Legumicultura speciala

Legumele sunt produse alimentare vegetale, suculente , constand din diferite organe
ale plantelor : radacini sau tulpini tuberizate, bulbi, frunze, muguri, inflorescente
hipertrofice, fructe sau seminte care, datorita bogatiei in vitamine si alte substante
bioactive, intra curent in hrana omului sub forme variate, crude (salate, sucuri) sau
preparate culinare, din produse proaspete sau conservate prin procedee diferite (sterilizare,
congelare, fermentare, etc.)
Legumicultura este un segment al stiintelor agricole legumicole si pe aceasta baza
elaboreaza si aplica masuri organizatorice, tehnice si economice de cultivare si valorificare a
acestora, in vederea obtinerii unor recolte mari, de calitate superiora, in conditii de eficienta
economica maxima.
Spre deosebire de alte sectoare de productie agricola, cultura legumelor se
desfasoara cu preponderenta pe suprafete mai mici decat plantele de cultura mare, dar pe
terenuri cu fertilitate ridicata, irigabile si mecanizabile. In vederea obtinerii de legume
proaspete in perioadele reci ale anului se practica la unele specii cultura in spatii acoperite,
incalzite(sere) sau neincalzite (solarii) numite generic culturi fortate si protejate.
O alimentatie sanatoasa presupune folosirea in dieta zilnica atat a alimentelor de
origine animala cat si a celor de origine vegetala, care, furnizeaza, in proportii echilibrate
factori nutritivi precum glucidele, protidele, lipidele, sarurile minerale,apa si vitamine.
Specialistii in alimentatie recomanda ca in hrana zilnica a omului legomele sa participe cu
350-500g din care aproximativ o treime sa fie constituita de legume verzi(salata, spanac,
ceapa, usturoi sau/si plante aromatice).

Originea, importanta si particularitatile biologice la

conopida
Denumire stiintifica:

Brassica oleracea, convar. botrytis(L.) Alef, var. botrytis(L.)

Familia botanica : Brassicaceae (Cruciferae)

Denumiri straine: engleza Cauliflower, germana Blumenkohl, franceza Chou fleur, italiana
Cavolfiore, spaniola Coliflor

Origine
Conopida are o origine controversata. O lunga perioada de timp s-a presupus ca are
originea in zona orientala a Marii Mediterane, provenind din specia de varza salbatica ,
Brassica oleracea var. silvestris. In prezent se considera ca zona de origine Cipru, de unde
gradinarii din secolele XVI-XVII isi procurau semintele care erau apreciate datorita calitatii.
Pe baza caracterelor morfologice si biochimice se apreciaza ca specie de origine Brassica
rupestris incana, respectiv formele cretice si din Orientul Mijlociu. Ipotezele actuale sustin
faptul ca exista mai multe zone de origine pt conopida , de unde, prin evolutia speciilor s-a
ajuns la forma cunoscuta astazi.
Importanta

Productia mondiala de conopida a fost in 2010 de 18.2 mil. tone care s-au obtinut pe
1,06 mil ha din care 13.4% in Europa. Un loc important in productia mondiala il ocupa Asia,
respectiv China si India.
In Europa se cultiva pe suprafete mari in tarile din vestul Europei: Spania (29 mii ha
-17.6 t/ha), Franta (26 mii ha - 14.2 t/ha), Marea Britanie (16.4 mii ha - 11.4t/ha), Italia (17.8
mii ha - 23.9t/ha), dar si in Polonia (15.6 mii ha - 11.4t/ha). In tarile amintite se cultiva pe
suprafete mari datorita cererii mari pentru consum ( ex. Marea Britanie 7kg/cap de
locuitor/an). L anoi in tara se cultiva in toate zonele, dar pe suprafete mult mai mici
comparativ cu varza.
Se cultiva pentru inflorescentele hipertrofiate care se utilizeaza la prepararea
diferitelor mancaruri sau conservare. Inflorescentele au un continut ridicat de apa (90%),
dar valoarea energetica este de 30 kcal/100g. Contin glucide 3,9-5,5%, protide 1,5-2,4%,
vitaminele B1, B2, C (50-100 mg/100g), vitaminele K si P si saruri minerale: potasiu
(321mg), fosfor (60mg), calciu, magneziu,fier. Are o digestibilitate ridicata ceea ce o
recomanda in dieta bolnavilor.
Particularitati biologice
Desi este o planta bienala conopida se comporta in conditiile de la noi din tara ca o
planta anuala.
Radacina este pivotanta, ramificatiile secundare fiind in stratul de sol de pana la 2540 cm adancime. Axul hypocotil este de culoare violacee, frunzele cotiledonale, cordiforme.
Frunzele din rozeta sunt petiolate, de forma oval alungita si margine frunzelor fin
dintata. In mijlocul rozetei de frunze , apare dupa 60-80 zile de la semanat inflorescenta
modificata, formata la inceput din lastari scurti, carnosi, etiolati. Inflorescenta apare cand
planta a format 10-12 frunze, sub forma primordiilor ramificatiilor de ordin 1,2,3. Cele de
ordinul 4,5,6 apar cand planta are 15-16 frunze.in final o inflorescenta dezvolt a aproximativ
2000 de ramificatii, care au fiecare un diametru de 1-3 cm. La unele soiuri inflorescenta este
protejata de frunzele din rozeta si astfel va avea o culoare alba. Cand nu este protejata , sub
influenta luminii, capata o culoare alb-galbuie.

Dupa 10-12 zile de la formarea inflorescentelor carnoase, acestea se desfac, pedicelii

florali se alungesc, se lignifica si se inverzesc formand astfel lastari floriferi.
Fructul este de tip silicva in care se formeaza seminte mici, cu diametru de 2-2,5
mm, sferice, de culoare brun inchis. Facultatea germinativa se pastreaza 5-6 ani.
Conopida este o planta de climat umed si racoros. In perioadele calduroase si
secetoase nu da rezultate bune de productie atat sub aspectul cantitatii cat si sub aspectul
calitatii, de aceea, in conditiile de la noi cultura da rezultate mai bune primavara si toamna.
Temperatura optima de crestere este de 15-200 C. Temperatura optima de germinare
a semintelor este de 18-200C. Cernalizarea plantelor are loc la temperaturi cuprinse intre 12
si 160C, fapt ce permite producerea semintelor intr-un singur an. In primele faze de
vegetatie temperatur aoptima este de 18-220C.
Dupa formarea partii comestibile plantele sunt sensibile la inghet, astfel la -5 0C , pe
inflorescenta apar pete translucide care, ulterior, provoaca putrezirea.
Fata de umiditate conopida are cerinte ridicate. Niveluloptim al umiditatii solului este
de 75-80% din capacitatea de camp. Umiditatea relativa a aerului ridicata favorizeaza
obtinerea de productii mari.
Conopida prefera solurile bine drenate, structurate, deoarece este sensibila la
asfixierea radacinilor. Sunt bune solurile luto-nisipoase sau lutoase, bogate in humus, cu pHul 6,8-7,5, pentru a reduce riscul de atac al herniei verzei (Plasmodiophora brassicae) .
Forme si culori

Alb
Albul este cea mai frecventa culoarea intalnita la conopida conopid.

Portocaliu
Conopida portocalie (B. oleracea L. var. Botrytis) conine 25% mai multa vitamina A
dect soiurile albe. Aceast trstur a venit de la un mutant natural gasit intr-o plantatie
de conopid din Canada. Soiuri incluse "Cheddar" i "Orange Buchet ".

Verde
Conopida verde, din grupul (B. oleracea L. var. Botrytis) , este uneori numita broccoli.
Acesta este disponibila att cu forma normal cat i o forma tepoasa varianta numita
Romanesco. Ambele tipuri au fost disponibile comercial in SUA si Europa la nceputul anilor
1990. Soiurile verzi includ "Alverda", "Green Godess" i "Vorda". Soiuri le Romanesco includ
"Minaret" i "Veronica".

Violet
Culoarea violet din aceasta conopida este cauzata de prezenta antocianilor care pot fi
gasiti n varza rosie si vinul rosu. Soiurile includ "Graffiti" si "Purple Cape"

Bibliografie
Prof. dr. Dumitru Indrea si colab.
Prof.dr.univ. Ruxandra Ciofu si colab.
Wikipedia

Cultura legumelor , Editura Ceres, 2012

Tratat de legumicultura , Editura Ceres 2004