CUPRINS

1.PIESE SCRISE
A. MEMORIUL DESCRIPTIV
1-Obiectul si necesitatea proiectului
2-Situatia geografica si administrativa a zonei
3-Studiul factorilor social-economici
4-Caracterizarea cadrului natural
Studiul climatic (temperaturi medii lunare si anuale, temperaturi
minime absolute, suma precipitatiilor medii anuale si repartitia
lor; umiditatea relativa a aerului, durata de stralucire a soarelui,
accidente climatice).
Studiul pedologic (profilul solului, structura, continutul in
macroelemente)
Studiul vegetatiei pomicole spontana si cultivate
Concluzii privind aprecierea generala a conditiilor in care se
planteaza.

B. MEMORIUL JUSTIFICATIV
1. Organizarea teritoriului (parcelare, trasare drumuri, zone de
intoarcere, amplasarea constructiilor.)
2. Stabilirea sortimentului de soiuri si portaltoi in functie de
sistemul de cultura, tipul de sol, zona climatica si amplasarea soiurilor
in parcele.

3. Stabilirea distantelor de plantare.

Stabilirea tehnologiilor de lucru privind:

Pregatirea terenului
Plantarea pomilor
Intretinerea plantatiilor pana la intrarea lor pe rod;
Imprejmuirea plantatiilor;
Instalarea mijloacelor de sustinere.

C. MEMORIUL TEHNIC
1. Planul de plantare
2. Antemasuratori - devize pe categorii de lucrari privind:
Antemasuratoare 1 -Privind pregatirea terenului in vederea
plantarii.
Antemasuratoare 2 -Privind procurarea materialului saditor
Antemasuratoare 3 -Plantarea pomilor
Antemasuratoare 4 -Intretinerea plantatiei in anul 1 de la
plantare.
Antemasuratoare 5 -Completarea golurilor in anii I si II de la
plantare.
Antemasuratoare 6 -Instalarea miloacelor de sustinere.
Antemasuratoare 7 -Intretinerea plantatiei in anul II de la
plantare.
Antemasuratoare 8 -Intretinerea plantatiei in anul III de la
plantare.
Deviz centralizator privind normele de munca manuala,
mecanica, transport si materiale consumate.
D. PIESE DESENATE
Schita de ansamblu a plantatiei la scara 1:2000
Schita amplasarii soiurilor si a polenizatorilor

E. BIBLIOGRAFIE
A. MEMORIUL DESCRIPTIV
1-Obiectul si necesitatea proiectului
Gutuiul este una dintre speciile cele mai vechi aflate in cultura, fiind
semnalat in documente de circa 4000 ani.
Fructele sale erau foarte apreciate la greci, romani si alte popoare,
atat pentru consumul in stare proaspata cat si prelucrate. Importanta
acestei specii a scazut treptat, pe masura dezvoltarii altor specii
pomicole, in principal marul si parul.
Gutuia mrul de aur era considerat simbolul fertilitii.
Importana acestei specii a sczut treptat pe masura dezvoltrii altor
specii pomicole, n principal mrul i prul.
Gutuile se consuma atat in stare proaspata cat mai ales prelucrate
si industrializate sub forma de gemuri, compoturi, peltea, marmelada
etc. Fructele au un grad ridicat de gelificare, isi mentin aroma,
aciditatea si fermitatea si dupa fierbere.
Compozitia biochimica a gutuilor este destul de complexa: zaharuri
6,6% 13,3%, acizi 0,6 1,7%, substante tanoide 0,19 0,50%,
substante proteice 0,33 0,95%, pectine 0,69 1,13%, lipide 0,50%,
saruri de potasiu 20 mg%, calciu 10mg%, magneziu 8 mg%, fier 0,60
mg%, vitamina C 10-40 mg/ 100g (A. Gherghi 1983).
Fructele se pastreaza bine o perioada lunga de timp, permitand
prelungirea perioadei de prelucrare. In scop terapeutic, de la gutui se
folosesc semintele, fructele si florile.
Consideratii generale
O importanta deosebita o are gutuiul deoarece valorifica foarte bine
terenurile cu exces temporar de umiditate sau cu apa freatica la
suprafata chiar sub 1 m.

Gutuiul are cea mai tarzie inflorire si din acest considerent nu este
expus ingheturilor tarzii de primavera. Pomul este in general rustic,
robust, cu plasticitate ecologica buna.
Gutuiul este un bun portaltoi (generativ i vegetativ) pentru
plantaiile intensive i superintensive de pr i gutui. Sub aspect
agrobiologic, cultura gutuiului este mai puin pretenioas dect a altor
specii pomicole.
Cerinele fa de lumin.
Gutuiul este o specie pretenioas fa de lumin, de aceea se va
amplasa pe terenuri plane sau cu pante mici, bine expuse. n cazul
plantrii pe terenuri n pant se vor folosi numai expoziiile sudice sau
sudvestice.
De acest considerent se va avea n vedere i la strabilirea
distanelor de
plantare. n cazul unei iluminri insuficiente, gutuiul continu s
creasc
vegetativ, coroana se ndesete, intr trziu pe rod, fructific puin i
apoi intr
ntr-o entropie accelerat.
Cerinele fa de temperatur.
Cldura este un factor limitativ n cultura gutuiului, acesta fiind o
specie termofil care necesit 3350-3510oC, n perioada de vegetaie
fiind cea mai sensibil specie dintre pomaceae. Iarna pomii rezist la
temperaturi de 27-30oC dac au vegetat normal i au intrat bine
pregtii n iarn. Florile rezist pn la 1,5oC, iar fructele, toamna,
pn la 2,2oC. Sistemul
radicular rezist pn la 12-13oC. n general, soiurile autohtone
sunt mai
rezistente la temperaturi sczute dect cele introduse din sortimentul
mondial.
Pragul biologic al gutuiului este de 8,5oC. Din punct de vedere al
temperaturii,
gutuiul suport mai bine cldura excesiv dect temperaturile foarte
sczute.

Cerinele fa de ap sunt relativ mari, mai ales datorit sistemului

radicular trasant.
Reuete bine n zone cu precipitaii de 600-650 mm, dar d
rezultate bune i n zone cu 500-550 mm precipitaii (ex.: Cmpia
Dunrii i Dobrogea). Se comport bine i la precipitaii mai mari de
650-800 mm, dac temperatura este corespunztoare i solurile sunt
uoare. Poate suporta destul de bine lipsa apei din sol, ct i
umiditatea excesiv, chiar i bltirea temporar (25-30 zile).
Cerinele mari fa de ap se nregistreaz n lunile august i
septembrie.
Cerinele fa de sol sunt modeste, dar prefer solurile uoare,
calde, fertile, umede, cu carbonaii situai la mare adncime, iar n
zona rdcinilor
active s nu depeasc 8 %; salinitatea s fie sub 1 %. Aceste condiii
corespund
solurilor luto-argiloase sau argilo-nisipoase de pe cursurile i albiile
rurilor,
precum i cele de la baza pantelor.
Cultura gutuiului in lume
Specia gutui provine din insula Creta in jurul orasului Cydon, de
unde se pare ca ar proveni si denumirea genului Cydonia (denumirea
stiintifica a gutuiului). In prezent, aria de raspandirii a culturii se afla in
zona temperata, cu preponderenta in Europa, China, Japonia, Asia
Centrala, Iran, Asia Mica, nordul si sudul Africii, America de Nord si
Australia.
In stare salbatica gutuiul se mai intalneste in Asia Mijlocie, Crimeea
si in Balcani. In afara de genul Cydonia, in cultura se mai intalnesc inca
alte doua genuri inrudite si anume: genul Chaenomales sau gutuiul
oriental cu mai multe specii si anume: Gutuiul Japonez (Cydonia
Japonica) si Gutuiul Chinezesc (Chidonia sinensis). Aceste doua specii
se caracterizeaza prin aceia ca produc fructe foarte mari (400 g).
In Europa, aceste doua specii se cultiva doar ca plante ornamentale.
O alta specie este Cydonia Maulei considerata ca specie decorativa,
deoarece se cultiva si pentru fructe in zona nordica a Rusiei pentru

continutul foarte ridicat in vitamina C (90 mg/100g), vitamina P (1,2

mg/100g), pectina, acizi si arome care se extrag industrial.
Fructele acestei specii se industrializeaza sub forma de siropuri,
bauturi alcoolice etc., inlocuind lamaia care nu creste in zona.
Productia cea mai mare de gutui dintre toate tarile producatoare o
obtine Italia, dar si aici in ultimii ani este in descrestere datorita
sensibilitatii gutuiului la Focul bacterian, boala tratata din ce in ce mai
greu.
Cultura gutuiului in Romania
In Romania, gutuiul ocupa circa 2% din totalul suprafetei pomicole,
cultivat in special ca pom izolat sau in amestec cu alte soiuri in livezile
de langa casa.
Suprafetele mari de culturi care au existat in
fostele C.A.P.- uri si I.A.S.- uri, au fost distruse fie cu stiinta datorita
legii fondului funciar, fie au fost distruse din cauza bolilor si in special,
a focului bacterian, boala semnalata in Romania dupa anul 1991.
Dupa numarul de pomi aflati in cultura, pe primele locuri se
situeaza judetele: Ilfov, Vaslui, Teleorman, Dolj, Olt, Iasi, urmata de o a
doua grupa reprezentata de Tulcea, Prahova, Constanta, Vrancea.
Datele statistice arata ca in majoritatea judetelor tarii, gutuiul detine
cel mai mare procent ca pom razlet. In ultimii zece ani gutuiul este
cautat si plantat atat de mici proprietari cat si de schituri si manastiri
bisericesti.
In judetele Brasov, Covasna, Maramures, Harghita, gutuiul nu
intalneste conditii ecologice favorabile. Despre exportul de fructe din
Romania nici nu poate fi vorba, mai ales dupa 1990. In tara noastra
gutuiul poate fi foarte rentabil, deoarece rodeste foarte bine, produce
multe fructe iar pretul de vanzare si lipsa fructelor de pe piata confera
producatorului un venit bun.
De aceea, multe centre de cercetare din tara se ocupa cu
ameliorarea gutuiului si crearea de noi soiuri, in primul rand cu
rezistenta genetica la Focul bacterian.

2-Situatia geografica si administrativa a zonei

Pozitia geografica Judetul Iasi este amplasat in partea de nord-est a
Romaniei, avand ca vecini judetele Botosani la nord, Suceava la nordvest, Neamt la vest si Vaslui la sud. Spre est raul Prut formeaza granita
dintre tara noastra si Republica Moldova. Se intinde pe o suprafata de
5476 km2 ceea ce reprezinta 2,3% din suprafata totala a tarii.
Cuprinde municipiile Iasi si Pascani, orasele Hirlau, Podu Iloaiei si
Tirgu Frumos si 91 de comune cu 429 de sate.
Relieful judetului Iasi Teritoriul judetului Iasi se integreaza intru totul
ansamblului Podisului Moldovei. Morfologia lui pune in evidenta
prezenta a doua trepte mari : una inalta, sub forma de masive
deluroase si platouri, usor inclinate spre sud-est, cu altitudini medii de
300 350 m in vest si sud si alta mai joasa, cu aspect de campie
colinara si altitudini medii de 100 150 m in nord si nord-est.
Altitudinile maxime ating 556 m in Dealul Holm, situat la limita cu
judetul Botosani si 530 m in Dealul Santurilor, situat la vest de Harlau.
Cele mai coborate valori altitudinale se intalnesc in Lunca Prutului (32
m, la confluenta Bahluiului cu Jijia si 28 m, la confluenta Jijiei cu Prutul).
Aproximativ 30 % din intregul teritoriu este ocupat de luncile vailor
Prut, Siret, Moldova, Jijia, Bahlui, prin cele 7 8 terase cu altitudini
pana la 170 200 m etajate in lungul raurilor principale.
Subasmentul impermeabil al bazinelor de receptie, gradul slab de
impadurire (6 - 7% din suprafata bazinelor) mai ales pe sectoarele din
sud-estul Campiei Moldovei, precum si ploile care cad cu intensitate
mare, provoaca inundatii mari in luncile raurilor.
Cele mai intinse suprafete afectate de degradari accentuate de
teren se intalnesc pe versantii cu pante mari din lungul coastei
Barnova Voinesti Strunga, de pe abrupturile cuestiforme de la nord
de Tg. Frumos Cucuteni Harlau Deleni si de pe versantii cu
expozitie nordica si nord-vestica a vailor subsecvente. Acestor trei
subdiviziuni morfologice li se suprapun si alte componente diferentiate
ale peisajului, ceea ce le confera un continut geografic mai complex.

Centrul administrativ al judetului Iasi este Municipiul Iasi, fosta

capitala a Moldovei intre anii 1564 1859.
3-Studiul factorilor social-economici
Factorii socio-economici mai importani sunt:
- apropierea de piete de desfacere interne sau posibilitatea unei
desfaceri externe;
- asigurarea fortei de munca n tot timpul anului, ieftina;
- asigurarea cailor de acces, accesibile tot timpul anului;
- lucrarile de mbunatatiri funciare sa fie putine, iar valoarea lor sa fie
mica;
- posibilitatile de aductiune a apei pentru irigare si tratamente
fitosanitare, sa fie eficiente din punct de vedere financiar
- distanta corespunzatoare de sursele de poluare care pot afecta
calitatea fructelor, impuse de normele sanitare
- asigurarea unui parc de masini, dotat corespunzator, gata n orice
moment pentru interventii.
4-Caracterizarea cadrului natural
Judeul Iai este localizat n regiunea nordestic a Romniei,
ncadrnd o suprafa de 5.476 kmp din regiunea istoric Moldova.
Delimitrile sunt fcute n nord de judeul Botoani, n sud de judeul
Vaslui, n vest de judeul Neam, n nordvest de judeul Suceava, iar n
est face grani cu R. Moldova.
Teritoriul este mprit din punct de vedere administrativ ntr-o reea
de 2 municipii, dintre care Iai reprezint reedina de jude, 2 orae,
94 de comune i 240 de sate, nsumnd un total al populaiei de
aproximativ 813.943 locuitori. Conform ultimului recensmnt, Iaiul
situndu-se n topul celor mai populate trei judee ale rii, fiind
devansat doar de Bucureti i Prahova.
Relieful este specific zonelor de altitudine joas, predominante fiind
podiurile i cmpiile. Astfel, din regiunea nordic rsar dealurile
scunde ale Cmpiei Moldovei, sudul este strjuit de dealurile Podiului
Central Moldovenesc, iar vestul judeului cuprinde o mic poriune din
Podiul Flticenilor i formaiunea Dealul Mare.

Prutul i Siretul sunt cele mai importante ruri ce strbat dinspre

nord ctre sud o poriune semnificativ din judeul Iai, alctuind
mpreun cu rul Jijia i afluenii acestuia, precum i cu numeroasele
lacuri rspndite pe suprafaa judeului, o reea hidrografic
semnificativ. Printre cele mai importante cumulri de ap menionm
Lacul Gurguiata, Lacul Cucuteni, Lacul Podu Iloaiei i Lacul LargaJijia.
Regimul climateric temperat continental cu influene estice
definete variaii de temperatur semnificative ntre minimele i
maximele nregistrate pe perioadele de iarn, respectiv var,
temperatura medie anual oscilnd n jurul pragului de 8 grade
Celsius.
Cadrul natural este completat de fondul vegetativ, difereniat n
funcie de formaiunile de relief. n consecin, zonele cu altitudini mai
mari reprezentate de Podiul Sucevei i Podiul Central Moldovenesc
sunt predominate de pduri de foioase, a cror continuitate este
ntrerupt pe alocuri de mici ntinderi de pduri de conifere,
comparativ cu regiunea Cmpiei Moldovei, unde vegetaia are caracter
silvostepic. Bazele pdururilor sunt nesate de numeroase specii de
arbuti precum pducelul, cornul, alunul i mceul.
Fauna este de asemenea diversificat, cei mai de seam
reprezentani ai pdurilor fiind lupul, vulpea, mistreul i cpriorul,
precum i speciile de psri, dintre care amintim ciocnitoarea, cucul,
turturica i porumbelul slbatic. n zonele de silvostep i fac simit
prezena animalele de talie mic i roztoare, dar i specii de psri
precum ciocrlia, pitpalacul, graurul, pajura de step sau specii de
reptile.
Studiul climatic
1. Temperatura aerului temperatura medie anual a aerului ca
urmare a dispunerii teritoriului pe dou uniti de relief distincte
prezint variaii de temperatur de la 9C cobornd n partea de vest
la 8C.
Temperatura medie a lunii celei mai reci ( ianuarie ) este de -3,9C, iar
a lunii celei mai calde (iulie) este de 20,2C.

Durata medie a intervalului fr nghe este de 175-180 zile.

Brumele cele mai timpurii apar pe vi, din a doua decad a lunii
septembrie i se prelungesc pn n ultima decad a lunii mai.
2. Precipitaiile atmosferice sub raport calitativ oscileaz ntre 500
mm anual n zona de est n Cmpia Moldovei inclusiv depresiunea de
contact i de peste 600 mm n zona nalt din vest n perioada de
vegetaie cad cantitativ 357,4 mm, ajungnd pn la 400 mm n
partea vestic, cantitate favorabil principalelor culturi agricole din
zon.
Dei precipitaiile depesc cantitatea de 500 mm anual datorit
repartiiei lor neuniforme n cadrul anului, secetele sunt destul de
frecvente, n special n partea de est a teritoriului spre Cmpia
Moldovei, i apar la sfritul lunii iunie i nceputul lunii august
prelungindu-se pn n luna septembrie.

3. Vnturile frecvente bat din direciile nord-vest, sud, sud-est, sudvest, nord.
Prezena culoarului larg al vii Bahluiului, amplific canalizarea
maselor de aer pe direcia nord-vest, pot d aduc mase de aer pe
direcia nord-vest, sud-est. Vnturile ce bat dinspre nord i nord-vest,
pot sa aduc mase de aer umed, oceanic, care favorizate de
altitudinea reliefului vor lsa precipitaii bogate n special n zona
nalt. Iarna, aceste vnturi pot aduce mase e aer polar cu ger i
zpad. n iernile lipsite de zpad aceste vnturi pot duna culturilor
de gru de toamn, viei e vie i pomilor tineri.
Vnturile de sud i sud-est aduc modelarea temperaturii n timpul
iernii, primverii timpurii, cu nclri brute sau clduri uscate n
timpul verii.
Microclimatul.
Ca rezultat al suprapunerii teritoriului Iasi peste diferite forme de relief
se disting urmtoarele zone climatice:

a) Zona nalt din vest caracterizat prin: temperatur medie anual

de 8C, vnturi de intensitate mai mare i precipitaii medii anuale de
600 mm.
Aceast zon cuprinde dou microclimate:
1. Microclimatul de platou nalt.
2. Microclimatul versanilor cu expoziie nordic.
b) Zona de depresiune de contact este caracterizat printr-un
microclimat de tranziie cu inversiuni de temperatur iarna, intensitate
mai mare a vntului, cu ceuri i brume frecvente i cantiti sporite de
umezeal.
c) Zona Cmpiei Moldovei cu temperatura medie anual de 9C i
precipitaii de 500mml, care cuprinde urmtoarele microclimate:
1. Microclimatul de platouri i culmi nguste, cu altitudini de 150-200 m
bine nsorite, cu vnturi mai puternice;
2. Microclimatul de versani cu expoziie estic cu insolaie mai sczut
i expunere la vnturi reci.
3. Microclimatul de vi nguste cu un plus de umezeal i minus de
cldur, ceuri i brume mai frecvente, cu inversiuni de temperatur
iarna.
Reteaua hidrografica
Teritoriul judetului Iasi este drenat de doua dintre cele mai mari rauri
ale tarii : Prut ( cu afluentii Jijia, Bahlui si Bahluiet ) si Siret. In sud curg
afluenti ai Barladului si Vasluiului. Reteaua lacustra este reprezentata
de cele peste 140 de iazuri folosite pentru agrement, piscicultura sau
irigatii.
Vegetaia
Din punct de vedere geobotanic teritoriul oraului Iasi aparine celor
dou zone de vegetaie.

a) zona de pdure situat la vest n care deosebim vegetaie

lemnoas format din Carpinus belulus n amestec cu Fagus silvatica la
care se asociaz n prile marginale cu Quercus petraea, Tilia
tomentosa i Tilia cordata i vegetaie de pajite folosit ca pune
predominant ct i fnea.
b) zona de silvo-step situat la est care se suprapune reliefului
Cmpiei Moldovei cu altitudini cuprinse ntre 100-200 m, format din
ierburi caracteristice stepei cu intercalaii de esen lemnoas.
Studiul pedologic
Solurile
n cadrul teritoriului oraului Iasi, ca tipuri genetice zonale de soluri
s-au identificat cernoziomul levigat (pentru zona de silvostep a
Cmpiei Moldovei) i solul cenuiu de pdure.Au mai fost identificate
soluri lito-morfe (renzime), soluri hidromorfe (lcoviti), soluri alcalice ,
n evoluie spre cernoziom (soloneul), soluri slab evoluate
(aluviocoluviale) coluviale, soluri pe terenuri degradate (eroziuni foarte
puternice i excesive), asociaii de soluri n zon de ogae i ravene i
n zona de alunecri.
Solurile cenuii
Solurile cenuii sunt considerate solurile caracteristice silvostepei
est-europene continentale, unde au o rspndire mai larg n Romnia.
Caracterizare general
nsuiri morfologice
Solurile cenuii prezint n general o morfologie de tipul Am-Ame-BtCca.
Orizontul Am prezint grosimi de 20-22 cm, d culoare brun
cenuie nchis (10Y-2/1) n stare umed i brun cenuie nchis (10YR
3/2), n stare uscat cu structur poliedric subangular mic i foarte
mic, friabil n stare umed i dur n stare uscat.
Orizontul Ame prezint grosimi de 14-16 cm de culoare brun-nchis
n stare umed i cenuie nchis n stare uscat, cu structura

poliedric subangular medie cu numeroase pete albicioase, alctuite

din gruni minerali fr pelicule coloidale, trecere treptat.
Orizontul Bt prezint grosimi de 70-80 cm culoare brun glbuie
nchis n stare umed i brun glbuie n stare uscat, cu structura
columnoid prizmatic, bine dezvoltat, cu pelicule sau cutane argilice,
numeroase separaiuni ferimanganice, ferm n stare umed i dur n
stare uscat.
Orizontul Cca apare la adncimi de 130-150 m, de culoare brun
glbuie n stare umed i brunglnuie dechisn stare uscat,
astructurat, friabil n stare umed i dur n stare uscat, cu
numeroase acumuluri de carbonai
nsuiri fizico-mecanice-i hidrofizice
Solurile cenuii, n general, au o structur de la lutoas pn la lutoargiloas, dar care difer mult de profil. Astfel, ntre orizonturile Am i
Bt se observ o difereniere textural slab sau moderat, remarcat
prin indici de difereniere textural slab sau moderat, remarcat prin
indici de difereniere care variaz ntre 1,1 i 1,6, fapt ce ne indic
existena unui coninut mai mare n argil de origine iluvial.
Din studiul roentgennografic al argilei se obserbv predominarea
net a litigiului, printre mineralele argilice ale solului. De asemenea i
analiza termic diferenial confirm predominarea illitului n probe de
sol.
Solurile cenuii sunt soluri afmate n orizontul Am (ntruct au
densitatea aparent cuprins ntre 1,16 i 1,20 g/cm3), dar puternic
tasate n orizontul Dt, (unde densitatea aparent are valori de 1,501,60 g/cm3).Coeficientul de higroscopicitate i ofilire prezint valori
mijlocii n orizontul Bt (adic 6-9% i respectiv 9-13%). Capacitile de
ap n cmp i util sunt moderate n orizontul Am (adic 24-25% i
respectiv 12-15 %).
Permeabilitatea acestor soluri, este bun n orizontul Am, ntruct
conductivitatea lor hidraulic este de 500-600*10-6cm/s, dar se
nrutete puternic n Bt unde poate fi de 60 la 130*10 -6cm/s. n

acest fel devine posibil stagnarea periodic a apei n profilul solurilor

cenuii cu o textur mai fin.

B. MEMORIUL JUSTIFICATIV
1. Organizarea teritoriului
Amenajarea terenului
Terasele sunt principalele amenajri antierozionale i se construiesc
pe pante uniforme cu nclinare mai mare de 15-18%. Pe lng
combaterea eroziunii, ele asigur condiii pentru mecanizarea
lucrrilor. Limea teraselor este invers proporional cu panta
terenului i variaz ntre 6 i 12 m. Pe aceste pante, n funcie de
specie, se pot planta 2-3 rnduri de pomi.

 Parcelarea terenului
Parcela reprezint unitatea teritorial de baz n cadrul unei livezi.
Pe terenurile n pant, mrimea parcelei variaz aproape exclusiv n
funcie de mrimea pantei i gradul de frmntare a terenului. n
general, se admit i cazuri n care o parcel are o suprafa de pn la
2 ha. Pentru plantaiile cu pomi pitici, mrimea unei parcele poate fi
pn la 5 ha. Cea mai bun form a parcelelor este forma
dreptunghiular. Acolo unde configuraia terenului oblig, parcelele pot
avea i alt form. Parcelele se orienteaz cu latura lung pe direcia
curbei de nivel. Fiecare parcel trebuie s ndeplineasc n mod
obligatoriu condiia de a asigura acelai sistem de ntreinere i de
executare a lucrrilor, cu aceleai mijloace mecanizate pe toat
suprafaa sa.
Reeaua de drumuri.
Aceasta este o lucrare foarte important pentru ambele categorii de
plantaii, deoarece, att la nfiinarea lor ct i dup aceea, sunt
necesare multe transporturi de materiale (ngrminte, tutori, pomi,
ap, fructe etc.). De aceea plantaia trebuie prevzut cu o reea de
drumuri bine stabilit. Executarea propriu-zis a drumurilor poate fi
amnat pn dup pichetare, dar este important ca acestea s fie
trasate cu mult precizie nainte de pichetarea terenului. Dac nu se
procedeaz astfel se creeaz greuti la orientarea rndurilor i la
delimitarea zonelor de ntoarcere.
Limea zonelor de ntoarcere variaz n raport cu gabaritul
tractorului i al mainilor pe care le acioneaz. n cazul tractoarelor U650 limea acestei zone va fi de 10 m. n cazul tractoarelor mai mici
sunt necesari circa 6 m.
Amplasarea reelei de irigaie
Important este ca aceast lucrare s fie prevzut n planul de
organizare, ea fiind materializat pe teren nainte de pichetare,
indiferent dac reeaua va fi din canale deschise sau conducte
ngropate. n livezile cu pomi pitici i unde precipitaiile sunt n medie
sub 400 - 500 mm pe an, este absolut necesar existena sistemului de

irigaie.
2. Stabilirea sortimentului de soiuri si portaltoi in functie de sistemul
de cultura, tipul de sol, zona climatica si amplasarea soiurilor in
parcele.
In fondul de germoplasma organizat in Romania exista circa 78-80
genotipuri de gutui, reprezentate de soiuri si selectii autohtone si
straine. Din cele opt soiuri admise la inmultire in Romania, circa 80%
sunt romanesti si anume: Moldovenesti, Bereczki, Aromate, De Husi,
De Mosna, Malaiete, Aurii.
Pepiniera Sarca a produs circa 130 mii gutui din soiurile omologate
dupa 1990. Portaltoiul folosit la inmultire este gutuiul tip A, care
imprima soiurilor vigoare mica, precocitate si productivitate mare.
Soiurile de gutui sunt autofertile si nu necesita polenizatori.
La stabilirea sortimentului de soiuri ce urmeaza a fi cultivate pe o
suprafata de 7 ha s-a tinut cont de cerintele ecologice ale specie.
Soiurile alese pentru infiintarea plantatiei au perioade diferite de
consum, astfel incat valorificarea lor sa se faca pe o perioada cat mai
indelungata.
AROMATE
- Soi romanesc.
- Soi de vigoare mijlocie, rustic, intra timpuriu pe rod, este productiv.
- Rezistent la boli si ger.
- Fructul are o greutate medie, piriform, cu gat alungit, suprafata
neteda, fara coaste si de culoare galben-limonie. Pulpa este suficient
de suculenta, cu gust bun si aroma puternica.
- Perioada de consum: octombrie - ianuarie.
BERECZKI
- Soi vechi, originar din Romania.
- Soi de vigoare mare, rustic, produce abundent si constant. Are
perioada de vegetatie lunga.
- Rezistent la boli.

- Fructul este mare sau foarte mare, de forma ovoid-alungita sau

piriforma cu un mamelon peduncular brun cenusiu si suprafata
neuniform costata. Pulpa este galbuie, intens aromata, dulce-acidulata,
placuta la gust.
- Perioada de consum: octombrie - noiembrie.
DE HUSI
-soi romnesc, viguros, productiv, cu coroana globuloas, rezistent la
ger i secet.
-Fructul este mijlociu (300 g), maliform, cu coaste largi, rotunjite,
epiderma
galben-aurie.
-Pulpa este lipsit de sclereide, cu gust astringent la recoltare, dar care
devine dulce, uor acidulat la maturitatea de consum.
-Perioada de consum: octombrie februarie.
3. Stabilirea distantelor de plantare.
Distanele de plantare ale gutuiului se coreleaz cu soiul, portaltoiul,
fertilitatea solului i zona de cultur. Astfel, pentru zona dealurilor mici
i mijlocii i n zonele de es, soiurile viguroase altoite pe gutui se
planteaz la 4 2 m, iar cele de vigoare mijlocie i mari la 3,5 1,25
m. n zona inundabil a Dunrii, soiurile viguroase altoite pe gutui se
planteaz la 3 1,5 m, iar cele de vigoare mijlocie i mic altoite pe
acelai portaltoi la 3 1 m (N. Cepoiu, 1994). Din experienele proprii
putem preciza c pentru o bun iluminare a pomilor trebuie mrite
distanele prezentate cu cel puin 1 m i alegerea judicioas a formei
de coroan. Dei majoritatea soiurilor de gutui sunt autofertile, pentru
obinerea unei producii ridicate calitativ i cantitativ, ntr-o parcel se
vor planta 2 sau 3 soiuri ntr-un raport de 1:1, 2:1 sau 3:1.
Stabilirea tehnologiilor de lucru
Organizarea si amenajarea terenului
Pregatirea terenului se face prin defrisare, nivelare, fertilizare
substantiala si mobilizare adanca prin desfundare la 60 cm. In cazul
in caregutuiul urmeaza dupa mar,par sau gutui,se impune o pauza de

3-5 ani.Intervalul amintit poate fi redus la 2-3 ani daca defrisarea se

face cu atentie si apoi urmeaza cultivarea terenului cu leguminoase si
ierburi perene,plus o fertilizare abundenta cu gunoi de grajd.
Defrisarea culturii precedente sau a vegetatiei lemnoase sau
arbustive este obligatorie. Defrisarea se poate face cu buldozere si
extractoare de cioate, n asa fel ncat terenul sa fie curat de orice rest
lemnos, care poate forma un focar de infectie.
Nivelarea terenului este necesara pentru eliminarea denivelarilor
care favorizeaza retinerea apei si pentru a crea conditii pentru mai
tarziu, cand terenul va fi irigat. Aceasta lucrare se face cu 1-2 ani
nainte de plantare fara nsa a afecta stratul de humus.
Repausul solului. Se recomanda ca dupa desfiintarea unei culturi,
terenul trebuie sa ramana n repaus 3-4 ani, timp n care sa fie
cultivate plante erbacee, anuale sau perene. Dupa piersic, perioada de
repaus va fi mai mare. n cazul succesiunii samantoase-samburoase
sau invers, perioada de repaus poate scadea sau poate fi eliminata.
Fertilizarea terenului. Fiind culturi care se ntind pe perioade mari de
timp (zeci de ani), fertilizarea nainte de plantare este obligatorie.
Dozele de ngrasaminte se aplicarn functie de fertilitatea naturala a
terenului si de sistemul de cultura adoptat! Dozele orientative sunt de
40-60 t/ha gunoi de grajd, 100-300kg P205/ha, 100-300 kg K20/ha.
Fosforul si potasiul se aplica nainte de desfundare,iar gunoiul de grajd
dupa desfundare.Pentru corectarea aciditatii solului se administreaza
5-10 t/ha carbonat de calciu.
Desfundarea terenului se face la adancimea de 60-80 cm si este
conditia principala de reusita a unei plantatii deoarece solul se
mobilizeaza se aeriseste,incorporeaza bine ingrasamintele,activeaza
microorganismele.In cazul solurilor cu un strat fertil subtire se
recomanda o scarificare urmata de o aratura de 35-40 cm.In gradinile
familiale terenul se poate pregati doar prin saparea unor gropi
mari(1,0m0,8m) in care pomii sa gaseasca conditii bune de
dezvoltare in primii ani de viata.
Plantarea pomilor
Pichetarea

Lucrarea este relativ grea, deoarece necesita atentie, precizie si nu

n ultimul rand, o constiinciozitate deosebita. Pentru realizarea ei avem
nevoie de o serie de instrumente si materiale specifice: teodolite,
echere topografice, mire, panglici de otel, fise, jaloane, tarusi de
ntindere, picheti, topoare, sarme gradate la distantele dintre randuri si
dintre pomi pe rand. Lucrarea are trei etape: parcelarea, ncadrarea
terenului, pichetarea propriu-zisa.
Parcelarea este mpartirea terenului n unitati teritoriale: parcele si
tarlale. Marimea si orientarea parcelei se face n functie de forma de
relief, sistemul de cultura. Forma cea mai corespunzatoare a parcelei
este cea dreptunghiulara. Suprafata parcelelor difera n functie de
relief. Parcelele se orienteaza cu lungimea pe directia curbelor de nivel,
fiecare dintre ele trebuind sa aiba portiuni de teren cu aceeasi panta,
sau cu diferente foarte mici.
Incadrarea terenului. Pe marginea runga a parcelei se alege o
dreapta AB, care constituie baza de pornire a pichetajului. Lungimea
dreptei AB trebuie sa fie un multiplu al distantei dintre pomi pe rand.
Din punctele A si B se vor ridica doua perpendiculare AC si BD, cu
ajutorul teodolitului, egale ca lungime. Daca teodolitele lipsesc, se
folosesc metode mai simple: metoda arcelor de cerc, metoda
triunghiului dreptunghic. n general, lungimea laturilor AC sau BD; -este
mai mica decat lungimea AB si este un multiplu al intervalului dintre
randuri. Daca latura CD, nou formata este egala ca lungime cu AB, cu
alte cuvinte, daca dreptunghiul sau alta forma geometrica astfel
formata, s-a nchis perfect nseamna ca s-a lucrat corect. n caz
contrar, lucrarea se reface, pana la obtinerea situatiei de mai sus.
Pichetarea propriu-zisa. Reprezinta marcarea locului de plantare a
pomilor, n interiorul parcelei. Laturile AC si BD se mpart la distantele
corespunzatoare dintre randuri si se marcheaza cu ajutorul pichetilor
care vor ramane si dupa saparea gropilor si dupa repichetare, pana la
terminarea lucrarii de plantare. Latura AB va constitui randul numarul
1. Celelalte se vor marca la o distanta corespunzatoare, n functie de
primul rand.
In cele mai multe cazuri, panglica este mai scurta decat lungimea
parcelei, n acest caz se vor trasa drepte suplimentare A1 C1; A2, C2
Fixarea locului fiecarui pom n parte se face cu ajutorul unei sarme

marcate. Aceasta se ntinde ntre pichetii de baza, de pe laturile AC si

BD. Distanta dintre ultimii picheti care marcheaza randul si marginea
parcelei trebuie sa fie 1/2 din distanta dintre doi pomi consecutivi la fel
ca si distanta dintre randurile din marginea parcelei Operatia de
ntindere a sarmei continua pana la pichetarea ultimului rand.

Am ales pichetatul n dreptunghi, cu distanele mai mari ntre

rnduri i mai mici ntre pomi pe rnd, se utilizeaz mai mult pe
terenurile plane i cu pant uoara pentru toate tipurile de livezi.
Inainte de plantare pomii sunt supusi unor operatiuni
obligatorii
Controlul viabilitatii si a sanatatii. Pomii sanatosi au scoarta
turgescenta, tesuturile sanatoase de culoare caracteristica,
uniforma,.sectiunea prin radacina este alba cu miros placut.
Fasonarea radacinilor se face pentru mprospatarea sectiunii la
radacinile de schelet mai groase de 3-4 mm, scurtarea radacinilor cu
diametrul ntre 4 mm si 10 mm. Radacinile fibroase se taie scurt.
inand cont ca prinderea se face pe baza radacinilor groase, de
schelet, acestea se lasa cat mai lungi, daca nu sunt ranite, n caz
contrar acestea se fasoneaza deasupra ranii.
Mocirlirea radacinilor consta n scufundarea repetata a radacinilor
pomilor ntr-un amestec alcatuit din parti egale de balega proaspata de
vita, pamant de telina si apa. Acest amestec asigura n primele faze de
dupa plantare un contact bun cu solul, asigura o buna cicatrizare a
ranilor si substante nutritive. Mocirlirea este obligatorie la toate
plantele si cele din toamna si cele din primavara. Pomii se vor planta
imediat dupa mocirlire, ca mocirla sa nu se usuce pe radacini.

Pentru livezile intensive, pe terenul pregatit asa cum s-a aratat, se

sapa gropi de 50cm x 50cm x 50cm, fiecare dimensiune putand fi
marita cu pana la 10 cm, n functie de vigoarea pomului. Plantarea se
face cu ajutorul cablurilor marcate sau cu scandura de plantare. Pomii
se planteaza n asa fel ncat punctul de altoire sa ramana la nivelul
solului, dupa plantare.
Anterior plantarii, dupa stabilirea adancimii de plantare, pe fundul
gropii se face un mic musuroi din pamant reavan, pe care se aseaza
pomul. Un muncitor tine de pom, iar altul trage pamant n groapa n
asa fel ncat acesta sa patrunda bine printre radacinile pomului, dupa
care se calca bine. n continuare se pune n gropi, 10-15 kg mranita si
se acopera total cu pamant, care este bine tasat cu piciorul. Daca
pamantul este uscat, se uda cu 5-8 I apa. La sfarsit se face un mic
musuroi n jurul pomului. Daca pamantul este prea umed, nu se
planteaza pomii,deoarece exista pericolul tasarii solului, ceea ce
mpiedica dezvoltarea radacinilor.

Lucrarea de repichetare consta n amplasarea tutorilor n groapa, n

functie de schema de pichetaj, cu ajutorul scandurii de plantare sau a
cablurilor marcate.plantare, cu 2/3 din pamantul scos din primul strat,
bogat n humus.

Intretinerea plantatiilor pana la intrarea lor pe rod

Conducerea pomilor
Tradiional, gutuiul se conduce n form de vas ameliorat sau tuf
cu 3-4 tulpini crescute din zona coletului, ns mai poate fi condus i
sub form de piramid mixt ntrerupt, palmet neetajat cu brae
oblice etc. Datorit creterilor foarte mari din perioada de tineree,
pentru o bun garnisire, n special cu ramuri de rod, se recomand
ciupirea repetat a lstarilor.

Tierile de ntreinere i fructificare

Gutuiul formeaz ramuri de rod puine i scurte, de aceea coroana
lui romne suficient de luminat. Mciuliile cele mai viguroase, apte s
asigure suficient hran fructelor, se gsesc pe ramurile de
semischelet groase, n vrst de 3-4 ani.
Semischeletul subire,
fiind garnisit cu mciulii debile, care nu-i menin rodul, trebuie scurtat
sau suprimat total. Mciuliile viguroase, grupate sub form de coarne
de melc sau ramificaii fructifere, se vor reine n coroan iar cele
debile se suprim sau se simplific.

Ramurile anuale periferice, care depesc lungimea de 60 cm, se

vor scurta cu cca 1/3 pentru provocarea ramificrii i reducerea
lungimii zonei cu muguri dorminzi.
Semischeletul gutuiului se ntinerete (simplific) la intervale de 4
5 ani. La pomii batrani se fac taieri de regenerare in lemn de 4-5 ani
pentru a stimula formarea de noi cresteri si a prelungi perioada rodirii
Epoca cea mai bun pentru tierea gutuiului este primvara
devreme sau toamna.
Lucrri de ntreinere a solului n livezi
In plantatiile pomicole solul se mentine in diferite sisteme de
cultivatie in asa fel incat pomii sa nu fie concurati. Practicarea unui
sistem adecvat de intretinere a solului se face in functie
de:zona,precipitatii,textura solului,specie,soi,portaltoi.
Ogorul negru
Acest sistem mentine solul dintre randuri si pe randuri de pomi
afanat si curat de buruieni prin lucrari repetate: doua araturi primavara
si toamna,si 4-6 lucrari cu freza. In functie de specie portaltoi si textura
solului araturile sunt intre 10-20 cm.Lucrarile cu freza se fac la 6-8 cm.
Am ales ogorul negru ca sistem de intretinere al solului datorita
avantajele pe care le prezinta: inmagazinarea in sol a unei cantitati
mari de apa; favorizeaza respiratia si procesele biochimice,
combaterea bolilor si daunatorilor; poluarea slaba a solului.
Prezinta si dezavantaje acest sistem
- intensificarea proceselor de eroziune;
- scaderea rezistentei pomilor la ger;
- limitarea accesului masinilor pentru executarea tratamentelor;
- fructele cresc mari nu au gust,greutate si caracteristicile soiului
respectiv;
- este costisitor.