ENERGIA EOLIANĂ ŞI

UTILIZAREA ACESTEIA

Generalităţi

 repartiţia inegală a radiaţiilor solare pe suprafaţa globului, repartiţie care

determină o încălzire inegală a diferitelor zone terestre.
 Încălzirea inegală atrage după sine modificarea densităţii maselor de aer, deci
o neuniformitate a presiunii atmosferice şi ca urmare o deplasare a aerului între zonele cu potenţial
baric diferit.
 Masele de aer capătă o deplasare orizontală şi astfel se formează vântul; este
uşor de remarcat faptul că energia vântului, denumită și energie eoliană, este direct şi în întregime
datorată insolaţiei. Din această cauză, energia eoliană reprezintă o energie solară primară, respectiv o
acumulare de energie solară. Poate părea surprinzător, dar este dovedit că principalul mecanism al
încălzirii atmosferei este transferul termic conductiv şi convectiv pe suprafața uscatului şi a oceanelor
încălzite de soare.
 Se estimează că din energia totală primită de pământ de la soare în fiecare
oră, numai 1-2% se transformă în energie eoliană; cu toate acestea, cantitatea întrece de 5-10 ori
energia transformată în biomasă de către toate plantele cunoscute.

 Avantajele utilizării energiei eoliene sunt multiple și printre ele se pot

enumera:
- energia eolienă nu produce substanțe poluante și gaze cu efect de seră.
- energia eoliană nu implică producerea niciunui fel de deșeuri.
- costul energiei electrice produse în centralele eoliene moderne a scăzut substanțial în ultimii ani
(0,32 euro/kWh), ajungând în anumite locații din SUA să fie chiar mai mic decât în cazul
energiei generate din combustibili fosili și aceasta chiar dacă nu se iau în considerare
externalitațile negative inerente utilizării combustibililor clasici. In 2004, prețul energiei eoliene
ajunsese deja la o cincime față de cel din anii ’80, iar previziunile sunt de continuă scădere,
deoarece se pun în funcțiune tot mai multe unități eoliene (cu putere instalată de mai mulți
 MW). In anul 2006 costul unui MWh produs în SUA a fost de 55,8$ pentru energia eoliană,
53,1$ -pentru cărbune și 52.5$ - pentru gaze naturale.
- In cazul generatoarelor eoliene sunt costuri mult mai reduse și cu scoaterea acestora din
funcțiune.

 Dezavantajele utilizării energiei eoliene:

- un important dezavantaj al folosirii energiei eoliene a fost la început, prețul destul de mare de
producție și fiabilitatea relativ redusă a turbinelor eoliene. In ultimii ani însă, prețul de
producție pe unitatea de energie electrică a scăzut datorită îmbunătățirii parametrilor tehnici ai
turbinelor, ajungând astăzi până la cifre de ordinul 3-4 eurocenți/kWh;
- “poluarea vizuală”, menționată uneori, considerându-se că generatoarele eoliene au o apariție
neplăcută, dar și în această privință, preocupările de încadrare în peisajul ambiental au dat
rezultate;
- “poluarea sonoră” este și ea adesea invocată de către unii, deoarece se apreciază că turbinele
eoliene ar fi prea gălăgioase (în cazul turbinelor moderne, nivelul de zgomot nu depășește 40-45
dB/agregat- la distanța de 250 m față de piciorul stâlpului de susținere, ceeace este echivalentul
zgomotului dintr-o sală de mese; prin instalarea a două agregate, sporul de zgomot este de numai
2-3 dB);
- afectează mediul și ecosistemele din împrejurimi, deoarece după alții, paletele turbinelor omoară
păsările;
- grupurile eoliene necesită pentru instalarea lor terenuri virane cu suprafață mare.
- Un dezavantaj practic este însă legat de fluctuațiile (de modificările) ce apar în viteza vântului;
în multe locații pe Pământ nu se poate produce destulă energie electrică folosind numai energie
eoliană.

 Viteza de deplasare a aerului (viteza vântului) se măsoară în m/s. Se mai utilizează noţiunea
de intensitate a vântului, măsurată în grade BEAUFORT (scara BEAUFORT, 1806).
 Astăzi, este demonstrat că nici un motor eolian nu poate extrage mai mult decât 16/27 (cca.
59.3%) din energia vântului care trece prin zona activă a rotorului instalaţiei (de exemplu, pentru o
viteză a vânului V=10 m/s, se poate obţine o putere utilă de 0.2 kW/mp).

 Zonele energo-eoliene de maxim interes din ţara noastră, în conformitate cu atlasul de resurse
energo-eoliene, sunt, în ordinea importanţei, următoarele:

2
 - Platforma continentală a Mării Negre cu un potenţial de peste 800 W/m 2 şi zona litoralului cu un
potenţial cuprins între 700-400W/m2; coeficientul de utilizare a energiei disponibile este foarte bun,
înscriindu-se în plaja 0,25-0,33.
- Zona înaltă montană, la peste 1500 m altitudine, unde densitatea de putere depăşeşte 1800 W/m 2 , iar
echipamentele aero-generatoare pot funcţiona până la 3000 ore durata anuală echivalentă la putere
nominală, cu un coeficient de utilizare mult mai scăzut ca în zona de est, de sub 0,25.
- Podişurile din est şi platourile montane de mai mică înălţime.

. Zonarea teritoriului ţării după durata în ore/an a vântului,

cu viteze de peste 6m/s

 Turbine eoliene

 Turbinele la care palele se deplasează după direcţia vântului (Vp<V, rezultă max pentru
Vp=V/3, în care V- viteza vântului iar V p-viteza palelor); acestea sunt turbine lente (V p=V/3),
au axa perpendiculară pe direcţia vântului şi numai o parte din pale sunt active (motrice),
restul înaintează în contracurent.
 Turbine la care palele se deplasează perpendicular pe direcţia vântului şi la care viteza
palelor Vp poate fi mai mare decât viteza vântului V (urmare unei circulaţii intense de aer în
jurul palelor

3
 Câteva tipuri de turbine eoliene
a. Cu planul de rotaţie perpendicular pe direcţia vântului.
b. Cu planul de rotaţie cuprins pe direcţia vântului.
V-viteza vântului;  -viteza de rotaţie a rotorului;1-rotor; 2-palele rotorice; 3-suport; 4-fundaţie.

 Parametrii şi caracteristicile turbinelor eoliene

- puterea dezvoltată de turbină la diferite viteze ale vântului;
- turaţia corespunzătoare diferitelor puteri;
- randamentul de utilizare al energiei vântului;
- factorul de rapiditate sau viteza modul λ = u/v, reprezentând raportul dintre viteza periferică a
palei u=r·r = ·d·n/60 şi viteza vântului (turbine la care u  v, deci λ 1 se numesc turbine rapide iar cele
care v  u - turbine lente).
-variaţia cuplului motor în raport cu viteza modul;
-randamentul de utilizare al energiei vântului în raport cu λ;
-puterea P şi turaţia n în funcţie de viteza vântului (Cp-coeficient de putere).

 Prezentarea câtorva tipuri de turbine eoliene

. Elemente constructive şi de aerodinamică ale

turbinei cu rotor SAVONIUS
1și 2-pale rotorice (semicilindri);
3și 4-discuri;
D-diametru; H-înălţimea palelor.

4
 Elemente componente ale turbinei DARRIEUS
1-axul vertical; 2-pale; 3-nervuri pentru rigidizare; 4-ancore de
sprijin; 5,6-lagăre radiale; 7-turbină auxiliară de pornire (starter-
SAVONIUS); 8-locul în care se transmite şi preia energia
mecanică (priză forţată).

Turbine rapide cu ax
orizontal:
a) cu trei pale;
b) cu două pale;
c) cu o singură pală.
1-pală rotorică; 2-ogivă
hidrodinamică; 3-suport;
4-derivă; 5-fundaţie.

Elemente constructive ale turbinei TORNADO.

1-turbina eoliană clasică; 2-turn; 3 -reductor-
regulator; 4-structură fixă; 5-ferestre longitudinale
orientabile (închise);6-ferestre deschise; 7,8-intrarea
şi ieşirea curenţilor de aer care descrie o spirală
(vortex).

5
  Precizări cu privire la utilizarea turbinelor eoliene

Instalaţie eoliană pentru pomparea apei, tip TS Debitul orar al instalaţiei TS 1-0, în funcţie de
1-0 înălţimea de pompare şi viteza vântului
1-rotor; 2-cadru din ţeavă de oţel; 3-ancore;
4-transmisie cardanică; 5-pompă cu piston; 6-puţ;
7-sorb; 8-conductă de refulare; 9-rezervor;
10-conductă de alimentare a consumatorilor.

Folosirea energiei eoliane pentru producerea aerului comprimat

Folosirea energiei eoliene pentru producerea de căldură
Folosirea energiei eoliene pentru producerea artificială a frigului

Elemente dintr-o instalaţie artizanală

de producere a frigului, cu ajutorul
energiei eoliene
1-turbină eoliană cu axul vertical cu palete
Darrieus; 2-palete Savonius pentru
demarare; 3-arbore; 4-transmisie cu
multiplicare; 5-compresor; 6-condensator;
7-ventil de laminare; 8-evaporator;
9-cameră frigorifică.

6
 Schema de principiu a unei instalaţii eoliene de producere, stocare şi utilizare a energiei electrice pentru
o locuinţă individuală izolată
1-axul turbinei; 2-pale aerodinamice; 3-palete Darieus; 4-paletă de orientare; 5-pale demaroare (Savonius);
6,7-casetele generatorului electric; 8-cablu electric de transport; 9-redresor; 10-aparatură de măsură (A,V);
11,19-contactor; 12-baterie de acumulatori (ex: 12V); 13-lămpi electrice; 14-priză; 15-motor compresor;
16-pompă de apă; 17-televizor; 18-convertizor (reduce cu 3-40% randamentul instalaţiei dar permite utilizarea
aparatelor electrocasnice la parametri standardizaţi).

7
 BIOMASA ŞI
PRODUCEREA BIOCOMBUSTIBILILOR

Generalităţi

 Biomasa este considerată una din principalele forme de energie regenerabilă, datorită marelui
său potenţial, viabilităţii sale economice şi a numeroaselor beneficii aduse pe plan social şi în
ceeace priveşte calitatea mediului înconjurător.
 Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor din agricultură, inclusiv
substanțele vegetale și animale, silvicultura și industriile conexe, precum și partea biodegradabilă a
deșeurilor industriale și urbane (definiție cuprinsă în H.G.nr.1844/2005 privind promovarea
utilizării biocarburanților și a altor carburanți regenerabili pentru transport).

Potențialul de biomasă utilizat în România (tone)

 Principalii constituenți ai biomasei, sunt hidrații de carbon, amidonul, compușii celulozici și

ligninele. Biomasa poate fi recoltată și utilizată pentru obținerea de alimente, materiale de
construcții sau combustibili. De asemenea, se poate descompune în mediu natural și prin
fosilizare, să conducă la obținerea de conbustibili fosili (petrol, cărbune, gaze naturale).
Conținutul de energie al biomasei poate fi utilizat prin arderea directă a acesteia sau prin
conversia chimică în combustibili, urmată de arderea acestora.
 Principalele tipuri de procese de conversie ale biomasei pot fi clasificate în patru grupe:
8
 - fizice (măcinare, separare, uscare, brichetare, etc.);
- biologice-biochimice (fermentare: anaerobă, aerobă, alcoolică);
- termice (combustie, piroliză, gazeificare, hidrogenare);
- chimice (folosesc inițial procese biologice și biochimice care sunt apoi completate cu sinteze
chimice; de exemplu, sinteza biodiesel-ului).
 Arderea directă cu producere de energie termică;
 Arderea prin piroliză, cu producere de biogas;
 Fermentarea (în cazul produșilor zaharați), cu producere de biogaz sau bioetanol (în
amestec cu benzina sau motorina) la motoarele cu combustie internă;
 Transformarea chimică a biomasei de tip ulei vegetal prin tratare cu un alcool și
generare de esteri, de exemplu metil esteri (biodiesel) și glicerol; în etapa următoare, biodiselul
purificat se poate arde în motoarele Diesel.
 Degradarea enzimatică a biomasei cu obținerea de etanol sau biodiesel; celuloza
poate fi degradată enzimatic la monomerii săi (derivați glucidici), care pot fi ulterior fermentați în
etanol.

 Bioetanolul, Bioetanolul este definit ca alcoolul etilic de proveniență naturală;

materiile prime utilizate la fabricarea etanolului sunt:
-materii prime glucidice (trestia de zahăr, sfecla de zahăr, unele fructe, etc.);
-materii prime amidonoase (porumbul, grâul, cartoful);
-materii prime lignino-celulozice (lemnul și alte materiale din plante fibroase).

 Biodieselul, Biodieselul, din punct de vedere chimic, este un amestec mono-alchil esteri ai acizilor
grași, obținut în mod obișnuit prin reacția de transesterificare a trigliceridelor cu un alcool inferior.
 Paiele ca sursă energetică

Conținutul în substanțe pentru paie și alți combustibili

Unitate Paie Reziduri Carbune Gaz

presate din natural
lemn
Continut de apa % 10-20 40 12 0
Componente volatile % >70 >70 25 100
Scrum % 4 0,6-1,5 12 0
Carbon % 42 50 59 75
Hydrogen % 5 6 3,5 24
Oxygen % 37 43 7,3 0,9
Cloruri % 0,75 0,02 0,08 -
Azot % 0,35 0,3 1 0,9
Sulf % 0,16 0,05 0,8 0
Valoare energetică MJ/kg 18,2 19,4 32 48
9
 (fără apă/scrum)
Valoare energetică MJ/kg 14,4 10,4 25 48
(actual)

 BIOGAZUL, Biogazul este un gaz combustibil obţinut prin fermentaţia anaerobă a

reziduurilor organice agricole sau a altor culturi de biomasă ; prin biogaz se

asigură recuperarea energiei primare (solare) înglobate în acestea.
Prin fermentarea anaerobă microorganismele descompun materia organică eliberând o serie de
componente (metabolite) conținând în principal dioxid de carbon si metan, care constituie de fapt biogazul,
combustibil ce poate fi folosit fie direct, fie numai metanul după purificare.
 Compoziţia, proprietăţile şi caracteristicile biogazului

Biogazul este caracterizat printr-o putere calorifică medie de cca.24 MJ/Nm 3 fiind alcătuit din: 60-
70% (max.80%) metan, 25-35% (min.20%) bioxid de carbon; la acestea se pot adăuga, în cantităţi mai
mici: hidrogenul, hidrogenul sulfurat, mercaptanii, amoniacul, vaporii de apă, ş.a.

Rezervor de stocare a biogazului la presiuni

joase.
1 – cuvă; 2 - clopot glisant; 3,4-conducte de
acces şi evacuare a biogazului; 5, 6 şi 7 – sistem
cu scripeţi şi contragreutate pentru ridicarea şi
coborârea clopotului; 8- spaţiu ocupat de
biogazul stocat; N0-nivelul apei.

Proprietăţile gazului metan

Greutate moleculară 16 g/mol

Densitate 0.72 g/l (aer = 1.29 g/l)
Putere calorifică 37.75 MJ/m3

10
 Cifră octanică 130
Temperatura de ardere 651C
Raportul aer/metan necesar pentru combustie completă 10:1 (în volum)
Limitele de explozie în aer 5 15% (în volum)
Temperatura critică -82.5C
Presiunea critică
Solubilitatea în apă

Consumul intern al instalaţiilor de biogaz, Producerea biogazului presupune un consum de energie

pentru ridicarea temperaturii materiei prime supusă fermentaţiei (în special în sezonul rece), respectiv
pentru acţionarea unor pompe, agitatoare mecanice (compresoare în cazul instalaţiilor de capacitate medie
sau mare). Interesează deci totalul energiei introdusă în sistem pentru a transforma sursa de energie primară
(dejecţii, alge, nămol) într-o formă utilizabilă (biogazul). În marea majoritate a cazurilor, pentru
instalaţiile mici consumul de energie din perioada rece este mai mare decât energia total produsă.

 Materia primă pentru producerea biogazului

Celuloza este principala componentă a materiei organice din care rezultă metan prin bioconversie.
Conţinutul de celuloză, raportat la substanţa uscată, este de 35-50% în produse secundare din agricultură,
12-23% în dejecţii proaspete de rumegătoare şi 6-10% în dejecţii de păsări şi porcine. Cantităţi mai mari de
celuloză se găsesc în gunoaiele provenite de la animalele crescute în aşternut.
Culturi de plante acvatice şi alge pot fi convertite în biogaz prin fermentare şi sunt reprezentate de
biomasele foarte hidratate.
Zambila de apă (EICHHORNIA CRASSIPES) şi Pistia (PISTIA STRATIOTES) sunt plante acvatice
reprezentând agenţi activi de depoluare a cursurilor de apă sau a apelor reziduale din bazinele de colectare a
dejecţiilor.
Alga brună (MACROCYSTIS PIRIFERA), şi LAMINARIA sunt alge cultivate în bazinele de
dejecţii animale, deopotrivă pentru furajarea animalelor şi pentru producerea de biogaz (perioada de
creştere extrem de rapidă 50 cm/zi).

Gradul de descompunere* al diferitelor materiale organice naturale,

prin fermentare anaerobă timp de 30-40 zile

Materialul organic (MO) Cantitatea de substanţă Conţinutul de metan în %

uscată descompusă în % din biogazul produs

11
 Plevuri grosiere 63-83 62
Tulpini de floarea soarelui 61
Coceni de porumb 58 53
Ciocălăi de porumb 35-57 53
Paie de in 48 59
Paie de grâu 46-49 58
Vreji de cartof 41 60
Frunze de foiase 34-40 59
Dejecţii taurine 35 60
Gunoi de grajd 20 60
Teci de mazăre 12 60
Coji de la decorticarea orezului 6.4
Frunze (ace) de conifere 5 69
*Se consideră că producţia de biogaz rezultată prin descompunerea substanţei uscate este de 740 l /Kg M.O.

Eficacitatea relativă a unor materiale organice în

producerea de biogaz, comparativ cu dejecţiile de vacă (100%)

Dejecţii de vacă 100

Zambila de apă 114
Reziduurile de sorg 130
Lăptuca de apă 145
Dejecţiile de porci 154
Reziduuri de graminee 177
Paie de orez 187
Ingrăşământ flamand 221

. Cantităţile de biogaz posibil de obţinut din materiale organice

Sursa Natura materialului organic Biogaz Conţinutul de
(l/Kg SU) metan (%)
Agricultură Ierburi diferite 557 84.0
Lucernă 445 77.7
Frunze de copaci 260 58.0
Paie de grâu întregi 367 78.5
Paie de grâu tocate (0.2cm) 423 81.3
Paie de orz 380 -
Paie de orez 360 -
Industria Frunze de sfeclă de zahăr 501 84.8
agro-alimentară Frunze de sfecă furajeră 496 84.0
Lujeri de tomate, tocate 606 74.7
Tulpini de in sau cânepă 369 -
Drojdie de la distilării 300-600 58.0
Zootehnie Dejecţii de păsări 520 -
12
 Dejecţii de porcine 480 60.0
Dejecţii de bovine 260-280 50-60
Dejecţii de ovine 320 65
Dejecţii de cabaline 200-300 -
Gospodăriile Fecale umane 240 50
populaţiei
Staţii de epurare Nămol orăşenesc 370 -

Valori tipice pentru estimarea potenţialului de generare a biogazului din dejecţii animale în sisteme de
fermentare anaerobă de mare randament, şi de mare capacitate.

Specificaţie Vaci de Taurine în Porcine la Găini

lapte îngrăşat finisare outoare
Fecale proaspete, nediluate, împreună cu urină* 82 60 65 53
(l/1000 Kg animal viu / zi)
Cantitatea totală de substanţă uscată 10.6 7.4 5.9 12.9
(Kg SU/1000Kg animal viu / zi)
Cantitatea de materie organică 8.6 5.9 4.8 9.5
Kg MO/1000Kg animal viu / zi
Fracţiunea de materie organică convertită în 35 45 50 60
biogaz (%)
Cantitatea de biogaz produsă** 3.28 2.89 2.62 6.21
m3/1000Kg animal viu/ zi
m3/l de dejecţii nediluate/ zi 0.040 0.048 0.040 0.117
m3/Kg MO 0.38 0.49 0.54 0.65
m3/m3 fermentator/ zi 1.1 1.3 1.1 12.3

Cantitatea teoretică de biogaz care poate rezulta prin conversia energetică

a unor substanţe organice pure

Natura substanţei Biogaz Conţinut în metan

(l/KgMO) (%)
Hidraţi de carbon 886 50
Grăsimi 1.535 70
Proteine 587 84

 Fermentarea anaerobă, Este un proces complex de descompunere naturală a materiei organice

umede ce se desfăşoară în incinte închise, în condiţii controlate de mediu şi în absenţa oxigenului
molecular respectiv a luminii. Transformarea materiei organice în metan, are loc în două – trei faze,
astfel încât, în fiecare dintre ele, să acţioneze comunităţi distincte de microorganisme.
 Faza fermentaţiei acidogene (lichefierea), În această fază de început, acţionează microorganisme
fermentatoare nespecializate (microaerofile şi anaerobe) cu capacitate de hidroliză a materiei
organice şi de producere de acizi organici.
În partea finală a fazei de acidogeneză, monodizaharidele sunt fermentate cu producere în deosebi de
acid acetic, hidrogen şi bioxid de carbon iar acizi cu catenă lungă şi acizi graşi volatili- sunt transformaţi

13
în acid acetic şi gaze. Rezultă de asemenea vitamine şi enzime care vor fi în continuare folosite de
microorganismele metanogene în procesele lor metabolice.

 Faza de fermentare metanogenă (gazeificarea), În această fază decisivă, acţionează bacteriile

metanogene (obligatoriu anaerobe) care sunt specializate în producerea de metan. Bacteriile
metanogene deşi foarte variate morfologic, sunt singurele microorganisme care au o respiraţie strict
anaerobă şi capacitatea de a produce metan prin procese metabolice.
Metanul se formează de exemplu prin reducerea bioxidului de carbon şi oxidarea hidrogenului
gazos de către metanbacteriile care folosesc hidrogenul.

 Factorii care influenţează fermentaţia anaerobă

-factorii de mediu: temperatura şi pH-ul (alcalinitatea) - care definesc concentraţia în acizi volatili,
precum şi elementele nutritive, substanţele toxice, etc.;
-factorii tehnologici: compoziţia substratului organic, mărimea încărcăturii, tipul de retenţie,
conţinutul de substanţă uscată din substrat, omogenizare, izolare, inoculare cu microorganisme metanogene

.Influenţa temperaturii T (C) asupra

cantităţii de gaz produs p (%)

nfluenţa temperaturii t (C) şi a timpului de

retenţie -T(zile) asupra producţiei de biogaz (
l/kg substanţă organică)

14
 Substanţe stabilizatoare ale pH-ului în fermentarea anaerobă
Substanţe Forma în Cantitatea de adăugat
care se la 1m3 de material
adaugă supus fermentarii
(litrii sau Kg)
Apă de var (10 Kg var nestins, la 100 l de apă) Soluţie 10
Var pastă (25-30 Kg var nestins, la 100 l de apă) Pastă 5
Carbonat de calciu Pulbere 5
Fosfat de calciu Pulbere 4-5
Uree tehnică Pulbere 3-4
Apă amoniacală (15-20%) Soluţie 8-10
Hidroxid de sodiu (40%) Soluţie 4-5

Estimarea cantităților de biogaz productibil prin fermentare

anaerobă plecând de la diferite materiale reziduale organice

Randament de
Conținut de subst. biogaz
Subst. organică
Tipul de material uscată (Nm3 / tonă de
(% subst.uscată)
(%) substanță
organică)
CRESCĂTORII
Dejecții lichide bovine 6-11 68-85 200-260
Dejecții solide bovine 11-25 65-85 200-300
Dejecții lichide porcine 2.5-9.7 60-85 260-450
Dejecții solide porcine 20-25 75-90 450
Dejecții lichide pasari 10-29 75-77 200-400
Dejectii solide pasari 32.0-32.5 70-80 400
Dejecții solide ovine 25-30 80 240-500
Dejecții solide cabaline 28 75 200-400
AGRICULTURĂ
Siloz de porumb 34 86 350-390
Siloz de ierburi 26-82 67-98 300-500
Fân 86-93 83-93 500
Trifoi 20 80 300-500
Paie 85-90 85-89 180-600
Coceni de porumb 86 72 300-700
AGRO-INDUSTRIE
Rebuturi distilație mere 2.0-3.7 94-95 330
Melasă 80 95 300
Zer 4.3-6.5 80-92 330

15
 Rebuturi vegetale 5-20 76-90 350

Producţia de biogas, energie electrică și termică la diferite produse digestate

Energie
Produs Volum Greutate Biogaz Energie termică
electrică
(m3) (t) (Nm3) (kWh)
(kWh)
Dejecție lichidă
1 1 15 27 54
bovine
Dejecție solidă
1 0.3 10.1 18 36
bovine
Dejecție lichidă
1 1 15.6 28 56
suine
Dejecție solidă
1 0.3 23.5 42 84.6
suine
Dejecție lichidă
1 1 44.5 80 160
avicole
Dejecție solidă
1 0.3 29.3 52 105
avicole
Dejecție solidă
1 0.3 21.1 38 76
ovine
Dejecție solidă
1 0.3 18.9 34 68
cabaline
Siloz de porumb 1 0.625 67.6 121 243
Siloz de ierburi 1 0.5 89 160 320
Fan 1 0.35 137.8 248 496
Trifoi 1 0.3 64 115 230
Paie 1 0.04 12 21 49
Coceni de
1 0.4 123.8 222 445
porumb
Rebuturi mere 1 0.3 2.6 4.6 9.4
Melasă 1 0.3 68.4 123 246
Zer 1 1 15.3 28 56
Rebuturi vegetale 1 0.4 14.5 26 52
Coji de roșii 1 0.4 29.8 53.6 107
Rebuturi de la
1 0.5 357 642.6 1285
teasc
Pastă de citrice 1 0.3 36.8 65.8 131.7

 Instalații de biogaz de mare capacitate

16
 Instalație de producere a biogazului de tipul plug-flow
1-digestor anaerobic; 2-biogaz; 3-bazin cu dejecții lichide digerate; 4- dejecții lichide digerate
trimise către utilizări agricole; 5- stație de separare; 6- stație de pompare materie primă; 7-solid
separat; 8-compost pentru utilizare agricolă; 9- cogenerator; 10-energie termică pentru digestor;
11- electricitate produsă cu biogas; 12-electricitate introdusă în rețeaua națională;
13- electricitate utilizată pentru fermă și instalațiile din dotare.

Schema instalației up-flow amestecat

1-digestor anaerobic; 2-biogaz; 3-pompă pentru recirculare digestor; 4- dejecții lichide digerate

17
 trimise către utilizări agricole; 5-bazin cu dejecții lichide digerate; 6-schimbător de căldură la
baza digestorului; 7- stație de pompare și amestecare; 8- cogenerator; 9-energie termică pentru
digestor; 10- electricitate produsă cu biogaz; 11-electricitate introdusă în rețeaua națională;
12- electricitate utilizată pentru fermă și instalațiile din dotare.

Instalație de producere a biogazului tip super-flow, pentru biomasă

superdensă
1-digestor anaerobic primar; 2- digestor anaerobic secundar; 3-biogaz; 4-încărcare
biomasă; 5- stație de pompare; 6-bazin cu dejecții lichide digerate; 6-schimbător de căldură
la baza digestorului; 7-schimbător de căldură, la baza digestorului; 8- dejecții lichide
digerate trimise către utilizări agricole; 9- cogenerator; 10-energie termică pentru digestor;
11- electricitate produsă cu biogaz; 12-electricitate introdusă în rețeaua națională;
13- electricitate utilizată pentru fermă și instalațiile din dotare.

Schema unui sistem de fermentare cu alimentare continuă

1- prefermentator; 2 – fermentator principal; 3 – clopot glisant; 4 – agitator; 5 – pompă; 6 – țeavă de alimentare
18
fermentator; 7 – colector de biogaz; 8 – instalaţie de încălzire; 9 – schimbător de căldură;
10 – circuitul apei calde pentru diluţie; 11 – circuitul de evacuare şi de omogenizare; 12 - circuitul de agitare;
13 – reziduu din fermentator; 14 – apă pentru diluţie; 15 – reziduu brut; 16 – circuitul pentru alimentare şi
omogenizare; 17- biogaz.

Fermentator de capacitate medie

1- rezervor de fermentare(fermentator); 2 – clopot glisant din oţel; 3 – alimentare cu dejecţii; 4 – gunoi;
5 – evacuator nămol; 6 – transportator de nămol; 7 – biogaz pentru amestec; 8 – evacuare spre depozitul de
efluent; 9 – schimbător de căldură; 10 – compresor de biogaz; 11 – priză colectoare de biogaz; 12 – biogaz
către consumatorul exterior.

Instalaţie mijlocie de producere a biogazului cu alimentare continuă

1- fermentator; 2 – colector de biogaz; 3 –dejecţii; 4 – alimentatorul fermentatorului; 5 – gură de acces;
6 – schimbător de căldură; 7 – supapă de siguranţă; 8 – fosă pentru nămolul fermentat; 9 – evacuator de
nămol fermentat; 10 – deschidere pentru îndepărtarea nămolului; 11 – difuzor pentru barbotare cu biogaz;
12 – clădire anexă (cameră boiler, compresor de recirculare a gazelor, grup electrogen şi bazin de stocare).

Instalaţie de biogaz de capacitate mică (3

– 5m3)
1- rezervor de fermentare; 2 – clopot glisant
(gazometru); 3–dejecţii; 4 – cilindru exterior;

19
 5 – cilindru interior; 6–garnitură de apă;
7 – captator de biogaz; 8 – balast; 9 – beton
armat; 10 – robinet de control; 11 – robinet
de linie; 12 – biogas către arzător.

Instalaţie de biogaz de capacitate mică (14m3), proiectată la Facultatea de hidrotehnică

Iaşi
1-podină de lemn; 2-instalaţie mecanică pentru amestec biomasă; 3-perete exterior; 4-conductă
evacuare gaz cu robineţi; 5-lest de balast pe podină de lemn sau mastic bituminos; 6-clopot de
tablă (gazometru); 7-elemente de rigidizare din profil metalic (L25x25x5 cm); 8-burlan de
etanşare din tablă de 1mm; 9-bucşă din bronz; 10-paleţi; 11-canal de evacuare; 12-trepte;
13-peretele interior al camerei de alimentare; 14-radier; 15-strat termoizolator din paie şi gunoi
de grajd; 16-umplutură din pământ, gunoi, talaş, rumeguş; 17-peretele interior al căminului de
evacuare; 18-umplutură din gunoi de grajd şi pământ; 19-pat de balast; 20-mastic bituminos.

Instalaţie de 10m3 , pentru producerea

biogazului

1- cuvă din beton sau cărămidă; 2 – clopot

metalic; 3 – reziduuri; 4 – gazometru cu
sistem de agitare , format din contravântuiri;
5 – tub de alimentare şi golire; 6 – circuit de
biogaz, cu robinet de linie; 7 – urechi pentru
învârtirea clopotului; 8 – spaţiu pentru
depozitare lest.

Instalaţie de biogaz de capacitate mijlocie

(25–50 m3)
1 - fermentator; 2 – clopot metalic; 3 – perete
din beton; 4 – racord apă caldă; 5 – opritor
pentru clopot; 6–furtun pentru biogaz;7 – gură

20
de vizitare; 8 – suport de ghidare a clopotului;
9– tub de evacuare; 10 – pâlnie de alimentare.

 Producerea biogazului în staţiile de epurare orășenești

Schema de principiu a unui rezervor de

fermentare, cu instalaţiile anexe [cf. SR
1227 /1996].
1-cuvă de fermentare;2– amestecător; 3– turn
de captare a biogazului; 4 – schimbător de
căldură;5– pompă de circulaţie apă cu nămol;
6 – conductă de alimentare cu nămol încălzit
în schimbător;7–conductă de evacuare;
8 – conductă de recirculare a nămolului;
9 – conductă de biogaz; 10 – conducte de
intrare/ieşire agent termic, în schimbătorul de
căldură;11 – capac de închidere etanşă a
cuvei; 12 – purificator de suspensii şi
condens; 13 – odorizator; 14 – purificator de
H2S (hidrogen sulfurat); 15 – circuit de
alimentare cu nămol brut, de la staţia de
pompare; 16 -circuit de biogaz, spre
gazometru; 17–evacuare spre canalizare, de
la preaplin; 18 – spre treapta a doua de
fermentare sau la instalaţia de deshidratare;
19 – supapă hidraulică de siguranţă (p = 350
– 400 mm H2O); 20 – conductă de preaplin;
21 – agitator; 22 – tub de aspiraţie.

21