Orhideea

Orchidaceae
Denumire științifică: Orchidaceae
Clasă superioară: Asparagales
Ordin: Asparagales
Clasificare: Familie

Familia orhideelor este formata din aproximativ 30.000 de specii, dar daca luam in considerare si
hibrizii pe care ii au si dezvolta cultivatorii din toate colturile lumii, numarul orhideelor probabil ca
depaseste 200.000. Orhidee se gasesc pe fiecare continent in afara de Antarctica si exista specii
endemice in fiecare colt al lumii.
Orhideele sunt plante epifite, adica intotdeauna cresc pe alte plante, luand de la acestea substantele
hranitoare. Acesta a fost si unul din primele inconveniente cand a fost vorba pentru prima oara de
tratarea orhideelor ca plante de interior, cultivate in ghivece. Astazi stim ca plantele epifite stau prinse
de ramurile copacilor din padurile tropicale, cu ajutorul unui sistem de radacini foarte puternic.
Radacinile nu ating niciodata pamantul; de fapt, radacinile orhideelor stau in aer, iar roua diminetii
este prima sursa de apa in habitatul lor natural. Pasarile care zboara si se odihnesc pe ramurile
copacilor ofera o cantitate destul de mare de substante nutritive, pe care radacinile le absorb imediat.
In lumea florilor, orhideele sunt considerate niste flori castigatoare. Desi sunt de obicei plante scumpe
ca pret, cultivarea orhideelor este astazi unul din cele mai placute hobby-uri printre iubitorii de plante.
Frumusetea lor incredibila si numeroasele diferente dintre specii sunt o continua sursa de uimire.
Orhideele sunt plante care traiesc pe toata suprafata Terrei, in afara de Antartica, fiind una
dintre cele mai mari familii.
Se cunosc 3 tipuri de orhidee:
[Link]-care traiesc in zonele temperate si reci. Au tuberculi care nu inchiata pe timpul
iernii, radacinile crescand normal in pamant.
[Link]-care traiesc in zonele tropicale ale Terrei, stand agatate de copaci si de alte specii
vegetale. Au radacini aeriele cu care se prind de copaci.
[Link]-cele care traiesc pe roci, stanci.

Istoria orhideelor
Orhideele au fost atras dintotdeauna interesul oamenilor. Ele au fost timp de secole si inca mai sunt,
simbolul iubirii, luxului si frumusetii.
In America centrala si de sud era cunoscuta "orhideea de vanilie", din care se facea o bautura
energizanta la care se adauga cacao, si pe seama careia s-a pus rezistenta fizica uimitoare de care au
dat dovada razboinicii incasi in lupta cu colonistii europeni. Stramosii nostri le considerau si un
simbol al virilitatii si fertilitatii. Astfel, in Grecia si Orientul Mijlociu, floarea era daruita mireselor. Tot
grecii sunt cei care au dat numele florii, mai precis Teophrast, in lucrarile sale.
Chinezii, inca de pe vremea lui Confucius, numeau orhideele "plantele care au parfum regal"; o
descriere foarte frumoasa a impresiei pe care ne-o lasa orhideele este facuta intr-o scriere a lui
Confucius, care spune ca "placerea de a revedea, dupa o lunga absenta un prieten drag poate fi
comparata cu aceea pe care o simtim cand intram intr-o camera plina de orhidee". In Evul Mediu ele
constituiau unul din ingredientele de baza in remediile naturiste; un exemplu curios: era folosita de
parinti pentru a decide sexul viitorului copil, astfel ca daca tatal manca o radacina mare de orhidee,
copilul avea sa fie baiat. De asemenea, erau considerate a fi plante afrodisiace si astfel deveneau
ingredient de baza in potiunile si vrajile de dragoste. In alte parti ale lumii, cum ar fi in Turci si Iran,
unele varietati de orhidee cu proprietati halucinogene erau fumate prin narghilea, cu scopul de a
declansa viziuni.
In vise, orhideele reprezinta aspiratia interioara spre rafinament, bunatate si romantism.
Cultura orhideelor a inceput in multe parti ale lumii pe la inceputul secolului al 18-lea. Datorita
frumusetii lor neobisnuite si a parfumului imbatator, unii exploratori britanici au adus orhidee din
colturi foarte indepartate (pe vremea aceea). Pentru europeni, orhideea era un privilegiu al
aristoctratiei si a starnit in mod special admiratia englezilor. Mai mult, intre familiile nobiliare din
regatul Marii Britanii a inceput chiar o intrecere pentru detinerea a cat mai numeroase varietati de
orhidee, si pentru atingerea acestui scop se organizau expeditii aventuroase si foarte costisitoare in
tarile orientale. Ducele de Devonshire a ramas celebru ca cel mai cunoscut "vanator de orhidee"; el a
strans din calatoriile sale in Calcutta, India, 86 de specii de orhidee.
Situatia s-a schimbat dramatic in 1818, cand un anume domn Cattley a reusit sa faca sa infloreasca
orhideea pe care o cultivase. Planta fusese "salvata" dintr-un pachet pe care il primise. Numele sau a
fost dat unei intregi categorii de orhidee si s-a pastrat pana astazi - orhideele Cattleya.
Marea cerere de orhidee a dus la distrugerea unei parti imense din habitatul natural al acestor plante.
Din fericire, in zilele noastre, culegerea orgideelor din zonele in care cresc in mod natural este strict
interzisa, mai ales cand vine vorba de unele varietati de orhidee care sunt pe cale de disparitie.

Orhideea in cateva cuvinte

Cum poate cineva sa descrie o orhidee? Ce cuvinte pot fi folosite pentru a reda nenumaratele lor forme
ciudate si cum se poate indica macar parfumul minunat pe care il au multe specii de orhidee?
Desi florile orhideelor sunt foarte ciudate si au forme complexe, in realitate structura lor este foarte
simpla. Florile au 3 sepate si 3 petale principale, cea din mijloc luand o forma diferita.
O caracteristica a orhideelor, dar care se regaseste si la alte plante, este ca florile sunt hermafrodite,
adica au atat aparatul reproductiv feminin cat si cel masculin. Parfumul pe care il au unele specii are
ca scop atragerea insectelor care trebuie sa realizeze polenizarea. Ceea ce este intr-adevar interesant
la orhidee, este ca natura le-a facut suficient de "inteligente" incat sa controleze puterea parfumului pe
care il degaja. De exemplu, la unele specii polenizarea este realizata exclusiv de moliile de noapte,
astfel ca parfumul lor este mai puternic pe timpul noptii. Un alt avantaj al orhideelor este longevitatea
florilor.
Orhideele nu cresc numai in padurile tropicale, asa cum cred multi oameni, ci din contra, sunt varietati
care cresc in zone stancoase (se prind de stanci la fel cum se prind de ramurile copacilor), in timp ce
altele sunt specii endemice, care cresc pe campuri, in padurile de conifere si pe pantele muntilor.
Specii endemice exista atat in America, zona mediteraneeana cat si in alte colturi ale lumii. In Grecia,
de exemplu, exista o specie de orhidee care creste ca planta salbatica, primavara.

Orhideea fluture- Phalaenopsis

Phalaenopsis este un gen, din familia orhideelor, si cuprinde 72 de specii diferite si
hibrizi naturali. Acest tip de orhidee este intalnita in Asia de Sud – Est, India,
Indonezia, Filipine, Australia.

Familia: Orchidaceae
Subfamilia: Epidendroideae
Trib: Vandeae
Subtrib: Aeridinae
Gen: Phalaenopsis
Specie: ex: Phalaenopsis Thailandica

Numele se traduce din limba greaca prin phalaina = balena si opsis = vedere,
imagine. Nu are sens, nu? Botanistul Carl Linnaeus a clasificat sub numele
de Phalaena un gen de fluture de noapte, astfel ca in anii 1750, naturalistul Peter
Osbeck a gresit cand a identificat din departare, florile orhideelor drept un grup de
molii (fluturele de noapte al lui Linnaeus). Numele s-a pastrat, astfel incat, in
prezent in intreaga lume orhideea Phalaenopsis este cunoscuta sub sinonimul
de Orhideea fluture.

Orhidee Phalaenopsis – Ghid complet de ingrijire!

Sa alegi doar orhidee cu flori foarte sanatoase, apoi este pericolul diverselor boli ce le poate
avea si, de ce nu, conditiile ei de pastrare si transport sa nu fi afectat planta.
Daca Orhideea Phalaenopsis este tinuta in ghivece opace si planta nu arata perfect
sanatoasa, te sfatuim sa nu o cumperi. Nu uita ca Orhidee Phalaenopsis se hraneste prin
radacini, care au nevoie de lumina directa si aer, din acest motiv intotdeauna veti observa ca
acestea au ca vas de crestere un vas transparent si cateodata radacinile ies la suprafata.
Original, ele cresc in Asia pe suprafata scoartei copacilor si asta incearca sa faca si acum,
chiar daca sunt aclimatizate si sunt obtinuti multi hibrizi.
Multi comercianti nu cunosc acest lucru, asa ca te sfatuim ca indiferent de cum o cumperi, sa
plasezi Orhideea Phalaenopsis intr-un vas transparent, obligatoriu cu gaurele de scurgere a
apei.
Cum se uda o Orhidee Phalaenopsis
Conteaza foarte mult mediul in care este plantata orhideea. Astfel, in general, Orhideele
Phalaenopsis sunt vandute in sol format din scoarta de copac sau muschi. Ambele variante
fiind excelente.
In cazul scoartei de copac, apa se evapora mai repede si gradul de absortie in scoarta este
mai mic. In cazul muschiului, absortia este mai mare si evaporarea mai lenta. Udati de fiecare
data cand simtiti muschiul uscat la suprafata si in cazul scoartei de copac, odata pe
saptamana.
Tineti cont ca in timpul verii o Orhidee Phalaenopsis are nevoie de mai multa apa iar iarna de
mai putina. Oricum, suntem siguri ca dupa cateva udari, va veti da seama cand este timpul
unei noi udari, dupa greutatea ghiveciul, cand il ridicati in mana. Fiti atent la aceste semnale
si nu veti gresi.
Tineti minte, ca dupa udare, sa nu lasati apa in farfuriuta de sub ghiveci. Orhideea
Phalaenopsis nu este ca alte tipuri de orhidee sau alte flori. Are nevoie ca mediul sa fie
umed, insa nu ud.
Ideal ar fi sa udati orhideea sub chiuveta. Lasati apa sa curga in ghiveci si sa treaca prin
fundul acestuia.
Nu udati Orhidee Phalaenopsis pe frunze. Daca totusi se intampla, dupa udare, uscati
frunzele si mai ales baza acestora cu un servetel.

Nevoia de lumina la o Orhidee Phalaenopsis

Aici sunt cateva reguli foarte simple. Orhideea Phalaenopsis are nevoie de soare, insa nu de
soare direct. Deci nu asezati aceste flori in ferestrele unde soarele bate direct. Eventual, daca
nu aveti ce face, protejati florile cu o draperie.
Frunzele unei Orhidee Phalaenopsis sunt de culoare verde intens. Daca aceasta culoare
devine cu nuante de negru, inseamna ca orhideea nu primeste lumina suficienta. In cazul
frunzelor cu nuante galben-rosiatice, este semnalul ca lumina este prea intensa.
Cand este timpul reinfloririi (vezi capitolul de mai jos) daca ati respectat fertilizarile, taierile si
udarile, iar orhideea nu infloreste, cresteti cantitatea de lumina. Probabil nu primeste
suficienta energie in locul in care se afla.

Temperatura si ventilatia pentru o Orhidee Phalaenopsis

Retineti ca nici o orhidee nu este iubitoare de schimbari bruste de temperatura sau fluctuatii
mai mari de 4-6 grade. Astfel, daca o plasati langa ferestre, nu uitati ca exista fluctuatii mari,
functie de anotimp.
Totodata aveti grija, mai ales iarna, la aceste pozitii langa ferestre, unde, in general in
Romania, exista calorifere care pot supraincalzi planta.
Orhideea Phalaenopsis are nevoie de temperaturi cuprinse intre 18° si 30° C. O temperatura
mai scazuta va face ca plantele sa se ingalbeneasca. In acest caz, schimbati pozitia plantei si
indepartati frunzele ingalbenite.
ATENTIE: nu lasati o Orhidee Phalaenopsis vara in geamuri in care soarele ridicate
temperatura si iarna in apropierea caloriferelor.
Ca de fiecare data va atentionam la circulatia aerului in locuinte. In cazul florilor si mai ales
iarna, pericolul bolilor pandeste cu fiecare zi in care nu aerisiti corespunzator. Aerisiti cat de
des se poate si in cazul in care acest lucru nu este posibil, folositi un ventilator pentru a
misca aerul in jurul orhideei si a florilor in general.
Udati Orhidee Phalaenopsis dimineata, atunci cand temperaturile sunt mai mari si planta are
timp sa se usuce.

Ingrasaminte necesare la Orhidee Phalaenopsis

Bineinteles ca are nevoie de fertilizare o orhidee. Chiar este foarte necesar, ca orice planta
sau floare aclimatizata sau crescuta in ghivece sau apartamente.
Dat fiind ca o orhidee are nevoie deopotriva de crestere a plantei, de crestere a radacinii si
totodata de mentinere si dezvoltare a florilor, aveti nevoie de o solutie echilibranta. Urmariti
cele trei macroelemente ale oricarei plante sa fie detaliate pe ambalajele ingrasamintilor.
Formula N-P-K (adica azot-fosfor-potasiu) sa fie in parti egale, ideal fiind formula 20-20-20.
Totusi, daca planta se afla in perioda de repaus / crestere, fara flori, folositi o solutie mai
bogata in azot, pentru a ajuta orhideea sa se dezvolte.
Veti gasi tot feluri de ghiduri de cum se aplica aceste ingrasaminte. Odata pe luna, la doua
saptamani, saptamanal. Ei bine, toate sunt corecte, insa noi va sfatuim sa folositi metoda
saptamanala, practic odata cu udatul. Luati doza recomandata de producator, cea lunara si
impartiti in etape, folosind o doza mai mica, proportionala, la fiecare udat, in cazul udarii
saptamanale, o doza de un sfert din doza lunara recomandata.
Udati planta prima oara si apoi aplicati ingrasamantul.

Taierea si reinflorirea - Orhidee Phalaenopsis

Florile unei Orhidee Phalaenopsis rezista cam 3 -5 luni, functie de cat de bine intretinuta este
planta
O Orhidee Phalaenopsis, in general, nu infloreste din aceeasi tulpina, insa se comporta in
acest fel mai ales plantele tinere si slabite. Astfel ca merita incercat totusi sa obtineti
inflorirea prin aceasta metoda, atunci cand sunteti sigur ca planta are mai mult de 2 ani, taind
ramurile de pe care au cazut florile, intre primele doua noduri (nodurile, sunt maro si par mici
cerculete pe tulpina).
Oricum, Orhideea Phalaenopsis infloreste formand o noua ramura si chiar poate forma pana
la 4-5 in total, dupa cativa ani de viata, ingrijire corespunzatoare si un ghiveci suficient. Taiati
tulpina pe care s-au uscat florile chiar de la baza.
ATENTIE: mare atentie la instrumentele de taiere folosite. Intotdeauna, in orice operatie
horticola pe care o faceti, dezinfectati instrumentele, mai ales cand acestea se folosesc
pentru ingrijirea mai multor plante sau tipuri de plante. Exista pericol de raspandire a bolilor
si mai ales de virusi distrugatori.

Daca ati facut tot ce este necesar si orhideea tot nu infloreste, ridicati nivelul de lumina pe
care planta il are si scadeti temperatura. Creeati alternante de temperatura mai mari, intre
noapte si zi.

Inmultirea - Orhidee Phalaenopsis

Inmultirea unei Orhidee Phalaenopsis nu este usoara si este mai mult domeniul
profesionistilor.
Din timp in timp, dupa ce florile se usuca, pe tulpina orhideei apar la nodurile acesteia, mici
radacini ca niste plantute. Acestia sunt puii orhideei.
Aceste mici plante trebuie detasate de pe planta mama, udate din abundenta in prima faza.
Ele se planteaza in sol special pentru orhidee cu substanta speciala de inradacinare. Toate
acestea sunt mai greu de procurat, mai ales cand discutam de substante de calitate. In cazul
amatorilor, mai simplu si mai ieftin este sa cumparati o noua planta adulta.

Boli si Daunatori - Orhidee Phalaenopsis

Ca de fiecare data, va avetizam ca o Orhidee Phalaenopsis are nevoie ca radacinile sa aiba
aer si lumina. Caz contrar se poate ofili. La primele semne, in cazul in care nu ati realizat
importanta ghiveciului, schimbati imediat ghiveciul cu unul propice.
Umiditatea excesiva si lipsa de ventilatie poate provoca aparitia diverselor boli fungice.
Tratamentele se fac cu fungicide si se gasesc la orice farmacie fitosanitara. Va rugam sa
respectati concentratiile cu strictete.
In cazul in care apar pete negre pe frunze, ceea ce inseamna o boala de orrigine bacteriana,
acestea trebuie efectiv taiate din frunze si indepartate. Nu utati de indicatiile legate de
sterilizarea uneltelor de lucru.
In caz de aparitie a diverselor insecte ( tripsi, afide, et), aplicati un insecticid imediat ce le
observati. Aveti grija la spatele frunzelor, locul preferat de aceste mici insecte distrugatoare.

Fertilizarea orhideelor
Fertilizantii sunt hrana pentru orhidee?

Ei bine nu, este gresit sa ne referim la fertilizantii dedicati acestei plante ca fiind
“hrana” fara de care nu pot trai. Adevarata hrana pentru plante este energia
dezvoltata in procesul de fotosinteza (lumina solara + dioxid de carbon), in urma
careia plantele elibereaza glucoza necesara dezvoltarii si oxigen. Deci pentru o
crestere buna plantele au nevoie de lumina si apa.

Update. Este cunoscut faptul ca o planta are greutatea masei verzi de 97,5% si este
compusa din carbon, oxigen si hidrogen. Aceste elemente sunt procurate din aer si
din apa pura. Restul de 2,5% sunt nutrientii din apa de ploaie sau din solutiile
adugate in substrat.
Nutrientii care se gasesc in fertilizanti au un rol important in anumite procese
esentiale cresterii care se desfasoara in timpul fotosintezei si ajuta plantele sa
ajunga la un maxim genetic. La Phalaenopsis procesul de fotosinteza se
desfasoara in frunze si mai putin in radacini si in tijele florale. Se presupune ca
anumite orhidee cu flori verzi pot face fotosinteza si in petale datorita clorofilei
prezente.

Este important de retinut ca fertilizantii se administreaza in zilele cu multa lumina,

cand procesul de fotosinteza este la capacitate mare si deci nu se aplica in zilele
noroase sau ploioase.

Orhideele pot creste si inflori si fara fertilizare. In natura primesc foarte putini
nutrienti in concentratii mici, pe care ii absorb in urma ploilor. Orhideele crescute
in fermele de orhidee sunt mai bine dezvoltate datorita administrarii regulate a
fertilizantilor si altor substante, dupa o schema bine definita, inca din faza de
rasad (seedling). Insa de genetica fiecarei plante depinde dezvoltarea si inflorirea
acesteia.

Dupa o perioada indelungata in care nu s-au administrat substante ajutatoare,

efectele fertilizantilor vor fi in mod sigur vizibile in urma unei noi etape de crestere
si inflorire. Excesul de fertilizant are si el efecte adverse asupra plantei; poate
duce la o productie slaba de flori si la diminuarea cresterii.

De retinut este ca atunci cand cumparam o orhidee noua cu flori nu “avem” nevoie
sa o fertilizam. Fertilizarea se incepe primavara devreme cand radacinile reiau
cresterea si putem spune ca plantele au nevoie de fertilizanti pana la inceputul
toamnei. Cand se apropie anotimpul rece tratamentul ar trebui redus sau sistat
daca radacinile nu sunt in crestere.

Pe pungile de substrat pentru orhidee sunt trecute specificatii legate de continut si

modul de folosire. Daca doriti sa schimbati substratul din ghiveci cu unul nou, nu
este necesar sa fertilizati in urmatoarele luni.

Atentie! Daca planta a suferit din cauza daunatorilor este recomandata incetarea
aplicarii substantelor de fertilizare.

Ce sunt fertilizantii pentru orhidee?

Fertilizantii sau ingrasamintele sunt un grup de nutrienti minerali necesari, care in

urma procesul de fotosinteza ajuta ca noile cresteri sa se dezvolte armonios, mai
exact contribuie la cresterea celulara, participa la reactii biochimice, osmoza,
sinteza proteinelor etc.

Puiul aparut in noiembrie 2014 nu a primit ingrasaminte, astfel, a ramas pitic,

frunzele sunt vizibil mici, dupa ce a crescut o frunza noua, una veche s-a
ingalbenit, dezvolta putine radacini. Cresterea defectuasa este cauza pentru care
dupa 2 ani nu a inflorit. Puiul aparut in septembrie 2016 a primit fertilizant si un
biostimulator inca de cand era atasat de planta-mama, iar dupa 9 luni a

deschis prima floare pe tija. Puiul aparut in 2017 a primit doar o portie de
fertilizant foliar si o portie de calciu si magneziu. Este vizibil mai bine dezvoltat.
Asteptam primavara pentru floricele.

Primii nutrienti si cei mai importanti sunt macroelementele N-P-K. Sigur ati vazut
pe spatele etichetelor ca sunt mentionate niste procente si simbolurile tuturor
substantelor chimice. V-ati intrebat ce reprezinta si ce pot face pentru orhidee?
Macroelemente

Sunt necesare pentru dezvoltare si sunt prezente in concentratii mari in formula.

Microelemente.

Sunt necesare in cantitati mici. Cand sunt sub o anumita valoare nu mai sunt
trecute pe eticheta.

 Fierul (Fe) – Este benefic pentru clorofila. Carenta de fier se manifesta prin
ingalbenirea frunzelor tinere. Fierul nu migreaza.
 Mangan (Mn) – Este folosit la fotosinteza si de clorofila. Insuficienta
manganului arata precum cloroza. Nu migreaza.
 Bor (B) – Este raspunzator pentru dezvoltarea buna a plantelor; ajuta
celulele, asigura transferul calciului, este responsabil pentru absorbtia
microelementelor si a macroelementelor. Excesul de bor este toxic pentru
 planta iar insuficienta afecteaza frunzele prin cloroza. Se poate manifesta
prin deformarea frunzelor. Nu migreaza.
 Zinc (Zn) – Asigura dezvoltarea plantei si este indispensabil. Excesul de
zinc este toxic iar lipsa lui favorizeaza stagnarea cresterii. Insuficienta
zincului duce si la insuficienta fierului, astfel simtomele sunt asemanatoare.
Nu migreaza.
 Cupru (Cu) – Cuprul este esential pentru dezvoltarea plantelor, fiind
concentrat in radacini. Deficienta poate fi semnalizata de uscarea prematura
a noilor cresteri. Cuprul nu migreaza.
 Molibeden (Mo) – Folosit la fotosinteza, ajuta planta sa foloseasca azotul
disponibil. Lipsa lui stagneaza cresterea. Migreaza.
 Clor (Cl) – Participa la procesul de osmoza, prin care nutrientii ajung in
radacini. Cloroza poate fi simptomul care face vizibila deficienta. Clorul
migreaza.
 Nichel (Ni) – Este necesar pentru transportarea fierului. Este folosit de uree
pentru a elibera azotul. Deficientele se vad cand planta a ajuns la maturitate,
noile cresteri sunt slab-dezvoltate. Migreaza.
 Sodiu (Na) – Participa la procesul de osmoza, transporta apa. Migreaza.
 Cobalt (Co) – Este necesar pentru fixarea azotului. Deficienta cobaltului
duce la deficienta azotului.
 Siliciu (Si) – Este folosit de celulele plantelor. Pe alte culturi s-a observat ca
asigura rezistenta crescuta impotriva daunatorilor si a stresului. Nu
migreaza.

De ce este important daca un element migreaza sau nu migreaza? Deficientele date

de elementele care prezinta mobilitate sunt mai usor de observat, plantele
canalizeaza elementele necesare catre noile cresteri, in detrimentul celor vechi. La
elementele imobile deficientele se vad in timp la noile cresteri.
De exemplu: Pentru ca azotul migreaza, in momentul in care planta creste o noua
frunza si exista o deficienta in structura, planta va elimina o frunza veche pentru a
transmite noii cresteri azotul necesar. Insa daca planta are deficienta de calciu,
element care nu migreaza, noile cresteri vor fi slab dezvoltate.
Cand fertilizam orhideele?

In functie de tipul de orhidee, trebuie sa tinem cont de faptul ca speciile care

prefera o intensitate mai mare de lumina vor avea nevoie de nutrienti mai des
(Vanda), iar speciile care necesita ca lumina sa fie mai slaba (Paphipedilum) vor
avea nevoie mai rar de nutrienti. Acelasi principiu se aplica pentru perioadele in
care se fertilizeaza: mai des in anotimpurile calduroase, mai-august, cand ziua
este mai lunga si insorita si mai rar in anotimpurile racoroase – reci, septembrie-
februarie, cand lumina naturala dureaza mai putin si nu are o intensitate mare.

Unii producatori recomanda in instructiuni fertilizarea lunara, la doua saptamani

sau saptamanala; pe ambalaj sunt inscrise dilutiile, perioadele recomandate si
intervalele pentru fertilizare. In natura orhideele primesc nutrienti in urma ploilor
in concentratii foarte mici. Deci putin si constant. In studii s-a observat ca o
cantitate prea mare le intarzie inflorirea iar o fertilizare corecta imbunateste
numarul si dimensiunea frunzelor, lungimea tulpinei iar inflorirea este bogata.
Aplicarea fertilizantului o data pe luna intr-o concentratie mare nu inseamna ca
planta va consuma tot ce i se ofera, planta va consuma cat are nevoie daca
parametrii pH si EC fac absorbtia lor corecta. O parte din doza administrata va
ramane nefolosita in substrat si ar putea dauna radacinilor in timp.

Pot fi folositi si fertilizanti destinati altor plante cu flori insa orhideele au nevoie
de mai putini nutrienti deoarece prin comparatie au o crestere lenta, deci doza
trebuie mult diluata.

Cel mai sigur este sa se imparta doza recomandata de producator la jumatate sau
in sfert si sa se aplice cu fiecare udare. De asemenea trebuie retinut ca fertilizantii
nu produc inflorirea, insa le ajuta in perioada de dezvoltare sa acceseze toate
resursele pentru ca inflorirea sa fie la potential maxim.

Fiecare fertilizant promite ca va imbunati functionarea plantei insa cantitatea

oferita plantei este esentiala, astfel cea mai buna metoda este cea pe care ati
testat-o si cu care ati obtinut imbunatatirile dorite in decurs de minim un an.

Cum se fertilizeaza orhideele? Tipuri de fertilizanti.

Fertilizantii lichizi.

Doza diluata in apa se aplica peste substrat, deci nu se aplica nediluat direct din
recipient peste radacini pentru ca se vor arde.
! Nu pastrati solutia lichida preparata mai mult de 24 de ore. Inainte de a se folosi
ingrasamantul, sticla se agita. Substantele isi pierd din proprietati daca sunt
aplicate la mult timp dupa ce au fost preparate, provocand toxicitate.

Pentru orhideele cu radacini expuse (Vanda) fertilizantul lichid se poate aplica

diluat prin stropire, direct pe radacini, numai dupa ce au fost udate inainte sau
impreuna cu apa in care vor fi scufundate.

Pentru orhideele montate in substrat, mai intai se uda substratul dupa care se
aplica fertilizantul lichid prin turnarea solutiei peste mediul din ghiveci sau se
pune in apa in care se va face scufundarea.

Fertilizantii granulati.
Se aplica primavara, datorita concentratiei crescute, cand plantele sunt in
dezvoltare. Granulele elibereaza nutrientii treptat pe o perioada indelungata de
timp (de la 3 la 9 luni, depinde de producator). Este recomandata pozitionarea
granulelor deasupra scoartei din ghiveci sau in ghiveci, insa este recomandat sa
fie puse in fibra de cocos sau intr-un recipient astfel incat radacinile plantei sa nu
se afle in contact direct pentru a nu le expune supra-fertilizarii.
Fertilizantii foliari.
Sunt recomandati cei a caror duza pulverizeaza picaturi foarte fine, altfel, daca
substanta ajunge intre frunze si tulpina, planta poate face “crown rott”. O utilizare
indelungata si necorespunzatoare poate provoca arsuri frunzelor. Fertilizantii
foliari sunt ideali pentru plantele care nu au radacini foarte sanatoase si astfel nu
se pot aplica fertilizanti la radacini pentru a fi asimilati de planta. Azotul, potasiul,
fosforul si calciul sunt absorbite cel mai bine de radacini, magneziul si sulful sunt
absorbiti si de frunze si de radacini. Restul microelementelor sunt absorbite bine
de frunze: zinc, mangan, fier, cupru, bor, modibeden.
Este util daca se aplica prin rotatie cu un fertilizant lichid echilibrat.

Fertilizantii pudra.
Se dilueaza in apa conform specificatiilor date de producator iar administrarea se
face la fel ca la cel lichid.

Fertilizantii bete.
Sunt asemanatori cu fertlizantii granulati, deci au o eliberare treptata si nu se
aplica langa radacini.
(N) azot/frunze – (P) fosfor / radacini si boboci – (K) potasiu / dezvoltare. Corect?

Atentie! Daca administram mai mult fosfor nu inseamna ca planta va incepe sa

creasca radacini sau va inflori. In realitate, in urma studiilor, s-a observat ca
plantele epifite au nevoie de o cantitate mai mica de fosfor si potasiu, fapt observat
si in mediul lor natural. Plantele absorb fosfor si potasiu pentru cazurile in care se
vor confrunta cu deficiente insa nu au nevoie de ele in mod constant in cantitati
mari. Fosforul intr-o cantitate mai mare este folosit de plantele la ghiveci cu
crestere rapida si care infloresc des pe tot parcursul anului.

Deficientele sunt greu de identificat, fiindca nutrientii sunt in stransa legatura unii
cu altii si se corecteaza dupa testare sau aplicand tabelul Opozitia nutrientilor.

In cazul deficientei de potasiu, planta poate stopa cresterea, frunzele initiale pot fi
de un verde inchis sau pot capata o tenta de mov. Deficienta de potasiu poate fi
indicata de marginile frunzelor batrane prin aspectul de arsura care continua sa
evolueze. La fel, daca administram o formula cu mai mult azot nu vom obtine
cresteri de frunze de pe urma aplicarii daca nu sunt in perioada de crestere. Cu
prea mult azot orhideea va vegeta, va creste frunze in exces.

Pentru a obtine radacini noi sau frunze pentru dezvoltarea premergatoare

infloririi se ajusteaza umiditatea, temperatura si intensitatea luminii (in mod
natural acestea sunt controlate de trecerea anotimpurilor).

EX: Planta indica o deficient de potasiu insa la nivel de structura ea are lipsa de
calciu si magneziu.
Potasiul se gaseste intr-o concentratie mai mare in radacini si in flori. Astfel, se
crede ca adaosul mare de K din fertilizanti face plantele sa secrete zaharuri in
exces si in acest mod apar daunatori atrasi sa se hranesca cu “mierea” orhideelor.

Ce tip de fertilizator pentru orhidee sa folosim din comert? N-P-K?

Pe piata exista mai multe tipuri de solutii pentru orhidee. Este destul de usor sa ne
indreptam catre cel pe care apare imaginea florii de orhidee pe ambalaj. Dar ce
faci cand poti sa alegi intre diferite branduri care promit cam acelasi lucru? E
simplu, ne uitam peste ingrediente si proportii, mai ales ca acum stim ce rol au
fiecare. Pare simplu, dar asta nu e tot.

Datorita frumusetei lor, a unicitatii si a formidabilui mod in care se pot adapta si

supravietui, de-a lungul anilor, in cazul orhideelor s-au facut studii pentru a se
afla secretul cresterii si infloririi in mod controlat. Astfel, acum putem alege dintre
cateva tipuri de formule “magice” care promit sa fie cel mai bun fertilizant.

1. Pentru orhidee se poate folosi un fertilizant echilibrat pentru plante,

universal si pentru alte culturi (cereale, legume), cu concentratia 20-20-20
(20N-8,6P-16,6K). Acest fertilizant este folosit de multi ani iar crescatorii cu
vechime considera ca este cea mai buna formula.
2. O alta abordare este folosirea a 2 tipuri diferite de fertlizanti: unul pentru
dezvoltare si unul pentru inflorire.

Prima formula cu o concentratie mai mare de azot 30-10-10 (30N-4,4P-8,3K) a fost

inventata de profesorul O. Wesley Davidson de la Universitatea Rutgers. Se
foloseste in perioada de crestere, mai exact cand incep sa apara frunze si radacini
noi. In urma unui studiu s-a observat ca bacteriile care descompun substratul din
scoarta consuma o parte din azotul administrat, de aceea fertilizantii au o
concentratie mai mare de azot.

A doua formula are o concentratia mai mica de azot si mai mult fosfor si
potasiu 10-30-20 (10N-13,1P-16,6K). Este cunoscuta si sub numele de Blossom
Booster deoarece a fost promovata ca stimulator pentru infloriri bogate. Daca se
aplica in momentul in care tija este vizibila, exista posibilitatea ca prima floare
deschisa sa fie mutant. Orhideele care au inflorit in iarna si in primavara pot primi
fertilizantul in octombrie si noiembrie.

Aceasta formula a aparut din necesitatea de a corecta prima formula (30-10-10).

Datorita adaosului mare de azot plantele au avut tendinta de a intarzia initierea
tijelor, de aceea, in cea de-a doua formula azotul este diluat pana la valori
acceptate de plante, prin adaugarea de fosfor. Planta initiaza tijele si nu isi mai
consuma energia in cresterea frunzelor iar mitul precum ca aceasta formula
stimuleaza inflorirea s-a raspandit.

3. O alta formula, cunoscuta sub prescurtarea MSU, a fost conceputa si testata in

cadrul unui studiu realizat de Universitatea Statului Michigan (MSU) in 2003.
Producatorul fertilizantului a pus la dispozitie doua tipuri de formule concepute in
functie de apa cu care se uda florile: 19-4-23-8Ca-2Mg pentru apa de fantana, apa
de la robinet si 13-3-15-8Ca-2Mg pentru apa RO, distilata, de ploaie. Aceste formule
nu au fost create special pentru orhidee. Au fost testate pe toate culturile din sera
MSU iar orhideele au avut un raspuns pozitiv.

4. Formula K-lite (12-1-1-10Ca-3Mg) este derivata din formula MSU, diferenta este
data de concentratia scazuta de fosfor si potasiu pentru a imita cat mai bine
cantitatea de nutrienti pe care orhideele le gasesc in mediul lor natural si pentru a
limita intoxicarea substratului format din scoarta de pin, muschi sau cocos cu
potasiu. Toate cele 3 tipuri de substrat pe masura ce se degradeaza elibereaza K
pe care il au in mod natural.

Concentratia nutrientilor din apa in mediul natural.

Absorbtia nutrientilor.

Dupa cum puteti observa, sunt mai multe formule disponibile, unele fiind
promovate ca fiind miraculoase in functie de trend si de noile descoperiri. Orice
formula care contine NPK si microelemente, daca se administreaza in cantitati mici
iar planta este ingrijita conform cu specia, va da rezultate bune.

Ce inseamna NPK 20-20-20 sau 30-10-10 sau oricare alta formula? Cum se calculeaza
NPK dintr-un fertilizant pentru a afla cat fosfor sau potasiu se afla in formula
producatorului?

La fertilizantul 20-20-20 de exemplu, in paranteza se gaseste valoarea 20N-8,6P-

16,6K. Nu este nimic gresit. In aceasta formula, fosforul (20P), este exprimat sub
forma P₂O₅ (se gaseste pe spatele etichetei). Deci, de fapt, in formula nu se gaseste
chiar 20% din fiecare element. Exceptie face azotul care nu are oxizi si ramane
valoarea data. Potasiul (20K) este exprimat sub forma K₂O.

Cum afli cat P si K se afla in formula?

Pentru a afla valoarea reala P din P₂O₅ se inmulteste valoarea inscrisa

intotdeauna cu 0,43 =>0,43∗20=8,6 P.

Pntru a afla valoarea reala K din K₂O se inmulteste valoarea inscrisa intotdeauna
cu 0,83 =>0,83∗20=16,6 K.
Pentru oricare alta flormula => ex: in formula 1,6 – 2,4 – 2,6 avem 1,6N –
(2,4∗0,43) 1,03P – (2,6∗0,83) 2,15K.

Daca doriti sa administrati mai mult fosfor si potasiu si alegeti formula 4-6-6
pentru ca valorile P si K sunt mai mari, inseamna ca administrati 4N – 2,58P -4,98K
din produs. Nu este poate ce v-ati dorit insa pare o combinatie buna.

Fertilizantii – sunt buni cei care contin uree sau cei fara?

Fertilizantii cu uree au fost administrati multi ani fara ca pasionatii de cresterea

acestei flori sa observe o problema in administrarea acestora. Acum a devenit un
slogan de marketing ca pe ambalajele fertilizantilor sa fie specificat “fara uree”.
Urea este o forma mai ieftina a azotului si care are nevoie de un proces chimic,
intr-un substrat umed, pentru a transforma azotul in forma in care planta o poate
folosi. Marea problema este ca in perioadele cu temperature ridicate intre 23
grade-32 grade urea reactioneaza abia dupa 2 zile, iar in perioadele cu
temperaturi scazute intre 7 -15 grade reactioneaza dupa 4 zile, ceea ce inseamna
ca azotul nu ii este disponibil plantei in momentul aplicarii. In general, urea se
elibereaza in timp, iar la temperaturi crescute o parte din cantitatea administrata
se poate pierde si astfel azotul nu ii mai este de folos plantei.

Update. Exista un studiu din 2008 care atesta ca in vitro radacinile orhideei
Phalaenopsis au capacitatea de a absorbi ureea direct in radacini, fara a fi
necesar un proces de descompunere a azotului dintr-o forma in alta. Pe orhideele
in ghiveci nu s-au facut studii care sa ateste ce relatie este intre radacini si uree,
indiferent de substrat

Fertilizanti naturali din gospodarie.

 Lapte – Contine azot, potasiu, calciu si magneziu. Laptele se amesteca cu

apa in proportie de 50-50. Se pot sterge frunzele cu aceasta solutie.
 Ceai – Contine azot. Saculetul de la ceai dupa ce a fost folosit nu se arunca.
Se poate pune continutul lui peste substratul din ghiveci.
 Cartofi – Contin potasiu si in cantitate mai mica fosfor. Apa in care am fiert
cartoful cu coaja se poate folosi la udat.
 Coaja oului – Contine calciu. Coaja se piseaza bine si se pune peste
substrat. Alte surse de calciu: dolomita (Ca+Mg) si calcar (limestone-
carbonat de calciu).
 Melasa – Contine potasiu. Se dilueaza in apa pentru a uda floarea.
 Sare Epsom (sulfat de magneziu) – Contine magneziu. O lingurita de sare se
adauga la 4 litri de apa, dupa care se poate uda planta. (Epsom este
denumirea locului de unde provine faimoasa sare.)
  Apa de la fierberea orezului – Contine acid folic, calciu. Dupa ce s-a racit
apa in care a fiert orezul se poate uda planta.

Supra-fertilizarea

Cand incepeti sa folositi fertilizanti nu fiti tentati sa nesocotiti doza recomandata

de producator. Scopul ingrasamintelor este sa le asigure elementele necesare
pentru o buna dezvoltare, insa folosite in mod gresit vor aparea si efectele
negative ale acestora.

Primul indiciu sunt urmele albe lasate pe scoarta din ghiveci sau la suprafata
ghiveciului. Aceste urme sunt depozite de saruri minerale chimice care in timp pot
destabiliza planta, prin distrugerea radacinilor. Radacinile se albesc, isi pierd
flexibilitatea, devin casante si se usuca sau se innegresc varfurile de crestere.
Sarurile depuse absorb apa din jur si deci si din radacinile expuse. Astfel
radacinile se deshidrateaza, se usuca, treptat cedeaza. Cele mai expuse sunt
radacinile noi care iau contact cu mediul toxic.

Al doilea indiciu sunt urmele maronii vizibile la varfurile frunzelor. Aceste

modificari indica de asemenea ca radacinile din ghiveci care asigura hranirea
plantei sunt “arse”.

Cel mai sigur mod de preventie este ca dupa ce au fost aplicati fertilizantii lichizi
sa urmeze o perioada in care udarea se face prin trecerea apei de sus in ghiveci.
De exemplu, se pune ghiveciul sub jet de apa, avand grija ca apa sa nu ajunga intre
frunze sau in mijlocul lor sau cu ajutorul unei stropitori se trece apa de sus peste
substrat. Astfel putem spala mediul din ghiveci de acumularea de saruri insa este
esential ca mediul sa fie aerisit pentru a permite trecerea apei rapid. Pentru a
indeparta sarurile din substrat se mai poate folosi apa distilata (nu contine saruri).
In cazul depunerilor masive este indicat sa fie schimbat substratul cu unul
proaspat.
De ce cad bobocii la orhidee?

Cauze care duc la nedezvolarea si caderea bobocilor

Este frustrant cand cumperi/primesti o orhidee noua si observi ca bobocii se

vestejesc si cad. Nu este ceva ce se poate controla, floarea este stresata si renunta
sa ii dezvolte. Insa daca este sanatoasa, cu radacini bune, se va adapta la noul
mediu din casa si va continua dezvoltarea bobocilor care abia se formeaza.

Se poate intampla si la orhideele cu vechime in colectie. Daca va intrebati de ce

orhideea face tija dar, bobocii nu se dezvolta pentru a inflori, consultati lista de
mai jos cu cauzele care pot duce la o inflorire defectuosa.

Choy Sin Hew si W. H. Yong in cartea “The Physiology of Tropical Orchids in

Relation to the Industry” afirma ca “avortarea” bobocilor poate fi din cauze
genetice, fiziologice sau patogenice. Cele fiziologice tin de asimilarea substantelor
nutritive stocate in frunze. In anumite conditii neprielnice influentate de
temperaturi scazute, lumina insuficenta datorita cerului noros sau a resurselor
limitate de apa din substrat, bobocii intra intr-o competitie in procesul asimilarii
substantelor necesare dezvoltarii. Astfel, unii primesc mai mult si se dezvolta, iar
cei care nu gasesc resurse se ofilesc. Pentru orhideele predispuse genetic la
“avortarea” prematura a bobocilor s-a observat ca aplicarea suplimentara de
hormoni a imbunatatit buna dezvoltare. Prin cauze patologice se intelege boli.

Posibile cauze pentru ingalbenirea/stafidirea/caderea bobocilor:

1. Udarea cu prea multa sau prea putina apa. Pentru a stabili cauza trebuie
doar sa urmariti ghiveciul si sa va amintiti ce schimari s-au produs.
Schimbarile au aparut dupa sau inante sa udati? Daca substratul retine apa
pentru mult timp, radacinile incep sa se deterioreze – bobocii nu se vor mai
dezvolta. Daca planta nu gaseste resurse de apa in substrat cand dezvolta
bobocii, ar putea sa nu ii mai dezvolte.
2. Fluctuatiile excesive de temperature (prea frig, prea cald).
3. Umiditatea scazuta. Iarna umiditatea poate fi scazuta datorita caloriferelor
care usuca aerul. Se pot pune recipiente cu apa pe calorifer pentru a spori
evaporarea apei langa plante.
4. O schimbare brusca in mediul de dezvoltare. Ex: schimbarea zonei din casa
in care sta planta, transportul de la florarie acasa.
5. Prezenta daunatorilor. Daunatori orhidee
 6. Rotirea plantei la geam poate afecta dezvoltarea bobocilor, datorita
orientarii lor in mod natural dupa lumina. Daca planta creste tija spre geam
si se doreste expunerea florilor spre interiorul camerei, este de preferat sa
se astepte deschiderea tuturor bobocilor.
7. Aerul rece de la aparatul de aer conditionat sau aerul cald de la calorifer
daca bate spre tija cu boboci ii poate afecta.
8. Pulverizarea bobocilor cu fertilizant.
9. Plantele crescute sub becuri daca sunt aproape de sursa de lumina isi pot
pierde bobocii.
10. Lumina insuficienta. Orhideele care au lumina suficienta pot dezvolta mai
multe flori si ramificatii.

Poate ati auzit ca o alta cauza ar putea fi legata de fructele coapte care elimina
gazul de etilena. Este adevarat ca le poate afecta, dar, doar daca detineti un
aprozar in camera. S-a observat ca un mar uitat intr-o cutie, in care se tansportau
spre vanzare tije florale de orhidee, a influentat starea florilor si astfel, au ajuns la
destinatie ofilite. Spatiul mic a ajutat la asfixierea florilor. De asemenea, vaporii
eliminati de vopsea sau alte substante chimice pot afecta florile, insa nu sunt
situatii intanite des in spatiile de locuit.

Cel mai des se intampla ca acest fenomen sa se manifeste in perioada rece (iarna),
datorita amplasarii ghivecelor in apropierea caloriferelor. Umiditatea din aer este
scazuta si atunci dezvoltarea lor este problematica.

In imagini, orhideea a continuat cresterea tijei cu 4 boboci si a facut o ramificatie

tot cu 4 boboci. Dupa o saptamana in care a fost “singura acasa” ultimii boboci nu
s-au mai dezvoltat. Dupa reluarea udarii, aerisirea camerei si cresterea umiditatii
cu ajutorul umidificatorului, ambele tije au reluat cresterea cu noi boboci. A fost
usor de identificat cauza: lipsa apei si umiditatea scazuta (hidrometrul nu
inregistra nicio valoare).

Primul boboc pe tija s-a ingalbenit – ultimul boboc pe tija s-a uscat. Aceste situatii
sunt posibile, iar cauzele sunt fiziologice. Planta continua crestrea tijei si de aceea
primul boboc nu primeste resurse. Planta a incheiat cresterea tijei florale si
alimenteaza primii boboci dezvoltati. Se poate intampla la plantele tinere care
intampina probleme in dezvoltare.

Daunatorii orhideelor

Daunatorii orhideelor se hranesc cu seva plantei, lipsindu-le de nutrienti si

glucoza, induc plantei o stare de stres si pot fi purtatori de boli: ciuperci si
virusuri. Ajung in casa o data cu introducerea unei noi plante printre cele deja
existente. O planta noua se tine in carantina timp de 3 saptamani, perioada in care
se observa daca apar daunatorii pe flori, pe frunze si pe substrat.

Tratamentele se aplica atat foliar cat si la sol. Unii daunatorii lasa o secretie
apoasa pe frunze, asemanatoare cu “mierea orhideelor”. In acea secretie pot sa
creasca ciuperci, astfel tratamentul ar trebui sa contina si un fungicid
sistemic. Solutia-tratament, diluata in apa, se pulverizeaza timp de trei saptamani,
cu o aplicare pe saptamana.

Tripsi. Sunt mici, greu de identificat, insa lasa urme pe flori si pe frunze. Se
hranesc cu tot ce este nou si tanar: tije, noduri din care urmeaza sa creasca tije,
boboci, frunze in crestere. Atunci cand pe spatele frunzei gasim urme ca niste
cicatrici, acolo este locul unde si-au depus oule. Se plimba rapid de la o floare la
alta in cautarea hranei deoarece adultii au aripi. Daca planta nu are flori, este
dificil sa le observi prezenta.

Cum scapi de tripsi la orhidee? Tratamentul cu insecticid se aplica tuturor florilor

din incaperea in care a fost asezata cea care prezinta simptomele. Sunt foarte
invazivi, se inmultesc repede, iar plantele netratate sunt vulnerabile pana la declin.

Paduchi lanosi. Se pot gasi in spatele florilor, pe boboci, pe frunze, tulpina si in

substrat sub forma unui puf alb.

Cum scapi de paduchele lanos la orhidee? Se trateaza cu insecticid atat planta cat
si substratul. Se poate folosi si alcool cu puritate 99%. Chiar daca sunt inlaturati
adultii cu alcool, o noua generatie va iesi din oua. De aceea metoda cu alcool
trebuie repetata si poate fi ineficienta daca nu se aplica consecvent. Tratamentul
cu alcool se face amestecand apa si alcool in proportie 50-50, plus cateva picaturi
de detergent de vase lichid. Se pot folosi si alte tipuri de alcool insa, sunt invazive
pentru planta.

Paduchi testosi. Arata ca niste puncte negre-maro tari pe tulpina, frunze, flori. Sub
carapace se gasesc oule depuse.

Cum scapi de paduchii testosi la orhidee? Tratarea cu insecticidse face prin 2-3
aplicari la interval de 10 zile. Se poate folosi si solutia cu alcool insa, tratamentul
trebuie repetat deoarece nu se scapa usor de ei.

Spodoptera (Boisduval). Fac parte din aceeasi familie cu paduchii testosi si se

trateaza la fel.
Afidele. Sunt mici, verzi si deci, usor de trecut cu vederea. Se crede ca usturoiul si
menta impiedica afidele sa se apropie de plante, iar culoarea galben le atrage. De
aceea se pot folosi pentru combaterea lor, benzi galbene cu lipici. Pot fi
recunoscute datorita urmelor apoase de pe frunze.

Cum scapi de afide la orhidee? Afidele se combat cu insecticide. Pot transmite

bacterii, virusuri si infectii fungice cand inteapa frunza sa se hraneasca.

Paianjeni. Sunt mici si greu de detectat. Frunzele afectate capata un aspect

argintiu in urma intepaturilor, iar pe spatele frunzelor se poate observa cu ajutorul
lupei, panza de paianjeni.

Cum scapi de paianjeni la orhidee? Se trateaza cu acaricide. Se dezvolta repede la

temperaturi crescute, iar ridicarea umiditatii le stopeaza atacul.

Paianjenul fals (Brevipalpus phoenicis). Nu lasa panze pe frunze si de aceea a fost

denumit paianjenul fals. Frunzele atacate au zone argintii in urma intepaturilor, iar
pe spatele lor se observa leziuni aramii-portocalii-galbene. Frunzele incep sa se
usuce de la margine si urmeaza sa cada. Se trateaza cu acaricide. Dupa invazie
planta se tine sub observatie deoarece paianjenul poate transmite virusi.

Paianjenul rosu.

Acestia sunt mici si greu de identificat. Pentru a verifica daca sunt prezenti se
umezeste o discheta demachianta si se sterg frunzele pe ambele parti. Daca sunt
prezenti, discheta se va colora de la oule acestora. Se trateaza cu acaricid.

Melci/Limacsi. Melcii gauresc radacini, cresteri noi, flori si in lipsa lor orice alta
parte din planta.

Cum scapi de melcii din ghivece? Pot fi momiti cu moluscocid de la fitofarmacie

(granule albastre), cu frunze de salata, bere si cafea cu apa (lichidele se pun intr-
un recipient). Momirea cu produsele pe care le putem gasi in casa este un proces
de durata, deoarece ei depun oua in substrat.

Miriapode/Centripede.

Se impart in centripede si milipede. Este o insecta mica, de cativa milimetri, cu

multe picioare. Centripedele sunt nocturne, dependente de umiditate, produc
humus si se hranesc cu materie organica, rareori cu materie vie (radacini).
Milipedele mananca radacini si alte insecte.
Cum scapi de miriapode? Se combat cu insecticid pentru gandaci de bucatarie.

Musculita alba. Dupa cum suna numele, nu este o surpriza ca este mica si alba.
Acestea depun oule pe spatele frunzelor, iar forma de future este stadiul final de
dezvolatre. Este specifica solariilor si in camp. Poate fi introdusa in casa dupa ce
a fost achizitionata o planta infestata.

Cum scapi de musculita alba de sera la orhidee? Se combate cu insecticid sau se

pot folosi benzi galbene cu lipici.

Nu am recomandat produse specifice deoarece de la fitofarmacie vi se pot

recomanda mai multe nume de produs. Insa, pentru ca detin mai multe plante si m-
am lovit de multi dintre daunatorii de mai sus adusi dupa cumpararea unei plante,
mi-am procurat si am mereu la indemana produsele care au avut eficienta: un
insecticid (Mospilan- insecticid sistemic), un acaricid (Nissorun), un moluscocid
(Optimol), un fungicid sistemic cu spectru larg, unul local si unul pe baza de cupru.
Mai sunt disponibile spray-uri 3 in 1 (fungicid+insecticid+acaricid) insa nu le-am
testat pe orhidee.

Insecticidele pot fi sistemice sau de contact. Cele sistemice intra in structura

plantei. Daunatorii practic mor de foame pentru ca in planta se gaseste solutia
care ii omoara. Insecticidele de contact omara daunatorii pe loc dar nu sunt
eficiente pentru oule depuse. Pentru aceastea este necesar sa se reia tratamentul
pana cand adultii nu vor avea ocazia sa depuna oua.