Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Primele mori de vânt din Europa au fost construite în sec al 12-lea în nordul Franței și în
sudul Angliei, ele s-au răspândit apoi în Belgia, Germania și Danemarca. În Olanda ele au fost
folosite pentru a drena (asana) zonele mlăștinoase pentru a le face locuibile de către Jan
Leegwater și inginerii danezi care i-au urmat.
Morile de vânt europene erau folosite atât la măcinarea grăunțelor cât și la tăierea
buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei și
măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat.
Europenii au dezvoltat mori de vânt cu rotoare care se învârteau în jurul unor axe
orizontale, spre deosebire de perși care mergeau pe principiul unor axe verticale.
Morile de vânt europene tipice aveau patru palete, unele aveau cinci și ocazional mai
existau și cu șase. Treptat multe din aceste mori de vânt europene au ajuns să aibă două sau trei
nivele interioare unde bunurile (grăunțele, vopseaua, tutunul) puteau fi stocate.
La început morile de vânt europene erau capabile de a produce 25-30 kW de putere
mecanică dar la momentul de vârf al evoluției lor, sfârșitul sec al 19-lea, ele au ajuns să producă
aproximativ 1500 MW. Acest nivel nu a fost depășit până în 1998.
Turbine eoliene
- Paletele turbinei eoliene - reprezintă unele dintre cele mai importante componente ale
turbinelor eoliene şi împreună cu butucul alcătuiesc rotorul turbinei. Ele au o forma
esentiala pentru a asigura forta de rotatie necesara.
Acest design este propriu fiecarui tip de generator electric. Diametrul sau numarul
palelor unei turbine eoliene difera în functie de puterea dorita. Sistemul cu trei pale
este cel mai utilizat, deoarece asigura limitarea vibrațiilor, a zgomotului și a oboselii
rotorului, fată de sistemele cu o pala sau doua. Coeficientul de putere este cu 10 %
mai mare pentru sistemul bi-pal față de cel mono-pal, iar creșterea este de 3% între
sistemul cu trei pale față de două pale.
- Statia de distributie - Energia electrica produsa de turbina este transmisa spre pamant
prin cabluri electrice. Mai apoi aceasta ajunge intr-o statie de distributie conectata la
reteaua nationala de transport. De aici, energia electrica ajunge la consumatorii finali
(publici, industriali si in casele oamenilor). În cazul sistemelor independente sunt
încărcate direct bateriile care alimentează consumatorii.
- Anemometru - este un dispozitiv folosit pentru masurarea vitezei vantului. Acest
aparat este montat pe nacela si comanda pornirea turbinei eoliene cand viteza vantului
depaseste 3…4m/s, respectiv oprirea turbinei eoliene cand viteza vantului depaseste
25m/s.
Turbinele eoliene pot fi clasificate după mai multe criterii, în continuare fiind prezentate
doar câteva dintre acestea:
Tipul acesta de turbina eoliana subt indicate in cazul constructiilor civile individuale
inalte. Ele pot fi montate pe partea superioara a unor asemenea cladiri, reusind sa acopere in
buna masura consumul de energie electrica al acesteia.
Ele sunt un tip de turbine eoliene unde arborele rotorului principal este aşezat pe
verticală. Printre avantajele acestui aranjament, sunt că generatoarele si cutiile de viteze pot fi
plasat aproape de sol, şi că turbinele nu trebuie să se poziţioneze în vânt.
Turbinele verticale sunt robuste, liniştite, omni-directionale, şi ele nu crează aşa mult
stres pe structura de sprijin. Nu au nevoie de aşa mult vânt pentru a genera energie, astfel că se
permite ca ele să fie mai aproape de sol. Fiind mai aproape de sol sunt uşor de întreţinut şi pot fi
instalate pe coşuri de fum şi structuri similare înalte.