UNIVERSITATEA DE ȘTIINTE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

Energia eoliană
Cuprins

1. Surse de energie regenerabile

2. Energia eoliana, alcătuirea unei turbine eoliene și clasificarea lor
3. Avantajele și dezavantajele folosirii energiei eoliene
4. Utilizarea energiei eoliene în România

1. Surse de energie regenerabile

Criza energetică planetară accelerează căutările privind noi surse de energie, în special
surse regenerabile, mai puţin poluante sau nepoluante, locale şi uşor accesibile. Sursele de
energie regenerabile prezintă o serie de avantaje comparativ cu sursele clasice cunoscute şi
sub denumirea de surse de energie fosile (surse care se epuizează treptat fără posibilitatea
de regenerare) şi anume: sunt regenerabile; gradul de poluare este mai redus; favorizează
relansarea unor ramuri economice, contribuind în mod semnificativ la balanţa economică a
unei regiuni sau a unei ţări; asigură independenţa energetică a unor sectoare de activitate
sau ţări; pot constitui surse de venit.

Printre sursele noi de energie regenerabile care se utilizează la nivel mondial se numără:
- biogazul - un combustibil gazos obţinut din biomasă şi/sau din partea biodegradabilă
a deşeurilor;
- biodiesel - un metil ester, de calitatea motorinei obţinut din uleiuri vegetale sau
grăsimi ani-male;
- biomasa – totalitatea producţiei vegetale;
- bioetanol - obţinut din biomasă şi/sau partea degradabilă a deşeurilor, prin
fermentaţie etili-că;
- biometanol - obţinut din biomasă;
- biometil ester - rezultat tot din biomasă;
- bio-etbe (etil-terbo-butil-ester) - pe bază de bioetanol;
- bio-mtbe (metil-terbo-butil-ester) - pe bază de biometanol;
- biocarburanţi sintetici - hidrocarburi sintetice sau amestecuri de hidrocarburi
sintetice, care au fost extrase din biomasă;
- biohidrogen - hidrogen extras din biomasă şi/sau partea degradabilă a deşeurilor;
- ulei vegetal pur - ulei produs din plante oleaginoase prin presare, extracţie sau alte
proceduri compatibile, rafinat, dar nemodificat chimic.
- energia solară;
- energia eoliană;
- energia geotermală,
- energia căderilor de apă;
- energia valurilor şi a mareelor etc.

Pentru horticultură prezintă interes deosebit uleiul vegetal pur, biodieselul, biogazul,
biomasa, energia solară și energia eoliană.

2. Energia eoliană, alcătuirea unei turbine eoliene și clasificarea lor

Energia eoliană reprezintă una dintre cele mai vechi forme de energie utilizată în
procesele de producţie. Este utilizată în special pentru producerea de energie electrică
curată, dar şi pentru alimentări cu apă în zonele rurale, pentru acţionarea pompelor de irigat
etc. Atât pentru constructori cât şi pentru beneficiari problema cea mai mare o reprezintă
fluctuaţiile de intensitate ale vântului.
Transformarea energiei eoliene în energie mecanică se face cu ajutorul turbinelor
(motoarelor) eoliene. Turbinele eoliene, cunoscute şi sub denumirea de mori de vânt, sunt
echipamente ce transformă energia cinetică a vântului în energie mecanică, transformată la
randul ei în energie electrică. Aceasta este livrată în reţeaua publică de electricitate, stocată
în acumulatori sau consumată direct.
Sistemul eolian se bazează pe un principiu simplu: turbina eoliană dispune de un rotor cu
pale orientate pe un ax orizontal sau vertical, care antrenat de puterea vântului pune în
mişcare un generator electric. Vantul pune în mișcare palele turbinei care la rândul lor
acționează generatorul electric. Sistemul mecanic are în componență și un multiplicator de
viteză care acționeza direct axul central al generatorului electric.

Structura unei turbine eoliene

O turbină eoliană simplă are în componența trei părți importante: palele rotorului,
axa rotorului și generatorul. Majoritatea turbinelor eoliene sunt însă mai complexe.
În cadrul acestora vom găsi următoarele componente:
Turnul metalic sau pilonul are rolul de a susţine turbina eoliană şi de a permite
accesul în vederea exlploatării şi executării operaţiilor de întreţinere. De asemenea, este cel
care asigură strucura de susținere și rezistență a asamblului superior. Are un rol deosebit de
important deoarece trebuie sa reziste vânturilor extrem de puternice.
Fundația are un rol la fel de important, asigurând rezistența mecanică a
generatorului eolian. Sistemul de ancoraj trebuie să dispună de un set de cuzineți din beton
adaptați fiecarui tip de turbină în parte.
Nacela are rolul de a proteja componentele turbinei eoliene. Este carcasa în care se
montează arborele principal, multiplicatorul de turaţie, dispozitivul de frânare, arborele de
turaţie ridicată, generatorul electric, sistemul de răcire al generatorului electric şi sistemul
de pivotare.
Palele turbine eoliene-reprezintă și ele unele dintre cele mai importante componente
ale turbinelor eoliene şi împreună cu butucul alcătuiesc rotorul turbinei. Cel mai adesea,
paletele sunt realizate cu aceleaşi tehnologii utilizate şi în industria aeronautică, din
materiale compozite, care să asigure simultan rezistenţă mecanică, flexibilitate, elasticitate
şi greutate redusă. Uneori se utilizează la construcţia paletelor şi materiale metalice sau
chiar lemnul. Ele au o formă esențială pentru a asigura forța de rotație necesară. Acest
design este propriu fiecarui tip de generator electric. Diametrul sau numărul palelor unei
turbine eoliene diferă în funcție de puterea dorită. Sistemul cu trei pale este cel mai utilizat,
deoarece asigură limitarea vibrațiilor, a zgomotului și a oboselii rotorului, față de sistemele
cu o pală sau două.
Rotorul- Butucul rotorului are rolul de a permite montarea paletelor turbinei și este
montat pe arborele principal al turbinei eoliene. Acesta este prevăzut cu un sistem pasiv
(aerodinamic), activ (hidraulic) sau mixt (active stall) care permite orientarea palelor pentru
controlul vitezei de rotație a turbinei eoliene (priza de vânt).
Controlul activ, prin motoare hidraulice. Acest sistem asigură modificarea unghiului
de incidență a palelor pentru a valorifica la maximum vântul instantaneu și pentru a limita
puterea în cazul în care vântul depășește viteza nominală. În general, sistemul rotește palele
în jurul propriilor axe (mișcare de pivotare), cu câteva grade, în funcție de viteza vântului,
astfel încât palele să fie poziționate în permanență sub un unghioptim în raport cu viteza
vântului, astfel încât să se obțină în orice moment puterea maximă.Sistemul permite
limitarea puterii în cazul unui vânt puternic.
 Generatorul electric asigură producerea energiei electrice. Generatorul poate fi de
curent continuu sau de curent alternativ. Totuși, datorită prețului și randamentului, se
utilizează, aproape în totalitate, generatoare de curent alternativ.
Invertorul- Un invertor solar sau invertor eolian este un echipament electronic, de
putere, capabil să transforme curentul electric continuu produs de panouri fotovoltaice în
curent electric alternativ, monofazat sau trifazat.
Bateriile de stocare- Majoritatea turbinelor produc energie peste 25 % din timp. Pe
timpul iernii, cand vânturile sunt mai puternice, acest procent crește simțitor. Pentru a ne
permite utilizarea permanentă a electricității de la turbinele eoliene trebuie folosit un
acumulator ce ne va permite numeroase cicluri de încărcare-descărcare. Acumulatorii
eolieni sunt construiți din materiale de înaltă densitate care le oferă o durată de viață foarte
mare. Bateriile ne vor ajuta sa folosim energia stocată și în zilele în care turbina nu va
produce energie din cauza lipsei vântului.
Statia de distributie -Energia electrică produsă de turbină este transmisă spre
pământ prin cabluri electrice. Mai apoi aceasta ajunge într-o stație de distribuție conectată
la rețeaua națională de transport. De aici, energia electrică ajunge la consumatorii finali
(publici, industriali și în casele oamenilor). În cazul sistemelor independente sunt încărcate
direct bateriile care alimentează consumatorii.
Anemometrul este un dispozitiv folosit pentru măsurarea vitezei vântului. Acest
aparat este montat pe nacelă și comandă pornirea turbinei eoliene când viteza vântului
depășește 3…4m/s, respectiv oprirea turbinei eoliene când viteza vântului depașește 25m/s.
Alte componente ale turbinei eoliene: Arborele principal al turbinelor eoliene - acesta are
turație redusă și transmite mișcarea de rotație, de la butucul turbinei la multiplicatorul de
turație cu roți dințate. În funcție de tipul turbinei eoliene, turația arborelui principal poate
să varieze între 20…400 rot/min.); Multiplicatorul de turație cu roți dințate are rolul de a
mări turația de la valoarea redusă a arborelui principal la valoarea ridicată de care are
nevoie generatorul de curent electric; Dispozitivul de frânare- dispozitiv de siguranță care se
montează pe arborele de turație ridicată, între multiplicatorul de turație și generatorul
electric; Arborele de turație ridicată (are rolul de a transmite mișcarea de la multiplicatorul
de turație la generatorul electric.); Girueta -este montată pe nacela și are rolul de a se
orienta în permanență după direcția vântului. La schimbarea direcției vântului, girueta
comandă automat intrarea în funcțiune a sistemului de pivotare al turbinei; Controler-ul -
este calculatorul principal al unei turbine eoliene, care cel puțin în cazul turbinelor de puteri
mari, este integrat într-o rețea de calculatoare, care controlează buna funcționare a tuturor
componentelor.
 Sursa: ttonline.ro
Clasificarea turbinelor eoline

Există mai multe tipuri de turbine eoliene. După poziţia axului, turbinele eoliene se clasifică
în: turbine cu ax orizontal şi turbine cu ax vertical.

Turbinele cu ax orizontal numite şi turbine cu elice pot avea de la una până la 24 de

pale. Funcţionarea eolienelor cu ax orizontal se bazează pe principiul morilor de vânt. Cel
mai adesea, rotorul acestor eoliene are trei pale cu un anumit profil aerodinamic, deoarece
astfel se obţine un bun compromis între coeficientul de putere, cost şi viteza de rotaţie a
captorului eolian, ca şi o ameliorare a aspectului estetic, faţă de rotorul cu două pale. Cele
cu o pală nu se mai folosesc fiind foarte zgomotoase. Turbinele cu 2 - 3 pale solicită viteze
minime de pornire ale vântului de 3 - 4 m/s, având un cuplu iniţial de torsiune redus.
Puterea creşte odată cu viteza vântului şi ating turaţii mari, fiind recomandate pentru
producerea energiei electrice. Turbinele cu pale multiple pornesc la o viteză mai mică a
vântului (3 m/s) şi au cuplu de torsiune iniţial foarte ridicat, dar puterea nu creşte o dată cu
creşterea vitezei vântului. Sunt recomandate pentru acţionarea pompelor de apă. Mai sunt
numite şi turbine tip western. Eolienele cu ax orizontal sunt cele mai utilizate, deoarece
randamentul lor aerodinamic este superior celui eolienelor cu ax vertical, fiind mai puţin
supuse unor solicitări mecanice importante şi au un cost mai redus.
Există două categorii de eoliene cu ax orizontal:
 Amonte: vântul suflă pe faţa palelor, faţă de direcţia nacelei. Palele sunt rigide, iar
rotorul este orientat, cu ajutorul unui dispozitiv, după direcţia vântului.
 Aval: vântul suflă pe spatele palelor, faţă de nacelă. Rotorul este flexibil şi se auto-
orientează.
Dispunerea amonte a turbinei este cea mai utilizată, deoarece este mai simplă şi dă cele mai
bune rezultate la puteri mari: nu are suprafeţe de direcţionare, eforturile de manevrare sunt
mai reduse şi are o stabilitate mai bună. Palele eolienelor cu ax orizontal trebuiesc
totdeauna, orientate în funcţie de direcţia şi forţa vântului. Pentru aceasta, există dipozitive
de orientare a nacelei pe direcţia vântului şi de orientare a palelor, în funcţie de intensitatea
acestuia.
Pentru exploatarea turbinelor eoliene cu ax orizontal se impune montarea lor pe stâlpi sau
turnuri de susţinere cu înălţimi mari care măresc preţul de cost şi sunt greu de montat. În
prezent, eolienele cu ax orizontal cu rotorul de tip elice, prezintă cel mai ridicat interes
pentru producerea de energie electrică la scară industrială.

Turbinele cu ax vertical pot concura cu cele cu ax orizontal, în unele cazuri chiar

având anumite priorităţi, fiind folosite în instalaţii de putere mare de ordinul sutelor şi miilor
de kW. Tipul acesta de turbină eoliană sunt indicate în cazul construcțiilor civile individuale
înalte. Ele pot fi montate pe partea superioară a unor asemenea clădiri, reușind să acopere
în bună măsura consumul de energie electrică al acesteia. Ele sunt un tip de turbine eoliene
unde arborele rotorului principal este aşezat pe verticală. Printre avantajele acestui
aranjament, sunt că generatoarele și cutiile de viteze pot fi plasat aproape de sol, şi că
turbinele nu trebuie să se poziţioneze în vânt. Turbinele verticale sunt robuste, liniştite,
omni-directionale, şi nu crează aşa mult stres pe structura de sprijin. Nu au nevoie de aşa
mult vânt pentru a genera energie, astfel că se permite ca ele să fie mai aproape de sol, fiind
astfel uşor de întreţinut. Din categoria turbinelor cu ax vertical mai impor-tante sunt:
turbina Darrieus, turbina Evence, turbina Savonius.

Turbina Darrieus are rotorul realizat cu două sau trei pa-le subţiri cu profil aerodinamic,
curbate şi încastrate cu ambele capete la un ax vertical. Ea foloseşte forţele maxime în
momentul când paleta întretaie curentul de aer atacant şi are o eficienţă de 32%. Această
turbină dezvoltă un cuplu iniţial de pornire mic din care cauză este completată cu un mic
motor Savonius, astfel demarează uşor în regim fără sarcină. Acest tip de turbină se
pretează pentru producerea de energie electrică.

Turbina Savonius a fost inventată de inginerul finlandez Sigurd J. Savonius în anul 1922.
Acest tip de motor are o eficienţă destul de scăzută (14%) comparativ cu alte tipuri de
turbine eoliene cum ar fi Darrieus (32%) sau cele cu pale profilate însă simplitatea
constructivă primează de multe ori în fata eficientei. Variantele îmbunătăţit au o eficienţă
sporită de 1,5 ori comparativ cu varianta clasică. Acest tip de turbină realizează un cuplu
mare la turaţii joase şi poate fi utilizată la viteze mici ale vântului de 2 - 3 m/s. Se foloseşte
mai mult pentru pomparea apei şi mai puţin pentru producerea de energie electrică,
datorită turaţiei reduse.

Turbina Tesnic - dezvoltată şi brevetată de către firma TESNIC – Canada se bazează pe

principiul de funcţionare al turbinei Tesla realizată de marele inventator Nikola Tesla în anul
1913. Turbina Tesnic are în componenţă un rotor asamblat, format din mai mult de 200
discuri montate unul deasupra celuilalt cu un spaţiu între ele de aprox. 2 mm. Rotorul
include pe circumferinţa discurilor asamblate un număr de pale profilate ca aripa de avion,
înfăşurate eli-coidal, astfel încât să dirijeze curentul de aer tangenţial, către suprafaţa
discurilor. În jurul rotorului există asamblat un stator având rolul de a spori captarea de vânt
şi de a neutraliza turbulentele din rotor. Această turbină extrage energia eoliană prin mai
multe moduri. Iniţial energia eoliană este extrasă în mod convenţional prin acţiunea vântului
asupra palelor de pe circumferinţa rotorului. Apoi, fluxul de aer intră în spaţiul dintre discuri
şi aderă la suprafaţa discurilor, situaţie în care extragerea energiei se realizează prin
adeziunea aerului la suprafeţele discurilor, contribuid în mod semnificativ la obţinerea unei
eficienţe foarte mari. Se pretează foarte bine la producerea energiei electrice, montându-se
la suprafaţa solului.

Turbinele eoliene pot fi împărțite în trei clase în funcție de dimensiunea și capacitatea lor:
mici, medii și mari. Turbinele eoliene mici sunt capabile de generarea a 50-60 KW putere și
folosesc rotoare cu diametru între 1–15 m. Se folosesc în principal în zone îndepărtate, unde
există un necesar de energie electrică dar sursele tradiționale de electricitate sunt scumpe
sau nesigure. Turbinele eoliene, cu puteri mici spre medii, până la 10 KW, se dovedesc
soluții excelente pentru locuințe individuale, cabane, pensiuni, hoteluri cu până la 100
clienți, sedii administrative și de producție, intreprinderi mici și mijlocii, școli sau spitale. În
cazul acestora este important ca înălțimea să fie de cel puțin 10m iar în jurul ei pe distanța
de 100m să nu fie nici un obstacol mai mare/înalt de 1m, care ar diminua/ schimba viteza și
direcția vântului. La fiecare 10 m pe înaltime, cheltuielile cu turnul/stâlpul și sistemul de
ancorare cresc cu 10%. Turbina eoliană cu putere mare poate produce suficientă energie,
într-o zi cu vânt constant, pentru a alimenta mai multe case fără nici un fel de problemă.
Iată de ce se pretează pentru distribuitorii de energie care pot investi rapid în acest tip de
produs. Aceștia vor recupera rapid banii investiți datorită puterii mari a turbinelor. Ele sunt
echipamente robuste, care odată instalate vor funcționa eficient pentru perioade
îndelungate de timp.

Asadar, turbina eoliană dispune de un rotor cu pale orientate pe un ax orizontal sau

vertical. Acestea sunt antrenate de puterea vântului și pun în mişcare generatorul electric.
În functie de modul de utilizare al curentului electric vom împărți turbinele în două categorii,
turbine eoliene independente sau cu debitare în rețea. Dacă vorbim despre cele destinate
uzului rezidenţial, acestea au de obicei puteri cuprinse între 200W şi 10 KW şi pot fi
independente sau cu debitare în reţea. În cele mai multe cazuri de instalare a turbinelor
eoliene pentru uz casnic vom intalni sistemul independent. Astfel de sisteme produc energie
şi o stochează în acumulatori urmând a fi consumată ulterior. Acumulatorii trebuie înlocuiţi
după o perioadă cuprinsa intre de 5 și 15 ani, în funcţie de specificațiile fiecărui model.
Acesta este și motivul pentru care această variantă este recomandată îndeosebi pentru
casele izolate. Acestea nu au posibilitatea conectării la o reţea electrică, iar utilizatorul va
reuși amortizarea rapidă a costurilor. În cazul turbinelor eoliene cu debitare în rețea avem
de-a face cu o variantă mai ieftină decât sistemul autonom. Turbinele eoliene de acest tip
debitează energia creată în sistemul naţional, de unde este consumată de beneficiar.
Cantitatea de energie produsă este monitorizată, astfel încât la finalul lunii se achită numai
energia consumată în plus, acolo unde este cazul.

3. Avantajele și dezavantajele folosirii energiei eoliene

Utilizarea energiei eoliene are o istorie de mii de ani, ea fiind disponibilă practic pe toată
suprafața pământului. Undeva vântul este mai slab, undeva este mai puternic, dar cert e
faptul că el există peste tot, și dintotdeauna era folosită chiar și în Roma Antică pentru
livrarea apei și pentru măcinarea cerealelor.
Energia eoliană este un tip de energie regenerabilă, ceea ce înseamnă că pământul
„produce” vânt constant, gratuit și fără a afecta mediul. Energia eoliană poate fi destul de
ieftină dacă la etapa inițială a producerii ei, va fi susținută de autorități și dacă se va utiliza
într-o cantitate mare. Ea poate înlocui cu succes energia produsă de centralele termice,
reducând astfel emisiile de gaze cu efect de seră. Turbinele eoliene nu emit substanțe
nocive în timpul funcționării. Generatoarele eoliene sunt amplasate pe stâlpi și ocupă un
spațiu foarte mic, putând fi amplasate atât în spații deschise cât și alături de alte clădiri.
Energia eoliană este deosebit de binevenită în locurile aflate la distanță mare de orașe sau
alte așezări și în cazul în care livrarea energiei electrice e mai dificil de asigurat. Totodată,
producerea și utilizarea turbinelor eoliene reprezintă noi locuri de muncă, iar ca sursă
alternativă de energie, energia eoliană reduce dependența de firmele sau de persoanele
fizice care dețin companiile de petrol și gaz. Astfel, se creează o concurență din care au de
câștigat doar cetățenii simpli.

Utilizarea energiei eoliene are și câteva neajunsuri: puterea vântului este destul de
schimbătoare și adesea imprevizibilă. Din acest motiv necesită utilizarea unui buffer
suplimentar pentru a acumula excesul de energie electrică. Această problemă poate fi
rezolvată și prin introducerea tehnologiei Smart Grid – un sistem inteligent de distribuție a
energiei electrice produse către consumatori, în funcție de nevoile acestora. De asemenea,
în funcție de țară/zonă, vântul sulfă diferit. Din acest motiv este necesară elaborarea unei
hărți a vânturilor pentru fiecare țară/zonă.
Mulți oameni cred că morile de vânt instalate pe câmpuri reprezintă un moft și strică
frumusețea naturii și a mediului rural, unii cercetători susțin că turbinele eoliene sunt
„vinovate” de faptul că unele specii de păsări își schimbă „rutele” de migrație.
Suma ce trebuie investită într-o astfel de instalație e foarte mare. Pentru o centrală de 1
MW e nevoie de circa 1 milion de dolari. De regulă, teritoriul acoperit cu instalații eoliene
este destul de mare, din acest motiv, distanța de la o centrală până la consumator poate
presupune cheltuieli suplimentare de transportare iar păstrarea excesului de energie
produsă de turbinele eoliene necesită soluții suplimentare - procurarea unor baterii în
vederea stocării.
Turbinele eoliene produc zgomot comparabil cu sunetul unui vehicul care se deplasează
cu o viteză de 70 kilometri pe oră, ceea ce creează disconfort pentru oameni ce locuiesc prin
preajmă și pot speria și animalele. Și nu în ultimul rând, se crede că turbina poate interfera
negativ și afecta undele radio și de televiziune.

4. Utilizarea energiei eoliene în România

Este evident, în acest moment, energia eoliană este încă o sursă relativ minoră de producere
a energiei electrice oriunde pe glob. Totuși, producția energiei eoliene a crescut practic de
cinci ori între 1999 și 2006, ajungându-se ca, în unele țări, ponderea energiei eoliene în
consumul total de energie să fie semnificativ: Danemarca (23%), Spania (8%), Germania
(6%). Ponderea energiei eoliene, în totalul consumului intern era, la începutul anului 2011,
de 24% în Danemarca, 14% în Spania și Portugalia, circa 10% în Irlanda și Germania și 5,3% la
nivelul UE, iar în România de numai 1,6%.

Energia eoliană a asigurat 11,6% din consumul european de electricitate în 2019, iar în unele
zile energia eoliană a asigurat peste 100% din cererea de energie a unor state membre ale
UE.

În sectorul eolian din România au investit mai mulți distribuitori de energie din Europa. CEZ
a instalat 115 turbine la Fântânele, județul Constanța, 90 dintre ele fiind deja legate la
rețeaua națională de energie electrică. Energias de Portugal, al treilea cel mai mare
investitor în energie eoliană la nivel mondial, a terminat construcția unui parc eolian de 69
MW la Cernavodă, în mai 2011. Principalele parcuri eolienedin țara noastră se află în
județele Constanța, Tulcea și Galați(localitatea Comi, parc deținut de antreprenori români)

Energia eoliană a asigurat marți, 1 decembrie 2020, 27% (37 GWh) din energia electrică
consumată în România, ceea ce ne situează pe primul loc în Europa, unde turbinele eoliene
au asigurat în medie 10,4% din consum, conform datelor Wind Europe, citate de tvr.ro și RFI.
Biblografie

Baza energetică și mașini horticole, partea I, Dobre Paul

https://www.green-report.ro/romania-este-foarte-aproape-sa-atinga-in-2020-tinta-privind-
ponderea-energiei-regenrabile-in-consumul-final/

http://www.solarzone.ro/Turbine-Eoliene

https://www.zf.ro/companii/energie/care-sunt-cele-mai-mari-20-de-parcuri-eoliene-locale-
si-cine-sunt-investitorii-care-au-aruncat-in-bataia-vantului-sute-de-milioane-de-euro-
7141308

https://blog.romstal.ro/ce-sunt-turbinele-eoliene-si-cum-functioneaza/