensivă.
Gunoi de grajd compostat, solid, inclusiv gunoi Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare
de păsări compostat Indicarea speciilor de animale
Excremente de animale sub forma lichida Se folosesc numai după o fermentare controlată, sau cu o diluţie
(urina, noroi cu urina) corespunzătoare.
Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare.
Sunt interzise produsele din fermele convenţionale.
Compost din resturi menajere Deşeuri menajere, triate, compostate.
Numai de origine vegetală şi animală, produse într-un sistem de colectare
selectivă.

Concentraţia maxima în mg/kg materie uscată: cadmiu 0,7; cupru 70; nichel 25;
plumb 45; zinc 200; mercur 0,4; crom (total) 70; crom (VI) 0.
Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare.
Turba Utilizare limitată în horticultură (legumicultură, floricultură, arboricultură,
pepiniere).
Argile

Compost rezultat de la cultura ciupercilor Compoziţia iniţială a substratului trebuie să conţină doar produsele din prezenta
listă.
Compost de rame Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare.
 Denumirea Descriere, cerinţe privind compoziţia, condiţii de utilizare
Guano Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare.
Amestec compostat de materii vegetale. Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare.

Produsele sau subprodusele de origine animală Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare.
menţionate mai jos:
făina de sânge; făina de copite; făina de coarne;
făina de oase sau făina din oase degelatinate;
cărbuni animali; făina de peşte; făina de carne;
făina de pene; lâna; blana; păr.
Produse lactate
Produse şi subproduse organice de origine
vegetală pentru îngrăşăminte (de exemplu: făina
din turte de oleaginoase, radicele de malţ)
Alge şi produsele din alge Numai dacă sunt obţinute prin:
1. Procedee fizice prin deshidratare, congelare şi măcinare.
2. Extracţie cu apă sau cu soluţii apoase acide şi/sau bazice.
3. Fermentaţie.

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Rumeguş şi resturi lemnoase
Scoarţă de copaci compostată
Cenuşă de lemn
Fosfat natural
Fosfat aluminocalcic.
Zguri de fosfaţi
 Sare brută de potasiu (kainit, silvinit)
Sulfat de potasiu care conţine sare de magneziu
 Drojdii de la distilare
Carbonat de calciu de origine naturală (calcar,
piatră de var, roci calcice, cretă, cretă fosfatată,
etc.).
Carbonat de calciu şi magneziu de origine
naturală (cretă magnezică, roci calcice şi
magnezice măcinate)
Sulfat de magneziu (Kieserit)
Soluţie de clorură de calciu
Sulfat de calciu (gips)
Produse reziduale de la fabricarea zahărului
Din lemn netratat chimic după taiere.
Din lemn netratat chimic după taiere.
Din lemn netratat chimic după taiere.
Conţinut în cadmiu inferior sau egal cu 90 mg/kg de P2 O5
Conţinut în cadmiu inferior sau egal cu 90 mg/kg de P2O5.
Utilizare limitată pe solurile bazice (pH>7,5).
Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare.
Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare.
Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare
Derivat al sării brute de potasiu
Exclus distilatele amoniacale
Numai de origine naturală
Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare.
Tratamente foliare la pomi după identificarea unor carenţe în calciu
Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare
Numai de origine naturală
Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Sulf elementar Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Oligoelemente (bor, cupru, fier, magneziu, Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare
molibden, zinc)
Clorură de sodiu Numai sare din mină
Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare
Pudră de roci 

Partea B. Pesticide

1. Produse de uz fitosanitar

Condiţiile generale aplicabile pentru  toate produsele compuse din substanţele active sau conţinând substanţele active de mai jos
sunt: să se utilizeze în conformitate cu dispoziţiile din Anexa 1 şi cu prevederile legislaţiei naţionale privind produsele de uz
fitosanitar şi anume: Legea nr. 5/1982 privind protecţia plantelor cultivate şi a pădurilor şi regimul pesticidelor şi Legea nr.85/1995
care aprobă Ordonanţa nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea
bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură.

I. Substanţe de origine animală sau vegetală

Denumirea Descriere, cerinţe privind compoziţia, condiţii de utilizare

Produse pe baza de Azadirachta indica  Insecticid

 Denumirea Descriere, cerinţe privind compoziţia, condiţii de utilizare

Autorizat numai pentru plantele mamă pentru producerea de seminţe şi

pentru formele parentale pentru producerea de alte materiale de reproducere
vegetativă la plantele ornamentale.
Ceara de albine Agent de vindecare la tăieri şi altoiri
Gelatina Insecticid
Proteine hidrolizate Agent de atragere
Numai pentru aplicaţii autorizate în combinaţie cu alte produse din Anexa 2,
Partea B
Lecitina Fungicid
Extract (soluţie apoasă) de Nicotiana tabacum Insecticid
Utilizat numai împotriva afidelor la pomii fructiferi 
Utilizat la culturile de legume în caz de atac puternic
Se foloseşte limitat la începutul perioadei de vegetaţie
Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare
Uleiuri vegetale (menta, in, chimen) Insecticid, acaricid, fungicid, inhibator al germinaţiei
Preparate de piretrine extrase din Chrysanthemum Insecticid
cinerariaefolium
Preparate din Ouassia amara Insecticid, agent de respingere
Preparate din Derris spp., Loncho-carpus spp. şi Insecticid
Cube şi Terphrosia spp. Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare
II. Micro-organisme utilizate în lupta biologică contra paraziţilor

Denumirea Descriere, cerinţe privind compoziţia, condiţii de utilizare

Microorganisme (bacterii, viruşi, fungi) Numai produse care nu sunt modificate genetic
Ex.: Bacillus thuringensis, Granulosis virus, etc.

III. Substanţe utilizate numai pentru capcane şi/sau distribuitoare

Condiţii generale: capcanele şi/sau distribuitoarele trebuie să prevină răspândirea substanţelor în mediul înconjurător şi contactul
direct între substanţe şi culturi, iar după utilizare ele se adună se îndepărtează pentru a elimina orice risc de poluare.
 
Denumirea Descriere, cerinţe compoziţionale, condiţii de utilizare
Fosfat diamonic Agent de atragere
Numai pentru capcane
Metaldehida Moluscocid
Numai pentru capcane conţinând un agent de respingere şi pentru speciile de
animale superioare
Feromoni Insecticid, agent de atragere pentru capcane şi distribuitoare
Piretroizi Insecticid
Numai pentru capcane cu substanţe de atragere specifice
Se va folosi împotriva Batrocera oleae şi Ceratitis capitata wied
Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

IV. Alte substanţe, folosite tradiţional in agricultura ecologică

Denumirea Descriere, cerinţe privind compoziţia, condiţii de utilizare

Cupru sub formă de hidroxid de cupru, oxiclorură de Fungicid
cupru, sulfat de cupru (tribazic), oxid cupros Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare
Etilen Pentru postmaturarea bananelor
Sare de potasiu a acizilor graşi (săpun moale) Insecticid
Alaun de potasiu Pentru încetinirea coacerii bananelor
Polisulfura de calciu Fungicid, insecticid, acaricid
Ulei de parafina Insecticid, acaricid
Uleiuri minerale Insecticid, fungicid
Numai pentru pomi fructiferi, viţă de vie şi culturi tropicale.
Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare
Permanganat de potasiu Fungicid, bactericid
Numai pentru pomi fructiferi, măslini şi viţă de vie.
Nisip de cuarţ Agent de respingere
Sulf Fungicid, acaricid, agent de respingere
 

2. Produse pentru combaterea dăunătorilor şi a bolilor în adăposturile şi spaţiile amenajate pentru creşterea animalelor.
Se vor utiliza produsele cuprinse la punctul 1 din prezenta Anexă.
Partea C. Materii prime pentru prepararea furajelor

Partea D. Aditivi alimentari pentru animale, anumite substanţe utilizate în alimentaţia animalelor şi auxiliari de fabricaţie
utilizaţi pentru furaje.

1. Aditivi alimentari
 
1.1. Oligoelemente:
E 1 Fier: carbonat feros (II); sulfat feros (II) monohidrat ; oxid feric (III)
E 2 Iod: iodat de calciu, anhidru; iodat de calciu, hexahidrat; iodura de potasiu
E 3 Cobalt: sulfat de cobalt (II), monohidrat şi/sau heptahidrat; carbonat bazic de cobalt (II), monohidrat
E 4 Cupru: oxid de cupru (II); carbonat bazic de cupru (II), monohidrat; sulfat de cupru (II), pentahidrat
E 5 Mangan: carbonat manganic; oxid maganic şi oxid manganic; sulfat manganic (II), mono şi/sau tetrahidrat
E 6 Zinc: carbonat de zinc; oxid de zinc; sulfat de zinc mono şi/sau heptahidrat;
E 7 Molibden: molibdat de amoniu; molibdat de sodiu;
E 8 Seleniu: selenat de sodiu; selenit de sodiu

1.2. Vitamine, provitamine şi alte substanţe chimice cu acţiune similară:

De preferinţă derivate din materialele prime naturale prezente în furaje sau vitamine de sinteză identice vitaminelor naturale
administrate numai animalelor monogastrice.

1.3. Enzime:
Enzime şi preparate enzimatice obţinute fără utilizarea organismelor modificate genetic.

1.4. Micro-organisme:
Microorganisme care nu sunt modificate genetic

1.5. Agenţi de conservare:

E 236 Acid formic numai pentru însilozare
E 260 Acid acetic numai pentru însilozare
E 270 Acid lactic numai pentru însilozare
E 280 Acid propionic numai pentru însilozare

1.6. Lianţi, agenţi antiaglutinare şi coagulanţi:

E 551 b Siliciu coloidal
E551 c Faina de cuarţ
E 553 Sepiolit
E 558 Bentonită
E 559 Argile caolinitice
E 561 Vermiculit
E599 Perlit

2. Anumite produse utilizate în alimentaţia animalelor

Următoarele substanţe sunt incluse în aceasta categorie:

3. Auxiliari de fabricaţie utilizaţi în prepararea furajelor:

3.1. Auxiliari de fabricaţie pentru însilozare:

Sare de mare, sare gema, enzime, drojdii, zer, zahăr, pulpă de sfeclă de zahăr, făinuri de cereale, melase, bacterii lactice, acetice,
formice şi propionice.
Atunci când condiţiile meteorologice nu permit o fermentare suficientă organismul de inspecţie şi control autorizează utilizarea
de acid lactic, formic, propionic şi acetic.
Partea E. Produsele autorizate pentru curăţirea şi dezinfecţia adăposturilor şi a instalaţiilor de creştere a animalelor

Săpun potasic şi sodic, apă şi aburi, lapte de var, var, var nestins, hipoclorit de sodiu, sodă caustică, potasă caustică, peroxid de
hidrogen, esenţe naturale de plante, acid citric, peracetic, formic, lactic, oxalic şi  acetic;
Alcool etilic;
Acid nitric (echipamente pentru prelucrarea laptelui);
Acid fosforic (echipamente pentru prelucrarea laptelui);
Formaldehidă;
Produse de curăţire şi dezinfecţie a ugerelor şi instalaţiilor de muls;

ANEXA 3 la Norme
 CERINTELE MINIME DE INSPECŢIE  ŞI MĂSURILE DE PRECAUŢIE PREVĂZUTE ÎN CADRUL REGIMULUI DE
CONTROL ÎN ART. 7 şi ART. 8 AL ORDONANŢEI DE URGENŢĂ NR. 34 PRIVIND PRODUSELE AGROALIMENTARE 
ECOLOGICE

A. 1. Plantele şi produsele din plante obţinute din producţia agricolă sau din recoltă

1. Producţia trebuie să aibă loc într-o unitate ale cărei parcele şi spaţii de producţie şi depozitare sunt  clar separate de cele ale altei
unităţi care nu produce în conformitate cu regulile stabilite în prezentele norme; unităţile de transformare şi/sau ambalare pot face
parte din această unitate, în cazul în care activitatea lor se limitează la prelucrarea şi/sau ambalarea produselor agricole ale acesteia.

2. Când inspecţia se desfăşoară pentru prima oară, chiar dacă activitatea producătorului se limitează la recoltarea plantelor din flora
spontană, împreună cu organismul de inspecţie şi certificare trebuie să întocmească:
a) o descriere completă a unităţii precizând locurile de depozitare şi producţie precum şi parcelele şi/sau zonele de
recoltare şi, acolo unde este cazul, spaţiile în care au loc anumite operaţiuni de prelucrare şi /sau ambalare;
b) toate măsurile concrete care sunt luate de către producător la nivelul unităţii /fermei sale, pentru a se asigura
respectarea prevederilor prezentelor norme;
c) în cazul recoltării plantelor din flora spontană, garanţiile acordate de părţile terţe, pe care le poate oferi producătorul
pentru a se asigura că sunt respectate prevederile Anexei 1, Partea A, punctul 4.

Descrierea şi măsurile respective se includ într-un raport de inspecţie contrasemnat de producătorul în cauză.

În afară de cele menţionate mai sus, raportul trebuie să conţină: data ultimei aplicări pe parcelele şi/sau suprafeţele de recoltare a
produselor a căror utilizare nu este compatibilă cu dispoziţiile Anexei 1 şi Anexei 2 la prezentele norme, şi   angajamentul
producătorului de a efectua operaţiunile în conformitate cu art. 4 şi 5 din O.U.G nr. 34/2000 şi cu dispoziţiile prezentelor norme şi
să accepte, în caz de neîndeplinire a acestei obligaţii, aplicarea măsurilor prevăzute în art. 10 şi art. 11 din O.U.G. Nr. 34/2000 şi în
prezentele norme;

3. În fiecare an înainte de data stabilită de către organismul de inspecţie şi certificare, producătorul notifică acestuia, programul său
de producţie cu detalii pentru fiecare parcelă;

4.Contabilitatea şi/sau documentele se ţin astfel încât să permită organismului de inspecţie şi certificare să determine originea,
natura şi cantitatea tuturor materiilor prime cumpărate, ca şi utilizarea acestor materiale; în plus, se ţine contabilitatea şi
documentele cantităţilor şi destinaţia produselor agricole vândute. Cantităţile vândute direct consumatorului final se înregistrează
zilnic. În cazul în care unitatea îşi prelucrează propriile produse agricole, contabilitatea conţine informaţiile menţionate în Partea B,
punctul 2, lit. c) din această Anexă.

5. Este interzisă depozitarea în unitate /fermă a altor materii prime decât cele a căror utilizare este compatibilă cu Anexa 1 şi Anexa
2 din prezentele norme.

6. În afară de vizitele de inspecţie neanunţate, organismele de inspecţie şi certificare efectuează o inspecţie fizică completă a
unităţii, cel puţin o data pe an. Se prelevează probe pentru testarea produselor neautorizate conform prevederilor din prezentele
norme. Totuşi, astfel de probe se prelevează în cazul în care se suspectează utilizarea unor produse neautorizate. După fiecare vizită
se întocmeşte un raport de inspecţie contrasemnat şi de persoana responsabilă din unitatea respectivă.

7. Producătorul acordă organismelor de inspecţie şi certificare acces la parcelele, la spaţiile de depozitare şi producţie, precum şi la
contabilitatea şi documentele relevante. El furnizează acestora, orice alte informaţii necesare inspecţiei sale.

8.1. Produsele specificate în art. 2, alin.(1) din O.U.G. nr. 34/2000 nu se transportă în alte unităţi, inclusiv la angrosişti sau detailişti,
decât în ambalaje sau containere închise, în aşa fel încât să se prevină substituirea conţinutului lor şi însoţite de o etichetă în care să
se precizeze, fără a aduce prejudicii prevederilor legale privind etichetarea, următoarele:
a) numele şi adresa persoanei răspunzătoare de fabricarea şi prepararea produsului sau în cazurile în care este menţionat
un alt vânzător, o declaraţie permiţând unităţii destinatare şi organismului de inspecţie şi certificare să identifice
fără echivoc, persoana responsabilă cu producerea produsului;
b) denumirea produsului, inclusiv o referire la modul de producţie ecologică, în conformitate cu art. 6 al O.U.G. nr.
34/2000 şi cu art. 3 al prezentelor norme.

8.2. Închiderea ambalajelor sau containerelor nu este necesară în următoarele cazuri:

a) când transportul are loc între un producător şi un alt operator ambii fiind supuşi sistemului de inspecţie menţionat în
art. 7 şi 8 din O.U.G. nr. 34/2000 şi în prezentele norme;
b) când produsele sunt însoţite de un document care conţine informaţiile de la punctul 8.1 al prezentei Anexe.

9. În cazul în care un operator exploatează mai multe unităţi de producţie în aceeaşi regiune,  unităţile din regiune care produc
plante şi produse vegetale şi nu sunt prevăzute în art. 2, alin. (1) al O.U.G. nr. 34/2000, precum şi locurile de depozitare a materiilor
prime se supun sistemului de inspecţie şi certificare, conform prevederilor de la punctul 2, lit. a) şi punctele 3 şi 4 din prezenta
Anexă. În aceste unităţi nu este permis să se producă produse vegetale din  aceeaşi varietate cu produsele vegetale ale unităţii
menţionate la punctul 1.
Excepţie de la regula stabilită în ultima frază a alineatului de mai sus se aplică în următoarele cazuri:
a) în cazul produselor obţinute de la culturi perene (arboricultura, cultura viţei de vie şi a hameiului) şi dacă sunt
îndeplinite următoarele:

1. Producţia respectivă este înscrisă în cadrul unui plan de conversie pentru care producătorul se angajează de la
începutul conversiei ultimei părţi a suprafeţelor în cauză să-l parcurgă  în cel mai scurt timp posibil, dar care să nu
depăşească  maxim cinci ani.
2. Au fost luate toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura separarea permanentă a produselor obţinute în fiecare
unitate implicată.
3. Organismul de inspecţie şi certificare este informat de momentul recoltării fiecărui produs considerat, cu cel puţin 48
de ore mai înainte.
4. Imediat după încheierea recoltării, producătorul comunică organismului de inspecţie şi certificare cantităţile exacte
recoltate în unităţile respective precum şi toate caracteristicile ce permit identificarea producţiei; el confirmă faptul
că măsurile aplicate în vederea garantării separării produselor au fost aplicate;
5. Planul de conversie şi măsurile menţionate la punctele 1 şi 2 din prezenta Anexă au fost aprobate de către organismul
de inspecţie şi certificare. Această aprobare se confirmă în fiecare an după demararea  planului de conversie.
b) în cazul suprafeţelor destinate cercetării agricole, aprobate de A.N.P.E, şi dacă sunt îndeplinite condiţiile de la punctul
9, lit. a), alin. 2, 3, 4 şi 5 din prezenta Anexă;
c) în cazul producţiei de seminţe, de material de reproducere vegetativ şi de răsaduri, când sunt îndeplinite condiţiile de
la punctul 9, lit. a), alin. 2, 3, 4 şi 5 din prezenta Anexă;

A. 2. Animale şi produsele animaliere obţinute din creşterea animalelor

1. Când inspecţia are loc pentru prima oară într-o unitate /fermă de producţie animalieră, producătorul şi organismul de inspecţie şi
certificare elaborează următoarele:
a) o descriere completă a adăposturilor de creştere a animalelor, a păşunilor, a suprafeţelor de exerciţiu în aer liber, a
traseelor exterioare etc. şi acolo unde este cazul, a spaţiilor de depozitare, ambalare şi transformare a produselor
animaliere, a materiilor prime şi a inputurilor;
b) o descriere completă a instalaţiilor de depozitare a îngrăşămintelor provenite de la animale;
c) un plan de împrăştiere a acestor îngrăşăminte, aprobat de organismul de inspecţie şi certificare şi o descriere completă
a suprafeţelor destinate producţiei vegetale;
d) după caz, contractele stabilite cu alţi agricultori pentru împrăştierea îngrăşămintelor provenite de la animale;
e) un plan de management pentru unitatea de creştere ecologică a animalelor;
f) toate măsurile concrete necesare la nivel de ferma /unitate animalieră pentru a asigura respectarea  prezentelor norme.

Această descriere şi măsurile respective se stabilesc într-un raport de control, contrasemnat de producătorul în cauză.

În plus, acest raport trebuie să cuprindă un angajament al producătorului de a efectua operaţiile conform art. 4, 5, şi 6 din O.U.G nr.
34/2000 şi să accepte, în cazul încălcării acestora, aplicarea măsurilor menţionate în art. 10 şi 11 sus sus-numita Ordonanţă.

2. Cerinţele generale privind inspecţia, prevăzute în prezenta Anexă, Partea A.1, punctul 1 şi 4 până la punctul 8 referitoare la plante
şi produse din plante, sunt aplicabile şi animalelor şi produselor animaliere.
Prin derogare de la aceste reguli, depozitarea medicamentelor de uz veterinar alopatice şi a antibioticelor este permisă în ferme
/unităţi, dacă ele au fost prescrise de un medic veterinar în cadrul unor tratamente specificate în Anexa 1 şi se depozitează într-un
loc supravegheat şi sunt înregistrate în registrul fermei /unităţii.

3. Animalele se identifică în permanenţă prin tehnici adaptate fiecărei specii, individual pentru mamifere mari şi individual sau pe
lot, pentru păsări şi mamifere mici.

4. Înregistrarea animalelor se face într-un registru de creştere a animalelor care rămâne la dispoziţia  organismelor de inspecţie şi
control în orice moment, la ferma /unitate.

Aceste registre care conţin o descriere completă a sistemului de management al septelului cuprind următoarele informaţii:
a) pe specii, intrarea animalelor în ferma /unitate: originea şi data sosirii, perioada de conversie, marca de identificare şi
antecedentele veterinare;
b) pe specii, ieşirea animalelor: vârsta, numărul de capete, greutatea la sacrificare, marca de identificare şi destinaţia;
c) detalii privind animalele pierdute şi motivele pierderii acestora;
d) cu privire la furaje: tipul furajului, inclusiv suplimentele furajere, proporţia diferitelor componente ale raţiei,
perioadele de acces la suprafeţele de exerciţiu în aer liber, perioadele de transhumanţă,  când există restricţii la
acestea;
e) cu privire la prevenirea bolilor, tratamentul şi asistenţa veterinară: data tratamentului, diagnosticul, tipul produsului
administrat, modalităţi de tratament şi reţeta medicului privind asistenţa veterinară, odată cu prezentarea motivelor
şi a termenului de aşteptare impus înainte de comercializarea produselor animaliere.

5. Atunci când un producător administrează mai multe ferme animaliere în aceeaşi regiune, unităţile care cresc animale sau produse
animaliere care nu sunt incluse în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr.34/2000,  se supun de asemenea sistemului de inspecţie prevăzut în
Partea A.2, punctul 1, lit. a), b), c) din prezenta Anexă şi prevederilor referitoare la programul de creştere, registrele de creştere şi
principiile de depozitare a produselor utilizate pentru creşterea animalelor.

B. Unităţile de transformare a produselor vegetale şi animaliere şi a produselor alimentare compuse din produse vegetale şi
animale.

1. Când inspecţia are loc pentru prima data, operatorul şi organismul de inspecţie şi certificare redactează următoarele:
a) o descriere completa a fermei /unităţii în care prezintă instalaţiile pentru prelucrarea, ambalarea şi depozitarea
produselor agricole, înainte şi după activităţile actuale;
b) toate măsurile concrete ce urmează a fi luate la nivel de unitate /fermă pentru asigurarea respectării prevederilor
prezentelor norme.
Această descriere şi măsurile respective se stabilesc într-un raport de inspecţie, contrasemnat de persoana responsabilă în unitatea
respectivă.

Raportul trebuie să cuprindă un angajament al producătorului de a efectua operaţiile conform art. 4, 5, şi 6 din O.U.G. nr.34/2000 şi
prezentelor norme şi să accepte, în cazul încălcării acestora, aplicarea măsurilor menţionate în art. 10 şi 11 din sus-numita
Ordonanţă.

2. Producătorul păstrează contabilitatea şi documentele pentru a permite organismului de inspecţie şi certificare să determine
următoarele:
a) originea, natura şi cantitatea de produse agricole menţionate la art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr.34/2000, care au fost livrate
unităţii /fermei;
b) natura, cantitatea şi destinatarii produselor menţionate la art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr.34/2000, care au părăsit
unitatea /ferma;
c) orice alte informaţii, cum ar fi originea, natura şi cantitatea ingredientelor, aditivilor şi substanţelor ajutătoare de
fabricaţie livrate unităţii şi compoziţia produselor transformate, cerută de organismul de inspecţie şi certificare în
scopul unei inspecţii adecvate a operatorilor.

3. Atunci când în unitate sunt transformate, ambalate sau depozitate produse care nu sunt menţionate în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr.
34/2000, trebuie ca:
a) unitatea să dispună de spaţii separate pentru depozitarea produselor menţionate în art. 2, alin.(1) al  O.U.G. nr.
34/2000, înainte şi după operaţii;
b) operaţiile se efectuează continuu până când este completată seria de producţie, separată în timp şi spaţiu de
operaţiunile similare aferente produselor care nu sunt cuprinse în art. 2, alin.(1) al   O.U.G. nr. 34/2000;
c) atunci când astfel de operaţiuni nu sunt efectuate frecvent, ele se anunţă, într-un termen limită fixat de comun   acord
cu organismul de inspecţie şi certificare;
d) să se ia toate masurile  pentru a se asigura identificarea loturilor şi pentru a evita amestecarea cu produse care nu sunt
obţinute în conformitate cu regulile stabilite în O.U.G. nr. 34/2000 şi în prezentele norme.

4. În afară de inspecţiile neanunţate, organismul de inspecţie şi certificare efectuează o inspecţie fizică completă a unităţii, cel puţin
o data pe an. Pentru testarea produselor neautorizate se prelevează probe conform prezentelor norme şi se fac prelevări în vederea
analizării produselor neautorizate în spiritul prezentelor norme. Acestea se fac când utilizarea produsului neautorizat este presupusă.
După fiecare control se întocmeşte un raport de inspecţie contrasemnat de persoana responsabila din ferma /unitatea controlată.

5. Operatorul acordă organismului de inspecţie şi certificare, în scopul inspecţiei sale, accesul în fermă /unitate, la înregistrările
contabile şi la documentele de suport relevante. El furnizează organismului de inspecţie şi certificare, informaţiile considerate a fi
necesare, în scopul inspecţiei sale.

6. Produsele menţionate în art. 2, alin.(1) al  O.U.G. nr. 34/2000 nu se transportă către alte unităţi, inclusiv către angrosişti sau
detailişti, decât în ambalaje sau containere închise astfel încât să se prevină substituirea conţinutului lor şi însoţite de o etichetă care
să precizeze fără a aduce prejudicii celorlalte indicaţii legale privind etichetarea, următoarele:
a) numele şi adresa persoanei răspunzătoare cu producţia sau prepararea produsului sau, în cazul în care alt vânzător este
menţionat, o menţiune care să permită unităţii destinatare şi organismului de inspecţie şi certificare să identifice
fără echivoc persoana responsabilă cu fabricarea produsului;
b) denumirea produsului, inclusiv o referinţă la modul de producţie ecologică, în conformitate cu prevederile art. 6 al 
O.U.G. nr. 34/2000.

După primirea produsului menţionat în art.2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000, operatorul verifică închiderea ambalajelor sau
containerelor precum şi prezenţa indicaţiilor menţionate în primul alineat, la Partea A.1, punctul 8.1 şi la Partea C, punctul 8.
Rezultatul acestei verificări este menţionat explicit în raporturile cuprinse în Partea B, punctul 2. În cazul în care verificarea dă
naştere la îndoieli legate de faptul că produsul în cauză provine de la un operator supus sistemului de inspecţie prevăzut în art.7 şi
art. 8 din O.U.G. nr. 34/2000, acest produs nu poate fi prelucrat sau ambalat, decât după eliminarea acestor îndoieli, cu excepţia
cazului în care  produsul este comercializat fără indicaţii referitoare la modul de producţie ecologică.

La primirea produselor menţionate în art.2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000, operatorul verifică etanşeitatea ambalajelor sau
containerelor şi prezenţa  indicaţiilor precizate în Partea A.1, punctul 8 al acestei Anexe. Rezultatul acestei verificări este menţionat
în Partea B, punctul 2. În cazul în care în urma verificării există îndoieli asupra faptului că produsul respectiv provine de la un
operator supus sistemului de inspecţie menţionat în art.7 şi art.8 din O.U.G. nr. 34/2000, el poate fi trimis spre prelucrare sau
ambalare doar după eliminarea acestor îndoieli.
C. Importatorii de produse vegetale, produse animaliere şi produse alimentare, conţinând produse vegetale şi/sau
animaliere provenind din alte tari.

1. În cazurile în care regimurile de inspecţie sunt implementate pentru prima dată, importatorul şi organismul de inspecţie şi
certificare întocmesc:
a) o descriere completă a spaţiilor importatorului şi a activităţilor sale de import, indicând  punctele de intrare ale
produselor în România şi toate depozitele pe care importatorul intenţionează să le utilizeze pentru depozitarea
produselor importate;
b) toate măsurile practice luate de către importator pentru a se asigura respectarea prezentelor norme.

Aceasta descriere şi măsurile respective se includ într-un raport de inspecţie, contrasemnat de către importator.

În afara celor menţionate mai sus, raportul conţine şi un angajament al importatorului că:
a) derulează operaţiunile de import în conformitate cu prevederile art. 9 din prezentele norme şi acceptă, în caz de
nerespectare a acestora, aplicarea măsurilor menţionate în art. 10 şi 11 din O.U.G. nr. 34/2000;
b) se asigură că toate spaţiile de depozitare pe care acesta le foloseşte sunt deschise inspecţiei care este efectuată de
organul de inspecţie, inclusiv atunci când spaţiile de depozitare sunt situate într-o altă ţară sau altă regiune de un
organ de inspecţie autorizat în acea ţară sau regiune.

2. Este obligatorie păstrarea unei evidenţe contabile astfel încât organismul de inspecţie şi certificare să urmărească fiecare lot de
produse conforme cu art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000 sau importate dintr-o altă ţară pentru a determina următoarele:
a) originea, natura şi cantitatea lotului în cauză, iar la cererea organismului de inspecţie şi certificare, toate detaliile
privind modalităţile de transport ale exportatorului din altă ţară până la spaţiile de depozitare ale importatorului;
b) natura, cantităţile şi destinatarii lotului în cauză, iar la solicitarea organismului de inspecţie şi certificare, toate
detaliile privind modalităţile de transport de la spaţiile de depozitare ale importatorului până la destinatarii
respectivi.

3. Importatorul  informează organismul de inspecţie şi certificare de fiecare lot de marfă importat în România, precum şi toate
detaliile necesare: copiile certificatului de inspecţie a produselor obţinute prin metoda de producţie ecologică.

4. Atunci când produsele importate prevăzute în art. 2, alin(1) al O.U.G. nr. 34/2000 sunt depozitate în spaţiile de depozitare în care
sunt prelucrate, ambalate sau depozitate şi alte produse agricole sau alimentare:
a) produsele menţionate în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000 se depozitează separat de alte produse  agricole şi/sau
produse alimentare;
b) se iau toate măsurile pentru garantarea identificării loturilor şi pentru evitarea amestecurilor cu produse care nu sunt
obţinute conform regulilor din prezentele norme.

5. În afară de vizitele de inspecţie neanunţate, organismul de inspecţie şi certificare efectuează o inspecţie fizică completă, cel puţin
o data pe an, la spaţiile de depozitare ale importatorului şi, după caz, şi la anumite spaţii de depozitare utilizate de importator.

Organismul de inspecţie şi certificare controlează evidenţa contabilă conform punctului 2, Partea C din prezenta Anexă şi
certificatele de control menţionate în art.9, alin.(1), lit. b) şi alin.(2). Se ridică probe pentru testarea prezentei de produse
neautorizate de prezentele norme. Probele se iau în cazurile în care  există o suspiciune privind utilizarea de substanţe neautorizate.
După fiecare vizită, se întocmeşte un raport de inspecţie, contrasemnat de către persoana responsabilă din unitatea inspectată.

6. Importatorul trebuie să acorde organismului de inspecţie şi certificare, în scopul inspecţiei sale, accesul la spaţiile sale, la
evidenţa contabilă, precum şi la alte documente doveditoare însoţitoare, în special la certificatele de import. El trebuie să furnizeze
organismului de inspecţie şi certificare toate informaţiile necesare pentru efectuarea acestei inspecţii.

7. Produsele cuprinse în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000 se importă din alte ţări în ambalaje sau containere închise, astfel încât
să se prevină substituirea conţinutului lor şi însoţite de o identificare a exportatorului şi de toate alte mărci şi numere permiţând
identificarea lotului pe certificatul de inspecţie.

La primirea produselor menţionate în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000, importate din alte ţări, operatorul verifică închiderea
ambalajelor sau a containerelor şi conformitatea între lot şi certificatul de import menţionat în art.9, alin.(1), lit. b) sau cu un
certificat similar. Rezultatul acestei verificări se menţionează în evidenţele contabile conform punctului 2, partea C din prezenta
Anexă. Atunci când în urma verificării există îndoieli asupra originii produsului provenit dintr-o ţară din Uniunea Europeană sau
dintr-o altă ţară inclusă pe lista Comisiei Europene, produsul nu poate fi comercializat, transformat sau ambalat decât după
eliminarea suspiciunilor, cu excepţia cazurilor în care produsul se comercializează fără referire la modul de producţie ecologică.

8. Produsele menţionate în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000 nu se transportă către alte unităţi, inclusiv către angrosişti şi
detailişti, decât în ambalaje sau containere închise astfel încât să nu fie posibilă substituirea conţinutului lor şi însoţite de o etichetă,
fără a aduce prejudicii indicaţiilor privind etichetarea. Eticheta cuprinde următoarele:
a) denumirea şi adresa importatorului produsului şi o menţiune care să permită unităţii destinatare şi organismului de
inspecţie şi certificare să identifice fără echivoc, importatorul produsului;
b) denumirea produsului, inclusiv o referire la modul de producţie ecologică în conformitate cu art. 6 al O.U.G nr.
34/2000 şi cu art. 3 al prezentelor norme.  
 ANEXA 4 la Norme

INFORMAŢIILE CARE SE NOTIFICĂ CONFORM

Art. 7, alin. (2) al O.U.G Nr. 34/2000 

a) Numele şi adresa operatorului;

b) Amplasarea incintelor şi a parcelelor unde se desfăşoară operaţiunile;
c) Natura operaţiunilor şi a produselor;
d) Angajamentul operatorului pentru efectuarea operaţiunilor în conformitate cu prevederile art. 4, 5, 6 şi 9 din O.U.G nr. 34/2000;
e) În cazul unităţilor /fermelor de producţie, data la care producătorul încetează să folosească produse a căror utilizare nu este
compatibilă cu prevederile art. 4 şi 5 din O.U.G nr. 34/2000, pe parcelele respective;
f) Denumirea organismului de inspecţie şi certificare  acreditat, căruia operatorul i-a încredinţat inspecţia activităţii sale, în cazul în
care s-a implementat sistemul de inspecţie prin acreditarea unor astfel de organisme.

ANEXA 5 la Norme
 
 
INDICAŢIA CONFORM CĂREIA PRODUSELE SUNT
SUPUSE REGIMULUI DE CONTROL

Indicaţia că un produs este supus regimului de control trebuie să figureze în aceeaşi limbă cu cea utilizată pentru etichetare.

Ro: Agricultura Ecologică  - Sistem de control CE

ANEXA 6 la Norme

CONDIŢIILE MINIME ŞI UNELE PRECIZĂRI PRIVIND UTILIZAREA INGREDIENTELOR DE ORIGINE AGRICOLĂ

UTILIZATE LA PREPARAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

Principiile generale

Secţiunile A, B, C ale prezentei Anexe stabilesc ingredientele şi auxiliarii tehnologici autorizaţi la prepararea produselor alimentare
compuse din unul sau mai multe ingrediente de origine vegetală, menţionate în art. 2, alin.(1), lit. b) al O.U.G. nr. 34/2000, cu
excepţia vinurilor.
Prepararea de produse alimentare compuse din unul sau mai multe produse animaliere se face  conform legislaţiei naţionale din
domeniu.
Secţiunile A şi C fac referire la orice tip de ingredient, iar Secţiunea B la auxiliari tehnologici. Toate aceste ingrediente sau
auxiliarii tehnologici se utilizează în conformitate cu legislaţia naţională sau conform cu principiul unei bune practici în materie de
fabricare de produse alimentare.
 
Definiţii
 
În sensul acestei Anexe, se  aplică următoarele  definiţii :

1. ingrediente: toate substanţele, inclusiv aditivii utilizaţi în fabricarea şi prepararea unui produs alimentar şi care se regăsesc în
produsul final, eventual sub o formă modificată.

2. ingrediente de origine agricolă:

a) produse agricole singure şi produsele derivate din acestea, obţinute prin spălare, curăţare sau prin procedee termice
şi/sau mecanice şi/sau prin procedee fizice, care au ca efect reducerea conţinutului în apa al produsului;
b) produse derivate din produsele menţionate la lit. a), obţinute prin alte procedee utilizate în transformarea alimentelor,
cu excepţia cazurilor în care aceste produse sunt considerate aditivi sau arome alimentare, conform definiţiilor de la
punctele 5 şi 7 de mai jos.

3. ingrediente de origine neagricolă: alte ingrediente decât cele de origine agricolă şi care aparţin cel puţin uneia dintre categoriile
de mai jos:
a) aditivi alimentari, inclusiv suporţi pentru aditivi alimentari, definiţi la punctul 5 şi punctul 6 din prezenta Anexă;
b) arome, definite la punctul 7 al prezentei Anexe;
c) apa şi sare;
d) preparate pe bază de micro-organisme;
e) minerale, inclusiv oligoelementele şi vitamine;
 
4. auxiliari tehnologici: aditivii alimentari autorizaţi pentru utilizarea în alimentele destinate consumului uman;
5. aditivi alimentari: orice substanţă care în mod normal nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este utilizată ca ingredient
alimentar caracteristic, având sau nu o valoare nutritivă prin a cărei adăugare intenţionată la produsele alimentare în scopuri
tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor
asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea însăşi sau prin derivaţii săi, direct sau indirect o componentă a
 acestor produse alimentare.
6.suporţi, inclusiv agenţi solvenţi purtători: aditivii alimentari, utilizaţi la dizolvarea, diluarea, dispersia sau modificaţi prin alte
procedee fizice, fără a le modifica funcţia tehnologică, pentru a facilita manipularea, aplicarea sau utilizarea acestora;
7. arome: orice substanţă aromatizantă, preparat aromatizant, aromă de transformare, aromă de afumare sau amestecul acestora. 

SECTIUNEA A - INGREDIENTELE DE ORIGINE NEAGRICOLĂ MENTIONATE ÎN

art. 3, alin. (3)  lit. c) şi alin. (5) lit. d) din prezentele norme.

A1. Aditivii alimentari, inclusiv suporţii

Denumirea Condiţii specifice

E 170 Carbonat de calciu Autorizat pentru toate funcţiile fără colorare

E 270 Acid lactic -
E 290 Dioxid de carbon -
E 296 Acid malic -
E 300 Acid ascorbic -
E 306 Extract  bogat în tocoferol Antioxidant în grăsimi şi uleiuri
E 322 Lecitine -
E 330 Acid citric -
E 333 Citrat de calciu -
E 334 Acid tartric -
E 335 Tartrat de sodiu -
E 336 Tartrat de potasiu -
E 341 Fosfat monocalcic Agent de dospire pentru făină
E 400 Acid alginic -
E 401 Alginat de sodiu -
E 402 Alginat de potasiu -
E 406 Agar-Agar -
E 407 Caragenan -
E 410 Faina din seminte de salcâm -
E 412 Faina din seminte de guar -
E 413 Guma adragante -
E 414 Guma arabică -
E 415 Guma xanthan -
E 416 Guma karaya  
E 422 Glicerol Extracte vegetale
E 440 (i) Pectine -
E 500 Carbonat de sodiu -
E 501 Carbonat de potasiu -
E 503 Carbonat de amoniu -
E 504 Carbonat de magneziu -
E 516 Sulfat de calciu Suport
E 524 Hidroxid de sodiu Tratament la suprafaţa de Laugengebaeck
E 551 Dioxid de siliciu -
E 938 Argon -
E 941 Azot -
E 948 Oxigen -

A.2. Aromele

În această categorie sunt cuprinse:

a) substanţele aromatizante: substanţe chimice cu proprietăţi aromatizante obţinute prin procedee fizice, enzimatice sau
microbiologice plecând de la materia vegetală sau animală, fie ca atare, fie  transformate pentru consumul uman,
prin procedee tradiţionale de preparare a produselor alimentare şi etichetate ca substanţe aromatizante naturale;
b) preparatele aromatizante sunt: acele produse altele decât cele definite la lit. a), concentrate sau nu, având proprietăţi
aromatizante, obţinute prin procedee fizice, enzimatice sau microbiologice,  care pornesc de la materii de origine
vegetală sau animală, fie ca atare, cât şi după prelucrare pentru consumul uman, prin metodele tradiţionale de
preparare a alimentelor.
c) aroma de transformare: un produs obţinut prin încălzire la o temperatură mai mică de 180 0 C pe o perioada de 15
minute dintr-un amestec de ingrediente care nu posedă necesarul de proprietăţi aromatizante.
d) arome de afumat: un extract de fum utilizat în procedeele tradiţionale de afumat a produselor alimentare.

A.3. Apa şi sarea

Apa potabilă
Sare, utilizată în general la prelucrarea alimentelor.

A.4. Preparatele pe bază de micro-organisme.

Orice preparate cu micro-organisme, utilizate în mod normal în prelucrarea alimentelor, cu excepţia micro-organismelor modificate
genetic.

A.5. Mineralele ( inclusiv oligoelemente), vitaminele, aminoacizii şi alte componente cu azot.

Minerale, vitamine,  aminoacizi, alte  componente cu azot, autorizate doar dacă folosirea lor în produsele alimentare în care sunt
incorporate este impusa de lege.

SECTIUNEA B - AUXILIARII TEHNOLOGICI ŞI ALTE PRODUSE CARE POT FI UTILIZATE LA TRANSFORMAREA

INGREDIENTELOR DE ORIGINE AGRICOLĂ PROVENITE DIN PRODUCTIA ECOLOGICĂ, 
  menţionate în art. 3, alin.(3) pct. d) şi art. 5, alin.(5) pct. e) din prezentele norme

Denumirea Condiţii specifice

Apa
Clorură de calciu Agent de coagulare
Carbonat de calciu
Hidroxid de calciu
Sulfat de calciu Agent de coagulare
Clorura de magneziu Agent de coagulare
Carbonat de potasiu Deshidratarea strugurilor
Carbonat de sodiu Producţie de zahăr
Acid citric Producţia de ulei şi hidroliza amidonului
Producţia de zahăr
Hidroxid de sodiu Producţia de ulei de rapiţă
Acid sulfuric Producţie de zahăr
Izopropanol
Dioxid de carbon
Azot
Etanol Solvent
Acid tanic Auxiliar de filtrare
Albumină alba de ou
Cazeina
Gelatina
Clei de peste
Uleiuri vegetale Agent de gresare, lubrifiant sau antispumant
Gel sau soluţie coloidala de dioxid de siliciu
Carbon activat
Talc
Bentonite
Kaolin
Diatomit
Perlita
Coji de alune
Faina de orez
Ceara de albine Lubrifiant
Ceara de Carnauba Lubrifiant
Produse preparate cu micro-organisme şi enzime :
Toate preparatele pe bază de  micro-organisme şi preparate
enzimatice utilizate în mod normal ca auxiliari tehnologici în
transformarea produselor alimentare, cu excepţia micro-
organismelor modificate genetic.
 
 
 
SECTIUNEA C. INGREDIENTE DE ORIGINE AGRICOLĂ CARE NU AU FOST
     PRODUSE ECOLOGIC, menţionate în art. 3, alin.(4) din prezentele norme

1. Produsele vegetale neprelucrate precum şi produsele derivate din acestea prin procedeele menţionate la definiţia de la punctul 2,
lit. a) din prezenta Anexă:
Fructe şi seminţe comestibile:

Acerola - Malpighia punicifolia

Ghinde - Quercus spp
Nuci de anacard - Anacardium occidentale
Nuci de cola - Cola acuminata
Schinduf - Trigonella foenum-graecum
Agriş - Ribes uva-crispa
Maracuja (fructul pasiunii) -  Passiflora edulis
Papaya -Carica papaya
Miez de pin - Pinus pinea
Zmeura (uscata) - Rubus idaeus
Coacăze roşii (uscate) - Ribes rubrum   

Condimente şi ierburi fine comestibile:

Piment (cuişoare englezeşti)                   Pimenta dioica  
Nucşoară - Fructus cardamomi (minoris) 
Elettaria cardamomum
Scorţişoară - Cinnamomum zeylanicum 
Cuişoare - Syzygium aromaticum
Ghimbir - Zingiber officinale
Seminţe de hrean -Armoracia rusticana
Galangă mică - Alpinia officinarum
Năsturel - Nasturtium officinale

Diverse:
Alge, inclusiv alge marine.

2. Produse vegetale, transformate prin procedeele menţionate în definiţia de la punctul 2, lit. b) a prezentei Anexe.

Grăsimi şi uleiuri, rafinate sau nerafinate, dar care nu sunt modificate chimic, derivate din plante altele decât următoarele:
Cacao - Theobroma cacao
Cocos - Cocos nucifera
Măslin - Olea europaea
Floarea soarelui Helianthus annuus

Zaharuri, amidon şi alte produse provenind din cereale şi tuberculi:

Zahăr obţinut din sfeclă de zahăr
Fructoză
Hârtie de orez
Amidon provenind din orez şi porumb cerat

Diverse:

Curry compus din:

CoriandruCoriandrum sativum
Muştar -Sinapis alba
Fenicul -Foeniculum vulgare
Ghimbir - Zingiber officinale

Proteina de mazărePisum spp

Rom: obţinut numai din suc de trestie de zahăr

3. Produse animaliere:
 
Organisme acvatice comestibile, care nu provin din acvacultură
Zară praf
Gelatină
Miere
Lactoză
Zer praf
ANEXA 7 la Norme

NUMĂRUL MAXIM DE ANIMALE PE HECTAR

 Grupa sau specia Numărul maxim de animale pe hectar echivalent
a 170 kg N/ha/an
Cabaline peste sase luni 2
 Viţei pentru îngrăşat 5
Alte bovine în vârstă de mai puţin de 1 an 5
Bovine între 1 şi 2 ani - masculi 3,3
Bovine  între 1 şi 2 ani - femele 3,3
Bovine  peste 2 ani  masculi 2
Juninci de prăsilă 2,5
Tineret femel bovin pentru îngrăşare 2,5
Vaci de lapte 2
Vaci de lapte pentru reformă 2
Alte vaci 2,5
Iepuri femele de prăsilă 100
Oi 13,3
Capre 13,3
Purcei 74
Scroafe de prăsilă 6,5
Porci pentru îngrăşare 14
Alţi porci 14
Găini de carne 580
Găini ouătoare 230
ANEXA 8 la Norme

SUPRAFETELE MINIME ALE ADĂPOSTURILOR ÎN INTERIOR, EXTERIOR ŞI ALTE CARACTERISTICI ALE

ACESTORA PENTRU DIFERITE SPECII ŞI TIPURI DE PRODUCŢIE

1.BOVINE, OVINE ŞI PORCINE

Suprafaţa  interioară Suprafaţa exterioară (zone de
(suprafaţa netă disponibilă animalelor)  exerciţii, excluzând păşunile)
 
Greutatea vie minimă M2/cap M2/cap
(kg)
Bovine şi cabaline de reproducţie şi Până la 100 1,5 1,1
pentru îngrăşat Până la 200 2,5 1,9
Până la 350 4,0 3
Peste 350 5 cu un minimum de 3,7 cu un minimum de 0,75 m2/100 kg
1m2/100 kg
Vaci de lapte 6 4,5
Tauri de reproducţie 10 30
Oi şi capre 1,5 pe oaie /capră 2,5
0,35 pe miel /ied
2,5 cu 0,5 pe miel /ied
Scroafe cu purcei de până la 40 zile 7,5 scroafă 2,5
Porci de îngrăşat Până la 50 0,8 0,6
Până la 85 1,1 0,8
Până la 110 1,3 1
Purcei De peste 40 zile şi 0,6 0,4
până la 30 kg
Porci pentru prăsilă 2,5 femele 1,9
6,0 masculi 8,0
 
 2. PĂSĂRI
   Suprafaţa interioară Suprafaţa exterioară
(suprafaţa netă disponibilă animalelor) (m2 de suprafaţă disponibilă în
rotaţie /cap)
  Nr. animale/m2
cm3 loc de cocoţat/ cuibar
animal
Găini ouătoare 6 18 8 găini ouătoare pe cuibar 4, cu condiţia să nu fie  depăşită limita
sau în cazul cuibarului de 170 kg de N/ha/an
comun 120 cm2/pasăre
Păsări de carne (în 10 cu un maximum 20 (numai pentru 4 pui de carne şi bibilici
adăposturi fixe) de 21 kg greutate bibilici) 4,5 raţe
vie/m2 10 curcani
15 gâşte
Pentru toate speciile menţionate mai
sus, limita de 170 kg de N/ha/an nu
trebuie depăşită
Păsări de carne în 16 în adăposturi 2,5 cu condiţia să nu depăşescă limita
    Suprafaţa interioară Suprafaţa exterioară
(suprafaţa netă disponibilă animalelor) (m2 de suprafaţă disponibilă în
rotaţie /cap)
adăposturi mobile avicole mobile cu un de 170 kg de N/ha/an
maximum de 30 kg
greutate vie/m2

Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor

ORDIN Nr. 73 din 15 august 2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind înregistrarea exploatatiilor care detin
gaini ouatoare

Publicat în: Monitorul Oficial Nr. 763 din 22 august 2005

Vazând Referatul de aprobare nr. 33.759 din 10 august 2005, întocmit de Directia generala sanitara veterinara din cadrul Autoritatii
Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitatii sanitar-veterinare si
pentru siguranta alimentelor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 215/2004, cu modificarile si completarile ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) din Hotarârea Guvernului nr. 738/2005 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale Sanitare
Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitatilor din subordinea acesteia,

presedintele Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite urmatorul ordin:

Art. 1 - Se aproba Norma sanitara veterinara privind înregistrarea exploatatiilor care detin gaini ouatoare, prevazuta în anexa care face
parte integranta din prezentul ordin.

Art. 2 - Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, institutele veterinare centrale si directiile sanitar-
veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, vor duce la îndeplinire prevederile prezentului
ordin.

Art. 3 - La data intrarii în vigoare a prezentului ordin se abroga orice alte dispozitii contrare.

Art. 4 - Prezentul ordin constituie transpunerea oficiala a Directivei Comisiei 2002/4/CE privind înregistrarea unitatilor care cresc
gaini ouatoare, prevazuta de Directiva Consiliului 1999/74/CE, publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L
30 din 31 ianuarie 2002, p. 44.

Art. 5 - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la 15 zile de la data publicarii.

p. Presedintele Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, Constantin Lupescu

Anexa

NORMA SANITARA VETERINARA privind înregistrarea exploatatiilor care detin gaini ouatoare

Art. 1 - (1) Autoritatea sanitara veterinara centrala a României trebuie:

a) sa stabileasca un sistem pentru înregistrarea fiecarui loc de productie (denumit în continuare unitate ), prevazut în domeniul de
aplicare al Normei sanitare veterinare privind standardele minime pentru protectia gainilor ouatoare, aprobata prin Ordinul ministrului
agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 462/2001, ce transpune în legislatia nationala Directiva 1999/74/EC, ce aloca un numar
distinctiv unitatii, în conformitate cu anexa la prezenta norma sanitara veterinara;

b) sa se asigure ca pentru fiecare astfel de exploatatie se vor furniza de catre directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor
judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, cel putin informatiile stabilite la pct. 1 din anexa la prezenta norma sanitara veterinara,
într-un interval de 15 zile de la data publicarii;

c) sa se asigure ca fiecare exploatatie pentru care se furnizeaza informatia solicitata s-a înregistrat si i s-a alocat un numar distinctiv.
(2) Autoritatea sanitara veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca:

a) nici o exploatatie pentru care nu s-au furnizat informatiile solicitate în conformitate cu prevederile lit. b) nu poate continua
activitatea;

b) nici o unitate noua nu intra în functiune înainte de finalizarea înregistrarii si primirea numarului distinctiv.

(3) Autoritatea sanitara veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca directiile sanitare-veterinare si pentru siguranta
alimentelor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, au acces la toate informatiile referitoare la înregistrarea exploatatiilor, în
scopul asigurarii trasabilitatii oualor comercializate pentru consumul uman.

(4) Autoritatea sanitara veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca schimbarile privind datele de înregistrare ale
exploatatiilor sunt notificate fara întârziere de catre directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene, respectiv a
municipiului Bucuresti, si ca înregistrarea este actualizata imediat, atunci când se primesc astfel de informatii.

Art. 2 - (1) Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor poate pune în aplicare acte normative,
reglementari si prevederi administrative necesare pentru conformarea cu prezenta norma sanitara veterinara, pe care le va transmite
Comisiei Europene, prin intermediul Ministerului Integrarii Europene si al Misiunii României pe lânga Uniunea Europeana, împreuna
cu tabelele de concordanta, în vederea evaluarii conformitatii transpunerii legislative si va stabili masurile necesare pentru
implementarea corecta si la timp a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(2) Atunci când Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor adopta prevederile alin. (1), aceasta trebuie
sa faca o referire expresa la prezenta norma sanitara veterinara. Procedura privind realizarea referirii mentionate este în
responsabilitatea Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

(3) Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor va lua masurile necesare si va sanctiona, potrivit legii,
orice încalcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(4) Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor va facilita întocmirea documentelor necesare pentru
sanctionarea încalcarii legislatiei veterinare si pentru siguranta alimentelor.

Art. 3 - Prezenta norma sanitara veterinara constituie transpunerea oficiala a Directivei Comisiei 2002/4/CE.

Art. 4 - Anexa face parte integranta din prezenta norma sanitara veterinara.

Anexa la norma sanitara veterinara

Atunci când este necesar, trebuie sa se aplice definitiile prevazute la art. 2 din Norma sanitara veterinara privind standardele minime
pentru protectia gainilor ouatoare, aprobata prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 462/2001, ce transpune în
legislatia nationala Directiva 1999/74/EC.

1. Datele solicitate pentru înregistrare

Pentru fiecare exploatatie trebuie sa fie înregistrate urmatoarele date:

a) exploatatia: - numele exploatatiei; - adresa;

b) persoana fizica responsabila cu exploatatia de gaini ouatoare (denumita în continuare detinator ): - numele; - adresa; -
numarul/numerele de înregistrare a altor unitati prevazute în domeniul de aplicare al Normei sanitare veterinare privind standardele
minime pentru protectia gainilor ouatoare, care se afla în proprietatea sau în administrarea detinatorului;

c) proprietarul unitatii, daca acesta este diferit de detinator: - numele; - adresa; - numarul/numerele de înregistrare a altor unitati
prevazute în domeniul de aplicare al Normei sanitare veterinare privind standardele minime pentru protectia gainilor ouatoare, care se
afla în proprietatea sau în administrarea detinatorului;

d) alte informatii privind unitatea: - metodele de crestere în conformitate cu definitiile mentionate la subpct. 2.1; - capacitatea maxima
a unitatii privind numarul de pasari la un moment dat; daca se utilizeaza diferite metode de crestere în mod suplimentar, numarul
maxim de pasari la un moment dat pe metoda de crestere.

2. Numarul distinctiv
Numarul distinctiv trebuie sa fie compus dintr-o cifra ce indica metoda de crestere mentionata în conformitate cu subpct. 2.1, urmata
de codul României (RO) si un numar de identificare definit de România, prin care este localizata unitatea.

2.1. Codul pentru metoda de crestere

Metodele de crestere practicate în exploatatie si definite de catre Regulamentul 1274/91 în versiunea sa modificata în exploatatie
trebuie sa fie indicate de urmatorul cod:

1. sistem extensiv; 2. la sol; 3. în baterii.

Metoda de crestere practicata în exploatatie a carei productie se desfasoara în baza conditiilor mentionate în Regulamentul 2092/91
trebuie sa fie indicata de:

0. productie ecologica.

2.2. Identificarea unitatii

Autoritatea sanitara veterinara centrala a României trebuie sa implementeze un sistem ce atribuie un numar unic fiecarei exploatatii
care se înregistreaza, ce va fi utilizat pentru alte scopuri decât cele prevazute de prezenta norma sanitara veterinara, cu conditia sa se
asigure identificarea unitatii.

Autoritatea sanitara veterinara centrala a României poate sa adauge si alte caractere la numarul de identificare, pentru identificarea de
efective tinute în cladiri separate ale unitatii.

Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor

ORDIN Nr. 75 din 15 august 2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protectia animalelor de ferma

Publicat în: Monitorul Oficial Nr. 776 din 25 august 2005

Vazând Referatul de aprobare nr. 33.807 din 12 august 2005, întocmit de Directia generala sanitara veterinara din cadrul Autoritatii
Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitatii sanitar-veterinare si
pentru siguranta alimentelor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 215/2004, cu modificarile si completarile ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si al art. 4 alin. (3) din Hotarârea Guvernului nr. 738/2005 privind organizarea si functionarea Autoritatii
Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitatilor din subordinea acesteia,

presedintele Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite urmatorul ordin:

Art. 1 - Se aproba Norma sanitara veterinara privind protectia animalelor de ferma, prevazuta în anexa care face parte integranta din
prezentul ordin.

Art. 2 - Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, institutele veterinare centrale si directiile sanitar-
veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, vor duce la îndeplinire prevederile prezentului
ordin.

Art. 3 - La data intrarii în vigoare a prezentului ordin se abroga orice alte dispozitii contrare.

Art. 4 - Prezentul ordin constituie transpunerea oficiala a Directivei Consiliului 98/58/CE privind protectia animalelor de ferma,
publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 221 din 8 august 1998, p. 23.

Art. 5 - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

p. Presedintele Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, Constantin Lupescu
Anexa

NORMA SANITARA VETERINARA privind protectia animalelor de ferma

Art. 1 - (1) Prezenta norma sanitara veterinara stabileste standardele minime pentru protectia animalelor crescute sau tinute în ferma.

(2) Prezenta norma sanitara veterinara nu se aplica:

a) animalelor care traiesc în mediul salbatic;

b) animalelor destinate participarii la competitii, expozitii, evenimente sau activitati culturale sau sportive;

c) animalelor de laborator sau pentru experimente;

d) oricaror animale nevertebrate.

(3) Prezenta norma sanitara veterinara se aplica fara a se aduce atingere altor reguli comunitare specifice si, în special, directivelor
88/166/CEE, 91/629/CEE si 91/630/CEE, care vor continua sa se aplice.

Art. 2 - Pentru scopurile prezentei norme sanitare veterinare trebuie sa se aplice urmatoarele definitii:

a) animal - orice animal (incluzând pesti, reptile sau amfibieni) crescut sau tinut pentru productia de alimente, lâna, piele ori blana sau
pentru alte scopuri de ferma;

b) proprietar sau detinator - orice persoana fizica sau juridica ori persoane responsabile pentru sau care au în îngrijire animale
permanent sau temporar;

c) autoritate competenta - o autoritate competenta în întelesul art. 2 pct. 6 din Norma sanitara veterinara privind controalele veterinare
si zootehnice aplicabile comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii si produse de origine
animala, aprobata prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 580/2002, ce transpune în legislatia nationala
Directiva Consiliului 90/425/CEE.

Art. 3 - Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor elaboreaza dispozitii pentru ca proprietarii sau
detinatorii sa ia toate masurile necesare în vederea asigurarii bunastarii animalelor aflate în îngrijirea lor si pentru a se asigura ca
acestor animale nu le sunt provocate dureri, suferinte sau vatamari inutile.

Art. 4 - Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa se asigure ca, în fapt, conditiile în care
animalele (altele decât pesti, reptile sau amfibieni) sunt crescute sau tinute, având în vedere specia acestora si gradul de dezvoltare,
adaptare si domesticire, nevoile fiziologice si etologice ale acestora, în conformitate cu experienta acumulata si cunostintele stiintifice,
respecta prevederile stabilite în anexa la prezenta norma sanitara veterinara.

Art. 5 - (1) Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor si autoritatile sanitare veterinare competente
judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, efectueaza inspectii pentru a se verifica conformitatea cu prevederile prezentei norme
sanitare veterinare, inspectii ce pot fi efectuate concomitent cu controalele realizate în alte scopuri.

(2) Începând cu o data ce urmeaza sa fie stabilita în conformitate cu cerintele Uniunii Europene, Autoritatea Nationala Sanitara
Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa înainteze Comisiei Europene rapoarte privind inspectiile la care se face referire
în alin. (1).

Art. 6 - (1) Expertii sanitar-veterinari ai Comisiei Europene pot, în colaborare cu reprezentantii Autoritatii Nationale Sanitare
Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, sa verifice daca în România sunt respectate prevederile prezentei norme sanitare veterinare
si sa efectueze controale la fata locului în teritoriu pentru a se asigura ca acestea sunt efectuate în conformitate cu prezenta norma
sanitara veterinara, în masura în care acest lucru este indispensabil pentru evaluarea asigurarii aplicarii uniforme a prevederilor
prezentei norme sanitare veterinare.

(2) Când se efectueaza un control pe teritoriul României trebuie sa se acorde expertilor Comisiei Europene si ai statelor membre ale
Uniunii Europene toata asistenta necesara pentru îndeplinirea obligatiilor acestora.
(3) Reprezentantii Comisiei Europene si ai statelor membre ale Uniunii Europene trebuie sa discute cu Autoritatea Nationala Sanitara
Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor rezultatele acestor controale, înaintea elaborarii si difuzarii raportului final.

(4) Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa ia orice masuri care se pot dovedi necesare
pentru a tine seama de rezultatele acestor controale.

(5) Acolo unde este necesar trebuie sa fie adoptate reguli detaliate pentru aplicarea prezentului articol, în conformitate cu cerintele
Uniunii Europene.

Art. 7 - (1) Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor emite si pune în aplicare acte normative,
reglementari si prevederi administrative, necesare pentru conformarea cu prezenta norma sanitara veterinara, pe care le va transmite
Comisiei Europene, prin intermediul Ministerului Integrarii Europene si al Misiunii României pe lânga Uniunea Europeana, împreuna
cu tabelele de concordanta, în vederea evaluarii conformitatii transpunerii legislative, si va stabili masurile necesare pentru
implementarea corecta si la timp a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(2) Atunci când Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor actioneaza potrivit prevederilor alin. (1),
trebuie sa faca o referire expresa la prezenta norma sanitara veterinara. Procedura privind realizarea referirii mentionate ramâne în
responsabilitatea Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

(3) Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor va lua toate masurile necesare si va sanctiona, potrivit
legii, orice încalcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. De asemenea, va facilita întocmirea documentelor necesare
pentru sanctionarea încalcarilor legislatiei sanitare veterinare ce constituie infractiuni.

(4) Totusi, dupa data aderarii României la Uniunea Europeana, Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta
Alimentelor poate, în conformitate cu regulile generale ale tratatului, sa mentina sau sa aplice în teritoriul national prevederi mai
stricte pentru protectia animalelor de ferma decât cele stabilite de prezenta norma sanitara veterinara. Autoritatea Nationala Sanitara
Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa informeze Comisia Europeana despre orice astfel de masuri.

(5) Prezenta norma sanitara veterinara constituie transpunerea oficiala a Directivei Consiliului 98/58/CE, astfel cum a fost amendata
ultima data de Regulamentul 806/2003/CE.

Art. 8 - Anexa face parte integranta din prezenta norma sanitara veterinara.

Anexa la norma sanitara veterinara

Personalul

1. Animalele trebuie sa fie îngrijite de personal suficient si care are competenta profesionala, cunostintele si aptitudinile
corespunzatoare.

Inspectiile

2. Toate animalele tinute în sisteme de crestere în care bunastarea acestora depinde de îngrijirea umana frecventa trebuie sa fie
inspectate cel putin o data pe zi. Animalele crescute sau tinute în alte sisteme trebuie sa fie inspectate la intervale de timp suficiente
pentru a se evita orice suferinta.

3. Trebuie sa fie disponibile surse de iluminat adecvate (fixe sau mobile) pentru a permite o inspectie amanuntita a animalelor în orice
moment.

4. Orice animal care pare bolnav sau ranit trebuie sa fie îngrijit corespunzator fara întârziere, iar atunci când animalul nu raspunde la
aceste îngrijiri, trebuie sa se consulte, cât de curând posibil, un medic veterinar. Atunci când este necesar, animalele bolnave sau ranite
trebuie sa fie izolate în adaposturi adecvate cu asternut uscat si confortabil, dupa caz.

Tinerea evidentelor

5. Proprietarul sau detinatorul animalelor trebuie sa pastreze o evidenta a tuturor tratamentelor medicale efectuate si a numarului de
animale moarte gasite la fiecare inspectie.

Atunci când este necesar ca informatii echivalente sa fie tinute pentru alte scopuri, acestea vor satisface, de asemenea, scopurile
prezentei norme sanitare veterinare.
6. Aceste evidente trebuie sa fie pastrate pentru o perioada de cel putin 3 ani si trebuie sa fie puse la dispozitia autoritatii competente
atunci când se efectueaza inspectie oficiala sau la cerere.

Libertatea de miscare

7. Libertatea de miscare a unui animal, având în vedere specia acestuia si în conformitate cu experienta acumulata si cu cunostintele
stiintifice, nu trebuie sa fie îngradita de o asemenea maniera încât sa i se cauzeze acestuia suferinte sau vatamari inutile.

Atunci când un animal este legat sau are miscarile limitate permanent ori cu regularitate, trebuie sa i se asigure spatiu suficient pentru
necesitatile fiziologice si etologice, în conformitate cu experienta acumulata si cu cunostintele stiintifice.

Adaposturi si cazare

8. Materialele utilizate pentru constructia adaposturilor si, în special, pentru boxele si echipamentele cu care animalele pot intra în
contact nu trebuie sa fie daunatoare pentru animale si trebuie sa poata fi curatate si dezinfectate riguros.

9. Adaposturile si accesoriile pentru legarea animalelor trebuie sa fie construite si întretinute astfel încât sa nu aiba margini ascutite
sau proeminente care sa poata rani animalele.

10. Circulatia aerului, nivelul de pulberi, temperatura, umiditatea relativa a aerului si concentratia gazelor trebuie mentinute în limite
care sa nu fie daunatoare animalelor.

11. Animalele tinute în adaposturi nu trebuie sa fie mentinute în permanenta în întuneric si nici sa fie expuse la lumina artificiala fara
întrerupere pentru un interval de timp corespunzator. Atunci când lumina naturala disponibila este insuficienta pentru a satisface
necesitatile fiziologice si etologice ale animalelor, trebuie sa fie asigurat iluminatul artificial corespunzator.

Animale ce nu sunt tinute în adaposturi

12. Animalelor care nu sunt tinute în adaposturi trebuie, dupa caz si în masura posibilitatilor, sa li se asigure protectia necesara
împotriva intemperiilor, animalelor de prada si riscurilor privind sanatatea lor.

Echipamente mecanice sau automate

13. Toate echipamentele mecanice sau automate indispensabile pentru sanatatea si bunastarea animalelor trebuie inspectate cel putin o
data pe zi. Atunci când se descopera defectiuni, acestea trebuie sa fie remediate imediat sau, daca acest lucru nu este posibil, trebuie
luate masuri corespunzatoare pentru protejarea sanatatii si bunastarii animalelor.

Atunci când sanatatea si bunastarea animalelor depind de un sistem de ventilatie artificiala, trebuie sa fie elaborate prevederi privind
un sistem de rezerva corespunzator care sa garanteze reînnoirea suficienta a aerului pentru asigurarea sanatatii si bunastarii animalelor
în eventualitatea defectarii sistemului de baza. De asemenea, trebuie sa fie asigurat un sistem de alarma care sa avertizeze în cazul
defectarii sistemului de ventilatie artificiala. Sistemul de alarma trebuie sa fie testat cu regularitate.

Hrana pentru animale, apa si alte substante

14. Animalele trebuie sa primeasca o hrana nutritiva, corespunzator vârstei si speciei acestora, care sa le fie administrata în cantitate
suficienta pentru a le mentine într-o stare buna de sanatate si pentru a le satisface necesitatile nutritive. Nici un animal nu trebuie sa fie
hranit sau adapat într-un mod care sa produca suferinte ori vatamari inutile, iar hrana sau lichidele nu trebuie sa contina nici o
substanta ce ar putea produce suferinte sau vatamari inutile.

15. Toate animalele trebuie sa aiba acces la hrana la intervale de timp corespunzatoare necesitatilor lor fiziologice.

16. Toate animalele trebuie sa aiba acces la o sursa de apa adecvata sau sa-si poata satisface necesarul de lichide prin alte mijloace.

17. Instalatiile de furajare si adapare trebuie sa fie proiectate, construite si amplasate astfel încât sa fie reduse la minimum riscul de
contaminare a hranei si a apei si efectele daunatoare ale competitiei dintre animale.

18. Cu exceptia substantelor administrate în scopuri terapeutice, profilactice sau în scopul unui tratament zootehnic astfel cum este
definit la art. 1 lit. c) din Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 298/2001 privind interzicerea comercializarii si
administrarii unor substante cu actiune thyreostatica si a celor betaagoniste la animalele de ferma, ce transpune în legislatia nationala
Directiva 96/22/CE, animalelor nu trebuie sa li se administreze nici o alta substanta, cu exceptia cazului în care s-a demonstrat, prin
studii stiintifice de bunastare a animalelor sau în baza experientei acumulate, ca efectul substantei respective nu este daunator sanatatii
sau bunastarii animalelor.

Mutilari

19. Pâna la adoptarea unor prevederi specifice cu privire la mutilari, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene si fara a se aduce
atingere Directivei 91/630/CEE, trebuie sa se aplice prevederile nationale relevante, în conformitate cu regulile generale ale tratatului.

Metode de crestere

20. Nu trebuie sa fie practicate cresterea sau metodele de crestere naturale ori artificiale ce provoaca sau ar putea cauza suferinte ori
vatamari oricaruia dintre animalele implicate. Prezenta prevedere nu trebuie sa împiedice utilizarea anumitor metode ce pot produce
suferinte sau vatamari minime ori momentane sau care ar putea necesita interventii ce nu ar produce afectari de lunga durata, atunci
când acestea sunt permise de prevederile nationale.

21. Nici un animal nu trebuie sa fie tinut pentru scopuri de ferma, cu exceptia cazului în care este de asteptat în mod rezonabil ca, pe
baza genotipului si fenotipului, poate fi tinut fara efecte nefavorabile asupra sanatatii sau bunastarii lui.

Este cunoscut faptul ca in cresterea intensiva a pasarilor, mai ales in unitatile industriale mari, acolo unde pasarile stau tot timpul in
hale bine ventilate, in care temperatura, umiditatea si durata luminii se pastreaza la nivelurile necesare, pasarile sunt hranite cu nutret
combinat.}Acest nutret combinat contine, in proportii potrivite pentru fiecare specie, rasa, varsta sau fel de productie, toate substantele
hranitoare pe care pasarile trebuie sa le primeasca pentru a trai si pentru a da productiile mari de care sunt capabile.
Nutreturile combinate se pot folosi si in mica gospodarie.Ele se procura, cu usurinta, de la fabricile specializate sau prin magazinele
acestora. 
La prima vedere, insa, un nutret combinat pare scump, desi sporurile de productie pe care le asigura rascumpara cu prisosinta
cheltuiala. Totusi, multi crescatori renunta la cumpararea unor asemenea furaje intrucat doresc sa foloseasca in hrana animalelor
cerealele pe care le au din productia proprie.Desigur ca intr-un asemenea caz crescatorul care foloseste aproape numai cereale nu se
poate astepta sa obtina de la pasarile sale decat cel mult o treime din posibilitatile acestora, adica numai 80-120 oua pe an.
Cerealele si alte resurse furajere din gospodarie pot fi folosite totusi cu succes daca se alege una din urmatoarele doua solutii: folosirea
unui concentrat proteic-vitamino-mineral (PVM) sau realizarea corecta a unui amestec furajer de ferma.
Hranirea gainilor ouatoare cu cereale si PVM.
Concentratele de proteine-vitamine si minerale contin toate substantele hranitoare dar care nu apar indestulatoare intr-o ratie pe baza
de cereale.
Aceste concentrate se dau in amestec cu cerealele uruite, indeosebi porumb (singur sau in amestec cu orz, grau, sorg, mei etc.), in
proportie de 40% PVM (de tip A5-40) si 60% cereale. Daca se poate procura separat si srot de soia, sunt posibile alte proportii: 10%
concentrat (de tip A5-10), 62% cereale, 20% srot soia si 8% creta furajera.
Toate aceste componente, amestecate cat mai bine, se dau gainilor ouatoare in vase de hrana, fiind lasate la discretie daca este vorba
de rase usoare si mixte sau date cu portia (150-180 g/zi de cap) la rasele grele (Plymouth, Cornish etc.).
Desi aparent mai scump, un asemenea mod de hranire a gainilor ouatoare este mult mai rentabil, mai productiv, dupa cum rezulta si
din cel mai simplu calcul comparativ. 
Astfel, daca se ia in considerare ca gainile consuma 40 kg nutret pe an si ca 1 kg concentrat PVM costa cam cat 3 kg porumb, rezulta
in cele doua solutii:
- o gaina care consuma anual 40 kg porumb, producand 100 oua/an, consuma 400 g porumb pentru un ou;
- o gaina care consuma anual 16 kg concentrat (echivalent valoric cu 48 kg porumb) si 24 kg cereale, are un consum total al carui cost
este egal cu valoarea unei cantitati de 72 kg porumb, dar produce anual 220-250 oua, consumand nutret evaluat valoric la 310 g
porumb pentru un ou.
In acest fel se pot obtine, in medie, de la o gaina, 4,5 oua/saptamana (fata de 2 oua/sapt.), iar costul furajului pentru un ou scade cu
peste 25% (la preturile lunii in curs 66 lei/ou, fata de 86 lei/ou).

Hranirea gainilor ouatoare cu amestec de ferma

Un amestec de ferma corect realizat poate fi mai ieftin decat nutretul combinat si chiar decat cel alcatuit din cereale si concentrat
PVM, dar pretinde mai multa munca si prezinta o serie de greutati in procurarea diferitelor materii prime furajere.
Un exemplu de reteta pentru hranirea gainilor ouatoare poate fi urmatorul: cereale (porumb, orz, grau etc.) - 66%; srot de floarea-
soarelui - 7%; srot de soia sau turte de floarea-soarelui - 18%; creta furajera (carbonat de calciu) - 7%; fosfat dicalcic - 0,4%; sare -
0,2% si Zoofort A5 (concentrat vitaminic A5) - 1%, care poate fi procurat prin FNC-uri. (Fabrici de Nutreturi Combinate).
In aceasta reteta se observa proportia mare de creta, care este necesara pentru formarea cojii oualor si a carei lipsa duce la scaderea sau
chiar la intreruperea ouatului.
Dat fiind ca gainile mai bune ouatoare au nevoie de mai mult calciu, este bine sa li se lase la dispozitie, intr-un vas, o oarecare
cantitate de creta, cochilii de scoici si fosfat de calciu. De asemenea, se recomanda ca zilnic sa se administreze suplimentar verdeata
tanara (tocata) sau, iarna, morcov, frunze de fan si graunte incoltite, cu coltul alb (neinverzit) de 1-8 mm inaltime (ovaz incoltit timp
de 7 zile), nutreturi care ridica valoarea comerciala a oualor prin galbenusul lor mai frumos colorat si mai gustos.
Indiferent de modul in care crescatorul s-a hotarat sa-si hraneasca pasarile trebuie sa fie convins ca va putea sa obtina productii de oua
cu adevarat mari si rentabile numai daca va asigura in nutret toate substantele hranitoare in proportiile recomandate.
Prof. univ. dr. Mihail BALASESCU