Model Licenta Cires

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA: HORTICULTURĂ
PROIECT DE DIPLOMĂ
Cercetări privind bacteriile fixatoare de azot asociate cu

specii de leguminoase si neleguminoase
Absolvent:
Faur Mălina-Ioana
Conducători Ştiinţifici:
Prof.univ.dr. Rodica Pop
CLUJ-NAPOCA
2020
Sîrca Ioana-Maria Comportarea unor soiuri de cireș în condițiile din Șimleu Silvaniei, jud.
Sălaj
Cercetări privind bacteriile fixatoare de azot asociate cu specii de leguminoase

si neleguminoase
Faur Mălina Ioana1, Rodica Pop1
1
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară/, Str. Mănăştur, Nr. 3-5, 400372,
Cluj-Napoca, România; email-mali.faur@yahoo.com
REZUMAT
Cultura cireșului are ca principale avantaje intrarea timpurie a pomilor pe rod, obţinerea
unor producţii mari de fructe de calitate superioară şi recuperarea rapidă a investiţiei.
Această lucrare prezintă rezultatele experienţelor efectuate la livada SC.PERSICOM SA
Șimleu Silvaniei, judeţul Sălaj, vizând comportarea a patru soiuri de cireș (Carmen, Katalin,
Sunburts și Linda), cultivate în sistem clasic în condiţiile pedoclimatice din zonă.
Plantaţia a fost înfiinţată în anul 2007 având o densitate de 400 pomi/ha. Pomii au fost
aduși din Ungaria, iar forma de coroană utilizată a fost piramidă . În livezile de cireș pe lângă
sistemul tehnologic de formare, celelalte lucrări au o influenţă puternică asupra proceselor de
creştere şi fructificare. Au fost efectuate măsuratori privind diametrul, înălțimea, greutatea ,
fermitatea și conținutul de zahăr ale fructelor, în anii 2013 respectiv 2014. Cele mai bune
rezultate în condiţiile pedoclimatice din zonă s-au obţinut la Carmen, Katalin și Linda .
CUVINTE CHEIE: Cireș, livadă, soi, calitate
1
Sălaj
COMPORTAREA UNOR SOIURI DE CIREȘ ÎN CONDIȚIILE DIN

ȘIMLEU SILVANIEI, JUDEȚUL SĂLAJ
Ioana-Maria SÎRCA1, Viorel MITRE1
1
University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj-Napoca, Faculty of
Horticulture, 3-5 Manastur Street, 400372, Cluj-Napoca, Romania,
email-i.sirca@yahoo.com
SUMMARY
Culture has the main advantages cherry trees bearing fruit early entry, to obtain high
yields of high quality fruit and quick roi.
This paper presents the results of experiments conducted in orchard SC.PERSICOM SA
Şimleu Silvaniei, Salaj county, targeting the behavior of four varieties of cherry (Carmen,
Katalin, Sunburts and Linda) grown in the climatic conditions in the classical system in the area.
The plantation was established in 2007 with a density of 400 trees / ha. The trees were
brought from Hungary, and was used as crown pyramid. In addition cherry orchards
technological training system, other works have a strong influence on the processes of growth
and fruiting. Diameter measurements were made on height, weight, firmness and sugar content
of fruit in the years 2013 respectively 2014. The best results in climatic conditions in the area
were obtained from Carmen, Katalin and Linda.
KEYWORDS: cherry, orchard, variety, quality
2
Sălaj
CUPRINS
CAPITOLUL I. IMPORTANȚA CULTURII CIREȘULUI

1.1 Generalități...............................................................................................................................5
1.2 Importanța culturii cireșului pe plan mondial și în românia.....................................................7
1.3.Particularități ale fertilizării cireșului......................................................................................11
1.4. Generalități privind ameliorarea cireșului..............................................................................13
1.4.1 Importanța ameliorării cireșului...........................................................................................14
1.4.2 Origine și sistematică...........................................................................................................15
1.4.2.1 Soiurile incluse în sortiment și admise la înmulțire în România......................................17
1.4.3 Resurse genetice pentru ameliorare.....................................................................................18
CAPITOLUL II. COMPOZIȚIA CHIMICĂ A CIREȘELOR

2.1 Structura chimică....................................................................................................................19
2.1.1 Conținutul de apă.................................................................................................................21
2.2 Componența substanței organice...........................................................................................22
CAPITOLUL III. STUDIUL CONDIȚIILOR PEDOLOGICE, CLIMATICE ȘI

GEOGRAFICE ALE ZONEI DE DESFĂȘURARE A EXPERIMENTULUI
3.1 Așezarea geografică.................................................................................................................25
3.2 Studiu climatic.........................................................................................................................26
3.2.1 Temperatura aerului..............................................................................................................26
3.2.2 Precipitațiile atmosferice......................................................................................................28
3.2.3 Umiditatea relativă a aerului.................................................................................................29
3.2.4 Durata de strălucire a soarelui..............................................................................................30
3.2.5 Nebulozitatea........................................................................................................................31
3.2.6 Regimul eolian......................................................................................................................31
3.2.7 Calamități naturale................................................................................................................32
3.3 Solurile județului Sălaj.............................................................................................................33
3
Sălaj
CAPITOLUL IV. MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE

4.1 Materialul biologic...................................................................................................................37
4.1.1 Soiul Carmen....................................................................................................................... 37
4.1.2 Soiul Katalin........................................................................................................................ 38
4.1.3 Soiul Sunburst...................................................................................................................... 38
4.1.4 Soiul Linda..................................................................................................................... 39
4.2 Modul de prelucrare și interpretare a datelor.................................................................... 40
CAPITOLUL V. REZULTATE ȘI DISCUȚII

5.1 Diametrul fructelor............................................................................................................ 41
5.2 Înălțimea fructelor............................................................................................................. 42
5.3 Greutatea fructelor............................................................................................................. 43
5.4 Fermitatea fructelor........................................................................................................... 45
5.5 Zahărul fructelor................................................................................................................ 46
CAPITOLUL VI. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
4
Sălaj
5
Sălaj
CAPITOLUL I
IMPORTANȚA CULTURII CIREȘULUI
1.1 GENERALITĂȚI
Vechimea în cultură a cireșului se poate aprecia ca fiind foarte veche. Primele informații
scrise s-au păstrat de la filozofii greci Xenofou (536 i.e.n.) și Teophrast (374-287 i.e.n.).
O dată cu apariția erei creștine informațiile despre agricultură devin din ce în ce mai
puține și ne parvin pe căi indirecte, prin intermediul cronicilor. Abia în perioada lui Carol cel
Mare (724-814) întâlnim din nou mențiuni despre cultura cireșului ce se practică pe domeniile
regale.
În mod indirect aflăm despre existență acestei specii pe teritoriul de astăzi a României, încă de
la închegarea primelor state feudale, respectiv din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, când
este atestat documentar localitatea Cireașov (1407). Ceva mai tarziu, documentele timpului
amintesc localitatile Cireșu (1520), Valea Cireșului (1528), iar astăzi identificăm urmatoarele
localități cu numele speciei și anume: Cireșu, Cireșoaia, Cireșeni, Cireașa, Cireșel, Cireșeanu,
Valea Cireșoii, Valea Cireșului etc. (Stațiunea de cercetare- dezvoltare pentru pomicultură, Iași).
Cireșul, este o specie importantă în cadrul sâmburoaselor și prezintă însușiri deosebite
datorită cărora ocupă un loc de cinste în pomicultură. Fructele pot fi consumate în stare
proaspătă, sau sub formă de compoturi, dulcețuri, sirop, gem, suc, fructe congelate, fructe
deshidratate, distilate. Literatura de specialitate menționează cultivarea acestei specii, între
paralelele 40-600 latitudine nordică, dar izolat cireșul se regăsește pe întregul continent
(Corneanu, 1997).
Pe lângă timpurietatea sa, prezintă și o valoare alimentară și terapeutică importantă. Este
unul din primele fructe ce apar la sfârșitul primăverii – începutul verii (din luna mai până la
sfârșitul lunii iunie), urmând soiurile timpurii de căpșuni.
Valoarea alimentară a cireșelor este dată de acea multitudine de elemente chimice, care
îmbunătățesc starea de sănătate a omului. Datorită conținutului bogat în apă se încadrează în
grupul fructelor perisabile, mai precis este una din cele mai perisabile fructe după căpșuni, zmeur
6
Sălaj
și mur. Cireșele conțin: 7,7–18,8% zahăr total, 0,49–1,37% acizi organici, 0,06–0,39% substanțe
pectice, 0,54–1,63% proteine, vitamine: provitamina A, C
(7-8 mg100 g), B1(50 mg100 g), B2(20 mg100 g), E (5,3 mg100 g) , săruri minerale:
Ca (16 mg100 g), Fe, K (174 mg100g), P (20 mg100 g) (Mitre, 2001).
Cireșele depășesc toate speciile pomicole în ceea ce privește conținutul mediu de zahăr
total (glucoză, levuloză, zaharoză), iar ca aciditate (exprimată în acid malic) ocupă o poziție în
general intermediară, dar superioară merelor, perelor și piersicilor. Raportul dintre zahăr și
aciditate face ca din punct de vedere organoleptic să fie bine apreciate de consumatori.
Conținutul în vitamina C a fructelor este mai mare comparativ cu perele, prunele, piersicile și
caisele, în substanțe tanoide este superior perelor, caiselor și prunelor iar în ceea ce privește
proteinele brute, sunt mai bogate decît merele, perele, gutuile, piersicile, prunele și căpșuni,
avînd totodată mai multe substanțe minerale (Asănică, 2010).
Valoarea terapeutică este dată și de conținutul ridicat în vitamine și minerale și nu în
ultimul rând de conținutul de apă, care ajută la eliminarea toxinelor din organism. Au acțiune
antiinfecțioasă, antireumatică, sedativă pentru sistemul nervos, prezintă efect laxativ, eliminând
constipațiile, ajută la regenerarea țesuturilor, determină efecte pozitive asupra ficatului și
rinichilor, previn guta etc. (Mocann, Eaducanu, 1989).
Cireșele prezintă și alte efecte benefice, cum ar fi: previn boala numită hiperurichimia,
care apare după anotimpul rece, datorită comsumului ridicat de cărnuri, reducând pH-ul sanguin.
Au efect hemodializic la un consum de 250 g fruct în stare proapătă pe zi timp de o săptămână.
Neutralizează efectul citopatic a radicalilor liberi și enzimele țesutului conjunctiv determinând
întinerirea pielii. Este antiinflamator și previne artrita datorită conținutului mare de
bioflavonoide. Leagă toxinele și anumite grăsimi în organismul uman și astfel, acestea pot fi
eliminate cu ușurință (www.okoriegeszseg.shp.hu).
Nu doar fructul ci și pedunculii sunt utilizați în domeniul medicinei naturiste, ceaiul
preparat din aceștia are efect detoxifiant, diuretic și este folosit ca medicament pentru tratarea
bolilor de inimă (www.vitaminsziget.com).
Datorită multitudinii de efecte benefice, cunoscute de foarte mult timp, în antichitate
cireșele erau considerate ”hrana zeilor”.
Se recomandă consumul fructelor de cireșe la copii cu probleme de creștere, în cazul unor
stări de oboseală sau la persoane demineralizate. Datorită conținutului de provitamina A, care se
transformă în organism în vitamina A, au efect benefic asupra văzului. Sucul de cireșe are scopul
de a curăța intestinele și căile urinare (Asănică, 2010).
7
Sălaj
Din punct de vedere economic cultura cireșului capătă o importanță din ce în ce mai
mare. Poate aduce un profit ridicat, chiar și în sezon, datorită încadrării în grupul fructelor
delicatese, timpurietății, tehnologiei simple de cultură și pentru că este un fruct căutat de
consumatori. În anul 2009 poducția mondială a fost de 2.150.000 tone, (Nyeki și colab, 2011) și
este în continuă creștere.
Cireșele au o importanță economică deosebită fiind o marfă destul de solicitată la export.
Alături de fructe importanță economică are și lemnul cireșului, fiind foarte apreciat în
industria mobilei. Seamănă mult cu lemnul de vișin dar cel de cireș are o desitate mai mare.
Prezintă o nuanță roz-cenușie care cu timpul se ”matureză”, astfel devine mai intens colorat. Pe
lângă fabricarea mobilei se mai folosește la obținerea parchetului și a diferitelor sculpturi pentru
decor interior, instrumente muzicale (chitări), lucrări de artizanat, etc. Alături de lemnul de
mahon se încadrează în grupa lemnelor de preț ridicat (www.arboris.md/ro).
Datorită portului înalt și frumos, vom regăsi cireșul și în arhitectura peisageră, folosit ca
plantă ornamentală, în aliniamente, în parcuri și diferite amenajări, ca arbore solitar sau în grup
heterogen. Înflorește timpuriu, prezintă inflorescențe cu 2-4 flori de culoare albă, roz deschis sau
închis.
1.2. IMPORTANȚA CULTURII CIREȘULUI PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA
Originea cireșului este localizată între Marea Neagră și Marea Caspică, de unde s-a
răspândit în Europa și Asia (China), cele mai răspîndite soiuri cultivate aparținînd speciei Prunus
avium (2n=2x=16). A fost introdus în cultură în urmă cu 2500 ani, prima dată în Asia, apoi în
Europa de către romani (Mitre, 2001). Din totalul producției mondiale de fructe,cireșul reprezint
0,7% (F.A.O. 2001).
Producția de cireșe ocupă locul 5 în clasamentul internațional al producției de fructe,
primul loc în acest clasament fiind ocupat de mere, urmat de pere, nectarine și piersici și
căpșuni. În anul 2005 producția ajunge și chiar depășește 1,8 milioane tone pe o suprafață de 400
mii ha. (FAO, 2006)
Dintre țările enumerate în tabelul nr. 1, România se încadrează pe locul 13. Primele cinci
țări dau 42-45% din producția mondială, dar cea mai mare cantitate de cireșe este produsă de
Europa (48,87%), urmată de Asia (36,14%), America de Nord și Centrală (11,73%), America de
Sud (2,3%), Africa (0,4%) (F.A.O. 2006).
8
Sălaj
Situația cireșului în Europa în anul 2005 arată că prima țară, cu cea mai mare cantitate de
cireșe este Germania, cu aproximativ 120 mii tone. O altă țară mare producătoare de cireșe este
Italia, unde producția totală a fost de 108 mii tone, urmată de Spania cu 90 mii tone și Ucraina cu
85 mii tone (FAO, 2006).
Dacă ne referim la cireșe, Europa consumă în stare proaspată circa 80%. Principalii
importatori sunt Germania, Marea Britanie, Olanda, Belgia si Luxembourg, iar exportatori sunt
Italia, Franța, Spania, Grecia, Croația și Bosnia. Exigentele privind calitatea fructelor sunt foarte
mari în țările vest europene și se referă în special la mărime, culoare, gradul de maturare și starea
fitosanitară. Diametrul minim admis al fructelor variază de la piață la piață, dar nu poate fi sub
22 mm diametru. Cireșele sunt considerate și încadrate în grupa fructelor de lux.
În emisfera sudică, principalul producător este Chile, care și-a dublat suprafața cultivată
în ultimii 15 ani. Extinderea rapidă aici, s-a datorat climatului favorabil, forța de muncă ieftină și
o piață fără concurență, având în vedere că cireșele se recoltează în timpul sărbătorilor de iarna
iar producția se vinde bine în lume, mai ales în Europa Vestică, în Canada, S.U.A. și Japonia.
Analizând suprafața ocupată de cireș, s-a stabilit o creștere a terenurilor ocupate de
această specie, în ultimii 10 ani. În Europa, Spania deține cea mai mare suprafață, 49112 ha,
urmată de Germania cu 33000 ha. România se găsește pe locul opt privind suprafața ocupată de
cireș și anume 9317 ha (Asănică, 2010).
Analizând țările europene, se constată faptul că cele din Vest dețin o producție mult mai
mare decât cele din Est, ultimele producând cantitate mai mare de vișine.
Statisticile FAO arată că în anul 2005, Europa producea 48,87% din producția mondială de
cireșe, urmată de Asia cu 36,14%, apoi de America de Nord si Centrală cu 11,73%, America de
Sud cu 2,3%, Africa cu 0,4% și Oceania cu 0,4%, ultimele continente deșinînd procentele cele
mai mai scăzute datorită dificultății satisfacerii cerințelor de frig ale speciei (Asănică, 2010).
În anul 2003 România se afla pe locul 4 în ceea ce privește producția de cireșe la nivel
European, realizând o producție de 98,5 mii tone, dar după acest an producția a scăzut din ce în
ce mai mult, ajungând în anul 2005 la 30 mii tone (Asănică, 2010).
Această scădere bruscă a afectat economia țării, iar în ultima perioadă se încearcă
refacerea patrimoniului pomicol, mulți pomicultori înființând livezi de cireș pe diferite suprafețe,
într-un sistem de cultură intensiv sau superintensiv. Aceste livezi vor da producții mai mari la
unitatea de suprafață comparativ cu cele clasice.
9
Sălaj
10
Sălaj
Tabelul nr. 1.1

Producția de cireșe la principalele țări cultivatoare (mii tone)
Țara 1990- 2000 2001* 2002* 2003* 2004* 2005*
1998
Turcia 173* 200* 200 250 255 255 260
Iran 132* 216* 218 219 220 220 224
USA 164* 188* 209 164 226 220 250
Italia 130 157 117 141 101 100 108
Spania 74 120 97 93 94 73 90
Libanon 70* 88* 89 88 35 35 34
Rusia 71* 85* 33 88 90 95 110
România 74* 102* 95 88 99 98 32
Ucraina 54* 76 80 85 85 85 85
Germania 60 80 69 46 70 70 120
Franța 70 70 56 70 51 57 73
Grecia 38 50 41 50 43 45 31
Polonia 29* 39* 45 37 44 44 39
Bulgaria 53* 28* 30 25 15 20 18
Chile 18* 31* 28 32 33 33 33
Austria 25 30 32 22 30 22 26
Ungaria 23* 18* 16 14 7 13 6
China 6* 9* 12* 13* 14 15 17
Sursa:ZMP, FAO*
În majoritatea țărilor producția stagnează, dar în unele, cum ar fi: Turcia, Iran, USA,
Chile, Rusia, România, Ucraina apar suprafețe noi cultivate de cireș, se intensifică înființarea
livezilor intensive și superintensive ocupate deaceastă specie. Dar totuși, livezile moderne se
găsesc în marea majoritate în țările din Vestul Europei (Spania, Italia, Germania, Franța) (F.A.O.
2005).
Distribuția pe continente a suprafețelor cultivate cu cireș arată că Europa deține locul I,
cu 252,430 mii ha la nivelul anului 2005, reprezentînd aproximativ 63,4% din sprafața totală
ocupată de această specie. Urmează Asia cu 98,437 mii ha și America de Nord cu 32,633 mii ha.
În Uniunea Europeană cireșul se cultivă pe o suprafață de 161,740 mii ha, din care: Spania, cu o
suprafață de 49,112 mii ha ocupă locul I, pe locul al doilea se află Germania cu 33 mii ha,
urmată de Italia cu 28,636 mii ha și la mare distanță de Ucraina cu 13 mii ha cireș. Romînia se
clasează pe locul 8 în ierarhia statelor cultivatoare de cireș din punct de vedere al suprafețelor,
deținînd în anul 2005, 9,317 mii ha (Asănică, 2010).
11
Sălaj
După anul 1989, în România, suprafețele ocupate cu livezi au scăzut an de an, ceea ce a
dus la scăderea producției pomicole,astfel fructele au devenit din ce în ce mai greu accesibile
cumpărătorilor. Fiind bogate în săruri minerale, vitamine, glucide și acizi, fructele constituie un
aliment de bază în alimentația umană. Cerințele pieței au determinat înființarea de noi livezi,
asigurându-se astfel necesarul de fructe pentru populația țării noastre. Un eveniment care
subliniază afirmațiile anterioare a fost Congresul Național ”Strategii ale dezvoltării pomiculturii”
care a dezbătut problemele refacerii sectorului pomicol pentru următorii 30-40 ani.
Cu această ocazie a fost acreditată ideea de a reface patrimoniul pomicol, ”după pri La
începutul cultivării sale, plantațiile de cireș se găseau ca și pomi individuali în grădinile caselor
particulare sau în apropierea orașelor, în grupuri mici. Din această producție se asigura
necesarul de fructe proaspete pe piețele locale.
Odată cu creșterea populației orașelor, nevoile au devenit din ce în ce mai mari. În
această perioadă apar primele livezi comerciale în Banat, de-a lungul râului Timiș.
Pentru satisfacerea nevoilor crescute apar primele centre pomicole și anume: Iași,
Râmnicu-Sărat, Sibiu, Leordeni-Topoloveni (Corneanu, 1997).
Referințele statistice din România au marcat o suprafață de 184 mii ha de pomi fructiferi
în jurul aniilor 1950, iar în 1970 această suprafață a fost mult îmbogățită, ajungând la 428 mii ha
(Asănică, 2010).
În perioada colectivizării s-au înființat livezile comerciale pe suprafețe mari, care
prezentau o problemă majoră, și anume cea a recoltării fructelor. Această verigă tehnologică
presupunea un consum de forță de muncă ridicat, astfel rentabilitatea culturii era în scădere.
Din nefericire, până în anul 2000 suprafața ocupată de pomii fructiferi a fost înjumătățită,
datorită îmbătrânirii și defrișării livezilor. Din 240 mii ha, total suprafață pomicolă, cireșul ocupa
7150 ha, o suprafață mult scăzută față de ultimii ani (FAO, 2005).
Nivelul producției este unul scăzut , în 2005 producția a fost de 32 mii tone, o producție
mult redusă față de 2003, când recolta a ajuns la 98,5 mii tone. Cel mai bun an din România,
maximum în ultimii 10 ani, s-a realizat în 1993, cu o producție de 106,4 mii tone. Producția cea
mai mică s-a înregistrat în anul 2005(FAO, 2005).
Se mai cultivă aproximativ 7000 ha de cireș cu o producție de 60000 tone, din care 74%
pentru consum în stare proaspătă, 24% pentru prelucrare industrială, iar 2% se exportă
(Corneanu, 1997).
În România, cireșul ocupă 3% din suprafața pomicolă totală, ceea ce presupune
aproximativ 4 milioane de pomi (Mitre, 2001).
12
Sălaj
În anul 2006 după datele statistice FAO cireșul și vișinul ocupă o suprafață de 9317 ha.
Această suprafață este mult diminuată față de anul 1996 când cireșul se cultiva pe aproximativ
13000 ha. Din suprafața ocupată astăzi mai mult de jumătate reprezintă cultură intensivă.
Soiurile de cireș cultivate până în anii 1980 erau cele autohtone, de exemplu: Boambe de
Cotnari, Pietroase negre, Bășicate, alături de cele intoduse în țară: Germersdorf, Hedelfinger,
Ramon Oliva, etc. Cu câțiva ani în urmă pomicultorii încep să introducă în cultură soiuri noi de
cireș sau soiuri îmbunătățite de amelioratori, care dau producție mult mai mare, fructele fiind de
calitate superioară, cu aspect atrăgător. Aceste soiuri cultivate cu succes sunt: Van, Stella, Bing,
Rubin, Bigarreau Burlat, etc.
În anul 2000 s-a produs material săditor pentru o suprafață de 100 de ha, deși erau nevoi
de material pentru o suprafață de 500-600 ha la export (Isac, 2002).
Dintre județele cultivatoare de cireș amintim: Iași, Vaslui, Botoșani, Neamț, Vrancea,
Cluj, Argeș, Galați, Bacău, Arad, etc. Mai apar livezi și în zone colinare, în partea de Nord-Est a
țării, în Subcarpații orientali, Subcarpații de Curbură, Subcarpații Meridionali (Corneanu, 1997).
Bazinele și centrele de cultură a cireșului din România:
1. Bazinul Iași cu centrele: Comarna, Răducăneni, Cotnari
2. Bazinul Hordeni-Topoloveni (jud. Argeș)
3. Bazinul Severinului cu centrele: Zăpujeni, Peștera
Alte centre de cultură: Cireșoaia (lângă Dej), Coșoveni (lângă Craiova), Cisnădie (lângă
Sibiu), Sânicolau-Mare (jud. Timiș), Bistrița-Năsăud, etc. (Mitre, 2001).
PARTICULARITĂȚI ALE FERTILIZĂRII CIREȘULUI
Datorită faptului că pomi rămân mai mulți ani pe același teren, fertilizarea diferă de cea a
plantelor anuale care beneficiază de efectul rotației culturilor și de efectul remanent al unor
îngrășăminte. Specific pomilor fructiferi este și faptul că stochează sub forma unor compusi
organici, elemente nutritive (cum este azotul), pe care le utilizează în anul următor (la înflorire),
sau în condiții de carență în acelaș an (www.recolta.eu) .
Pentru ca pomii să se poată dezvolta echilibrat și să asigure o fructificare normală (să nu
intre în periodicitate de rodire) în fiecare an este necesar să se urmărească stabilirea unui
echilibru nutritiv între diferite elemente minerale. Într-o plantație, acest echilibru se poate realiza
prin planuri de fertilizare stabilite pe baza analizelor chimice ale solului și plantei.
13
Sălaj
Cunoscând aspectul normal al soiului în raport cu vârsta și faza de vegetație,fermierul

trebuie să recunoască anumite carențe după modul de creștere și dezvoltare al pomului, culoarea
frunzelor, aspectul frunzelor.
Tabelul nr. 1.2

Specii pomicole sensibile la carența în elemente nutritive
Elementul Specia
Azot (N) Cireș,Măr,Zmeur,Prun
Bor (Bo) Măr.Cireș
Potasiu (K) Agriș,Coacăz rosu
Fosfor (P) Agriș,Măr
Calciu (Ca) Măr
Magneziu (Mg) Coacăz negru,Măr
Mangan (Mn) Cireș,Zmeur
Sursa: Agronomia.manager
Cireșul este un mare consumator de elemente minerale, în primii 2-3 ani de la plantare se
fertilizează suplimentar numai cu azot, iar în perioada care urmează necesită o fertilizare
completă. O plantație de 3 ani consumă urmatoarele cantități din sol: 45 kg Azot , 11,5 kg
Fosfor, 22,1 kg Potasiu, 42 kg Calciu , 10 kg Magneziu, 229 g Fier, 101 g Mangan, 117 g Zinc,
66 g Bor etc.
La o tonă de cireșe se consumă din sol următoarele îngrașăminte: 2,3 kg Azot, 0,2 kg
Fosfor, 1,7 kg Potasiu , 0,15 kg Calciu, 0,1 kg Magneziu și o serie de microelemente. Pentru a
compensa aceste consumuri, în livezile pe rod se administrează circa 120-140 kg Azot , 80 kg
Fosfor și 160-200 kg Potasiu la un ha de livadă ( Zaharia Constantin 2003 ).
1.4 GENERALITĂŢI PRIVIND AMELIORAREA CREȘULUI
14
Sălaj
În ameliorarea plantelor horticole, istoria dezvoltării cunoștințelor și realizărilor în

domeniu au fost specifice nivelului de cunoaștere și posibilităților concrete din fiecare timpuri.
În Evul Mediu , perioada Renașterii a marcat momentul în care încep și primele lucrări
sitematice de ameliorare plantelor, astfel că acest moment poate fi considerat ca o a doua etapă în
dezvoltarea lucrărilor de ameliorare a plantelor. În prealabil, au fost elaborate noi tehnologii si
metode de cultură, s-au introdus specii, s-au construit sere ect .(Radu Sestraș, 2004).
Pe plan mondial există o intensă și continuă preocupare de ameliorare genetică a soiurilor
de cireș ca principală modalitate de îmbunătățire a performanțelor agroproductive, a calității
recoltei, sporirea valorii comerciale a fructelor și singura posibilitate de sporire a rezistenței la
boli, cu implicații în diminuarea costurilor de producție și a nivelului de poluare a
agroecosistemului (Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură, Pitești).
Odată cu dezvoltarea ştiinţelor biologice s-au găsit metode pentru îmbunătăţirea
variabilităţii şi anume hibridarea, cosangvinizarea, poliploidizarea, toate urmate de selecţie în
cadrul materialului. În ţările dezvoltate acolo unde speciile cultivate găseau condiţii optime de
creştere şi dezvoltare, s-au creat aşa numitele şcoli de ameliorare pentru speciile respective.
În secolul 19 începe aplicarea hibridărilor dirijate prin cireş obţinându-se soiuri care şi în
acest moment există în colecții. În România ameliorarea plantelor a înregistrat aceleaşi etape ca
şi în celelalte ţări, etapa empirică ajungând până în anul 1900, iar etapa ştiinţifică fiind marcată
de activitatea lui Vlad Cârnu Munteanu, primul profesor de ameliorare la şcoala centrală de
agricultură Herăstrău (Ameliorarea plantelor, Drd.Ing.Daniela Trifan).
Aceste deziderate sunt proprii oricărui program de ameliorare a cireșului pe plan mondial.
Reușita oricărui program de ameliorare în domeniu este condiționată de bogăția fondului genetic
disponibil, metodologia de lucru utilizată și resursele financiare alocate.
Interesul este justificat de cererea mare de fructe pe piață internă și internațională care
continuă să se situeze peste nivelul ofertei în special pentru soiurile timpurii si tarzii de cireș,
ceea ce face ca prețurile de vânzare să fie foarte atractive (Institutul de Cercetare – Dezvoltare
pentru Pomicultură, Pitești).
1.4.1 Importanța ameliorării cireșului
15
Sălaj
Desigur sporurile mari de producţie nu sau datorat exclusiv numai introducerii noilor
soiuri. Însă trebuie subliniat că introducerea acestor noi forme biologice au impus aplicarea unor
cantități sporite de îngrășăminte, a unor tehnologii moderne fără de care ele nu puteau să-și
realizeze potențialul lor de producție.
Prin activitatea de ameliorare au fost îmbunătățite şi alte însuşiri şi caractere importante
ale plantelor de cultură. Astfel crearea de soiuri cu o calitate deosebită rezistente la condiţii
nefavorabile (ger, secetă) precoce şi care posedă o bună plasticitate ecologică, a permis
extinderea culturii unor specii în zone noi mai puţin favorabile (Madoșă E., 2000).
Crearea de soiuri şi hibrizi prezintă importanţă pentru faptul că în economia unei culturi,
soiul contribuie cu 30% din preţul produsului respectiv (Ameliorarea plantelor, Drd.Ing.Daniela
Trifan).
Odată creat un material biologic, acesta îşi menţine proprietăţile, caracterele şi însuşirile
o perioadă de 10-20 de ani timp în care se economiseşte 30% din preţul produsului respectiv. În
momentul de faţă, există peste 1.500 soiuri de cireş, care furnizează necesarul de fructe
proaspete sau fructe destinate pentru industria prelucrătoare.
Ameliorarea plantelor -ad melior (limba latină) = la mai bine – reprezintă ştiinţa
aplicativă care foloseşte legile geneticii, legile eredităţii în vederea obţinerii de material biologic
nou, soiuri şi hibrizi precum şi pentru producerea de sămânţă şi material săditor pentru cultură.
Este o ştiinţă aplicată şi care are legătură cu alte discipline după cum urmează:
Genetica – foloseşte legile acesteia pentru oricecombinaţie hibridă, pentru obţinerea
efectului heterozis, pentruselecţia formelor mutante, pentru obţinerea formelor poliploide;
Fiziologia – în procesul de creare a soiurilor este nevoie să secunoască procesele de
creştere şi dezvoltare, perioada devegetaţie, diferite fenofaze pentru fiecare specie în parte;
Biochimia – pentru cunoaşterea proceselor de acumulare a diferiţilor compuşi chimici,
substanţelor organice, substanţelor minerale care vor alcătui produsul principal.
Fitopatologia – pentru a cunoaşte biologia fiecărui agent fitopatogen pentru care să
găsim gene de rezistenţă care vor fiinoculate în materialul respectiv;
Entomologia – pentru a cunoaşte biologia dăunătorilor încrearea de soiuri rezistente;
Viticultura, pomicultura, legumicultura– pentru a se puteastabili cele mai bune tehnologii
care să corespundă cerinţelor soiurilor respective;
Management, marketing – în sensul de a putea cunoaştecerinţele pieţei în momentul în
care soiul va fi terminat şi scos în producţie (Ameliorarea plantelor, Drd.Ing.Daniela Trifan).
16
Sălaj
Etapa ameliorării empirice datează de la începutul luării în cultură a unor specii până
spre începutul secolului 18 şi până la descoperirea sexelor la plante când pe baza selecţiei făcute
de om şi completată cu selecţia naturală s-au obţinut populaţii locale, soiuri locale pentru mai
multe specii. Acestea au fost purtate dintr-un areal în altul odată cu popoarelemigratoare fiind
îmbunătăţite neştiinţific şi asigurând necesarulde hrană pentru populaţiile care le utilizau.
Plantele existente în momentul de faţă s-au format în anumite areale de pe glob acolo
unde au găsit condiţii optime de creştereşi dezvoltare, acestea fiind numite centre de origine. Ca
urmare a evoluţiei, a acţiunii omului, există la ora actualăanumite areale pe glob unde o anumită
specie este mai binedezvoltată şi are mai multe “rude apropiate”, varietăţi,convarietăţi, specii,
subspecii care formează aşa numitele centre genice.
Centrele de origine sunt reprezentate de acele areale de pe globunde s-au format pentru
prima dată unele specii de plante.Centrele genice reprezintă acele suprafeţe unde se găseşte
ceamai mare diversitate de forme, cea mai mare frecvenţă a genelor pentru o anumită specie
(Ameliorarea plantelor, Drd.Ing.Daniela Trifan).
Etapa ameliorării ştiinţifice a început odată cu secolul 19 şi a fost marcată de crearea în
mod deliberat, prin metode ştiinţifice,unele forme noi cu capacitate mare de producţie. În cadrul
acestor forme s-a procedat la o selecţie riguroasă dar odată cu dezvoltarea geneticii, variabilitatea
existentă în cadrul materialului nu a mai fost suficientă şi din acest motiv a trebuit să se mărească
această variabilitate (Ameliorarea plantelor, Drd.Ing.Daniela Trifan).
1.4.2 Origine și sistematică

Cireşul face parte din familia Rosaceae, subfamilia Prunoideae, genul Prunus
(mulţi botanişti folosesc pentru cele două specii denumirea de gen Cerasus). Genul Prunus
cuprinde aproximativ 150 de specii, dintre care unele sunt foarte importante în pomicultură (cele
cultivate) şi în lucrările de ameliorare (Iezzonişi colab., 1990; Cimpoieş, 2002).
Prunus avium (cireşul sălbatic, sau păsăresc) este specia din care s-au format majoritatea
soiurilor de cireş; în flora spontană se întâlneşte în sud-estul Europei, Caucaz, Africa de Nord,
Asia Mică, China şi prezintă un polimorfism accentuat. Pomii cresc până la 20-25 m înălţime,
formează o coroană piramidală şi sunt pretenţioşi faţă de căldură. După Buia (1956), citat de
Ardelean (1986), la noi în ţară, în cadrul speciei există trei varietăţi: Sylvestris, Juliana şi
Duracina.
17
Sălaj
Var. Sylvestris Kirschl. (cireşul sălbatic) este cea din care provin soiurile cu fructe mici,
negre, amărui, cu pulpa moale şi coacere timpurie, cum sunt Timpurie de mai şi Cea mai
timpurie (Fruhesteder Mark).
Var. JulianaL. (cireşele de Ispas), a dat naştere soiurilor cu fructe mijlocii şi mari, negre,
cu pulpa moale şi suculentă, mai dulce ca a cireşelor sălbatice, cu coacere timpurie şi medie. Din
această varietate fac parte soiurile Ramon Olivaşi Timpurie franceză.
Var.duracinaL. (cireşele pietroase) este varietatea din care provin soiurile cu coacere
târzie, fructe mari, de culori diferite, galbene, roşii sau negre, cu pulpa tare (soiurile Bigarreau,
„pietroase”). Din această varietate fac parte cele mai valoroase soiuri de cireş cultivate în lume,
printre care şi unele bine cunoscute în ţara noastră: Germersdorf (sinonim Schneiders’s Späte),
Hedelfinger, Napoleon (sinonim cu Royal Ann), Dönissen şi altele (Iezzonişi colab., 1990;
Cimpoieş, 2002) .
Din multitudinea acestor specii, cel mai valoros fond de germo-plasmă şi sursele de gene
adecvate lucrărilor de ameliorare a cireşului, sunt constituite din soiuri locale şi ameliorate,
aparţinând speciilor cultivate. Variabilitatea soiurilor de P. Avium pentru caracteristic
iimportante, pentru cultură şi ameliorare, cum sunt productivitatea, calitatea fructelor, rezistenţa
la boli, ger, secetă etc.
Dă posibilitatea alegerii unor genitori adecvaţi pentru crearea, prin hibridări artificiale, a
unor noi soiuri care să manifeste caracteristicile dorite. Specia P. Avium este originară din
arealul cuprins între Marea Neagră şi Marea Caspică, de unde s-au răspândit în Asia şi Europa.
Se consideră că speciile genului Prunus sau format şi diversificat în trei centre principale, numite
de origine sau genice: a) Centrul trans caucazian, de unde provin P. Avium b) Centrul chinezesc,
în care îşi au originea P. Tomentosa şi, probabil P. fruticosa; c) Centrul nord-american, din care
provin speciile P. besseyi, P. pensylvanica, P. Virginiana şi altele (Iezzonişi colab., 1990;
Cimpoieş, 2002).
1.4.2.1 Soiurile incluse în sortiment și admise la înmulțire în România

În ţara noastră sunt incluse în Catalogul Oficial numeroase soiuri de cireş, autohtone sau
străine, unele mai vechi, dar care sunt în continuare bine apreciate pentru particularităţile lor
valoroase, altele mai noi, rezultate în urma lucrărilor de ameliorare desfăşurate în unităţile de
cercetare din reţeaua ICDP Piteşti-Mărăcineni (tabelele nr. 1.3).
Chiar dacă sortimentul de soiuri este destul de bogat, lucrările de ameliorare sunt
necesare, întrucât pentru valorificarea la maximum a condiţiilor naturale şi tehnologice de
18
Sălaj
cultură specifice, trebuie create soiuri noi de cireş cu o bună adaptabilitate

şi plasticitate ecologică, potenţial biologic superior, rezistente la boli şi dăunători, cu fructe de
calitate foarte bună care să satisfacă cerinţele mereu crescânde ale consumatorilor şi industriei de
profil.
Tabelul nr.1.3
Catalogul oficial al soiurilor (hibrizilor) de plante de cultură din România CIREŞ- Prunus
avium
Denumirea soiului Maturitatea de Denumirea soiului Maturitatea de

consum consum
(luna/decada) (luna/decada)
Amar Galata VI/2 Maria VI/3
Amar Maxut VII/1-2 Marina VI/3-VII/1
Amara VI/3-VII/1 Negre de Bistrița VI/1-2
Ana VI/1-2 Pietroase Donissen VII/2-3
Armonia VI/3-VII/1 Ponoare V/3
Bigarreau Burlat V/2-3 Rivan V/1-2
Bing VI/3-VII/1 Roșii de Bistrița VI/1-2
Boambe de Cotnari VI/3-VII/1 Roze VI/3
Cătălina VI/1-2 Rubin VII/1-2
Cerna VI/2-3 Scoropelka V/3
Cetățuia VI/2-3 Severin VI/3
Clasic VI/2-3 Silva (amar) VI/3
Colina VI/2-3 Simbol VI/3
Daria VI/2-3 Someșan VI/3-VII/1
Germersdorf VII/1 Splendid VI/3-VII/1
Golia VI/1-2 Stella VI/3-VII/1
Hedelfinger VII/1-2 Superb VI/1-2
Iva VI/1-2 Tentant VI/2
Izverna VI/2-3 Van VI/3-VII/1
19
Sălaj
Jubileu VI/3
Sursa : Radu Sestraș, 2010
1.4.3 Resurse genetice pentru ameliorare

Folosirea eficientă a resurselor genetice constituie cea mai importantă etapă a activității
de identificare, colectare, evaluare și păstrare a germoplasmei. Cu cât fondul
de germoplasmă este mai diversificat din punct de vedere genetic, cu atât cresc posibilitățile
de obținere a unor noi soiuri de hibrizi cu productivitatea sporită , de calitate superioară , cu
rezistență la factorii nefavorabili de mediu și la acțiunea agenților fitopatogeni. Principiul de
bază al utilizării eficiente a resurselor genetice vegetale este ca amelioratorul să cunoască în
permanență fondul de gene dar și obiectivele pe care le urmărește în procesul de creare a
unor noi forme de material biologic (Cristea M., 1981) .
Dacă se dorește o eficință selecție în cadrul formelor de germoplasmă atunci se impune o
variabilitate pronunțată a materialului. Aceasta poate fi naturală dar poate fi și creată de
amelioratori dacă variabilitatea naturală nu satisface cerințeke unei diversități accentuate.
Indiferent de metoda de creare a unor forme noi de material biologic (soiuri, hibrizi) este
obligatoriu să se cunoască direcția de lucru și obiectivele urmărite. Însă chiar dacă aceste
probleme sunt foarte clare niciodată nu se va putea obține un material valoros dacă fondul de
germoplasmă nu este suficient cunoscut și dacă variabilitatea acestuia nu este suficientă (Cristea
M., 1981).
Din aceste motive se impune, înaintea începerii oricărui proces de amelioare, o evaluarea
foarte clară a materialului inițial de ameliorare, separat pentru fiecare specie și crearea unor baze
de date care vor putea fi utilizate de ameliorator în scopul ușurării activităților acestuia. De-a
lungul timpului s-au desfășurat numeroase activități de
identificare, evaluare, colectare și conservare a resurselor genetice vegetale în vederea
utilizării acesteia pentru crearea de noi forme biologice (Cristea M., 1981) .
20
Sălaj
21
Sălaj
CAPITOLUL II
COMPOZIȚIA CHIMICĂ A CIREȘELOR
2.1 STRUCTURA CHIMICĂ
Cireşele dulci şi cele amare sunt doldora de substanţe nutritive. Ele ne întăresc sistemul
imunitar şi ne ajută să luptăm împotriva bolilor cronice: obezitate, afecţiuni cardiace, hepatice,
renale, cancer şi îmbătrânire prematură. Analizându-se compoziţia, s-a observat că cireşele
conţin vitaminele A şi C, vitamine din complexul B: B1,B2, B3, B5, B6, B9, dar şi minerale:
săruri de potasiu, calciu, fosfor, magneziu, fier, alături de microelemente cum ar fi zincul,
manganul, cuprul, cobaltul şi zahăr sub forma de levuloză.
Fructoza (levuloza) (CH2OH - (CHOH)3 - CO - CH2OH) monoglucid care se găseste
liber sau însoțit de glucoză și zaharoză, se găsește în cirese (5,5 %) .Datorită acestora, contribuie
la întărirea oaselor, a dinţilor şi la regenerarea pielii. Unele soiuri de cireşe, colorate intens în
roşu, conţin în plus multe flavonoide, substanţe care combat radicalii liberi (I.F.Radu, 1975) .
Conținut maxim de glucide totale de peste 10 % se gasește la cireșe,unde conținutul in
glucide totale crește în timpul maturării fructelor, însă pe parcursul păstrării, evoluția
conținutului în glucide totale depinde de durata de păstrare, compoziția atmosferei și alți
factori. Glucidele sau zaharurile se formează în procesul de asimilație clorofiliană și alcătuiesc
cea mai răspândită grupă de substanțe din celulele vegetale. Rolul lor este plastic (celuloză,
hemiceluloză etc.) sau energetic (monoglucidele). În biosinteza acizilor organici, lipidelor sau
protidelor sunt utilizați compuși intermediari ai metabolismului glucidelor (I.F.Radu, 1975) .
D-sorbitolul se găsește în cireșe 4,0%, acumularea sa determină micșorarea
randamentului la fermentare a fructelor, fiind componentul principal al fracțiunii solubile
nefermentescibile din sucurile acestora. Analizele efectuate in dinamica au scos in evidenta, la
numeroase specii, modificari ale continutului in diversi aminoacizi. În timpul creșterii și
maturării cireselor s-a constatat creșterea conținutului în prolinș.
Lipidele, cunoscute și sub denumirea de substanțe grase, sunt răspândite în protoplasma
celulelor vegetale, fiind esteri ai acizilor grași cu alcooli și polialcooli. În alcătuirea unor lipide
22
Sălaj
intra și alți compuși, cum sunt hidrocarburile, cetonele, acizii, aminoalcoolii etc. Ele au rol
plastic, participă la formarea membranei celulare și la reglarea permeabilității acesteia.
Conținutul în lipide din fructe variază după specie, soi, organul anatomic, gradul de maturare si
altele. Fructelor de cireș conțin intre 0,1-0,15 % , iar sâmburele fructelor au un conținut de
lipide de 8 - 42 % (I.F.Radu, 1975) .
Acizi organici reprezintă o grupă de substanțe organice foarte răspândite în fructe, în
sucul celular, în stare liberă sau sub formă de săruri, esteri sau glicozide . Participă ca produși
intermediari în metabolismul glucidelor, proteidelor și lipidelor, iar în procesul de respirație sunt
acceptori de hidrogen sau substrat oxidativ. Acizii organici imprimă gust acru fructelor, de
regulă aciditatea unui fruct este rezultatul prezenței mai multor acizi, precum și a sărurilor acide
ale acestora.
Gustul acid, ușor acrișor constituie o componență majoră și apreciată a calitații
organoleptice a fructelor. Cunoașterea acidității ne permite sa apreciem mai bine evolutia unui
produs, din momentul recoltării până la momentul prelucrării sau finalul valorificării. Aciditatea
totală reprezintă cantitatea de acizi prezenți în fructe, cuprinzând cantitățile având gruparea
carboxilica (-COOH) în stare liberă cât și cele combinate cu diferiți cationi. Conținutul în acizi al
fructelor se determină prin titrarea sucului obținut din aceste produse cu o soluție alcalină
(NaOH n/10) în prezența fenolftaleinei ca indicator. Exprimarea se face în g acid (malic - la
cireșe la 100 g produs proaspat ) (I.F.Radu, 1975).
Bolnavii de gută au mult de câştigat de pe urma unei cure cu cireşe. Potrivit unui studiu
american, un consum zilnic de 200 g de cireşe coboară nivelul acidului uric în sânge. Alte studii
efectuate în Australia dovedesc că polifenolii din cireşe stimulează producerea de insulină. De
aceea, persoanele cu diabet de tip II beneficiază cel mai mult de efectul polifenolilor prezenţi în
compoziţia chimică a cireşelor. Pentru consumatorii de cireşe, riscul îmbolnăvirii de cancer de
intestin este redus, în comparaţie cu persoanele care nu consumă cireşe. Aceasta este concluzia
unui alt studiu efectuat pe şoareci, care a demonstrat că, la animalele hrănite cu cireşe, s-au
dezvoltat mai puţine tumori şi de mărimi reduse. Mai mult, consumul de cireşe previne şi
creşterea tumorilor mamare.
Cercetările efectuate la Oxford între anii 2006-2009 au demonstrat că o cură de 40 de -
zile cu 150 g de cireşe pe zi scade efectele stresului cu 40 la sută şi creşte atenţia distributivă. În
pulpa cireşelor există 12 substanţe care acţionează asupra metabolismului grăsimilor. Datorită
lor, celulele grase din ţesutul subcutanat încep să descompună grăsimile. Cercetătorii germani de
la Universitatea din Dresda au demonstrat că o porţie de 200 g de cireşe, consumate la ora
23
Sălaj
prânzului, ar „topi" grăsimile de sub piele, iar 100 g, mâncate între orele 12.00-13.00, ar arde 1
kg pe lună (Livia Nena, biolog nutriţionist) .
Cozile de cireșe conțin săruri de potasiu, taninuri de natură catenică, flavonoizi. Cozile de
cireşe sunt recunoscute drept unele dintre cele mai eficiente diuretice naturale, calitate ce
le recomandă ca adjuvant în zeci de boli. Proprietăţile medicinale ale cozilor de cireşe se
datorează sărurilor de potasiu, flavonoidelor și substanţe cu efect puternic antioxidant, taninurilor
şi catechinicilor. Dezinfectează tractul urinar deoarece au efect antiinflamator şi antiseptic, cozile
de cireşe se recomandă frecvent în tratamentul infecţiilor urinare (cistită, uretrită, pielonefrită şi
nefrite) (Livia Nena, biolog nutriţionist.
2.1.1 Conținutul de apă

Apa, ca element indispensabil al organismelor vii, printre care se numară și fructele se
găseste în țesuturile acestora între limite foarte mari . In general, proportia de apa din fructe este
de 75 - 90 % . Apa din fructe constituie mediul de desfășurare a reacțiilor biochimice, participă
la vehicularea substanțelor solubilizate, contribuie la reglarea temperaturii, la menținerea
turgescenței, la buna desfășurare a procesului de creștere și dezvoltare.
Apa determină starea de frăgezime și prospețime atât imediat după recoltare, cât și după o
perioadă de păstrare. Produsele bogate în apă au căldura specifică mare și activitate metabolica
intensă. Apa se găseste în fructe sub formă de apă liberă și apă legată (I.F.Radu, 1975) . Apa de
diluție (liberaă) se află în vacuolele celulare și conține substanțe solubile (glucide, săruri, acizi
organici etc.). Este retinută mecanic sau prin capilaritate și poate fi ușor cedată prin presare,
stoarcere, zdrobire sau centrifugare. Apa liberă activeaza și susține procesele biochimice care se
petrec în fructe de la recoltare și până la prabușirea lor fiziologo - biochimica.
Prin determinări refractometrice, putem afla cantitatea procentuală de substanță dizolvată,
adică concentrația, gradul refractometric. Gradul refractometric exprimă cantitatea de 'substanță
uscată solubilă sau substanța solubila % (extract refractometric) (I.F.Radu, 1975) . Apa
legată din fructe este reprezentată de patru forme inactive : apa coloidală de umflare, apa
coloidală de adsorbție, apa de cristalizare și apa de constitutie. Apa coloidală ingheață la
temperaturi mult mai scăzute decat apa liberă și poate fi extrasă numai parțial prin fragmentarea
produsului și ținerea sa timp de 8-12 ore la 105 oC.
Apa coloidală de umflare este legată osmotic de particolele coloidale și se găsește, cu
precădere, în componența acestora (macromolecule sau agregate multimoleculare) care au
însușiri hidrofile. Apa coloidală de adsorbtie (apa de hidratare) este reținută molecular pe
24
Sălaj
suprafața internă și cea externă a particulelor coloidale. Ea poate fi îndepartată parțial prin
criodeshidratare.
Apa de cristalizare intră tot în categoria apei legate și reprezintă cantitatea necesară unor
substanțe constitutive din produsele horticole, să cristalizeze într-un anumit sistem. Ea nu poate
fi îndepartată decât la temperaturi ridicate care duc la distrugerea structurii cristaline a
produsului respectiv. Apa de constituție este legata molecular de substanțele chimice și este
foarte dificil a fi separată (extrasă). Ea reprezintă cantitatea de hidrogen și oxigen în raport de 2 :
1 din moleculele constitutive ale produselor.
Monozaharidele cu formula generala C6H12O6 conțin 12 atomi de hidogen și 6 de oxigen,
ceea ce reprezintă 6 molecule de apă. Ca și apa de cristalizare, apa de constitutie nu poate fi
extrasă decât prin metode care provoacă distrugerea structurii sau substanțelor constitutive ale
produsului (I.F.Radu, 1975) .
Suma apei libere și legate reprezintă apa totala. Împreună cu substanța uscată totală, suma
lor este de 100 %. Continutul fructelor în apă totala variază în limite foarte largi în funcție de
gradul de maturare, natura țesuturilor și altele.
Fructele de cireș au un conținut de apă de 78-86% . Procentul de apă totală din fructe
scade în perioada maturării ca urmare a acumulării de substanță uscată. În urma recoltării,
conținutul în apa din fructe se diminuează prin transpirație și prin evaporare, în funcție de
structura și textura produsului (I.F.Radu, 1975) .
2.2 COMPONENȚA SUBSTANȚEI ORGANICE
Moleculele substanţelor organice sunt formate din lanţuri de atomi de carbon de care se
leagă atomi ai altor elemente, dintre care cele mai importante sunt: H, O, N, S, halogenii (F,Cl,
Br, I). Toate aceste elemente se numesc elemente organogene. Din studiul compoziţiei chimice
a compuşilor organici s-a constatat că există un număr mare de compuşi alcătuiţi din C şi H.
Compuşii organici care conţin numai carbon şi hidrogen se numesc hidrocarburi.
Prezenţa altor elemente organogene în substanţe în afară de carbon şi hidrogen,
determină proprietăţi diferite de ale hidrocarburilor. Derivaţii hidrocarburilor sunt compuşi
organici care conţinalături de carbon şi hidrogen şi alte elemente organogene. Unele grupe de
atomi imprimă substanţelor care le conţin proprietăţi specifice. De aceea, fiecare grupă de atomi
este considerată o grupă funcţională.
25
Sălaj
Unele substanţe organice sunt sintetizate de organismele vii (proteine, vitamine,

zaharide,grăsimi), iar multe altele sunt obţinute în industria chimică (medicamente, detergenţi,
pesticide, mase plastice). Cele mai importante surse de substanţe organice sunt: petrolul, gazele
naturale, cărbunii, plantele şi animalele.
Analiza elementală este: -calitativă când prin anumite reacţii chimice se stabileşte tipul
elementelor organogene care intră încompoziţia substanţei de analizat; -cantitativă când prin
dozări (cântăriri) se determină compoziţia substanţei (raportul dintre atomi). Analiza elementală
se realizează în scopul stabilirii formulei moleculare a compusului dat. În acest scop se folosesc
diverse procedee de lucru, bazate pe determinări cantitative ale elementelor, cu excepţia
oxigenului care se determină prin diferenţă. Pentru a analiza un compus organic, acesta trebuie
separat din mediul de reacţie şi apoi purificat până la puritate analitică. Un compus ajuns la
puritate analitică se caracterizează prin invariabilitatea constantelor fizice.
26
Sălaj
CAPITOLUL III
STUDIUL CONDIŢIILOR PEDOLOGICE, CLIMATICE ŞI GEOGRAFICE
ALE ZONEI DE DESFĂŞURARE A EXPERIMENTULUI
3.1 AȘEZAREA GEOGRAFICĂ
Şimleu Silvaniei (în maghiară Szilagysomlyo, în traducere "Şimleu Sălajului", în

idiş Shamloya, în germană Schomlenmarkt) este situat în partea de vest a judeţului Sălaj, la o
distanță de 29 km pe şoseaua naţională D.N. 1H faţă de municipiul Zalău, reşedinţa judeţului
Sălaj. Împreună cu localităţile rurale componente: Bic, Cehei şi Pustă, ocupă o suprafaţă de
62,26 km2 sub Măgura Şimleului, în bazinul hidrografic al Crasnei (www.simleusilvaniei.ro) .
Este aşezat în lunca şi terasele a II-a şi a III-a ale Văii Crasna fiind dominat în partea de
nord de masivul cristalin al Măgurii Şimleului, rămăşita a unui vechi lanţ cristalin, având aspect
de muncel şi o altitudine maximă de 597 m.
Dealurile premontane din împrejurimile oraşului au aspectul unor culmi domoale, în cea
mai mare parte despădurite. Se învecinează cu localităţile: la Est cu satul Pericei, comuna
Pericei, la Nord - Est cu satul Bădăcin, comuna Pericei, la Nord cu satul Giurtelecul Şimleului,
comuna Măierițte, la Nord - Vest cu satul Uileacu Şimleului şi satul Criștelec, comuna Măieriște,
la Vest cu satul Bilghezd, comuna Nușfalău, la Sud - Vest cu satul Nușfalău, comuna Nușfalău,
la Sud cu satele Huseni şi Ratin, comuna Crasna, la Sud - Est cu satul Crasna, comuna Crasna
(Pop.C.C, 2008) .
Aşezat la poalele dealului Măgura, în frumoasa depresiune care-i poarta numele, oraşul
Şimleu Silvaniei a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1251, când într-un document
emis la Alba-Iulia, se aminteşte de „Vathaşomlya„, prima denumire cunoscută a localitătii. La
1251 Vatha, împreună cu fiii săi Pauşa şi Dionisie au vândut moşia Şimleu palatinului Roland şi
magistratului Mauriciu din familia Pok pentru suma de 100 de florini (Josan Ioana, 2009) .
Ferma pomicolă S.C PERSICOM SA, cu sediul în judeţul Sălaj, localitatea Șimleu
Silvaniei, are ca principală activitate cultivarea pomilor fructiferi ca cireș, măr, prun, piersic,
păr. pomilor fructiferi ca măr, cireş,vişin, prun, cais, păr.
27
Sălaj
Plantaţia de cireș se întinde pe o suprafaţă de 2,5 hectare cu o expozitiţie sud vestică.

Producţile obţinute au ca destinaţie pieţele interne dar şi cele externe. Căile de comunicaţie şi
acces asigură o bună reţea de drumuri şi şosele care facilitează accesul în incinta fermei. În
interiorul plantaţiei pomicole este proiectat o reţea de circulaţie formată din drumuri principale,
drumuri secundare şi zone de întoarcere care facilitează transportul producţiei de fructe cât şi
aprovizionarea cu materiale, ambalaje, îngrăşăminte şi substanţe de combatere a bolilor şi
dăunătorilor. Plantaţia pomicolă are în incinta sa trei lacuri care sunt folosite ca şi sursă de apă
pentru sistemul de irigare prin picurare.
3.2 STUDIU CLIMATIC
Clima județului Sălaj se află sub directa influență a maselor de aer din vest, încadrându-
se în sectorul cu climă continentală moderată .
Pentru reușita unei livezi de cireș, se analizează detaliat fiecare elemet al climei, cum ar
fi: temperatura aerului, precipitațiile atmosferice, umiditatea relativă a aerului, durata de
strălucire a soarelui, regimul nebulozității, regimul eolian, calamități naturale.
3.2.1 Temperatura aerului

Temperatura este principalul factor de vegetaţie care influenţează parcurgerea tuturor
fenofazelor de creştere şi fructificare ale plantelor pomicole. În majoritatea regiunilor din ţara
noastră cireșul creşte şi rodeşte bine în zonele cu temperatură medie anuală de 10-15 oC fiind o
specie cu pretenţii ridicate faţă de căldură.
Relațiile dintre temperatură și plantă au o importață majoră mai ales în ceea ce privește
importanța practică a acestora. Influenţează toate procese vitale ale pomilor.
Cel mai important element meteorologic care exprimă viteza cu care particulele de aer
realizează mişcări provocate de starea termică a volumului de aereste temperatura aerului.
Măsurarea temperaturii aerului se realizează cu ajutorul scării Celsius.
O importanţă majoră în osilațiile temperaturii aerului, au prezenţa suprafeţelor de apă,
formele de relief și vegetație. Temperatura aerului la nivelul standard se măsoară la 2 m deasupra
solului, care prezintă diferenţe de câteva grade între estul şi vestul ţării.
Media temperaturii aerului primăvara crește cu 5-5,5ºC faţă detemperaturile din iarnă.
Temperatura crește cu o viteză mai mare în zonele de deal decât în cele montane.
Variațiile temperaturilor medii lunare diferă în fiecare an în funcție de altiudine și
anotimp.În așa felse constată faptul că iarna oscilațiile de temperatură sunt mai reduse.
28
Sălaj
Este important cunoașterea numărul de zile cu diferențe de temperaturi. Numărul zilelor

de îngheţ este 140-160 sau 130-140 în funcție de altitudine sau chiar 120-130 în zone cu
altitudine mai scăzută. Numărul zilelor de vară: 20-50 până la 50-70 zile, în funcție de altitudine.
(MORARIU şi SAVU, 1970).
În urma analizei situaţiei temperaturii pe ultimii 10 ani, în perioada 2004-2014 în zona
Șimleu Silvaniei, judeţul Sălaj , temperatura medie anuală este de 12,45 0C favorabilă culturii
cireșului. Temperatura are un efect benefic asupra dezvoltării rădăcinilor, ramurilor şi mugurilor
care pentru pornirea în vegetaţiei au nevoie de un prag biologic de + 80C.
Temperaturile scăzute din perioada de iarnă sunt necesare pentru diferenţierea
mugurilor de rod, însă excesele pot duce la degradări ale scoarţei trunchiului şi ramurilor.
Tabelul nr: 3.1

Regimul termic (oC) în județul Sălaj în perioada 2004 – 2014
Anul
Temperatur
/ I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
a medie
Luna
anuală
- - 3, 12, 15, 20, 23, 13, 10,

2004 6,7 21,2 7,3 2,7 9,7
6,4 5 4 7 2 1 3 8
- - 2, 10, 15, 17, 20, 17, 11,
2005 1,6 19,5 4,1 0,3 10,7
3,7 9 2 9 6 1 1 7
- - 4, 11, 15, 19, 22, 16, 11,
2006 4,6 19,9 5,9 3 11
0,7 1 9 7 2 8 8 5
7, 10, 20, 22,
2007 4,3 4 17 21,3 14 - - - 13,5
7 5 3 5
- 5, 10, 15, 19, 19, 14, 10,
2008 0.9 1,8 20,5 6,4 2 10,4
6 6 2 5 5 1 6
- 4, 13, 15, 18, 20, 17,
2009 1 20,6 8,7 6,5 1,4 10,5
1,7 3 6 8 8 7 2
- - 7, 12, 17, 20, 22, 15,
2010 20,6 10 6,6 -1,2 10,5
2,4 2,6 3 6 2 5 5 7
6, 11, 14, 22, 22, 18, 10,
2011 0,4 0,0 22,4 3,5 2,7 11,2
1 4 3 0 2 8 8
2012 0,1 - 5, 12, 16, 20, 24 22,9 19, 12, 8,9 13,9
29
Sălaj
5,0 8 9 6 8 3 6
3, 12, 16, 19, 20, 13, 12,
2013 0,0 3,2 21,7 8,3 - 0,1 11,0
5 0 7 5 7 9 3
8, 11, 16, 19, 20, 16, 13,
2014 2,8 5,2 20,0 7,1 3,3 12,1
5 4 8 0 8 3 6
Sursa: Staţia Meteorologică Sălaj
Din tabel se poate obseva ca temperatura cea mai scăzută din ultimii 10 ani s-a înregistrat
în luna ianuarie (-6,70 C), anul 2004, dar scăderea temperaturii venind treptat, sistemul radicular
al pomilor nu a suferit degerături. Temperatura medie cea mai ridicată din perioada verii a fost
înregistrată în anul 2004, luna Iulie cu o valoare de 23,1 0C care prin durata de manifestare poate
influenţa negativ creşterea şi dezvolatarea fructelor necesitând irigare. Temperaturile mai ridicate
din cursul perioadei de vegetaţie au influenţe pozitive asupra ritmului rapid de coacere a
fructelor dar durata de păstrare se reduce considerabil.
3.2.2 Precipitațiile atmosferice

Apa, element indispensabil pentru viață, își prezintă rolul în procesele fiziologice și
biochimice, determină creşterea şi dezvoltarea plantelor. Constituie, mediu de reacţie
biochimică şi fiziologică, vehiculant al substanţelor minerale şi are un rol foarte important, este
regulator termic (transpiraţie şi evapotranspiraţie). Acest element este cel mai simplu de
manipulat în domeniul horticol și agricol.
Nevoia de apă a unui pom este de 10 l de apă/zi, conținutul plantelor și mai ales a
fructelor fiind mare.1 fruct, care este de 6-10 g are un conținut de 78-86% apă, acel fruct
reprezintă o parte extrem de mică față de întreaga plantă.
Conţinutul în apă a plantelor tinere este mai mare faţă de cele mature. (Ciofu şi colab., 2003)
Precipitaţiile atmosferice înglobează nu doar apa provenită din ploi și ninsori, ci și a
produselor care cad de obicei din nori şi ajung la suprafaţa pământului. Repartiţia precipitaţiilor,
depinde de caracterul mişcărilor aerului, datorită acestui fapt precipitațiile au un caracter
discontinuu, determinarea prognozelor fiind greoaie.
În zona noastră cantitatea de precipitaţii din ultimii 10 ani este suficientă pentru cultura
cireșului înregistrându-se o valoare medie de 632,68 mm pe an. Rezistenţa la secetă şi nevoia de
apă a cireșilor este variată şi influenţată în principal de portaltoi şi de temperatura medie a
anului. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii se înregistrează în perioada de vară când pomii au
nevoia cel mai mult de apă în cursul fazelor de creştere activă a lăstarilor şi fructelor. O cantitate
30
Sălaj
relativ mai mică de precipitaţii necesită pomii în perioada martie, aprilie cât şi în cursul perioadei
de repaus relativ iar valorile din tabel sunt corespunzătoare pentru această perioadă.
31
Sălaj
Tabel nr: 3.2

Regimul pluviometric (mm) în județul Sălaj în perioada 2004 – 2014
Anul Suma
/ I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII precipitațiilor
Luna anuală
24, 112, 49, 74, 175, 102, 68, 17,

2004 2 73 47,4 64 0,6 809,2
0 8 4 6 2 8 2
30, 85, 170, 31, 22,
2005 8,5 11,7 51,8 58,1 129 10 23 654
6 3 2 1 7
81, 146, 25, 28,
2006 6,6 14,4 78 92,3 68,5 29,5 4,9 6,1 594
2 8 8 6
35, 19,
2007 9 31,3 9,4 69,2 66,4 60,4 74,8 124 - - - 491,5
9
23, 61, 64, 110, 110, 169, 53, 55, 20, 45,
2008 4 35,3 41,3 791,5
3 1 6 7 9 4 3 4 8
15, 72, 125, 76, 47, 14,
2009 22,5 35 41,1 30,4 51,3 7,1 538,9
2 6 1 4 7 5
110, 87, 25, 30, 41,
2010 1 0,8 0,4 0,4 50,6 95,2 53,2 497,2
4 8 2 8 4
18, 17, 33,
2011 0 0 0,2 0 0,2 52,2 97,2 8,6 0,2 228,4
6 8 4
19, 67, 113, 35, 50, 35,
2012 10 22 143 44,4 8,6 - 563
4 8 4 8 6 6
49, 52, 58, 56, 47, 47,
2013 48,3 59,8 58,9 58,3 61,4 - 598,3
5 6 1 7 1 6
49, 47, 46, 44, 46, 47, 48,
2014 48,2 47,0 47,1 44,7 44,3 560,8
1 2 6 7 0 7 2
Sursa: Staţia Meteorologică Sălaj
Din tabel se poate observa repartizarea bună a precipitaţiilor pe parcursul unui an, fiind
pentru această zonă favorabilă cultura cireșului. Nevoia de apă a pomilor este mai mare pe
măsură ce temperatura medie anuală este mai ridicată şi recolta creşte.
3.2.3 Umiditatea relativă a aerului
32
Sălaj
Umiditatea relativă a aerului specifică gradul de saturare a aerului cu vapori de apă.

Umiditatea relativă medie anuală este diferențiată în județul Sălaj. În zone mai înalte aceasta
arată o cifră de 97%, iar în zonele de deal scade, fiind doar 57,6%.
În luna decembrie umiditatea relativă a aerului arată valorile maxime, ajungând aproape
la 97%, iar valorile minime se încadrează în jurul valorii de 57,6% în lunile iulie-august.
Analizând valorile medii a celor zece ani (2004-2014), umiditatea relativă se încadrează
între 57,6% şi 97% .
Tabelul nr. 3.3

Umiditatea relativă a aerului (%) în județul Sălaj în perioada 2004 – 2014
Media
Anul/Lun anuală
I II III VI V VI VII VIII IX X XI XII
a umidității
atmosferice
2004 78,6 84,7 78,7 72,6 78,2 78,7 82 86,8 87,7 89,9 91,7 97 83,8
2005 84 78,1 74,9 74,8 77,8 76,3 83,7 86,7 83,2 80,4 87 89,1 82
2006 77,8 84,9 81,3 81,2 76,1 82,3 73 84,8 80,7 83,7 88 90,6 80,6
2007 80 81 69,4 60 67,8 73 65,2 73,1 83,6 - - - 72,5
2008 87,5 83,9 78,9 79,2 80,1 80,1 82,1 78,7 84,3 87,8 86,3 86,2 82,9
2009 87,8 84,1 81,6 60,5 68,9 76,6 76,3 77,2 72,7 86,8 91 87,9 79,2
2010 92,4 94,3 80 85,1 85 82,7 82,8 81,2 87,3 89,1 89,8 94,9 87
2011 92,2 89,3 79 69,6 77 76,7 82 75,8 74,9 79,6 87,6 93,6 81,4
2012 75,8 75,6 61,5 66,2 74,3 75,5 66,9 57,6 64,1 79,4 80,8 - 69,7
2013 81,7 74,8 74,6 64,4 68,8 76,2 65,8 61,8 - - 79,9 81,8 73,0
2014 82,5 71,4 58,9 64,8 71,0 62,7 74,4 74,0 75,1 82,9 77,8 78,7 72,9
Sursa: Stația Meteorologică Sălaj
Flucutațiile valorilor medii anuale a umidităţii relative a aerului sunt prezentate în tabel
de unde reiese faptul că în anul 2012 înregistrările arată cifre scăzute (57,6%), iar în 2004 se
ating cele mai mari valori (97%). Media umidităţii atmosferice pe cei 10 ani este 86,5%.
33
Sălaj
3.2.4 Durata de strălucire a soarelui

Intervalul de timp, din cursul unei zile, când soarele străluceşte se numește durata de
strălucire a soarelui (se exprimă în ore şi minute). Cele mai mari valori în țara noastră sunt
înregistrate pe litoralul Mării Negre, fiind peste 2300 de ore anual.
Datorită circulației maselor de aer, durata de strălucire diferă de la regiune la regiune. De
exemplu: în Câmpia Română, însumează peste 2100 de ore. În Câmpia de Vest sub influenţa
circulaţiei oceanice, variază între 2047 de ore la Satu Mare şi 2178 de ore în Sâmnicolau Mare.
Zona Subcarpaților fiind protejată de regiuni mai înalte, beneficiază de o durată mai
lungă a strălucirii soarelui, în unele cazuri depășind chiar 2000 ore.
În zonele de deal datorită prezenței fenomenului de ceață, numărul zilelor însorite se vor
reduce, în așa fel se reduce și indicatorul de durată de strălucire a soarelui (1900 ore).
3.2.5 Nebulozitatea
Gradul de acoperire al cerului cu nori reprezintă nebulozitatea. Norul fiind un sistem
coloidal este alcătuit din picături de apă sau cristale de gheață.
Nebulozitatea are valori cuprinse între 1/8-8/8 (nivelul de acoperire a cerului cu nori).
Dacă pe bolta cerească se găsesc puțini nori, valoarea va fi de 1/8 iar când cerul este acoperit în
totalitate, valoare va fi 8/8. În funcție de înălțimea bazei norilor, sunt 3 categorii de nori: joși,
medii și înalți. Sunt menționate trei etaje în funcție de observabilitatea norilor în atmosferă:
etajul superior, mijlociu și inferior. Astfel înălțimile sunt în etajul inferior de 2 km, etajul
mijlociu între 2 și 7 km, iar în etajul superior de la 5 la 13 km. (www.meteoromania.ro)
Nebulozitatea influențeză variația celorlalte elemente ale climei, existând diferențe mari
între valorile acesteia în regiunea de munte și zona de deal. În zona de munte valoarea
nebulozității depășește 6 zecimi, în zonele de deal, aceasta scade la 5,5 zecimi.
Fenomenul de neuniformitate apare și în cazul nebulozității, în regiunea de deal sunt 110-
120 de zile senine anual și în zona înaltă,valorile scad la 80 de zile. Perioada înnorată este de 110
zile în podişul Someşan și 100-110 zile în Câmpia Transilvaniei (Morariu şi Savu, 1970).
3.2.6 Regimul eolian

Vântul presupune un fenomen fizic, fiind o circulație dirijată de aer în atmosferă. Aerul
se mișcă continuu dintr-o regiune in alta, fără repaus. Vântul este o mișcare orizontală față de
suprafața pământului.
34
Sălaj
Cele mai importante caractere de analizat în ceea ce privește vântul, sunt: direcția și
viteza acestuia.Direcția vântului este raportată la punctele cardinale, dată de direcția de unde
suflă. Viteza vântului este dată de distanța parcursă de aer în unitatea de timp. Este exprimat prin
m/s sau în km/h. Viteza vântului se măsoară la 10 m înălțime de la nivelul solului. Un rol
hotărâtor îl prezintă Munții Carpați, care influențează puternic direcția și viteza de deplasare a
vântului.
Un vânt slab este benefic plantelor horticole, ajută la uscarea suprafețelor, după ploi, în
așa fel reduc dezvoltarea agenților patogeni pe suprafața fructului, dar mai poate ajuta la
scăderea temperaturii plantelor.
Un vânt puternic însă poate fi caracterizat doar negativ, din partea specialiștilor. Poate
produce pagube însemnate, prin ruperea frunzelor, ramurilor, chiar și a șarpantelor. Acestea
însumează pierderi foarte mari. Deshidratează suprafața solului, stigmatul florii și poate
interveni negativ în polenizarea entomofilă a plantelor.
Vânturile din perioada de iarnă au o influență negativă asupra iernării pomilor datorită
faptul ca spulberă zăpada, rădăcinilie pomilor nu mai sunt protejate, care duc la înghețarea
acestora.
Vitezele medii anuale ale vântului sunt aproximativ 8 m/s la altitudini de peste 2000 m și
4-6 m/s în zonele cu altitudini de 1400-1600 m. (Ciofu şi colab., 2003).
3.2.7 Calamități naturale

În pomicultură, ca și în alte ramuri ale horticulturii pot apărea accidente climatice, care
reduc semnificativ sau chiar total producția de fructe. Acestea se pot defini prin manifesări
dezastruoase ale particularităților climei, care produc pagube mari.
Din categoria accidentelor climatice fac parte următoarele: îngeț și brume târzii de
primăvară, și târzii de toamnă, grindină, polei, furtuni, etc.
Furtunile sunt calamități care produc pagube prin forța mecanică de rupere, producând
ruperea ramurilor sau dezrădăcinarea pomilor, scuturarea prematură a fructelor. Județul Sălaj
este protejat de furtunile datorită masivelor muntoase, Munții Meseșului, Munții Plopișului,
Măgura Șimleului.
Grindina este cel mai păgubitor accident climatic, prin lovirea elementelor pomului
produce leziuni, răni, mediu propice pentru instalaea bolilor. Lovind și fructele acestea devin
35
Sălaj
depreciate calitativ, dar în cazuri mai accentuate, poate compromite recolta în totalitate.
Caracteristic zonei analizate în cercetare, grindina apare primăvara cu ploi, mai ales în luna mai.
După pornirea în vegetație a pomilor fructiferi, există un risc mare, de apariție a
brumelor, cu îngețurile târzii de primăvară. După dezmugurire rezistența florilor și frunzelor este
mult mai scăzută. Brumele și îngehțurile târzii nu apar des în Sălaj, dar dacă își fac aparența,
realizează pagube mari. (Abrudan I, 2004).
3.3 SOLURILE JUDEȚULUI SĂLAJ
Solul reprezintă partea superficială a scoarţei terestre formată dintr-un amestesc de

substanţe minerale, apă, aer şi substanţe organice care se caracterizează prin fertilitate şi are un
rol esenţial în productivitatea culturilor agricole. Solul, în decursul timpului poate suferi diferite
procese care îi pot afecta structura şi calitatea; aceste procese pot fi de natură fizică, chimică sau
biologică, fiecare dintre acestea având o influenţă pozitivă sau negativă asupra sa. Calitatea
solului integrează o serie de caracteristici cum ar fi capacitatea de a- şi îndeplini funcţiile în
cadrul ecosistemului sau geosistemului, potenţial în menţinerea biodiversităţii precum şi a
calităţii apei, aerului, ciclul nutrienţilor. Solul, ca şi aerul şi apa, este un factor de mediu cu
influenţă deosebită asupra sănătăţii. De calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de
apă, atât a celor de suprafaţă, cât mai ales a celor subterane (Sistemului Român de Taxonomie a
Solurilor, 2003 ).În judeţul Sălaj conform datelor transmise de OSPA, încadrarea terenurilor pe
tipuri de sol se prezintă în felul următor:
Tabelul nr: 3.4

Încadrarea terenurilor pe tipuri de sol
Tip sol Suprafața (ha/%) pe tipuri de sol
ha %
Litosol 15 0,01
Regosol 1961 0,82
Psamosol 116 0,05
Aluviosol 30408 12.73
Entiantrosol 15 0,01
36
Sălaj
Rendzină 54 0,03
Faeozion 22684 9,5
Entricambosol 637 0,27
Districambosol 149 0,7
Preluvosol 45289 18,96
Luvosol 77726 32,53
Gleiosol 9226 3,86
Stagnosol 13681 5,73
Erodosol 37005 15,49
Sursa: Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie
Deteriorarea caracteristicilor şi funcţiilor solurilor, respectiv a capacităţii lor

bioproductive, reprezintă restricţii ale utilizării acestora determinate fie de factori naturali (clima,
forme de relief, caracteristici edafice etc.), fie de acţiuni antropice, agricole şi industriale. În
multe cazuri, aceşti factori pot acţiona sinergic, având ca efect scăderea calităţii solurilor şi chiar
anularea funcţiilor acestora.
Principalele restricţii ale calităţii solurilor în judeţul Sălaj: temperatura medie anuală,
precipitaţii medii anuale, starea de gleizare a solului, starea de stagnogleizare a solului,
salinizarea/alcalinizarea solului, textura solului, gradul de poluare, panta terenului, alunecări de
teren, adâncimea apei freatice, inundabilitate prin revărsare, porozitate totală, conţinut de
carbonat de calciu, reacţia solului, volumul edafic, rezerva de humus, excesul de umiditate de
suprafaţă.
Monitorizarea calităţii solului corespunde unei cerinţe obiective de obţinere a unei
imagini pertinente, de ansamblu, asupra stadiului, la un moment dat şi al tendinţei de evoluţie a
calităţii mediului, la care cele două componente de bază, mediul biotic şi cel abiotic trebuie
investigate în directă corelaţie cu interdependenţele şi condiţionările reciproce (Sistemului Român
de Taxonomie a Solurilor, 2003 ) .
La nivelul judeţului Sălaj au fost inventariate 35.700 ha din suprafaţa agricolă afectate de
procese accentuate de degradare naturală, antropică şi de vegetaţie fără valoare, care se
încadrează în stadiul al treilea de depreciere a solului fiind necesare măsuri de reconstrucţie
ecologică (înierbare, împădurire, constituire de rezervaţii naturale, etc.).
37
Sălaj
Procesele de degradare naturală şi antropică evidenţiate la nivelul judeţului Sălaj au ca

efect următoarele forme de degradare ale solului:
- eroziune puternică de suprafaţă - 10.375 ha
- eroziune de adâncime - 4.657 ha
- alunecări de teren - 8.343 ha
- excavaţii şi depozite - 398 ha
- poluare - 159 ha
- eroziune geologică - 356 ha
- eroziune de mal - 109 ha
- sărături - -
- exces de umiditate - 8.961 ha
- vegetaţie fără valoare - 2.342 ha
Aluviosolul – prin aluviosol se înțelege solul neevoluat, format pe materialele aduse de
apele curgătoare, al cărui orizont depășește 20 cm și care este urmat de materialul parental de cel
puțin 50 cm grosime. Aluviosolurile ocupă la noi în țară suprafețe de peste 2 milioane hecatre.
Formarea acestor soluri este strâns legată de materialele aluviale din luncile și terasele diferitelor
ape curgătoare sau din jurul unor ape.
Acestea se găsesc în diferite zone climatice și ca urmare condițiile vor fi foarte variate.
Cea mai mare răspândire o au însă în zonele de stepă și silvostepă, zone caracterizate prin
precipitașii medii de 400-600 mm și temperaturi de 9-11 ͦ C. Luncile ocupate de aluviosoluri,
datorită regimului propriu de umiditate, prezintă o vegetație naturală caracteristică. Astfel,
luncile au o vegetație ierboasă formată din specii xerofile și mezoxerofile precum și asociații
lemnoase care formează zăvoaie de salcie, plop, arin, etc. Formarea acestor soluri este strâns
legată de prezența depozitelor aluviale, caracterizate printr-o mare neomogenitate texturală,
mineralogică, chimică. Depozitele aluviale după textură pot sa fie nisipoase, nisipo-lutoase,
lutoase și chiar argiloase (Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor, 2003 ) .
Preluvosolurile - sunt răspândite la altitudini cuprinse între 150 m - 800 m, situate în
regiunile de deal, de podiș și piemont, uneori și în zona câmpiilor înalte, pe suprafețe diferit
frămîntate ca intensitate și care prezintă un drenaj bun. (Dealurile subcarpatice, Podișul Getic cu
Pienonturile vestice, Podișul Transilvaniei, Dobrogea de Nord ). Proluvosolul s-a format pe
materiale parentale care evidențiază un conținut ridicat de elemente bazice, în special cationi
bazici bivalenți de Ca și Mg.
Materialul parental prezintă o mare diversitate, putând fi
38
Sălaj
constituit din depozite loessoide, luturi, argile, nisipuri, conglomerate, gresii. Permeabilitatea

solului pentru apă și aer este moderată. Conținutul de humus este de circa 3 g%, aprovizionarea
cu elemente nutritive este moderată, reacția slab acidă, cu valori pH cuprinse în intervalul 6,0 -
6,4, iar gradul de saturație în baze este de circa 80% - 85% (Sistemului Român de Taxonomie a
Solurilor, 2003 ) .
Luvosolurile- apar pe produsele de alterare ale unor roci sărace sau moderat bogate în
baze (granite, gnaise sau șisturi cristaline) și pe depozite sedimentare miocene. Ocupă forme de
relief variate, predominând însă versanți slab înclinați, sub păduri de gorun și fag, sub pajiști
secundare. Condițiile climatice sunt asemanatoare preluvosolurilor.
Au proprietăți fizice și chimice mai putin favorabile: textura mai bine diferențiata
(conținutul de argila scade); structura mai slab dezvoltată; regim aerohidric defectuos; continut
mai mic de humus (circa 2%) și de calitate slabă (bogat în acizi fulvici); gradul de saturație în
baze și reacția au valori mai mici( pHul pana la 5%); pot prezenta aluminiu mobil (toxic pentru
plante) și fenomene de imobilizare a fosforului (prin trecerea acestuia sub formă de fosfați de
aluminiu și fier insolubil); activitate microbiologică și aprovizionare cu substanțe nutritive mai
slabe (Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor, 2003 ) .
Erodosol- sunt soluri erodate sau decopertate astfel încat orizonturile rămase nu permit
încadrarea într-un anumit tip de sol sau material parental adus la zi prin eroziune accelerată. Sunt
răspândite și s-au format în condiții de terenuri puternic erodate sau afectate de alunecări de
terenuri, mai ales în zone de deal, podiș și piemont (ocupa mari suprafete in Podișul Getic,
Subcarpați, Podișul Bârladului și Podișul Transilvaniei etc.).
Prin urmare, erodosolurile se formează datorită procesului de eroziune accelerată, proces
care, în general, este declanșat de activitatea nechibzuită a omului (defrișări, luarea în cultură a
terenurilor în pantă etc). Întrucât orice sol poate fi supus eroziunii sau decopertării, erodosolurile
au profile foarte variate, în functțe de solul de origine și de intensitatea eroziunii sau decopertării
(Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor, 2003 ).
39
Sălaj
40
Sălaj
CAPITOLUL IV
MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE
4.1 MATERIALUL BIOLOGIC
Materialul biologic utilizat în experiența realizată la SC PERSICOM SA, Șimleu

Silvaniei, jud. Sălaj, în anul 2014, este reprezentat de patru soiuri de cireș: Carmen, Katalin,
Sunburst și Linda.
Acestea sunt soiuri cu maturarea medie - târzie, sunt soiuri noi, valoroase, atât din punct
de vedere biologic cât și comercial .
4.1.1 Soiul Carmen

Este un soi excelent, atent selectionat. Fructele sunt uriașe, pot să ajungă la diametrul de
33 mm. Pomul este de vigoare mică spre medie cu un coronament frumos, are productivitate
mare, perioada de coacere este medie-târzie. Fructele sunt de culoare roșu aprins, în formă de
rinichi, pulpa este pietroasă, foarte zemoasă, cu un gust formidabil, armonios. Polenizatori:
Katalin, Uriaş de Germersdorf.
Fig.4.1 Soiul de cireș Carmen (fotografie originală)
41
Sălaj
4.1.2 Soiul Katalin

Este un soi atent selecționat, a fost obținut în Ungaria. Pomul este de vigoare mare,
coroana conică ușor aplatizată, deasă, perioada de coacere este medie. Fructul are o greutate de
8-10 g, de formă sferică alungită. Coaja la maturitate de culoare roșu-bordo închisă, groasă,
pulpa este de culoarea roșu închis, crocantă, gust dulce-acidulat și armonios. Polenizatori:
Linda, Uriaş de Germersdorf, Van, Stella.
Fig.4.2 Soiul de cireș Katalin (fotografie originală)
4.1.3 Soiul Sunburst

Este un soi obținut în anul 1983 la Summerland, de cercetători de la Agriculture Canada
Research Station. Pomul este de vigoare mijlocie, precoce, autofertil și foarte productiv. Fructul
este foarte mare, ovosferic, cu apicarpul roșu închis, grena, pedunculul este de mărime mijlocie,
pulpa este pietroasă, cu suc intens colorat, are gust dulce și este rezistent la crăparea fructelor.
Perioada de coacere este tîrzie iar perioada de plantare este februarie- aprilie și octombrie –
decembrie.
42
Sălaj
Fig. 4.3 Soiul de cireș Sunburst (fotografie originală)
4.1.4 Soiul Linda

Este un soi atent selecționat, este originar din Marea Britanie. Pomul este viguros, cu
ramuri de schelet solide, bine garnisite, rodește pe buchete de mai și pe ramuri lungi, fiind un soi
rezistent la ger, dăunători și la boli. Fructul este de mărime mare 7-9g, sferic, ușor aplatizat,
coaja este grosă de culoarea bordo închis.
Fig. 4.1.4 Soiul de cireș Linda (fotografie originală)
43
Sălaj
Pulpa dulce, este tare, suculentă, are un gust dulce – acrișor. Perioada de coacere este
medie-târzie. Portaltoiul folosit este intensiv, Gissela 5, este recomadat pentru plantațiile
intensive. Polenizatori: Uriaş de Germersdorf, Van.
4.2 MODUL DE PRELUCRARE ȘI INTERPRETARE A DATELOR
Scopul prezentei cercetări a fost comportarea unor soiuri de cireș în condițiile din Șimleul
Silaniei, județul Sălaj .
Obiectivele care au stat la baza realizării scopului propus:
Influența soiului asupra diametrului fructelor
Influența soiului asupra înălțimii fructelor
Influența soiului asupra greutății fructelor
Influența soiului asupra fermității fructelor
Influența soiului asupra conținutului de zahăr
Prelucrarea datelor experimentale s-a efectuat prin analiza varianţei, testul diferenţelor
limită (DL), datele obţinute fiind prezentate în tabele de sinteză. Metodele de calcul utilizate în
analiza varianţei au respectat instrucţiunile din literatura de specialitate (Ardelean şi Sestraş,
1996).
44
Sălaj
CAPITOLUL V
REZULTATE ȘI DISCUȚII
5.1 DIAMETRUL FRUCTELOR
Calitatea la cireș este un caracter complex influenţat de însuşirile morfologice şi

organoleptice ale fructelor (greutate, mărime, formă, culoarea şi consistenţa pulpei, gustul,
suculenţa, aroma), precum şi de însuşirile tehnologice, biochimice şi valoarea lor nutriţională.
Diametrul fructelor de cireș este variabilă în cadrul soiului în funcţie de vârsta pomilor,
portaltoi, agrotehnica aplicată, gradul de încărcare. Consumatorii sunt pretenţioşi la mărimea
fructelor, deoarece se doresc fructe mari, iar fructele mici nu sunt dorite.
Tabel 5.1
Rezultatele referitoare la diametrul fructelor la 4 soiuri de cireș, în anii 2013-2014, la SC
PERSICOM SA Șimleu Silvaniei , judeţul Sălaj
Numă Soiul Anul Diametrul fructului Diferența Semnificația

r (mm)
Val. Abs. Val. rel.
1. Carmen 29,75 119,6 4,88 ××
2. Katalin 2013 21,29 85,6 -3,58 o
3. Sunburst 24,74 99,5 -0,13 -
4. Linda 23,70 95,3 -1,17 -
Media experienței 24,87 100,00 0,00 Mt
1. Carmen 27,79 112,3 3,04 ×
2. Katalin 2014 23,27 94,0 -1,48 -
3. Sunburst 24,41 98,6 -0,34 -
4. Linda 23,51 95,0 -1,23 -
45
Sălaj
DL 5%=2,81 DL1%=4,19 DL0,1%=6,53
Rezultatele experimentale obţinute în tabelul 5.1 privind mărimea medie a fructelor şi

analiza statistică a datelor duc la concluzia că dintre cele 4 soiuri de cireș studiate, în perioada
2013-2014, doar un soi de cireș manifestă diferenţe asigurate statistic faţă de media experienţei
considerate martor.
Analizând comportarea soiurilor faţă de media experienţei se poate afirma că cele mai
bune rezultate în condiţiile pedoclimatice de la Șimleu Silvaniei le-a dat soiul Carmen cu
mărimea medie a fructului în anul 2013 de 29,75 mm, iar în anul 2014 cu valoarea de 27,79 mm
cu o abatere distinct semnificativ superioară faţă de media experienţei.
5.2 ÎNĂLȚIMEA FRUCTELOR
Înălțimea fructelor de cireș este variabilă în funcție de condițiile climatice, de încărcătura

pomului, de soi.
Tabel 5.2
Rezultatele referitoare la înălțimea fructelor la 4 soiuri de cireș, în anii 2013-2014, la SC
Numă Soiul Anul Înălțimea fructului (h) Diferența Semnificația

r Val. Abs. Val. rel.
1. Carmen 27,19 113,05 3,24 ×
2. Katalin 2013 22,28 93,0 -1,67 -
3. Sunburst 23,58 98,5 -0,37 -
4. Linda 22,75 95,0 -1,20 -
1. Carmen 25,14 103,6 0,88 -
2. Katalin 2014 23,58 97,2 -0,68 -
3. Sunburst 23,55 97,1 -0,70 -
46
Sălaj
4. Linda 24,75 102,1 0,50 -
DL 5%=3,00 DL1%=4,47 DL0,1%=7,00
Rezultatele experimentale obţinute în tabelul 5.2 privind înălțimea fructelor şi analiza

statistică a datelor duc la concluzia că dintre cele 4 soiuri de cireș studiate, în perioada 2013-
2014, doar un soi de cireș manifestă diferenţe asigurate statistic faţă de media experienţei
considerate martor.
Fig.5.1 Inălțimea fructului (fotografie originală)
5.3 GREUTATEA FRUCTELOR
Tabel 5.3
Rezultatele referitoare la greutatea fructelor la 4 soiuri de cireș, în anii 2013-2014, la SC
Numă Soiul Greutatea fructului (g) Diferența Semnificația

r Val. Abs. Val. rel.
Anul
1. Carmen 2013 13,21 148,3 4,30 ××
2. Katalin 2013 6,67 74,9 -2,24 -
3. Sunburst 2013 8,67 97,3 -0,24 -
4. Linda 2013 7,08 79,5 -1,83 -
47
Sălaj
1. Carmen 2014 14,72 152,6 5,07 ××
2. Katalin 2014 7,28 75,4 -2,37 0
3. Sunburst 2014 9,17 95,0 -0,48 -
4. Linda 2014 7,43 77,0 -2,22 -
DL 5%=2,33 DL1%=3,43 DL0,1%=5,27
Rezultatele măsurătorilor privind greutatea medie a fructelor şi analiza statistică a datelor

duc la concluzia că dintre cele 4 soiuri de cireș studiate, în cei doi ani, respectiv 2013-2014, doar
trei soiuri manifestă diferenţe asigurate statistic faţă de media experienţei considerate martor.
bune rezultate în condiţiile pedoclimatice de la Șimleu Silvaniei le-au obținut soiul Carmen, cu
greutatea medie a fructului în anul 2013 de 13,21 g, iar în anul 2014 același soi a obținut o
valoare a greutății medii de 14,72 g, cu diferențe distinct semnificativ pozitive față de media
experienței.
La polul opus se află soiul Katalin, cu o greutate medie a fructelor în anul 2014 de 7,28 g,
și cu o diferență semnificativ negativă față de media experienței.
48
Sălaj
Fig.5.2 Greutatea fructelor (fotografie originală)
5.4 FERMITATEA FRUCTELOR
Tabel 5.4
Rezultatele referitoare la fermitatea fructelor la 4 soiuri de cireș, în anii 2013-2014, la SC
Numă Soiul Anul Fermitatea fructului Diferența Semnificația

r (kgf/cm2)
Val. Abs. Val. rel.
49
Sălaj
1. Carmen 34,97 102,8 0,96 -
2. Katalin 2013 45,93 135,1 11,93 ××
3. Sunburst 23,57 69,3 -10,44 0
4. Linda 31,57 92,8 -2,44 -
1. Carmen 30,47 92,8 -2,36 -
2. Katalin 2014 44,23 134,8 11,41 ×
3. Sunburst 22,40 68,2 -10,43 0
4. Linda 34,20 104,2 1,38 -
DL 5%=7,94 DL1%=11,83 DL0,1%=18,48
Rezultatele măsurătorilor privind fermitatea fructelor şi analiza statistică a datelor duc la

concluzia că dintre cele 4 soiuri de cireș studiate, în cei doi ani, respectiv 2013-2014, doar două
soiuri manifestă diferenţe asigurate statistic faţă de media experienţei considerate martor.
bune rezultate în condiţiile pedoclimatice de la Șimleu Silvaniei le-au obținut soiul Katalin, cu
fermitatea fructelor în anul 2013 de 45,93 kgf/cm2 , iar în anul 2014 același soi a obținut o
valoare a fermității medii de 44,23 kgf/cm2 , cu diferențe distinct semnificativ pozitivă față de
media experienței, respectiv semnificativ pozitivă.
La polul opus se află soiul Sunburst, cu fermitatea medie a fructelor în anul 2013 de
23,57 kgf/cm2 , iar în anul 2014 cu fermitatea medie de 22,40 kgf/cm2 , ambele valori având
diferențe semnificativ negative față de media experienței.
50
Sălaj
Fig.5.3 Fermitatea fructelor (fotografie originală)
5.5 ZAHĂRUL FRUCTELOR
Tabel 5.5
Rezultatele referitoare la zahărul fructelor la 4 soiuri de cireș, în anii 2013-2014, la SC
Numă Soiul Anul Zahărul fructului Diferența Semnificația

r (Grade Brix)
Val. Abs. Val. rel.
1. Carmen 13,87 81,9 -3,07 0
2. Katalin 2013 17,47 103,1 0,53 -
3. Sunburst 18,27 107,9 1,33 -
4. Linda 18,13 107,1 1,20 -
1. Carmen 13,63 78,5 -3,72 00
2. Katalin 2014 17,80 102,5 0,44 -
3. Sunburst 18,00 103,7 0,64 -
4. Linda 20,00 115,2 2,64 ×
51
Sălaj
DL 5%=2,19 DL1%=3,27 DL0,1%=5,14
Rezultatele măsurătorilor privind conținutul de zahăr al fructelor şi analiza statistică a

datelor duc la concluzia că dintre cele 4 soiuri de cireș studiate, în cei doi ani, respectiv 2013-
2014, doar două soiuri manifestă diferenţe asigurate statistic faţă de media experienţei
considerate martor.
Fig 5.4 Zahărul fructelor (fotografie originală)
bune rezultate în condiţiile pedoclimatice de la Șimleu Silvaniei le-au obținut soiul Carmen, cu
conțintul de zahăr a fructelor în anul 2013 de 13,87 Grade Brix, iar în anul 2014 același soi a
obținut o valoare a conținutului de zahăr de 13,63, cu diferențe semnificativ negativă în anul
2013, iar în anul 2014 având diferențe distinct semnificativ negative față de media experienței.
La polul opus se află soiul Linda, cu conținutul de zahăr a fructelor în anul 2014 de 20,00
Grade Brix , având diferențe semnificativ pozitive față de media experienței .
52
Sălaj
CAPITOLUL VI
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Plantaţia pomicolă SC PERSICOM SA Șimleu Silvaniei din judeţul Sălaj oferă condiţii
optime din punct de vedere pedoclimatic pentru cultura cireșului .
În urma observaţiilor şi determinărilor făcute asupra celor 4 soiuri de cireș studiate, se
constată următoarele:
În anul 2013 și 2014 cele mai bune rezultate privind diametrul fructelor l-a avut soiul
Carmen, având o semnificație distinct semnificativ pozitivă, iar la polul opus se află soiul
Katalin cu o semnificație distinct negativă.
Cele mai bune rezultate privind înălțimea fructelor l-a avut soiul Carmen,în anul 2013,
având o semnificație semnificativ pozitivă, celelalte soiuri înregistrând valori nesimnificative.
Rezultatele obținute la greutatea fructelor s-au înregistrat la soiul Carmen, în anii 2013-
2014 , cu valori distinct semnificativ positive, iar soiul Katalin , în anul 2014 a obținut rezultate
semnificativ negative.
Rezultatele măsurătorilor privind fermitatea fructelor au înregistrat valori semnificativ
pozitive la soiul Katalin, iar la polul opus se află Sunburst cu valori semnificativ negative.
Conținutul de zahăr a avut valori semnificativ negative la soiul Carmen, în ambii ani
experimentali, iar soiul Linda a obținut o valorare semnificativ pozitivă în anul 2014.
Limitându-ne la cele patru soiuri de cireș studiate în condiţiile pedoclimatice din această
zonă recomand soiurile Carmen și Linda pentru cei ce doresc să înfiinţeze plantaţii, fructele
având o calitate superioară celorlalte soiuri.
53
Sălaj
BIBLIOGRAFIE
1. Mitre Viorel, 2007, ”Pomologie”, Editura Todesco, Cluj-Napoca,

2. Mitre Viorel, 2001, ”Pomicultură specială”, Editura Academicpress, Cluj-Napoca,
3. Mitre Viorel, 2008, ”Pomologie”, Editura Todesco, Cluj-Napoca,
4. Mitre Viorel, Gavrilă Ropan, Ioana Mitre, 2001, ”Pomicultură aplicată”, Editura
Academicpress, Cluj-Napoca,
5. Morariu Tiberiu, Savu Alexandru, 1970, ”Județul Cluj”, Editura Academiei, București,
6. Nyéki József, Soltész Miklós, Szabó Zoltán, 2011, Intenzív cseresznyetermesztés, Kiadja
Debreceni Egyetem, Debrecen,
7. Oprea Ștefan, Gavrilă Ropan, 2010, ”Pomicultură generală”, Editura Academicpress,
Cluj-Napoca,
8. Popescu M. şi colab., 1992, ” Pomicultură generală şi specială”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
9. Popescu M. şi colab., 1992, ”Pomicultură generală şi specială”, Editura Didactică și
Pedagogică, Bucureşti
10. RoamanI oana, Gavrilă Ropan, 2009, ”Tehnologii pomicole”, Editura Academicpress,
Cluj-Napoca,
11. Roman Ioana, Gavrilă Ropan, 2008, ”Pomicultură generală, Editura Academicpress,
Cluj-Napoca,
12. Ropan Gavrilă, Nastasia Pop, 1991, ”Lucrări practice de pomologie”, Tipografia
Agronomia, Cluj-Napoca,
13. ABRUDAN, I, 2004, Dealurile Sălajului. Studiu de geografie integrată, Ed. Caiete
Silvane, Zalău
14. ABRUDAN, I. and I. DARÓCZI, 2007, Județul Sălaj, Geografie și Geografi, Ed. Școala
Noastră, Zalău.
15. CÎLB LUCIA and C. Nemeș, 2005, Plante medicinale din flora județului Sălaj, Ed.
"Caiete Silvane", Zalău.
16. POP, C.C., 2008, Turism și dezvoltare durabilă, Județul Sălaj, Ed. Casa Cărții de Știință,
Cluj-Napoca.
54
Sălaj
17. ANDRÁS, S., GÁLL ENIKŐ, S. TONK, T. LÁSZLÓ, G. BALÁZS, A. MAXIM,

COROIU TEODORA, P. JANCSIK and A. KOVÁCS, 2004, Atlasul localităților
județului Sălaj, Ed. Suncart, Zalău.
18. CHENDE-ROMAN, GH., 2006, Dicționar etimologic al localităților din județul Sălaj,
Ed. Silvania, Zalău.
19. FLOREA, N. and I. MUNTEANU, 2003, Sistemul Român de Taxonomie a solurilor, Ed.
Estfalia, București.
20. JOSAN IOANA, 2009, Țara Silvaniei, Studiu de geografie regională, Ed. Universității
din Oradea.
21. Andris H., 2003, ”Preventing cherry cracking challange for State's growers, UC
Cooperative Extension, Fresno Country
22. Ardelean Marin, Radu Sestraș, Mirela Cordea, 2007, ”Tehnică experimentală horticolă”,
Editura Academicpress, Cluj-Napoca,
23. Blaga Gheoreghe, 2004, ”Pedologie: alcătuirea, geneza și proprietățile solurilor”, Editura
Academicpress, Cluj-Napoca, București
24. Bujoreanu Nicolae, 2010, ”Formarea direcționată a fructelor pentru păstrare
îndelungată”, Editura Magna-Princeps, Chișinău,
25. Ceapoiu N., 1994, ” Înființarea unei plantații pomicole”, Editura Ceres, Bucureşti
26. Cepoiu N., 2001, ”Pomicultură aplicată”, Editura Ştiinţelor Agricole, Bucureşti
27. Chira Adriana, 2005, ”Pomi fructiferi. Lucrări de înființare și întreținere a plantațiilor”,
Editura M.A.S.T., Chișinău
28. Chira Lenuța și Asănică Adrian, 2010, ”Cireșul și vișinul”, Editura M.A.S.T, Chișinău
29. Ciofu Ruxandra și colab, 2003, ”Tratat de legumicultură”, Editura Ceres, București
30. Cireaşă V., 1995, ”Pomicultura generală”, curs lito., Universitatea Agronomică
Iaşirologic, 1992
31. Parnia P. Pomicultura pentru amatori și practicieni, 1999, Editura Ceres, București
32. Parnia P. și colab. Producerea , păstrarea și valorificarea materialului pomicol și
dendrologic, 1992, Editura Ceres, București
33. Rati V.I. Pasiune și afacere, 2001, Editura Moldavia, Bacău
34. Studiu P, Corneanu G. Mecanizarea lucrărilor în pomicultură, 2003, Editura PIM, Iași
35. Popescu M. şi colab., 1992, ”Pomicultură generală şi specială”, Editura Didactică și
Pedagogică, Bucureşti
55
Sălaj
36. Roaman Ioana, Gavrilă Ropan, 2009, ”Tehnologii pomicole”, Editura Academicpress,
Cluj-Napoca,
37. Roman Ioana, Gavrilă Ropan, 2008, ”Pomicultură generală, Editura Academicpress,
Cluj-Napoca,
38. Ropan Gavrilă, Nastasia Pop, 1991, ”Lucrări practice de pomologie”, Tipografia
Agronomia, Cluj-Napoca,
39. Rupert M., S. Southwick, K.Weis, J. Wikupitz, J. Flore, H. Zhon, ”Calcium clorhidride
reduces rain cracking in sweet cherries”
40. Rusu Mihai, 2005, ”Tratat de agrochimie”, Editura Ceres, București,
41. Scheau Viorel, Laslo Vasile, 2003, ”Biometrie și tehnică experimentală”, Editura
Universității din Oradea, Oradea,
42. Serge Trocmé, Rajmond Gras, 1977, ”Solul și fertilizarea în pomicultură”, București,
43. Simon, G., 2006, ”Review on rain included fruit cracking of sweet cherries (Prunus
avium L.), its causes and the possibilities of prevention”, International Journal of
Horticultural Science, 12: 27-35,
44. Stănică Florin și Braniște Nicolae, 2011, ”Ghid pentru pomicultori”, Editura Ceres,
București
45. www.fostat.fao.org.com
46. www.recolta.eu
47. www.simleusilvaniei.ro
48. www.wikipedia.com
49. www.meteoromania.ro
50. www.pomifructiferi.ro
56

Model Licenta Cires

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Model Licenta Cires

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Cercetări privind bacteriile fixatoare de azot asociate cu

Cercetări privind bacteriile fixatoare de azot asociate cu specii de leguminoase

CUVINTE CHEIE: Cireș, livadă, soi, calitate

COMPORTAREA UNOR SOIURI DE CIREȘ ÎN CONDIȚIILE DIN

KEYWORDS: cherry, orchard, variety, quality

CAPITOLUL I. IMPORTANȚA CULTURII CIREȘULUI

CAPITOLUL II. COMPOZIȚIA CHIMICĂ A CIREȘELOR

CAPITOLUL III. STUDIUL CONDIȚIILOR PEDOLOGICE, CLIMATICE ȘI

CAPITOLUL IV. MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE

CAPITOLUL V. REZULTATE ȘI DISCUȚII

CAPITOLUL VI. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

1.2. IMPORTANȚA CULTURII CIREȘULUI PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA

Tabelul nr. 1.1

PARTICULARITĂȚI ALE FERTILIZĂRII CIREȘULUI

Cunoscând aspectul normal al soiului în raport cu vârsta și faza de vegetație,fermierul

Tabelul nr. 1.2

Azot (N) Cireș,Măr,Zmeur,Prun

Bor (Bo) Măr.Cireș

Potasiu (K) Agriș,Coacăz rosu

Fosfor (P) Agriș,Măr

Calciu (Ca) Măr

Magneziu (Mg) Coacăz negru,Măr

Mangan (Mn) Cireș,Zmeur

1.4 GENERALITĂŢI PRIVIND AMELIORAREA CREȘULUI

În ameliorarea plantelor horticole, istoria dezvoltării cunoștințelor și realizărilor în

1.4.1 Importanța ameliorării cireșului

1.4.2 Origine și sistematică

1.4.2.1 Soiurile incluse în sortiment și admise la înmulțire în România

cultură specifice, trebuie create soiuri noi de cireş cu o bună adaptabilitate

Denumirea soiului Maturitatea de Denumirea soiului Maturitatea de

Amar Galata VI/2 Maria VI/3

Amar Maxut VII/1-2 Marina VI/3-VII/1

Amara VI/3-VII/1 Negre de Bistrița VI/1-2

Ana VI/1-2 Pietroase Donissen VII/2-3

Armonia VI/3-VII/1 Ponoare V/3

Bigarreau Burlat V/2-3 Rivan V/1-2

Bing VI/3-VII/1 Roșii de Bistrița VI/1-2

Boambe de Cotnari VI/3-VII/1 Roze VI/3

Cătălina VI/1-2 Rubin VII/1-2

Cerna VI/2-3 Scoropelka V/3

Cetățuia VI/2-3 Severin VI/3

Clasic VI/2-3 Silva (amar) VI/3

Colina VI/2-3 Simbol VI/3

Daria VI/2-3 Someșan VI/3-VII/1

Germersdorf VII/1 Splendid VI/3-VII/1

Golia VI/1-2 Stella VI/3-VII/1

Hedelfinger VII/1-2 Superb VI/1-2

Iva VI/1-2 Tentant VI/2

Izverna VI/2-3 Van VI/3-VII/1

Sursa : Radu Sestraș, 2010

1.4.3 Resurse genetice pentru ameliorare

2.1 STRUCTURA CHIMICĂ

2.1.1 Conținutul de apă

2.2 COMPONENȚA SUBSTANȚEI ORGANICE

Unele substanţe organice sunt sintetizate de organismele vii (proteine, vitamine,

3.1 AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

Şimleu Silvaniei (în maghiară Szilagysomlyo, în traducere "Şimleu Sălajului", în

Plantaţia de cireș se întinde pe o suprafaţă de 2,5 hectare cu o expozitiţie sud vestică.

3.2 STUDIU CLIMATIC

3.2.1 Temperatura aerului

Este important cunoașterea numărul de zile cu diferențe de temperaturi. Numărul zilelor

Tabelul nr: 3.1

- - 3, 12, 15, 20, 23, 13, 10,