CUPRINS

INTRODUCERE 3
TIPURI DE DEȘERT ȘI MEDIUL ACESTORA 4
FLORA SI FAUNA 6
CONCLUZIE 7
BIBLIOGRAFIE 8
 INTRODUCERE

Deșertul, fiind numit și pustiul este o zonă cu precipitații insuficiente, acestea fiind de
aproximativ 250 mm pe an. În jur de o treime din suprafața pământului este acoperită de deșerturi.
Majoritatea acestora sunt situate la latitudini joase, și anume, aceste se află mai aproape de ecuator
decât de poli. Deșertul Sahara(Imaginea nr. 1), care are o întindere masivă de kilometrii pătrați, fiind
probabil cel mai cunoscut de pe Terra. Deșerturile au reputația de a sprijini foarte puține forme de viață
deși, comparativ cu un mediu mai umed, formele de viață din deșert care sunt de obicei variate, în
general sunt ferite pentru a-și menține umiditatea. În zonele aride sunt de obicei diferențe majore de
temperatură de la zi la noapte. Lipsa vegetației dintr-un deșert (pustiu) poate fi cauzat de lipsa apei sau
în ținuturile arctice lipsa căldurii necesare vieții.[1][2]

Mamiferele mari nu sunt obișnuite cu acest mediu uscat, deoarece marea majoritate nu pot
reține suficientă apă și nici nu pot îndura temperaturile mari pe care le regăsim în zonele aride, singura
excepție o fac cămilele. De vreme ce viețuitoarele de dimensiuni mai mici pot fi capabile să găsească
urme de umbră suficiente pentru a-și feri corpul de razele puternice ale soarelui, animalele mai mari, în
schimb, au parte, de puțină protecție împotriva acestuia. Cele mai răspândite animale ale pustiului sunt
vertebrele care nu sunt mamifere, acestea fiind în principal reptile.[2]

Imaginea
nr. 1. Deșertul
Sahara [11]

2
 TIPURI DE DEȘERT ȘI MEDIUL ACESTORA

Deșerturile sunt de cinci tipuri: subtropicale, de coastă, în umbră de ploaie, interioare și polare.
Acestea se pot împarți atât în funcție de durata perioadelor de ariditate, cât și de regimul precipitaților.
[3]

Deșerturile subtropicale
Ele sunt cauzate de modelele de circulație ale masei de aer cald și uscat. Deșerturile
subtropicale se află în apropierea ecuatorului, însă nu sunt afectate de vânturile alizee. Fiind zone cu
presiune atmosferică ridicată, îndepărtate de mări și oceane, acestea primesc precipitații reduse.[3][5]
Deșertul Sahara, situat în emisfera nordică, fiind cel mai cunoscut deșert subtropical, acesta
unind deșertul arab și iranian de deșertul Thar din India. Alte deșerturi subtropicale includ deșertul
Tanami din nordul Australiei si deșertul Kalahari situate în sudul Africii.[3][4]

Deșerturile de coastă
Pustiile de coastă se situează pe marginile vestice ale continentelor, în apropierea coastelor,
fiind afectate de curenții reci ai oceanului, care uniți cu prezența vânturilor alizee, mențin o stabilitate
atmosferică, împiedicând astfel formarea de precipitații, fenomen numit ariditate.[5]
Un deșert de coastă poate sa aibă precipitații aproape scăzute, dar umiditate de ceață. Unul
dintre deșerturile de coastă este desertul Atacama, fiind situate pe malul Pacificului din Chile, acesta
având unele zone acoperite de ceață, însă lipsite de precipitații de decenii. Acest deșert fiind considerat
ca cel mai uscat loc de pe Terra, unele stații meteo neînregistrând niciodată o picătură de ploaie.[3]

Deșerturi cu umbră ploii

Acestea se situează în apropierea versanților sub vânt ale unor lanțuri muntoase, masele de aer,
fiind încărcate de umiditate, nu pot ajunge la ele. Vânturile în pantă sunt departe de vânturile
predominante.
Deșertul Death Valley este situat în sud-vestul Statelor Unite, in statele California și Nevada,
fiind cel mai jos, cel mai uscat și cel mai fierbinte loc din America de Nord.[3][6]

Deșerturile interioare
Aceste deșerturi care se găsesc în inima continentelor, sunt ferite de vânturile încărcate cu
umiditate, deoarece există o distanță între deșerturi si oceane. Astfel verile sunt foarte fierbinți și
iernile foarte reci.[3][4]
3
 Deșertul Gobi, din Asia Centrală, este situat la sute de kilometri de ocean Așadar, vânturile își
pierd de mult umezeala până să ajungă in deșert. De asemenea, la sudul munților Himalaya, deșertul
Gobi se află în umbra ploii munților.[3][7]

Deșerturile polare
Deșerturi polare sau deșerturile reci primesc precipitații majore mai ales în sezonul iernii.
Media precipitațiilor anuale este între 15 și 26 cm (6-10 mm). Există doar două deșerturi polare,
acestea fiind Deșertul Antarctica si cel Arctic. Deșertul Polar Arctic care se întinde pe 5,4 milioane de
kilometri pătrați în unele locuri din Alaska, Canada, Groenlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Finlanda
și Rusia, având o iarna care începe între mijlocul lunii decembrie și mijlocul lunii martie, în timp ce
deșertul Antarctic care se întinde pe continent, cu o suprafață de kilometri pătrați, își începe sezonul
rece între mijlocul lunii iunie și mijlocul lunii septembrie.[2][3][4]
Aceste deșerturi polare înglobează cantități mari de apă, însă partea cea mai mare a acestei
cantități este blocată în ghețare și straturi de gheață pe tot parcursul anului.
Deșertul Antarctic, fiind cel mai rece și mai mare din lume, cu puține precipitații, acoperind
aproape întregul continent al Antarcticii.[3]

4
 FLORA ȘI FAUNA

Flora și fauna din cel mai mare deșert cald din lume sunt foarte rare, deoarece condițiile
condițiile de temperatură sunt extreme. Se pot găsi câteva animale, un exemplu ar fi cămilele și
caprele, care rezistă la aceste condiții extreme de mediu. Chiar și scorpinul galben, care este un animal
nevertebrat, este foarte adaptat acestor medii. Părțuitorul morții cum îi este și denumirea, fiind unul
dintre cele mai periculosoase specii de scorpioni, te poate omorî doar cu o simplă înțepătură, datorită
nivelului mare de venin pe care îl elimină. Mai există și unele specii de vulpe, antilopă albă,
dromaderi, gazelă dorcas, insect, păienjeni și încă câteva specii adaptabili să supraviețuiască acestui
mediu. Toate aceste animale au avut nenumărate procese de-a lungul a mii de ani, ca sa ajungă să
supraviețuiască. [1,8, 9]
Referitor la floră, vegetația este aproape inexistentă, deoarece este o zonă uscată, ploaia fiind foarte
rară sau chiar absentă. Puține sunt plantele care au ajuns sa se familiarizeze cu condițiile de mediu, ca
prin urmare, au încercat sa marească absorbția apei și sa micșoreze rata de vaporizare pentru a putea
supraviețui. Din această cauză, acete plate plante care există în acest mediu, au rădacini foarte lungi si
frunze si țesuturi scurte. Astfel, prin acele rădăcini lungi, reușesc sa ia aportul necesar de apă pentru a
ajunge si la frunele și țesuturile acoperite cu ceară. De exemplu, găsim diferite tipuri de
cactuși, trandafirii din Ierihon, Cystanche, Tamaricaceae. [1, 8]

5
 CONCLUZII

Prin urmare, acest ecositem al deșertului, este alcătuit dintr-un biotop extrem de arid, la care s-
au format strânse legături cu diferite tipuri de biocenoză. Chiar dacă, acesta ocupă aproximativ o
treime(Imaginea nr. 2) din suprafața uscată a planetei este unul foarte sărac în floră și fauna, datorită
precipitațiilor scăzute anuale.
Din cele scrise mai sus, putem trage concluzia că, acest mediu este unul foarte dificil de
supraviețuit pentru oameni.

Imaginea nr. 2 Harta celor mai mari deșerturi din lume[10]

6
 BIBLIOGRAFIE

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/De%C8%99ert
2. https://ro.science19.com/what-are-four-main-types-of-deserts-12128
3. https://www.nationalgeographic.org/encyclopedia/desert/
4. https://www.forclaz.co.uk/the-5-main-types-of-desert
5. https://ro.warbletoncouncil.org/tipos-desierto-6589
6. https://prosemenov.ru/ro/samaya-nizkaya-tochka-sushi-i-okeana-uchastki-sushi-nizhe-urovnya-
morya/
7. https://ro.wikipedia.org/wiki/De%C8%99ertul_Gobi
8. https://www.meteorologiaenred.com/ro/desertul-Sahara.html
9. https://en.wikipedia.org/wiki/Deathstalker
10. https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.6435-
9/87598885_2796607807092637_54241532823207936_n.jpg?_nc_cat=101&ccb=1-
5&_nc_sid=730e14&_nc_ohc=arBblh7q7GwAX9CNwVf&_nc_ht=scontent.ftsr1-
1.fna&oh=00_AT8wUcFMwD-cVlatPq-uzdtn4a3fFK6xFM0S0V3dGHqCOA&oe=62145FF5
11. https://aventurescu.ro/wp-content/uploads/2017/02/sahara-1.jpg